Alexandru Matei
Am fost bolnav in week-end-ul Paunescu, asa ca m-am uitat la televizor. Nu doar pe posturile de stiri. Paunescu pe TVR1, pe Cultural. La Sport. Am citit doua episoade ale unui interviu luat de AP lui Radu Cosasu, in 13 martie 1972. Cosasu: „Generozitatea e un cuvint cu prea multe silabe pentru mine. Nu poate exista, domnule Paunescu, generozitate in lumea literara.” Adrian Paunescu a fost un om mare. Mare la stat, la sfat. Cu prea multe silabe. A functionat ca o centrala termica. Zice el. Ca un convector, de fapt. Massa baga combustibil, el il convertea. Functiona doar cu paie, cel mult lemn de brad. Paiele, lemnul de brad se gasesc peste tot. Iesea un foc scurt si intens, cu fum. Nu iese foc fara fum. In Romania nu se prea facea foc, nu era voie. Te incalzeai cum puteai.

Adrian Paunescu a facut bine. Bine, lui si familiei lui, dar si altora. L-a salvat pe Ovidiu Ioanitioaia, da. Pe Marin Sorescu, pe multi-multi. Ar fi intervenit si pentru Manolescu si Plesu. Pe linga insusi Ceausescu. A intervenit ca un haiduc pe linga un sef de trib. Cu aplomb si fidelitate. Puterea politica era pentru el mai sfinta decit sacrul insusi. A pompat multe cuvinte in „eu”. A fost un geniu care-si permitea sa se creada ba spirit hegelian, ba napoleonul cuceririi de sine.

Adrian Paunescu a fost un poet. Genial, fie. Dar „printr-o miscare de recul, creatia lui Adrian Paunescu s-a intors la o virsta premoderna a poeziei romanesti, la acel pasoptism grandilocvent, animat de idealuri sociale si nationale” (Daniel Cristea-Enache). Problema geniului e la noi: s-a intimplat vreodata in mintile noastre sensibile din 1848 in 1989?

Adrian Paunescu a fost un taumaturg. A descoperit oameni care descopereau leacuri. A venit sa vindece, deodata. Puteti sa-i spuneti spalare pe creier, persuasiune, insufletire. Vorbiti cu victimele si intrebati-le daca se simt victime. Uitati-va in jur si judecati singuri.

Adrian Paunescu a fost un toxicoman. Dependent de massa, a cazut de pe scaun cind seful de trib i-a luat massa. „De-aici, din umilinta la care sint constrins, / Chiar daca nu am dreptul propriei mele arte, / Bolnav, hulit si singur, cu ochii arsi de plins / Am sa va fiu ostasul cinstit pina la moarte.” In 1986, insa, seful de trib nu mai avea vreme sa cunoasca en détail o productie omagiala en gros. Asa ca ostasul nu si-a regasit armata.

Adrian Paunescu a fost un tata total. Doi dintre copiii lui traiesc prin el, simt cu narile lui, inteleg cu mintea lui. Ii compatimesc. Sper sa se descopere vreodata ei insisi.

Adrian Paunescu a intrat intr-o existenta culturala de serie B dupa 1989. Cu cit nostalgia pentru trecut se intensifica, cu atit crestea nevoia de Paunescu. Toate pozitiile lui cuprind patos si orbire. Patosul lui exceptional a fost luat de multi drept vizionarism. Dar patosul nu are semnificatie, asta vine dupa. Paunescu a fost cel mai patetic (in sens original) om public roman contemporan.

Adrian Paunescu a fost un tip cu vointa de teuton, cu sensibilitate romantica, dar care n-a dormit niciodata singur noaptea. A fost un Ceausescu care a citit si a putut fi afectat de Nietzsche, desi l-a preferat apoi pe Avram Iancu.

Sursa: Dilema Veche

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

Marius Șerban Odată cu intrarea într-o nouă stare de criză, după ce tocmai am ieșit din una de alertă, pentru că, nu-i așa, starea de continuă criză este singura formulă prin care mai poate fi controlată cât de cât o populație debusolată, anomizată, se vântură tot felul de versiuni de proiecte de lege, prin care, […]

Brexit-ul este, fara doar si poate, un eveniment de proportii epice prin prisma perpectivelor pe care le deschide. Brexit-ul reprezinta prima fisura intr-un sistem monstrous care parea monolit. Practic, intreaga oligarhie americana si europeana, cu monstroasa masinarie media aservita au fost luate prin suprindere, in ciuda manevrelor diperate de a influenta in extremis opinia publica […]

Alegerile locale de duminica se remarca prin ceva unic in ultimii 26 de ani. Nicicand in aceasta perioada de dezmat neobolsevic, de jaf si disolutie a tot ce este romanesc, asadar, nicicand in acest sfert de secol, candidatii oferiti spre votare de gastile de crima organizatea numite eufemistic partide, nu au fost mai jalnici. Practic, […]

Charles Simic Widespread ignorance bordering on idiocy is our new national goal. It’s no use pretending otherwise and telling us, as Thomas Friedman did in the Times a few days ago, that educated people are the nation’s most valuable resources. Sure, they are, but do we still want them? It doesn’t look to me as […]

Marius Serban Nesimtirea de care a dat dovada, astazi, Iohannis (Ioha), presedintele cu o legitimitate fragila al Romaniei, este strigatoare la cer! Astazi, cand se face fix o saptamana de la moartea oamenilor din Colectiv, Ioha a demonstrat cu varf si indesat ca nu a inteles nimic, dar absolut NIMIC, din cerintele strazii,ca nu a […]