Sustine Bad Politics
arhiva stiri
starea vremii
noiembrie 21, 2017, 7:25 pm
Senin
Senin
6°C
Presiunea: 1020 mb
Umiditate: 75%
Vânt: 0 km/h N
Răsarit: 7:20 am
Apus: 4:43 pm
 
ANUNTURI UMANITARE
Editorialele editiei
Adrian Majuru si Adrian Barbulescu despre agentii Tismaneanu si Patapievici si concurenta dintre Basescu si Tokes in Fereastra Serviciilor Secrete. Securisti si comunisti rasplatiti regeste
Aciduzzul | 27 decembrie, 2012 | 0 comentarii | 301 vizualizari |
(3 voturi )

Adrian Majuru
Motto: „Asa cum nerozii nu dadeau doi bani pe stele, nici stelele nu dadeau doi bani pe nerozi” (Orhan Pamuk)
Desi au promovat austeritatea marxista, au trait in opulenta. Desi se erijau in protectori ai clasei muncitoare, au exploatat-o in beneficiul lor. Desi hraneau visuri de mai bine pentru oamenii obisnuiti, au coborat viata lor la nivelul obisnuintei de a trai intr-un cosmar tras la indigo. Pentru cei multi au interzis „ocupatiile burgheze” precum echitatia, golful, jocurile de societate etc., insa ei le consumau fara restrictii. In timp ce proletariatul se chinuia sa prinda o viza de Bulgaria sa treaca Dunarea la Ruse, ei detineau pasapoarte si calatoreau fara oprelisti.

Progeniturile lor si clientii ideologici primeau burse in Occident in timp ce copiii proletaritatului nu puteau trimite o banala scrisoare in strainatate fara verificari riguroase. Totul se decidea intr-o singura unitate postala, din Bucuresti, vis-a-vis de Sala Palatului.

In timp ce noi faceam foamea optzecista, ei se bucurau de serviciile Gospodariilor de Partid. si daca aveai cutezanta sa ceri drepturi egale in statul muncitorilor si taranilor, ei, toti acesti stapani ai vietii tale, iti aratau penitenciarul, lagarul de munca, dupa ce treceai prin filtrul torturii fizice. Ei, toti acestia, sunt astazi stapanii politici ai Romaniei, de peste 20 de ani.

Romania traieste sub „programarea sistematica a dezordinii” cauzata mai ales de „cursa aberatiilor politice” si a certurilor dintre securisti si comunisti pentru sfere de influenta economica. Iar aceasta se petrece in interiorul mafiei care a criogenat Romania intr-o uriasa plantatie de sclavi votanti. Sunt stapanii cu mandat si legitimitate electorala. in consecinta, „pe malurile Dambovitei ni se planifica nu viitorul, ci, din pacate, gestionarea post-factum a crizelor in care au degenerat scandalurile politice, devenite strategie reala a guvernarilor celor mai nepotrivite si distructive pe care le-a avut vreodata Romania” (Aurel I.Rogojan, 2009).

Dizidenta falsa a unui militant comunist

Cum a inceput distrugerea Romaniei? Comunismul instaurat in Romania de trupele de ocupatie sovietice slujite de o mana de scursuri ale tuturor natiilor propasite pe aici, rusi, ucraineni, nemti, unguri, bulgari, evrei si romani, cu totul nici o mie de nemernici (tot cu o mie de nemernici Trotki a facut Revolutia bolsevica din Rusia), a desfasurat de la inceput si pana in faza ceausista terminala o apriga propaganda antireligioasa, caci orice fiinta ireligioasa e, potential, diabolica.

Ateismul stiintific si solidaritatea criminala au fost armele cu care a fost distrusa Romania timp de decenii. Politrucii au ramas fideli, dar si in functii ale puterii, de unde ne dau si azi, folosindu-se de libertate intr-un mod fals si josnic, lectii de moralitate democratica. Unul dintre ei este Vladimir Tismaneanu.

Acesta a fost desemnat sa analizeze si sa ofere publicului un amplu rechizitoriu despre comunismul romanesc. El a jucat si continua sa joace cartea dizidentului moralist, care a suferit de pe urma regimului comunist, incercand sa induca in mod fals, in opinia publica, statutul unei victime. Aurel Covaci a descris aceasta strategie bolsevica si a avut dreptate: „Cei ce-ti fac rau nu te uita, ei vor sa te anuleze si sa devina ei cei ce s-au sacrificat, iar daca scenariul e perfect, tu te trezesti turnator si nimenea in locul lor!”.

Volumul dlui Aurel I. Rogojan (Compania, 2011), “Fereastra serviciilor secrete. Romania in jocul strategiilor globale”, reprezinta pentru cititorul roman o reala „perestroika” larg deschisa in uriasul angrenaj al tradarilor fata de Romania si poporul roman. Aici aflam cum a inceput „dizidenta” lui Volodea, fiul militantilor comunisti Leonte si Hermina Tismaneanu-Marcusohn.

El a emigrat in USA in anul 1981, cand doar „agentii din Securitate, Directia Informatii externe aveau parte de asemenea privilegii”. Plecarea lui Vladimir Tismaneanu „s-a realizat pe firul scurt. Pentru cine nu stie, e vorba de o interventie pe telefonul «S», detinut numai de demnitarii cu rang ministerial.

O buna prietena a mamei lui Volodea pe care la Moskova se conta intr-o eventuala debarcare a lui Ceausescu printr-o miscare din interiorul conducerii partidului, a facut o asemenea interventie. (…) Elementele retelei KGB de control asupra actiunilor Securitatii trebuie obligatoriu prezumate ca fiind mai puternice si mult mai dificil, daca nu imposibil de controlat pe zonele extreme ale activitatii – acolo exista la un moment dat o adevarata inflatie de agenti ai Moskovei originari din Basarabia si care treceau drept romani”.

Apoi „nu a existat moment in intreaga perioada a Razboiului Rece in care KGB sa nu se afle la originea celor mai multe dintre miscarile de rezistenta antimcomunista, inclusiv a celor aparute in Occident. Era mai simplu sa le creeze si sa le controleze decat ca ele sa apara la initiativa altora si sa se incerce ulterior abordarea lor” (Aurel I. Rogojan, 2011).

“Micul Führer” cu „descendenta gestapovist-enkavedista”

Intre 1945 si 1989, sute de mii de intelectuali cu liceu si cu universitate au fost coborati la munca de jos, mai mult manuala decat intelectuala, sau au fost sub diferite etichete politice condamnati la munca silnica in lagare si inchisori transformate in santiere de munca fizica. Urmatoarea operatie de distrugere a Romaniei: milioane de persoane fara vocatie intelectuala au primit denumirea de „noua intelectualitate progresista” si au fost instalati in aparatul de stat, inclusiv Universitate si diplomatie. Aceaste operatiuni au furat natiunii tezaurul de inteligenta creatoare si au poluat statul cu niste paraziti cu lacomie in loc de eficienta.

Comunistii si securistii epocii dinainte de 1989 exceleaza astazi cu insusiri de oportunism si superficialitate, care ii recomanda pentru usoara manipulare si rentabila utilizare de catre marea finanta oocidentala. Comunismul din Rusia si din estul Europei a confiscat deopotriva Libertatea si Proprietatea si aceasta pentru ca inrobirea sa fie mai sigura si sa nu aiba cale de intoarcere. Statul totalitar 100% este acesta.

De aceea, pentru cei putin si puternici, pentru „succesori”, viata este o prada. O prada continua. Pentru cei multi si neajutorati, viata este o pedeapsa. O pedeapsa continua.

Comunismul a fost invazia de jos in sus a invidiosilor si a railor pusi sa pedepseasca pe cei – spre nefericirea lor – inzestrati da natura cu vinovatia inteligentei si vinovatia culturii.

Cei 4 milioane de comunisti si cei 2 milioane de securisti care peste 45 de ani au fost clasa conducatoare si exploatatoare nu spun nimic si nu scriu nimic pentru ca in acesti 45 de ani, cu continuitate si azi, nu-i nimic pozitiv de retinut in memorie si de transmis istoriei. in afara de fenomenul substituirii istorice prin succesiune.

Iar substituirea este cea mai periculoasa forma de distrugere sociala, economica, culturala si spirituala a poporului roman, caci, potrivit lui Jean-François Revel: „Comunismul este atat de devastator, incat nu-i de ajuns sa scapi de el: trebuie sa poti iesi din toate consecintele lui”. Iar „fostii” reprezinta aceste consecinte care trebuiesc evacuate din istorie.

Dinastia „succesorilor” trebuie eliminata din corpul social romanesc. Din patologie se stie ca principalul dusman nu-i agresivitatea microbilor, ci este vulnerabilitatea organismului. Fostii activisti, securisti, politruci, UTC-isti, cadre si obedienti de duzina vor o societate vulnerabila pentru a o putea controla politic, parazita economic si malforma social.
In aceasta linie de succesiune devenita o „traditie a tradarii” se afla Horia-Roman Patapievici.

Seria tradarilor a fost deschisa de catre tatal sau, ucraineanul Dionis Patapievici, casatorit in anul 1939 cu Odarca Dragan. Familia Dionis si Odarca Patapievici a fost „un cuplu informativ creat de NKVD la inceputul anilor ’40 in Cernauti infiltrat apoi in sectia Gestapo-ului din Viena, de unde, in 1947-1948, s-a petrecut masrutizarea Romaniei”.

Potrivit lui Rogojan, „Dionis Patapievici s-a aflat in legatura cu legionarii fugiti din Romania dupa rebeliune. Pe de o parte, ii supraveghea din insarcinarea Gestapo-ului, iar pe de alta parte, din cea a NKVD-ului. Dupa ce armata germana s-a retras din Austria si Gestapo-ul si-a incetat activitatea, Dionis Patapievici nu a fost epurat, asemenea altor camarazi, ci a fost preluat imediat la Viena, ca translator poliglot, de Comandamentul Militar al Armatei Rosii.

Concomitent devine membru activ al Partidului Comunist din Austria, agitator ce atrage atentia autoritatilor si urmeaza cursurile inaltei scoli pentru Comert Mondial. Cere stabilirea in Romania dupa epurarea sa in anul 1948 din aparatul politienesc austriac de catre serviciile de informatii militare sovietice. Ajuns la Bucuresti, insotit de multi bani si multe bunuri de valoare (bijuterii, obiecte de arta, tablouri, blanuri, albume filatelice), cumpara un apartament singur pe etaj de la Goder Ofner cu o suta de mii lei (desi era evaluat la 150.000 lei)” (Rogojan, 2011).

Desi primit la baza unor recomandari din Austria la Banca de Stat a RPR de catre vicepresedintele Marcel Wolfowitz, lui Dionis Patapievici nu i s-a recunoscut apartenenta politica pe baza carnetului de membru al Partidului Comunist din Austria.

Este angajat de profesorul Mladenatz (decan al Academiei Comerciale “I.V. Stalin”) ca asistent universitar iar la Banca de Stat a devenit sef de serviciu si consilier. Potrivit lui Rogojan, „mai multe surse ale contrainformatiilor economice din obiectivul Banca de Stat ii semnaleaza curiozitatea, curtoazia cu care le inconjoara pe secretarele vicepresedintilor care manipulau documentele sensibile, vizitele frecvente la compartimente in care se centralizeaza informatii secrete din Comitetul de Stat al Planificarii si din ministerele economice, dar si natura sa profund interiorizata, ce face imposibila descifrarea adevaratelor sale trairi” (Rogojan, 2011).

Fata de aceasta situatie, chiar Dionis Patapievici a afirmat ca „prin munca ce o duc, cunosc cele mai mari secrete ale economiei tarii intr-un orizont strategic de 15-20 de ani, fiind, in fapt, unicul detinator al intregului volum de date secrete, in timp ce toti ceilalti fnctionari cunosc doar ceea ce priveste departamentele lor. Daca eu as trada, tradarea mea s-ar multiplica de cateva ori cu coeficientul importantei informatiilor”.

Dionis Patapievici a fost cunoscut ca fiind „foarte dusmanos, neintelegator” nici fata de sotia sa, care „a decedat in urma unei grele suferinte (in 1951 n.m.) datorita rautatii si neglijentei lui. Nu-i dadea medicamente, incepea sa o bata, cand spunea ca are dureri nu o credea. Mama ei a venit dupa aceea in Bucuresti ca sa creasca copiii (fiicele Lydia si Elena n.m.). Mi-a povestit ca de multe ori nu le dadea pensia alimentara si bunica trebuia sa dea lectii de pian ca sa poata intretine acesti copii. Am auzit ca s-a insurat, are din nou un copil si pentru acest copil (Horia Roman n.m.) aduce cele mai mari bunatati, iar pentru cele doua fetite orfane nu vrea sa dea nimic” (Rogojan, 2011).

Fiul, cum era si firesc pentru zona nomenclaturii, a beneficiat de relatiile si statutul tatalui. Patapievici jr. era bursier in Germania anilor 1993-1995, unde, spune Rogojan, „a fost dirijat de protectorii sai sa intretina legaturi informative printre ramasitele emigratiei legionare din Franta si Germania”. La intoarcerea in tara ajunge director al Centrului de Studii Germane al Facultatii de Filosofie de la Universitatea Bucuresti.

Pe acest spatiu de manevra, Virgil Magureanu ii orchestreaza iesirea din anonimat prin operatiunea „capitanului Soare”, eveniment care a insemnat sacrificarea unui ofiter de informatii pentru ascensiunea publica a lui Patapievici jr. A urmat ascensiunea lui Patapievici jr. la rang ministerial in Colegiul National pentru studierea Arhivelor Securitatii unde „apare ca o reusita infiltrarea unei «cartite» intr-o institutie in care miza dosarelor Securitatii referitoare la agentii si actiunile serviciilor straine a mobilizat ample resurse din partea acestora din urma”.

Dar aici “cartita” a fost prinsa „executand teme de scotocire si extragere de informatii si documente din arhivele securitatii la solicitarea serviciilor straine interesate deopotriva sa recupereze amintirea actiunilor lor trecute in Romania si sa proiecteze altele”. Depistata si prinsa, “cartita” a fost rotita intr-o alta functie, „pedepsita” fiind cu promovarea ca presedinte al ICR. Istoria acestor intamplari, de la tata la fiu, „ne ofera suficiente elemente ca sa intelgem apetenta lui Horia Roman Patapievici pentru imitare – in fizionomie, gesturi si atitudini a caporalului Adolf Hitler.

Pentru apucaturile sale de calau al valorilor nationale si pentru fecaloidizarea limbajului public, H.R.Patapievici, demn descendent al unui gestapovist-enkavedist, merita numele de servici de «Micul Führer» al culturii romane de peste hotare” (Aurel I.Rogojan, 2011).

Ce avem astazi?

Viitorul Romaniei este vulnerabil. Si aceasta vulnerabilitate este cauzata de nepedepsirea vinovatilor si imunitatea calailor. Politica ductila de peste 20 de ani ne promite viitorul pentru a jefui prezentul si ne vorbeste despre bine („Sa traiti bine!”) pentru a face raul. Scopul ductilitatii este mereu acelasi: cei multi si anonimi sa stea paralizati pentru ca cei cu putere sa adune averi si sa fie fericiti.

Cei putini se mentin la putere bazandu-se pe paralizarea gandirii si blocarea inteligentei sub neincetatul bombardament informational dirijat. Un haos dirijat. Sub flamura culturii se desfasoara noua dictatura, care in numele democratiei ofera numai libertati si niciodata Libertatea. Tot ceea ce poate realiza aceasta putere este sa intimideze si sa ingenuncheze inteligenta, cum o face din 1945 incoace, prin tehnici de intimidare, marginalizare si denigrare.

In ultima instanta se admite si asasinatul de catifea, fara urme vizibile, ci numai un diagnostic gresit urmat de o interventie reusita, precum in cazul Cezar Ivanescu.

Dar, cu ajutorul cunoasterii si al abilitatii, inteligenta poate oricand crea putere. De aceasta putere se tem cel mai mult vechiul Partid si Securitatea de stat. Puterea inteligentei solidare in ideal, fiind creativa, este de neoprit.

Aurel I. Rogojan in cartea sa “Fereastra serviciilor secrete” (Compania, 2011) dezvolta un proiect editorial articulat pe intreaga varietate de tradari politice si jafuri financiare, de la Caritas, Gelsor, FNI la devalizarea unor banci precum Columna, Internationala a Religiilor, Dacia Felix etc.

Autorul rediografiei tradarii nationale dezvolta in detaliu si situatia fragila a sigurantei nationale cu dosarul complet al politicii maghiare de dezmembrare a Romaniei; dosar inceput cu declaratia conducerii ungare din anul 1988 (Nyers Resző, Németh Miklós si Horn Gyula), care sustinea ca „Transilvania nu apartine Romaniei” si ca urmare, amenintau de atunci ca vor„ internationaliza problema maghiarilor din Romania”. De aceea, nu trebuie sa mire prezenta UDMR in sferele puterii din 1990 incoace.

Cotidianul / decembrie 2012

Lansare la Craiova: Traian Basescu, la concurenta cu Laszlo Tokes si Ana Maria Barki in Fereastra Serviciilor Secrete

General bg. rez. SRI Adrian Barbulescu la Craiova : “Fereastra serviciilor secrete. Romania in jocul strategiilor globale” este o carte de capatai a autorului care rastoarna prejudecati si se constituie intr-o pledoarie pentru sanatatea si forta sistemului de aparare a securitatii nationale”

Stimati amfitrioni – Laurentiu Cantar si Lucian Dindirica,

Stimati participanti,

Mai intai tin sa spun ca sunt deosebit de onorat sa ma aflu alaturi de Dumneavoastra in acest minunat si vechi lacas al cartii si scrisului din Craiova, cu o activitate remarcabila pe taramul culturii.

Vad printre invitati si fosti colegi de scoala militara ori de munca, carora le transmit un gand bun, ca de altfel tuturor celor prezenti.

Fiind printre apropiatii autorului, cel putin asa cred, acesta m-a invitat la evenimentul de fata si mi-a facut onoarea de a spune cateva cuvinte.

in primul rand as vrea sa reamintesc ca autorul are in spate o cariera de aproape patru decenii de ofiter de informatii, din care, cea mai mare parte s-a aflat in zona planificarii si analizei strategice informative, in egala masura, in perioadele ante si post decembrista.

Chiar la inceputul cartii se afla o scurta biografie profesionala a autorului care il recomanda ca o autoritate de necontestat asupra temelor din trecutul recent, ori mai contemporane, abordate in volumul prezentat azi.

Ma cunosc cu domnul general de mai multi ani, peste 30, si m-am obisnuit cu permanenta sa neliniste in cautarea noului si a substraturilor ascunse, fiind totodata un perfectionist in adevaratul sens al cuvantului, care reuseste sa surprinda cu mare acuratete determinarile unor fenomene si mai ales evolutiile relevante ale acestora pentru securitatea nationala.

Dupa pensionarea sa, acum circa 5 ani, in acelasi ton, s-a lansat in spatiul public, afirmandu-se ca o voce distincta, clara, ferma, atat in ziaristica tiparita, in cea online, in emisiuni radio-tv, cat si prin carti de o deosebita consistenta.
Urmare a viului interes starnit, acest ultim volum al autorului se afla la un nou tiraj, mult peste asteptarile editorului (Editura Compania), celelalte doua fiind epuizate.

Pentru a nu fi suspectat de subiectivism, ori sa se spuna ca sunt interesat intr-o pledoarie “pro domo”, ma voi referi la carte si autor prin intermediul notelor de lectura ale unor consacrati in cronica si critica aparitiilor editoriale, a unor autoritati in materie, precum prin impresiile unor cititori de rand, care, astfel pot fi considerati ca participanti la acest eveniment.

Tot ce am citit despre ce s-a scris in legatura cu acest volum imi da suport sa va confirm ca “Fereastra serviciilor secrete. Romania in jocul strategiilor globale” este o carte de capatai care rastoarna prejudecati si se constituie intr-o pledoarie pentru sanatatea si forta sistemului de aparare a securitatii nationale.

Iata concluzia unei recenzii recente a volumului pe portalul „filme si carti.ro”: “Cartea este una de istorie, pe care o cumperi ca sa iti ramana in familie, sa o dai la copii si la nepoti, ca sa stie ce a fost odata cu o tara care se numea Romania”. Cronicarul, care din ratiuni pe care i le respect, a semnat cu pseudonim, are totusi dreptate.

Am la indemana si un exemplu recent, elocvent, cu care sa-mi continui argumentatia: in urma cu doua saptamani autorul si-a prezentat cartea la Beius, in locul unde a fost elev de liceu. Bihorenii din Bucuresti, unde fiinteaza a asociatie a acestora cu intalniri periodice, si-au mobilizat rudele din zona sa participe la intalnirea cu autorul. La o saptamana dupa eveniment, un om de la poalele muntilor Codrul Moma i-a telefonat varului din Capitala sa-i spuna ca “ am mers la Bins, l-am ascultat pe domnul general, citesc cartea si o tin bine ca pe-o Biblie”. Fac mentiunea ca tema identitatii nationale are o conotatie specifica an Ardeal.

Am redat cateva cuvinte, dintr-o apreciere elogioasa mai cuprinzatoare, redata de o cunostinta ce mi-e apropiata. Acel bihorean a ramas impresionat de faptul ca in cateva titluri si subtitluri, precum: :”Mileniul de jertfiri pe altarul identitatii nationale”, “Imposibila maghiarizare”, “Partidul National Roman – tinta a politiei politice ungare”, “Martiri romani din Transilvania” a regasit istoriile orale despre patimirile neamului, transmise, din generatie in generatie, de inaintasii locului drept porunca de aparare a credintei si vetrei stramosesti.

Citez din nou din recenzia aparuta la 3 noiembrie curent pe portalul „filme si carti.ro” : “Sunt multe lucruri de spus despre aceasta carte si sunt lucruri bune. Cartea este o experienta. Trecand prin ea, faci o calatorie in timp, din perioada celui de-al doilea razboi mondial pana in prezent. Sentinte de tribunale, tradari, actiuni sub acoperire, maceluri si explozii iti trec prin fata ochilor, dar nu ca intr-un thriller, ci prin ochiul indurerat al unui patriot.”

Doctorul in filozofie, carturarul si realizatorul de emisiuni radio Valentin Protopescu, dupa ce a luat un interviu autorului la Radio Romania Cultural, a publicat o cronica a volumului in saptamanalul “Cultura” al Fundatiei Culturale Romane la 8 decembrie 2011, in care spune:”(…) cartea lui Aurel I. Rogojan acopera mai multe registre, de la arta diversiunii prin propaganda la spalarea sistematica si dirijata a creierelor prin dezinformare; de la destructurarea vechii Securitati la amenajarea economica si juridica a celei noi; de la prezenta romaneasca in jocul strategiilor globale si pana la pericolul reinvierii simtamintelor nationaliste la vreme de criza; de la „reformarea“ sistemului informational national pana la rolul jucat de servicii in procesul electoral; de la aservirea clericilor in epoca totalitara la racolarea lor in timpurile zise democratice de dupa decembrie 1989; de la nesfarsita poveste a prezumatei Revolutii pana la spionajul maghiar in Romania posttotalitara; de la legenda „eroului“–“defectorului“ Pacepa si pana la activitatea Intelligence-ului britanic, inainte de razboi si pana astazi etc. Totul exceptional de bine, de adanc si de riguros documentat.

Sa o recunoastem, o paleta foarte larga de dimensiuni istorice si tehnice, asezata intr-un stil limpid, de o claritate extrema. De altfel, calitatea de capatai a scriiturii puse in pagina de autor este tocmai o denotativitate exemplara. Domnul Rogojan scrie clar si acut, refuza tropii si aproximarile, nu face balet in marginea unor chestiuni ce reclama tocmai o abordare transanta. De aici si miza enorma a cartii – cea de a reabilita conceptul unei sigurante nationale bizuite pe oameni responsabili, patrioti si inteligenti, bine formati si asezati in slujba intereselor nationale, iar nu partinice.”

Aici, de fata, sunt prezente doua dintre personajele cartii. Primul in contextul evenimentelor din “deceniul final”- vorbesc de domnul general Iulian Vlad si al doilea in contextul adaptarii sistemului informativ al securitatii nationale la realitatile noii ordinii mondiale din prima jumatate a anilor `90 si ma refer la domnul general Victor Marcu, fost prim adjunct al directorului SRI, cea mai inalta functie pe care o poate detine un militar, potrivit legii, in aceasta institutie .

Am sa recurg la un exercitiu simplu de statistica.

Domnul general Vlad se regaseste in indexul de nume al cartii de 35 de ori, iar domnul Ion Iliescu de 31 de ori. Oricat de nepotrivita este alaturarea, odata si odata, istoria ii va pune, totusi, fata in fata. Chiar si in absentia.

Domnul Emil Constantinescu se regaseste de trei ori, din care o data in legatura cu o decizie care ne onoreaza, aceea de a cere, in 1998, a doua expulzare a Evei Maria Barki, activista de notorietate internationala a neorevizionismului ungar.

Motivul: incalcarea prevederilor art. 30 alin (7) al Constitutiei Romaniei, care prevede ca „sunt interzise de lege defaimarea tarii si a natiunii, indemnul la razboi de agresiune, la ura nationala, rasiala, de clasa sau religioasa, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publica. Deci un atentat la Constitutia Romaniei.

Referitor la cea in cauza in carte se releva ca ulterior, in anii 2007 si 2008 , cand a revenit in Romania, doamna respectiva a recidivat, in exact acelasi gen de atentat, declarand ca nu vede nici-o diferenta intre Kosovo si Transilvania.

Activista internationalei neorevizioniste a facut afirmatia in tabara de vara a Asociatiei Tineretului Maghiar din Ardeal, adaugand ca (…) „secuii ar trebui sa treaca la lupta (…) ca autonomia fara modificarea granitelor inseamna recunoasterea Trianonului (…)”.

De data aceasta din partea Guvernului s-a precizat numai ca doamna Barki nu face nimic rau, considerandu-se ca oricare cetatean al statelor Uniunii Europene este liber sa spuna ce vrea si unde vrea. Concluzia apartine fiecaruia.

Domnul Traian Basescu este mentionat de 30 de ori, din care de 20 de ori relativ in acelasi context cu Ana Maria Barki, aparand uneori ca participant in taberele de vara din Covasna si Harghita.

Presedintele Consiliului Maghiarilor din Regiunea Carpato-Dunareana, Tokes Laszlo este mentionat de 41 de ori.

Pe primul loc in topul indexului de nume se afla Nicolae Ceausescu, cu 90 de mentionari, fapt explicabil intrucat acesta a marcat, vrem nu vrem, intr-un fel sau altul, ultimele decenii ale mileniului trecut.

Am convingerea ca autorul nu a urmarit un scor. Astfel de statistici sunt insa graitoare pentru cine va reflecta asupra lor in vremurile viitoare, fiindca frecventa mentiunilor poate impune personalitati si trezi interesul cercetatorilor asupra faptelor lor.

in mentionarile mele nu pot trece peste notele de lectura privitoare la volumul de fata ale distinsului academician si profesor universitar Dinu C. Giurescu, care arata: „Pe incetul, cercetarea stiintifica a inceput si in aria serviciilor de informatii,”…

„O notabila contributie reprezinta volumul Fereastra serviciilor secrete. Romania in jocul strategiilor globale … datorat generalului (r) Aurel I. Rogojan.” (…)

„Interesul pentru volum vine din ampla informatie inedita, si, deopotriva, din perspectiva insasi a cercetarii. Analiza evenimentelor si a oamenilor este efectuata prin prisma serviciilor secrete, a omului de meserie cunoscator temeinic al felului de a gandi si actiona in acest domeniu.” (…)

„Volumul Fereastra serviciilor secrete demonstreaza insemnatatea comunitatii de informatii, cu locul ei in explicarea si evaluarea evenimentelor. Activitatea acestei comunitati a fost si este parte componenta a fiecarui stat, oricare ar fi sistemul social-politic. Ea se cuvine integrata in locul ei firesc. Altminteri, intelegerea istoriei contemporane a Romaniei ramane ingradita.”

Voi incheia tot cu un citat din cronica din Revista ”Cultura”: “Ei bine, da, Aurel I. Rogojan este un patriot intr-o epoca a relaxarii si confuziei identitare, in care ideea de celebrare a virtutilor nationale pare nu numai desueta, ci de-a dreptul reactionara. Din acest punct de vedere, probabil ca ardelenismul sau superior are un cuvant greu de spus in balanta acestei optiuni personale.”

Nu pot sa nu remarc faptul ca o coincidenta fericita a vrut ca evenimentul de fata, in care se vorbeste despre securitate nationala, patrie si patriotism sa aiba loc in apropierea unui moment important pentru toti romanii, ca un omagiu adus inaintasilor, care prin stradania lor au reusit sa dea adevaratul contur al tarii noastre.

Acestea fiind zise, ii doresc autorului un nou volum cat mai curand, va multumesc pentru atentie si, pentru ca ne aflam in preajma Zilei noastre nationale va urez LA MULtI ANI si multa sanatate.

General bg. rez. Adrian Barbulescu
Craiova, noiembrie 2012


Iulian Vlad: "Tradatorii sunt inca in functii… de ZiaristiOnlineTV

Sursa: Ziaristi Online

Cititi si Veteranii Securitatii si ai SRI au omagiat eroii post-mortem din Decembrie 1989. Iulian Vlad: “Pretul sacrificiului lor a fost Romania”. Aurel Rogojan: Raport asupra Starii Natiunii. VIDEO EXCLUSIV »

Adauga un comentariu!

Nume (necesar)

Website


*

Editoriale din aceeasi categorie

Autor: Aciduzzul | 29 iulie, 2017 | 0 comentarii | 110 vizualizari | 1 vot

Publicatia AgroStandard lanseaza Studiul de piata „Top 600+ Cele mai mari Exploatatii Agricole din Romania”, prima analiza de acest fel realizata vreodata in Romania. Studiul a fost realizat urmare a solicitarilor venite din partea mediului de afaceri, data fiind absenta informatiilor oficiale cu privire la fondul funciar din tara noastra, precum si a lipsei unor […]

Autor: Aciduzzul | 11 ianuarie, 2016 | 0 comentarii | 197 vizualizari | 0 voturi

Charles Simic Widespread ignorance bordering on idiocy is our new national goal. It’s no use pretending otherwise and telling us, as Thomas Friedman did in the Times a few days ago, that educated people are the nation’s most valuable resources. Sure, they are, but do we still want them? It doesn’t look to me as […]

Autor: Aciduzzul | 6 noiembrie, 2015 | 0 comentarii | 1441 vizualizari | 5 voturi

Marius Serban Se pare ca romanii nu invata nimic, dar absolut nimic, din greselile trecutului. Exista similaritati intre “revolutia” de acum 26 de ani si miscarile de protest din 2015 din Piata Universitatii. Ambele evenimente au aparut pe un fond de revolta mocnita a unor mase extinse de oameni, ambele au fost declansate de incidente […]

Autor: Aciduzzul | 5 noiembrie, 2015 | 0 comentarii | 186 vizualizari | 2 voturi

Marius Serban Incet-incet Piata Universitatii incepe sa semene cu protestele de acum cativa ani care au debutat furtunos, insa, s-au fasait lamentabil, dirijate cu finete de manipulatorii serviciilor secrete. OK, ati dat jos niste neobolsevici patetici, reprezentantii unui sistem corupt, bolnav, un cancer care macina incet Romania. Pana aici este bine! Dar, de ce nu […]

Autor: Aciduzzul | 5 noiembrie, 2015 | 0 comentarii | 1272 vizualizari | 3 voturi

Victor Roncea Am mai scris despre uriaşele sume de bani vehiculate de agenţi sub steag străin care pretind că lucrează “non-profit” în regim de “voluntariat”, pentru te miri ce: de la salvat balenele din Marea Neagră (chiar şi cele care SAR pe la TV) la salvat interesele noului KGB, bine reprezentate de “Reţeaua Deschisă” a […]

Ofera o donatie
Dacă vrei să contribui și tu, poți dona aici:
fii aproape de noi
Conferinta_AGROstandard
PUB
web design profesionist
Red Moon Media
CAMPANII bp
Atitudine Contemporana
Televiziunea Copiilor
Le Pre
1984 George Orwell
Televiziunea Copiilor
piata BIO
alimente organice
internet manipulation techniques
Adauga banerul de partener Badpolitics pe site-ul tau bad politics
bad politics

2009 - 2017 © BadPolitics