Sustine Bad Politics
arhiva stiri
starea vremii
octombrie 22, 2017, 6:35 pm
Soare
Soare
17°C
Presiunea: 1020 mb
Umiditate: 59%
Vânt: 7 km/h ESE
Răsarit: 7:39 am
Apus: 6:20 pm
 
ANUNTURI UMANITARE
Editorialele editiei
Breviarul marelui Hidalgo
Aciduzzul | 26 noiembrie, 2011 | 0 comentarii | 179 vizualizari |
(2 voturi )

La procesul de la Nürnberg psihologii erau surprinsi de mediocritatea si lasitatea elitei Reich-ului III cu o singura exceptie, a seful serviciului de spionaj, generalul Walter Schellenberg. Cine ajunge intr-o astfel de pozitie si este confruntat cu analize si informatii inteligente, are o alta perceptie a realitatii, un alt Weltanschauung, decat oamenii care cred ce vad sau ce li se spune. Aceasta remarca se potriveste atat elitei PCR de dupa 1989, cat si cartilor seful serviciului de spionaj, generalului Ioan Talpes. „In umbra marelui Hidalgo, conditia de a fi, din intamplarile unui istoric militar, 1978-1989. Rememorari consemnate de Horia Alexandrescu“, ed. Vivaldi, Bucuresti 2009, vo. I, 251 p. si in „Breviar laic“, ed. Militara Bucuresti 2010, 255 p., Talpes pune in umbra cam tot ce s-a publicat despre dictatura de dezvoltare a lui Ceausescu, anul 1968, deceniul 1978-1989, revolutia din 1989 si tranzitia spre vest.

Cartile lui se deosebesc de cele ale fostei elite a PCR, cum se deosebea pozitia lui Schellenberg fata de psihologii americani, in comparatie cu balbaielile fostei elite a Reich-ului.

1968 a fost anul in care Romania refuza sa participe la ocuparea Cehoslovaciei de catre Pactul de la Varsovia si castiga sprijinul occidentului timp de un deceniu de bunastare si de prestigiu in lume. Rusii sunt insa socati de tradarea subalternului ortodoxo-comunist Ceausescu, dar incep si ei sa trateze in secret cu asa zisii imperialisti vestgermanii.

Dupa succesul acestui contact “back channel” Brejnev inceape prin KGB tratative si cu anglo-americanii, cu care avusese bune relatii in razboi. Dupa ce Hitler si Stalin ataca Polonia, Anglia incepe razboiul numai cu Germania, UdSSR-ului nici nu s-a pus problema unei declarati de razboi. Cartile de istorie trec cu vederea si azi duplicitatea.

1978 a fost anul in care SUA ofera Romaniei sansa integrarii in economia libera cu ajutorul a 170 miliarde $. Dicatura de dezvoltare era un fel de cantonament, de ascetism planificat in care printr-o acumulare primitiva de capital, economia se antrena pentru a ajunge la nivelul de a concura in lume. Oferta, o recunoastere a succesului economic si diplomatic romanesc, e insa respinsa de Nicolae si Elena Ceausescu exact in momentul in care KGB-ul incepe tratative secrete cu SUA.

Asa ca Romania e data brutal la o parte si Calul Troian din Lagarul comunist devine Polonia. Si faptul ca 1978 este ales polonezul, Fericitului Ioan Paul II, e de bun augur pentru cei care luptau inpotriva ereziei marxiste si pentru drepturile omului. Apoi Moscova sub Gorbaciov renunta la Razboiul Rece, Lagar, Cortina de Fier, marxism-leninism si in 1989 incep o nou era istorica.

1978-1989 e un deceniul dezastruos din cauza miopiei conducerii statului privatizat de Nicolae si Elena Ceausescu. Ei intra in conflict si cu vestul si cu estul, care se razbuna. Vestul pe fata, economic. KGB-ul, mai subtil, il pune pe omul lor Pacepa sa fuga in USA si sa compromita Romania. In timpul ocupatiei serviciile secrete erau conduse de rusi. Pacepa pus de atunci pe orbita de KGB era 1978 adj. DIE. Vanat de toti, Ceausescu nu mai intelege lumea, nu mai poate evita dezastrul din dec. 1989 si reinstalarea controlului Moscovei la Bucuresti, Chisinau si Cernauti, care ca dupa 23 august 1944, se face cu ajutor din vest.

1989 a fost anul in care succesele dictaturii de dezvoltare se degradeaza in democratia originala … „Nu ne fura sau cumpara altii tara! Noi – romanii – suntem cei care ne lepadam de ea. Si asta o facem in fiecare zi, necontenit, de douazeci de ani, de rusine de a ne fi eliberat de comunism. Altii. Ne vom desprinde de aceasta stare, se pare, chiar cand vom avea curajul sa-i intrebam, pe ultimi eliberatori, de ce ne-au bagat in si mai mari nevoi.“ Securitatea … „Fiecare Tara isi creste si pregateste cainii de paza, carora le si garanteaza conditiile pentru a-i asigura Ordinea.

Cand Ordinea este schimbata, prin acordul si cu participarea cainilor, atunci acestia incep sa se transforme in lupi. Asa s-au petrecut lucrurile si in Romania, incepand cu decembrie 1989. (Breviar, p.36, 32)

In ceea ce priveste intalnirea lui Gorbaciov cu Fericitul Ioan Paul II la Roma si cu Bush la Malta: „o completare esentiala … soarta Romaniei a fost convenita pe relatia dintre Paris si Moscova“, la intalnirea de la Kiev dintre Gorbaciov cu Mitterand, in anul 1989, cad s-au stabilit si „cadrele de evolutie a Romaniei“. (Hidalgo, p.202) Si e foarte bine ca nu s-au amestecat americanii. Pentru a nu lasa nici un dubiu in aceasta privinta, a teoriei conspiratiei … „Nu este nimic mai dezastruos, in existenta unui popor, decat momentul in care ajunge sa creada ca minciunile altora sunt adevarurile lui. Priviti la momentul decembrie 1989 si la anii care au urmat!“ (Breviar, p.51)

La aceste evenimente istoricul Talpes cu doctoratul „Diplomatie si aparare. Coordonate ale politicii externe romanesti, 1933-1939“, ed. Stiintifica 1980/88 (30.000 ex. epuzate in 10 zile), este int-un fel sau altul implicat si le analizeaza acuma cu experienta unui viceprim-ministru, general de corp de armata, sef de Intelligence Service si cu detasarea unui filozof al istoriei si literat. Rezultatul sunt carti, deja epuizate, care s-ar citi ca cele politiste, daca nu ne-ar inpiedica seriozitatea informatiilor, tezelor si a unei bibliografi unice, remarcabile. Multe lucrari de doctorat sunt sub acest nivel.

Daca autorul continua dezvaluirile „din umbra marelui Hidalgo“ si publicarea originalelor sale ideii, a meditatiilor de filozofia istoriei, privind soarta romanilor, „literatura noastra post dictatoriala (dupa cum remarca Astalos) isi rotunjeste conturul, oxigenandu-se. Si avem mare nevoie!“

Dupa toate probabilitatile istoria oficiala va fi rescrisa pe masura colaborarii Talpes / Alexandrescu. Ele vor scoate la lumina ceea ce este inca in penumbra pentru opinia publica si istorici. Iata cuprins vol. I. Cap.: 1, Stuttgart 1985 – Congresul Mondial de Istorie; 2, Sfarsitul inceputului si inceputul sfarsitului; 3, Intre tradare si cacealma … strategica. Lovitura Moscovei; 4, Sfidarea „marelui Urs“; 5, Doctrina Brejnev, ultima strigare; 6, Soarta Romaniei, nu la Malta, ci la Kiev!; 7, Proiectul lui Ceausescu venea de la … Carol II-lea!; 8, Berlin – august 1989, la 50 de ani de la semnarea pactului Ribbentrop – Molotov; 9, Intre „Stihiile trecutului“ si Razboiul stelelor“.

Pentru al intelege pe Hidalgo este necesara daca nu chiar obligatorie lectura „Breviarului“, pentru ca in el ni se dezvalui un Weltanschuung-ul filozofic si literar mai putin obisnuit. George Astalos de la Paris vede in modul sau de abordare a realitatii in general si a celei romanesti in special un paralelism cu „Inconvenientul de a te fi nascut“ a lui Emil Cioran. Talpes e insa autohton, departe de pesimismul lui Cioran in exil, chiar atunci cand constata la contemporani sai o „incredibila stare de delasare si nedorinta de asumare a propriei conditii actuale si viitoare“ (Breviar, p.255)

Notitele lui scrise parca in fuga, rar depasesc 10 randuri, sunt rezumate de articole sau chiar de carti. In cel mai rau caz sunt fotografi spontane facute cu blitzul, mai usor sau mai greu de decriptat. Unele sunt caricaturi pline de umor negru. Centrul de greutate a meditatiilor este insa soarta tarii pentru ca patriotismul este un „defect profesional“ al militarilor. Cum ar putea ei altfel sa serveasca patria chiar cu pretul vietii?

Cele circa o mie de idei din Breviar sunt intentionat nesistematizate pentru al obliga pe cititor sa faca o ierarhizare proprie. Bineinteles ca se poate incepe cu Dumnezeu si transcendenta. Cu Vechiul si Noul Testament. Cu popoare imperiale, de limes si barbare. Cu ortodoxia si occidentul. „Romania: Occident refuzat si Orient refulat reprezinta cele doua determinari ale unei existente in care – negasindu-ne masura – vom sfarsi prin a ne pierde identitatea“. (p.189)

Cum vede autorul situatia de astazi a romanilor? „Dupa 1989, instrainarea a ajuns sa li se prezinte a fi singura lor sansa.“ … pentru ca … „Radacinile neamului nostru se vad in alegerile pe care la face. Ma doare crunt nevoia lui de fanarioti.“ … si continua pe aceasta ideie … „Astazi, accesind modelul european, am ajuns sa ne alegem ciocoii, sperand ca vor ajunge sa fie obligati la conditia de fanarioti controlati si judecati.“ (p.8,86,34)

Banateanul Talpes se face si purtator de cuvant al ortodocsilor din Transilvania, care terorizati de unguri de o mie de ani nu pricep nici acuma de ce pana in 1863 au avut statutul de „tolerati“, nu aveau „dreptul de a se instala in orase, de a construi biserici din piatra si a-si face case din acelasi material“. Mai mult chiar, situatia de azi a tuturor greco-ortodocsilor din UE nu numai ca-i foarte apropiata de cea din trecut, dar … „Avem si noi dreptul macar la un raspuns? … Cine sa ni-l dea daca ai nostri (cei care se pretind si chiar i-am ales a fi asa) nici macar nu stiu a intreba (la C.E. de la Strassburg).“ (despre romani si cei care se pretind a fi)“ (Breviar, p.20).

Bazandu-se pe succesele dictaturii de dezvoltare in colaboarare cu vestul, Ceausescu si ortodocsi lui moldo-valahi s-au folosit o scurta perioda de timp de o oare care libertate generata de destinderea de dupa ridicarea anatemei dintre ortodocsi si occidentali, dupa Conciliul Vatican II, pentru a realiza la Bucuresti o a patra Roma. Un proiect istoric fara nici o sansa de realizare. „La ortodocsi, dupa ce li s-a rapit Constantinopolul, iar cea de a treia Roma a esuat in retardari feudale, se continua rataciri confesionale prin negari doctrinare, pendulari intre vest si est, pana la poarta Pacificului.“ (p.159)

Ideia construirii Casei Poporului si Mantuirii Neamului exista deja sub regele Carol II, si era reverenta facuta Parisului, Occidentului, iar cea a Bizantului dupa Bizant e inca si mai vechie, exhausiv analizata pe toate fetele de Nicolae Iorga, era o plecaciune Orientului. Pentru ca si la moldo-valahi, „Intre „virtute si “toleranta“ s-au consumat acuplarile, decuplarile si confruntarile dintre romani si helenici, „latini“ si „bizantini“, catolicism si ortodoxism.“ (p.203)

De aceea nu-i de loc surprinzator ca proiectele dambovitene, demne de El ingenioso hidalgo Don Quixote de la Mancha de Miguel de Cervantes, care numi aparent apartin lui Nicolae si Elena Ceausescu, s-au izbit de rezistente, chiar atunci cand era vorba numai de celebrele mori de vant propagandistice. Atat Roma, a doua Roma, Constantinopolul, a treia Roma, Moscova, cat si neo-protestantii anglo-americani, nu puteau tolera in nici un caz un nou experiment greco-ortodox, pentru ca ar fi fost un pas inapoi in misiunea sfanta de refacerea unitatea crestina a lui Iisus Hristos.

Pe de alta parte, o dictatura de dezvoltare capabila sa scoata o tara ortodoxa din mizerie, o a patra Roma in Balcani, submina autoritatea Moscovei si periclita legatura ei directa cu fratii lor sarbii si bulgarii. Cu toate ca sunt urmasii au Romei, de la Marea Schisma, ortodocsii moldo-valahii sunt de o mie de ani in lanturile grele ale duhovniciei si soborniciei moscovite si constantinopolitane, care ca si panortodoxia si panslavismul, de data mai recenta, sunt toate incompatibile cu aspiratia romanilor la independenta si la o afirmare pe plan mondial in afara tutelei celei de treia Roma. Sub Ion Iliescu, 1989-2004, vizita a papei Iona Paul II a fost exclusa. Steua polara (rosie) era Moscova.

Singura cale de emancipare nationala si sociala, proiectul Corifeilor Scolii Ardelene, Unirea cu Roma, este strict interzisa de Moscova si neintaleasa la Bucuresti pentru ca numai cultura occidentala a trecut Carpatii. Nu si teologia. Izolarea de Roma, in calea tuturor relelor si mereu sub vremuri, cum ne spune cronicarul, l-au condus pe Cioran la pesimismul caracteristic mai tuturor exilatilor, incepand cu Ovidiu trist la Pontul Euxin, si pe Talpes la prudenta fata de sensibilitatea, comportamentul religios ale ortodocsilor, nu de rare ori complet absurd.

Cum ar putea fi altfel, daca tradatorii, spionii Pacepa, Mircea Raceanu, Nicolae Militaru sunt reabilitati si revolutionarii din dec. 1989, mai ales tiganii romanes, sunt promovati. „Tiganiada“ statului este oricum la ordinea zilei. Tiganii dau deja tonul in toate, de la normele de comportament la manele. „Daca nu mi-ar fi fost dat sa traiesc dupa 1989, n-as fi inteles cat de mare a fost Ion Budai-Deleanu. Ce opera fabuloasa este „Tiganiada“ si ce se poate, prin timp, intampla, cu noi, cei de la est de Huran Hásza.“ (Breviar, p.174)

Ideia degradarii statului roman o regasim si cand autorul se refera la meseriea de spion, adica de om inteligent in misiune pentru neamul sau, care sunt eroi nu numai in romane si seriale. Pentru ca el o cunoaste din proprie experienta … „Vreti sa masurati gradul de aderenta si sustinere a ideii de stat? Priviti cum sunt tratate si asumate notiunile de spion si spionaj. Cat despre purtatorii acestor atat de onorabile si nobile indeletniciri, numai in … si ai Romaniei sa nu fi. Desi, priviti, la spionii altora care fac cariere impresionante. Desigur, pentru altii, in aceasta tara a nimanui.“ (p.174)

Rezultatul, „o tara din lumea a treia nu putea produce decat cetateni de conditia a treia. Spre asta a si fost indreptata si ajutata Romania, in periplu actual european. (Romania, 1989, si romani ca experiment, 2009)“ (p.16), pana cand presedintele si patriarhul incep dialogul in vedera unirii cu Roma si romanii vor iesi din cercul vicios, subdezvolatare, dictatura, revolutie, haos, democratie, subdezvoltare, dictatura, revolutie, haos …

Si pentru ca in Europa de vest confuzia sa fie totala, cei alesi merg atat de departe pe urmele greco- fanariotilor, ca pe ex-regele care a predat comandantul armatei inamicului, pe spionii tradatori, pe tigani care ii compromit, ii supun paradoxal unei discriminari pozitive cu spaga si comision. Politic corect. Tradatorii straini de neam ca si si tiganii sunt reabilitati si recompensati, li se retrocedeaza palate si aur, primesc certificate de revolutionai, scutiri de impozite, spatii comerciale, teren agricol si intravilan, sinecure si decoratii.

Comportamentul absurd e o forma de protest, de neputinta sau chiar de automutilare a celor, care nu mai vad luminita de la capatul tunelului. Numai cu ajutorul literaturii absurde mai pot fi intelesi Lunatecii lui Vinea din Bucuresti. Urmuz se sinucide la sosea, Ionesco si Tristan Tzara fug in absurd la Paris. Acest exotismul oriental a la El ingenioso hidalgo pune insa nolens volens la indoiala vointa ortodoxiei moldo-valahe de a se adapta rationalitatii statale din occident, normelor si valorilor romano-catolice. Mai ales ca vizita Fericitului Ioan Paul II la Bucuresti, mana de ajutor intinsa generos de Roma a ramas fara raspuns.

Prof. Dr. Viorel Roman, Akademischer Rat a.D.
Bremen, 23 octombrie 2011

Adauga un comentariu!

Nume (necesar)

Website


*

Editoriale din aceeasi categorie

Autor: Aciduzzul | 29 iulie, 2017 | 0 comentarii | 81 vizualizari | 1 vot

Publicatia AgroStandard lanseaza Studiul de piata „Top 600+ Cele mai mari Exploatatii Agricole din Romania”, prima analiza de acest fel realizata vreodata in Romania. Studiul a fost realizat urmare a solicitarilor venite din partea mediului de afaceri, data fiind absenta informatiilor oficiale cu privire la fondul funciar din tara noastra, precum si a lipsei unor […]

Autor: Aciduzzul | 11 ianuarie, 2016 | 0 comentarii | 193 vizualizari | 0 voturi

Charles Simic Widespread ignorance bordering on idiocy is our new national goal. It’s no use pretending otherwise and telling us, as Thomas Friedman did in the Times a few days ago, that educated people are the nation’s most valuable resources. Sure, they are, but do we still want them? It doesn’t look to me as […]

Autor: Aciduzzul | 6 noiembrie, 2015 | 0 comentarii | 1433 vizualizari | 5 voturi

Marius Serban Se pare ca romanii nu invata nimic, dar absolut nimic, din greselile trecutului. Exista similaritati intre “revolutia” de acum 26 de ani si miscarile de protest din 2015 din Piata Universitatii. Ambele evenimente au aparut pe un fond de revolta mocnita a unor mase extinse de oameni, ambele au fost declansate de incidente […]

Autor: Aciduzzul | 5 noiembrie, 2015 | 0 comentarii | 183 vizualizari | 2 voturi

Marius Serban Incet-incet Piata Universitatii incepe sa semene cu protestele de acum cativa ani care au debutat furtunos, insa, s-au fasait lamentabil, dirijate cu finete de manipulatorii serviciilor secrete. OK, ati dat jos niste neobolsevici patetici, reprezentantii unui sistem corupt, bolnav, un cancer care macina incet Romania. Pana aici este bine! Dar, de ce nu […]

Autor: Aciduzzul | 5 noiembrie, 2015 | 0 comentarii | 1256 vizualizari | 3 voturi

Victor Roncea Am mai scris despre uriaşele sume de bani vehiculate de agenţi sub steag străin care pretind că lucrează “non-profit” în regim de “voluntariat”, pentru te miri ce: de la salvat balenele din Marea Neagră (chiar şi cele care SAR pe la TV) la salvat interesele noului KGB, bine reprezentate de “Reţeaua Deschisă” a […]

Ofera o donatie
Dacă vrei să contribui și tu, poți dona aici:
fii aproape de noi
Conferinta_AGROstandard
PUB
web design profesionist
Red Moon Media
CAMPANII bp
Atitudine Contemporana
Televiziunea Copiilor
Le Pre
1984 George Orwell
Televiziunea Copiilor
piata BIO
alimente organice
internet manipulation techniques
Adauga banerul de partener Badpolitics pe site-ul tau bad politics
bad politics

2009 - 2017 © BadPolitics