Sustine Bad Politics
arhiva stiri
starea vremii
octombrie 16, 2018, 9:27 pm
Senin
Senin
15°C
Presiunea: 1020 mb
Umiditate: 51%
Vânt: 0 km/h VNV
Răsarit: 7:31 am
Apus: 6:30 pm
 
ANUNTURI UMANITARE
Antiglobalizare
Creierul diabolic din umbra: fata ascunsa a globalizarii
Aciduzzul | 12 noiembrie, 2009 | 4 comentarii | 1484 vizualizari |
(4 voturi )

globalization„Noua Ordine Mondială” este deja într-un stadiu avansat de implementare
de Adrian Salbuchi/ traducere de Anca Munteanu
Acest articol rezumă ideile principale expuse de autor în lucrarea “El Cerebro del Mundo: la cara oculta de la Globalización” („Creierul diabolic din umbră: faţa ascunsă a globalizării”).
“Aceia care nu învaţă din istorie sunt condamnaţi să o repete” – George Santayana
Globalizarea poate fi definită ca ideologie prin faptul că se opune statelor suverane; globalizarea identifică statele naţionale suverane ca inamici cheie, mai ales din cauză că principala funcţie a statului este (sau ar trebui să fie) slujirea intereselor celor mulţi, ale poporului, înainte de interesele celor puţini.

În consecinţă, forţele globalizării caută să slăbească, să dizolve şi eventual să distrugă fundaţiile statelor naţionale ca instituţii sociale de bază, pentru a le înlocui într-o nouă ordine supranaţională cu noi structuri, globale sau suprastatale, de conducere: structuri sociale, politice, economice, financiare şi militare.

Asemenea structuri globale sunt cele care vor pune în practică obiectivele politice şi interesele economice ale unui mic număr de grupuri şi organizaţii foarte puternice care astăzi conduc şi orientează procesul globalizării într-o direcţie clar stabilită. Aceste grupuri ale puterii conduse de interese private au reuşit deja ceva nemaivăzut în întreaga istorie a umanităţii: „privatizarea” puterii la scară mondială.

„Globalizarea” este la ora actuală un eufemism a ceea ce foştii preşedinţi SUA Woodrow Wilson, Franklin D. Roosevelt, Harry S. Truman şi George H.W. Bush – în diferite momente ale istoriei moderne – au enunţat ca „Noua Ordine Mondială”. Noua Ordine Mondială! Evident, când fostul preşedinte George Bush Sr. a folosit nestingherit acest termen pe 11 septembrie 1991, elita puterii s-a mişcat rapid pentru a se asigura că nu va mai fi folosit des şi în locul său a plasat ideea mult mai neutră şi aparent inocentă a „globalizării”, care mai are azi şi un alt înţeles: „Imperialismul SUA”.

Cine sunt cei care ne conduc din umbră? Ce vor?

Acest proces despre care am vorbit nu este nicidecum anonim sau secret; structurile puterii care promovează şi conduc Noua Ordine Mondială fac aceasta în văzul lumii: grupul celor 500 de companii cele mai bogate care apar în topul revistei Fortune acoperă peste 80% din activitatea economică a Statelor Unite; infrastructura financiară globală (care include bănci, fonduri de investiţii, burse şi operatorii pieţei de materii prime); monopolul multimedia; principalele universităţi Ivy League; organizaţiile internaţionale multilaterale (ca Banca Mondială, Fondul Internaţional Monetar-FMI, Banca Interamericană pentru Dezvoltare şi Organizaţia World Trade-OWT) şi, cel mai important, posturi cheie guvernamentale în SUA, Israel, Marea Britanie şi alte naţiuni industrializate.

Ceea ce avem aici sunt capcanele interioare şi strategiile ascunse în spatele modului în care Puterea este structurată şi administrată. Ceea ce nu este vizibil imediat este faptul că toţi aceşti jucători care fac parte dintr-o „roată a puterii globale” au un lucru în comun: conducătorii lor cheie, bancherii, membrii guvernului, academicienii, strategii, acţionarii şi alte personaje cheie aparţin cu toţii aceleiaşi reţele întreţesută a grupurilor consultative de experţi şi organizaţiilor de influenţare a opiniei publice „think-tank”-uri, a organelor legislative chiar a politicului. Această reţea are un centru comun care cârmuieşte roata puterii mondiale pe cursul destructiv din prezent.

Printre aceste organizaţii numite „think-tank” – care ar trebui să fie descrise astăzi ca centre de planificare geopolitică – CRE (Consiliul Relaţiilor Externe – Council on Foreign Relations), Comisia Trilaterală, RIIA (Royal Institute of International Affairs), Brookings Institution, Corporaţia RAND (Research ANd Development – Cercetare şi dezvoltare), AEI (American Enterprise Institute), AIPAC (American Israeli Political Action Committee) şi CSIS (Center for Strategic & International Studies) sunt cele mai active şi mai influente.

O perspectivă istorică

Înţelegerea corectă a situaţiei mondiale actuale necesită o privire în urmă, pentru a vedea cum s-a ajuns la această conjunctură. În 1919 un mic grup de bancheri, avocaţi, politicieni şi academicieni influenţi – care au luat parte la negocierile pentru pace din Paris, dintre Aliaţii victorioşi şi Puterile Centrale înfrânte, chiar imediat după Primul Război Mondial – s-au întâlnit în hotelul parizian Majestic unde au stabilit crearea unei reţele de „think-tank-uri” – un fel de cluburi sau loje exclusiviste – care să contribuie la procesul de instaurare a „Noii Ordini Mondiale” deja planificat de elita francmasonică.

În Londra s-a creat o grupare de acest gen sub numele de Royal Institute of International Affairs (RIIA), în timp ce în Statele Unite s-au pus bazele CRE – Consiliul Relaţiilor Externe – Council on Foreign Relations (CFR). Ambele organizaţii poartă amprenta strategiei sociale care gradat impune o ordine politică socialistă (formal declarată “democratică”, dar în realitate din ce în ce mai autoritară) ca mijloc de control în masă al populaţiei. În acel moment această idee era promovată de fronturi masonice cum ar fi Fabian Society, finanţată de Grupul Mesei Rotunde care a fost la rândul lui creat, controlat şi finanţat pe rând de magnatul sud-african Cecil Rhodes, dinastia financiară internaţională a familiei Rothschild, diferite Loji Masonice de Rit Antic din Anglia precum şi de Coroana Britanică.

CRE a primit suport iniţial de la cele mai bogate, puternice şi influente familii din Statele Unite, printre care Rockefeller, Mellon, Harriman, Morgan, Schiff, Kahn, Warburg, Loeb şi Carnegie (aceasta din urmă acţionând prin organizaţia sa fondată în 1910: Carnegie Endowment for International Peace).

Pentru a-şi exprima şi, astfel, a-şi propaga influenţa în cercurile elitiste, una dintre primele măsuri luate de CRE a constat în publicarea propriei reviste, care este şi în prezent principala „portavoce” la nivel mondial în geopolitică şi ştiinţe politice: Foreign Affairs (Afaceri externe). Printre primii conducători ai CRE au fost: Allan Welsh Dulles, o figură cheie în comunitatea informaţiilor din SUA, care mai târziu a consolidat structura secretă a spionajului CIA direcţionat spre NSA (National Security Agency); jurnalistul Walter Lippmann, conducător şi fondator al The New Republic; o serie de avocaţi/jurişti ai corporaţiei J.P. Morgan; bancherul Otto H. Kahn şi Paul Moritz Warburg, ultimul un german bogat care a emigrat în Statele Unite şi în 1913 a creat şi a promovat legislaţia care a condus la crearea Băncii de Rezervă Federală (Federal Reserve Bank) – banca de bază privată a Statelor Unite care, de atunci, controlează structura financiară a SUA (şi astfel a unei bune părţi din întreaga lume).

Când s-a încheiat cel de-al Doilea Război Mondial, Băncii de Rezervă Federală i s-au alăturat Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială, ambele concepute de strategii CRE la Conferinţa de la Bretton Woods în 1944.

Un alt membru al CRE şi unul dintre primii săi lideri a fost geograful Isaiah Bowman, preşedintele Societăţii Geografice Americane (American Geographical Society), care în 1919 a condus echipa de experţi care a redesenat harta Europei Centrale după Primul Război Mondial – proces arbitrar care a condus în timp la grave tulburări în Europa, care au provocat în cele din urmă cel de-al Doilea Război Mondial în 1939. Avocaţii CRE Owen D. Young (preşedinte al General Electric) şi Charles Dawes (al 30-lea vicepreşedinte al SUA) au promovat planurile de „refinanţare a datoriilor” pentru reparaţiile de război ale Germaniei, datorii impuse de Tratatul de la Versailles.

Directorii Băncii de Rezervă Federală şi membrii ai CRE au pus la cale maşinaţiunile financiare care au condus la criza financiară din 1929, care a provocat apoi Recesiunea. Liderii CRE au fost cei care, prin puternicele instituţii media aflate sub controlul lor, cum ar fi reţele radiofonice NBC, ABC şi CSB şi ziare precum The Washington Post, The Wall Street Journal, Chicago Tribune şi The New York Times, au convins şi au presat opinia publică să rupă izolarea neutră a Statelor Unite şi să îmbarce naţiunea într-un alt război european în 1939, aceasta fiind ceea ce ei au urmărit încă de la începutul anilor ’30.

Cel de-al Doilea Război Mondial

Chiar la începutul acestui teribil război civil european în care Statele Unite au luat parte doar formal până în 1941, membrii CRE au creat Grupul de Studii Război şi Pace, (War & Peace Studies Group) care a fost inclus în Departamentul de Stat şi care a dat direcţiile în politica externă a SUA, mai precis modul în care SUA a abordat relaţiile cu Germania, Italia, Japonia şi aliaţii acestora.

Mai târziu, au început să se pregătească deja pentru „Noua Ordine Mondială” care urma după război, adică după victoria previzibilă a Aliaţilor. În acest mod, CRE a proiectat şi a promovat crearea Naţiunilor Unite pentru a administra politica mondială şi supremaţia Statelor Unite în Era Nucleară. Tot CRE se află la originea unora dintre agenţiile economice cheie, cum ar fi FMI sau Banca Mondială, prin membri săi Alger Hiss, John J. McCloy, W. Averell Harriman, Harry Dexter White, Henry Kissinger şi mulţi alţii.

Odată ce războiul s-a încheiat, preşedintele SUA Harry S. Truman a vrut să implementeze doctrina securităţii naţionale de perspectivă care era bazată pe doctrina de „împăcare” a expansionismului Uniunii Sovietice propusă de un alt membru CRE, ambasador SUA la Moscova în acel moment: George Kennan, care îşi descrie ideile într-un faimos articol publicat în 1947 în Foreign Affairs, semnat cu pseudonimul de „X”. [Notă. George Kennan a murit recent, la vârsta de 101 de ani, rămânând până la sfârşitul vieţii consilier activ al CRE, fiind un veritabil simbol al continuităţii puterii oculte.]

În mod similar, aşa-numitele “Planuri Marshall”, prezentate public de către Generalul Armatei Statelor Unite George C. Marshall, au fost de fapt proiectate de către un grup de lucru al CRE şi implementate de către W. Averell Harriman.[Notă. Acesta din urmă era, deloc întâmplător, partener de afaceri al lui Prescott Bush, senator american din Connecticut, tatăl fostului preşedinte George Bush şi bunicul actualului preşedinte SUA.]

Structurile puterii elitiste

Cu toate că este puţin cunoscut opiniei publice, CRE este foarte puternic, influenţa sa, prestigiul şi aria de activităţi fiind în creştere într-atât încât azi putem spune fără dubii că operează ca şi „Creier diabolic din umbră”, conducând din umbră cursul multor procese sociale, politice, financiare, militare şi economice, procese complexe şi extrem de schimbătoare din întreaga lume. Nu există persoane, regiuni sau aspecte ale vieţii umane care să nu fie afectate de influenţa CRE – chiar dacă ne dăm seama de aceasta sau nu – şi simplul fapt că au fost capabili să rămână în „spatele scenei” face ca CRE să fie extrem de puternic şi înşelător, chiar dacă opinia publică crede altceva.

Astăzi CRE este o organizaţie „discretă” care numără mai bine de 4.500 de membri, asociind strategii abili şi gânditorii inteligenţi cu persoane foarte puternice şi foarte influente, care deţin o mare putere de influenţă în profesiile lor, în corporaţii, instituţii, guverne şi în organizaţii sociale. În acest mod CRE reuneşte membrii din conducerea instituţiilor financiare, ai coloşilor industriali, media, organizaţii de cercetare, academicieni, conducători militari, lideri guvernamentali, decani universitari, lideri ai sindicatelor şi ai centrelor de studii şi investigaţii. Obiectivul lor fundamental constă în identificarea şi evaluarea unor factori politici, economici, financiari, sociali, culturali şi militari, care cuprind toate aspectele imaginabile vieţii publice şi private din SUA, aliaţii săi cheie şi restul lumii. Astăzi, datorită enormei puteri exercitate de SUA, sfera de influenţă activă a CRE se întinde practic pe întreaga planetă.

Cercetările şi investigaţiile sunt realizate de diferite grupuri operative şi centre de cercetare care identifică oportunităţi şi ameninţări, evaluează rezistenţa şi slăbiciunile, şi proiectează strategii pe termen lung pentru a promova interesele CRE în întreaga lume, fiecare cu tactica sa şi planul său operaţional. Deşi aceste strategii intensive şi pe termen lung sunt elaborate în interiorul CRE, cheia pentru a înţelege succesul lor enorm stă în faptul că CRE nu face acum nimic sub numele său propriu. Mai degrabă, acestea se fac în numele membrilor săi. Şi ei fac aceasta din funcţiile şi fotoliile lor oficiale, directori executivi şi preşedinţi ai celor mai importante corporaţii, instituţii financiare, instituţii internaţionale multilaterale, instituţii media, din posturi cheie în guvern, universităţi, forţele armate, bursă, fără ca niciodată să se refere la CRE ca la principala lor apartenenţă în ce priveşte planurile şi coordonarea. [În interiorul CRE funcţionează aşa-numita “Lege a ne-atribuirii” care interzice membrilor să îşi decline apartenenţa la organizaţie atunci când acţionează în societate sau să rostească numele CRE sau să divulge conţinutul discuţiilor de lucru.]

Într-adevăr, azi, membrii CRE ocupă multe poziţii cheie ale puterii şi posturi decizionale. Pentru a numi doar o mână din cei peste 4.500 de membrii CRE: David Rockefeller, Henry Kissinger, Bill Clinton, Zbigniew Brzezinski, Samuel Huntington, Francis Fukuyama, Paul Wolfowitz, Colin Powell, Condoleeza Rice, Richard Perle, Robert Gates, James Baker III, Stephen Hadley, Douglas Feith, L. Paul Bremer III, John Bolton, John Negroponte, fostul secretar de stat Madeleine Albright, delapidatorul internaţional George Soros, judecătorul Curţii Supreme de Justiţie Stephen Breyer, directorul executiv al Lowes/CBS Laurence A. Tisch, fostul director executiv al General Electric Co. Jack Welsh, directorul executiv al CNN W.

Thomas Johnson, fostul preşedinte şi director executiv al The Washington Post / Newsweek / International Herald Tribune Katherine Graham (şi în curând şi succesorul ei), vicepreşedintele SUA, fostul secretar al apărării şi fostul director executiv al Halliburton Richard Cheney, fostul preşedinte George H.W. Bush, fostul consilier în probleme de securitate naţională al preşedintelui Clinton, Samuel “Sandy” Berger, foştii directori CIA John M. Deutch şi George Tenet, fostul guvernator al Băncii de Rezervă Federală Alan Greenspan şi actualul guvernator Benjamin Shalom Bernanke, fostul preşedinte al Băncii Mondiale James D. Wolfensohn, directorul executiv al CS First Boston Bank şi fostul guvernator al Băncii de Rezervă Federală Paul Volcker, reporterii Mike Wallace, Barbara Walters, Wolf Blitzer, directorii CitiGroup John Reed, William Rhodes, Stanford Weill şi Stanley Fischer (numărul 2 în cadrul IMF), economiştii Jeffrey Sachs şi Lester Thurow, fostul secretar al finanţelor Goldman Sachs, directorul executiv CitiGroup Robert E. Rubin, fostul secretar de stat şi „mediator” din timpul Războiului pentru Insulele Falkland/Malvine dintre Argentina şi Coroana Britanică Alexander Haig, “mediatorul” conflictului din Balcani, Richard Holbrooke, directorul executiv al IBM Louis V. Gerstner, senatorul democrat George J. Mitchell, fostul reprezentant republican Newt Gingrich, fostul consilier pe probleme de securitate a preşedintelui Bush Sr., generalul Air Force, Brent Scowcroft, Kenneth Lay (membru al Comisiei Trilaterale retras recent şi director executiv al Enron), printre mulţi, mulţi alţii.

În lumea afacerilor, cele 500 de companii cele mai bogate care apar în topul revistei Fortune au toate directori membrii CRE!!! Aceste corporaţii au împreună o valoare de piaţă echivalentă cu aproape dublul produsului intern brut al Statelor Unite şi concentrează cea mai mare parte a bogăţiilor şi a puterii acestei ţări, controlând resurse cheie şi tehnologii în întreaga lume. Împreună, aceste companii angajează peste 25 de milioane de persoane doar în SUA şi deţin peste 80% din produsul intern brut al acestei ţări. Pe scurt, exercită o putere gigantică, pârghii şi influenţă în SUA şi în restul lumii.

Prin urmare aceasta este cheia enormei eficienţe şi puteri a CRE: deciziile şi planurile sunt aprobate în întâlniri închise, grupuri de studiu, conferinţe sau grupuri operative. Dar atunci când vine momentul ca aceste planuri să fie puse în aplicare, sunt preluate de diferiţi membri, fiecare din poziţia sa în organizaţii puternice, atât publice cât şi private. Şi cât de puternice poziţii şi organizaţii sunt acestea!

Dacă, de exemplu, un plan a fost trasat şi acceptat în ce priveşte evoluţia globalizării sistemului economic şi financiar şi acesta prevede care ţări să se bucure de pace şi prosperitate şi care să fie prădate prin război, invazii şi foamete, atunci acţiuni coordonate ale unor personalităţi precum preşedintele SUA, secretarii săi de stat, ai apărării, ai comerţului, ai finanţelor, directorii CIA, NSA şi FBI, marii bancheri ai lumii internaţionale, directorii executivi ai celor 500 de firme din topul revistei Fortune, deţinătorii şi mogulii media, reporterii şi scriitorii, ofiţerii militari şi academicienii, lideri ai FMI, ai Băncii Mondiale şi ai Organizaţiei World Trade, acţionează cu toţii la unison sincronizat sau în succesiunea corectă, coroborând toate acţiunile lor în domenii diferite pentru realizarea planului propus.
Acesta este modul în care a funcţionat mecanismul CRE pentru mai bine de 80 de ani.

Puterea reală şi puterea formală

Pentru a înţelege cum funcţionează lumea cu adevărat, trebuie să înţelegem întâi diferenţele care există între puterea formală (guvernele şi preşedinţii statelor naţionale) şi puterea reală (structurile globaliste suprastatale). Informaţiile făcute publice şi propagate de mass media în fiecare zi pe posturile tv şi pe reţelele de radio şi în ziare se referă în mare parte la acţiunile realizate de structurile puterii formale, mai ales acelea ale guvernelor naţionale şi ale infrastructurilor tehnologice, financiare şi corporative/colective.

În schimb, puterea reală, care de fapt controlează tot ce se petrece, acţionează asupra evenimentelor mult prea puţin vizibil. În realitate, structurile globaliste şi elita au planificat ce se va întâmpla în lume, când, unde se va petrece şi cine va duce planul la împlinire, chiar dacă nouă ni se prezintă efectele în contextul lor local limitat.

Puterea formală operează pe termene scurte şi în mare măsură transparent faţă de public. Puterea reală lucrează în interior pe scheme de lucru pe termen lung şi nu este aproape deloc accesibilă publicului. În zilele noastre, puterea formală este în general „publică”, iar puterea reală este fundamental „privată”. Aceasta reflectă faptul că instituţiile Naţiunilor Unite (prima dintre entităţile puterii formale) a devenit subordonată intereselor private (adică puterea reală este condusă de interese materiale).

Deoarece SUA este astăzi singura superputere mondială este rezonabil să concluzionăm că această structură a puterii mondiale – ceea ce şi este de fapt – conduce provizoriu acest veritabil Guvern Mondial din structurile teritoriale, politice şi economice ale Statelor Unite. Oricum, aceasta nu implică faptul că majoritatea locuitorilor Statelor Unite sunt incluşi neapărat în acest raţionament şi cu atât mai puţin nu înseamnă că americanii sunt „duşmanii” altor popoare (rareori este poporul unei ţări „duşman”; mai degrabă liderii unei naţiuni au stabilit această stare de aversiune prin concentrarea excesivă a puterii).

Vorbim de grupuri ale puterii care operează din interiorul Statelor Unite (aşa cum operează din interiorul Marii Britanii, Germaniei, Japoniei, Israelului şi prin agenţii lor locali şi în ţări precum Spania, Argentina, Brazilia şi Coreea), dar aceasta nu înseamnă în mod necesar că vorbim de populaţia Statelor Unite.

Cea mai bună modalitate de a înţelege adevărata natură a Statelor Unite – mai ales atunci când ne referim la politica externă a SUA – este să reţinem că „administraţia” SUA, aşa cum îşi numesc ei propriul lor guvern – în fapt puterea formală – îşi are sediul în Washington DC. În schimb, structurile puterii reale în SUA sunt localizate în principal în New York City. Cu alte cuvinte, administrarea SUA este făcută din Washington DC, în timp ce ţara este de fapt guvernată din oraşul New York.

Odată ce înţelegem acest concept, multe alte lucruri se vor clarifica. În plus, centrul puterii reale nu se află în New York, ci, mult mai probabil în Londra. Înţelegând acest proces subtil şi complex, automat vom preîntâmpina orice idee simplistă de a identifica „duşmanul” cu SUA sau Anglia sau orice alt popor. De fapt, în momentele de dezordine, poporul american este o victimă – pierderile sângeroase ale cetăţenilor americani în Vietnam, Afghanistan, Iraq sau în atentatele de la World Trade Center demonstrează aceasta.

Însă, faptul că cei mai mulţi oameni din SUA ignoră aceste fapte nu îi face mai puţin responsabili sau răspunzători pentru strategiile care duc la genocid ale structurilor puterii Noii Ordini Mondiale, care operează pe teritoriul SUA, acţionând în restul lumii prin utilizarea şi abuzarea de forţă militară şi economică a SUA pentru a-şi atinge scopurile.

Vom putea înţelege mai bine aceste lucruri şi dacă luăm în considerare faptul că exercitarea puterii reale implică anumite reguli şi condiţii, cum ar fi de exemplu, operarea continuă timp de mai multe decenii pentru atingerea scopurilor pe termen lung şi aplicarea unor strategii care în timp împânzesc întreaga planetă, naţiunile şi resursele ei. Aceasta presupune planuri pe termen lung: 20, 30 şi 50 de ani în viitor.

Principiul acţiunii „discrete”

În mod ironic, elita puterii Noii Ordini Mondiale ştie că nu există vreo ameninţare politică mai mare în continuitatea şi consistenţa proiectării şi execuţiei unor astfel de strategii globale pe termen lung, decât implicarea lor (a membrilor elitei) în structurile puterii formale „democratice”. Democraţia impune o anumită transparenţă către public a liderilor, care trebuie (sau ar trebui) să asculte de „vocea poporului” la fiecare pas pe care îl fac. La aceasta se adaugă discontinuităţile periodice de putere pe care orice proces electoral democratic îl impune, prin realegerea periodică a liderilor.

Pentru elită este mult mai avantajos să opereze discret, din organisme care pot fi descrise cel mai bine ca fiind nişte cluburi private (cum este de exemplu CRE), în care persoane puternice şi influente pot fi funcţionari, directori şi preşedinţi pentru decenii fără ca să trebuiască să dea vreo socoteală în faţa nimănui, cu excepţia egalilor lor. În această manieră, 4.500 de indivizi puternici pot exercita un control uriaş asupra mediului politic, economic, financiar şi asupra mass-mediei, iar prin intermediul acestora, pot controla şi conduce nenumărate milioane de persoane de pe întreaga planetă.

Este de la sine înţeles că principalul scop al monopolului global asupra mediei este să impună „corectitudine politică”, bineînţeles exprimată prin „sistemul bipartid” – democraţii şi republicanii în SUA, laburiştii şi conservatorii în Anglia, CDU (Christlich Demokratischen Union) şi SPD (Sozialdemokratischen Partei Deutschlands) în Germania, radicalii şi justicialii în Argentina – toate sunt doar variaţiuni ale aceleiaşi doctrine politice de bază.

Democraţiile vestice stabile s-au conformat cu toate la ceea ce este în practică sistemul uni-partid, cu mici diferenţe de ideologie internă. Oamenii cred că pot să „aleagă” dar „opţiunile” pur şi simplu nu există: e ca şi cum ai „alege” între Coca-Cola şi Pepsi-Cola – nu contează ce vor ei să crezi, adevărul este că amândouă partidele sunt în fapt acelaşi lucru!

Ceea ce descriem este, de fapt, axul central al unei veritabile reţele de oameni puternici, dar nu trebuie să uităm că CRE este doar una dintre instituţiile globalizării, la care se adaugă multe alte grupări similare, atât din SUA, cât şi din afara graniţelor sale.

THINK-TANK-urile au un rol uriaş în planurile globaliste

Toate aceste think-tank-uri reunesc alături de magnaţi ai puteri şi oameni ambiţioşi, bine pregătiţi şi inteligenţi din diferite domenii. Ei sunt plătiţi şi răsplătiţi foarte generos – atât economic cât şi social – atâta vreme cât ei se aliniază clar şi fără compromis tendinţelor de bază ale obiectivelor politice a CRE. Acestea nu sunt nici mai mult, nici mai puţin decât crearea unui guvern mondial privat; erodarea sistematică a tuturor structurilor statelor suverane (bineînţeles că nu toate în acelaşi mod, la aceeaşi viteză sau în acelaşi timp); (sub)standardizarea valorilor culturale şi normelor sociale; răspândirea globalizării sistemului financiar bazat pe speculaţii grosolane; conducerea sistemului de război total – Global War System – pentru a menţine necesitatea coeziunii sociale prin înşelarea şi direcţionarea împotriva unor duşmani reali sau imaginari ai „democraţiei”, „drepturilor omului”, „libertăţii” şi „păcii”; aceasta este [lupta] împotriva „terorismului”.

[Notă. Printre “inamicii” reali sau inventaţi ai “tuturor oamenilor liberi” putem menţiona doar în ultimele decenii fascismul italian, socialismul naţional german, imperialismul japonez, fundamentalismul islamic, Ayatollah-ul Khomeini, Muhamar-el-Kadafi, Fidel Castro, maoismul, “militarismul” ne-american din Iran, Syria,etc.]

Din 2003, am văzut în primul rând cum armele „de distrugere în masă” inexistente ale Iraqului s-au dovedit a fi de fapt arme de DISTRAGERE a atenţiei maselor, folosite ca pretext care a dus la suferinţe, dureri şi dificultăţi enorme pentru nenumărate milioane de oameni. Invazia Iraqului şi a Afghanistanui sunt doar două exemple pentru standardele duble care fac ca întregul sistem să înflorească.

Astfel, pentru o mai bună înţelegere a lumii de astăzi e nevoie să citim şi să evaluăm ceea ce CRE – sau mai degrabă membrii ei individuali – spun şi propagă, dat fiind că multe dintre activităţile sale, deşi discrete, nu sunt secrete. Orice persoană care vizitează centrul CRE de pe bulevardul Park Avenue nr. 68 din New York City, aşa cum am făcut şi eu de multe ori în ultimii ani, poate obţine uşor o serie de informaţii, inclusiv o copie gratuită a celui mai recent raport anual, care include activităţile principale ale instituţiei şi lista alfabetică a celor 4.500 de membri. Toate informaţiile despre această organizaţie sunt uşor de obţinut pentru cei interesaţi. Ţine de fiecare dintre noi să verificăm şi să corelăm lista membrilor CRE cu ceea ce fiecare dintre ei realizează pe planul activităţilor şi capacităţilor profesionale, corporative, academice şi guvernamentale.

E nevoie să ne întoarcem înapoi şi în istoria modernă şi să evaluăm legăturile excepţionale pe care pe care CRE le-a avut de-a lungul secolului douăzeci, de una singură sau împreună cu organizaţii surori. Au generat şi au influenţat ideologii, evenimente publice, crime, războaie, comploturi, războaie psihologice de masă, crize economice şi financiare, promovarea şi distrugerea personalităţilor politice şi de afaceri şi alte evenimente de mare impact, multe dintre ele în mod clar dificil sau imposibil de recunoscut sau de mărturisit. Totuşi, toate au marcat cursul umanităţii în aceste vremuri furtunoase actuale.

Manipularea şi distragerea atenţiei prin mass-media

Tehnicile folosite sunt de a ne ţine pe toţi prea ocupaţi şi fascinaţi ca spectatori pasivi ai acestei vâltori a evenimentelor care au loc în fiecare zi în lume. Aceasta îi asigură că aproape nimeni nu se gândeşte să privească altundeva pentru explicaţii potrivite pentru gravele crize din zilele noastre. Asta ne va face pe noi incapabili să identificăm, nu atât de mult efectele şi rezultatele şocante, cât mai degrabă originile, organizarea şi obiectivele lor reale şi concrete.

Pentru ca acest război psihologic de masă – pentru că despre asta este vorba în realitate – să reuşească, mass-media joacă un rol vital care nu poate fi subestimat. Mass-media este un instrument al cărui scop este să submineze şi să neutralizeze capacitatea de a gândi independent a populaţiei lumii. Acesta este rolul cheie al mass-mediei ca CNN, CBS, NBC, The New York Times, The Daily Telegraph, Le Figaró, FoxNews, The Economist, The Wall Street Journal, Corrieri della Sera, Le Monde, Washington Post, Time, Newsweek, US News & World Report, Business Week, Reuters, şi difuzorii lor locali în toate ţările, care sunt conduşi de oameni cheie aparţinând CRE sau altor organizaţi surori din SUA sau de oriunde altundeva.

Ce e de făcut?

Pe măsură ce devenim conştienţi de aceste realităţi, drumul pe care e nevoie să păşim devine din ce în ce mai clar. În realitate, lucrurile atunci nu mai par atât de complexe sau inexorabile cum am crezut la început. Este de fapt o chestiune de a gândi cu mintea ta, nu cu minţile adversarilor; de a începe să evaluezi şi să aperi interesele naţionale, care implică a avea propria noastră viziune asupra evenimentelor, intereselor şi forţelor lumii şi apoi să luăm măsuri inteligente care să răspundă nevoilor noastre, posibilităţilor reale şi idiosincrasiei (comportamentului specific al nostru ca grup).

În acest sens avem un avantaj pentru că nu trebuie să „reinventăm roata”, dat fiind că CRE ne oferă proiecte briliante şi de succes pentru planificarea politică, economică, financiară şi socială şi pentru administrarea puterii naţionale. De ce să nu învăţăm de la ei? De ce să nu creăm propria noastră reţea de think-tank-uri, aducând împreună o gamă largă de interese locale şi regionale de acelaşi gen, jucători şi gânditori din diferite domenii? De ce să nu-i punem pe toţi să lucreze pentru a promova interesele naţionale ale ţării noastre şi ale vecinilor noştri, astfel încât să recâştigăm suveranitatea şi autodeterminarea pentru poporul nostru într-o manieră consistentă şi coerentă, independent de ceea ce jucătorii puterilor mondiale vor să ne impună?

Dar ca să facem aceasta trebuie în primul rând să înţelegem că în realitate globalizarea este: o serie largă de ameninţări pe care avem nevoie să le evităm şi oportunităţi de care ar trebui să ne bucurăm. Privitor la orice subiect cu potenţial de impact asupra noastră, avem nevoie să înţelegem care sunt, din punctul nostru de vedere, punctele tari şi slabe, pentru a fi capabili să ne confruntăm cu ele cu succes; dacă nu azi atunci cu siguranţă în viitor. Aceasta presupune planificare propice pe termen mediu şi pe termen lung. Aceasta solicită să încercăm să fim mereu cu un pas înaintea adversarului, să realizăm şi să păstrăm un vârf şi un avantaj mai presus de evenimente.

Pe scurt, este de fapt o chestiune de înţelegere că în politică sunt două tipuri de oameni: aceia care joacă în arena politică şi aceia care doar privesc pasivi. CRE este în mod clar un jucător activ în arena politicii globale. Nu este timpul ca şi noi să începem să facem acelaşi lucru în ţara noastră?

Adrian Salbuchi este cercetător, autor şi orator, gazdă a talk-show-ului din Buenos Aires “El Traductor Radial” şi fondatorul Mişcării pentru Cea de-a Doua Republică Argentiniană (Movimiento por la Segunda República Argentina) www.eltraductorradial.com.ar

Este autorul cărţilor “El Cerebro del Mundo: la cara oculta de la Globalización”, (Creierul diabolic din umbră: Faţa ascunsă a globalizării) şi “Bienvenidos a la Jungla: Dominio y Supervivencia en el Nuevo Orden Mundial” (Bine aţi venit în junglă: dominare şi supravieţuire în Noua Ordine Mondială).
Informaţii de contact: salbuchi@fibertel.com.ar www.eltraductorradial.com.ar www.m2ra.com .

Bibliografie
El Cerebro del Mundo: la cara oculta de la Globalización ” („Creierul diabolic din umbră: faţa ascunsă a globalizării” – Ediciones del Copista, Córdoba, Argentina, ediţia a 4-a, 2003, 470 de pagini şi Editura Solar, Bogotá, Colombia, 2004).

Sursa: Yogaesoteric

4 Comments

  • Constantinescu
    octombrie 10, 2010

    On June 21, 2008, the United States by and through the following agencies: Federal Bureau of Investigations, United States Department of Homeland Security, Immigration and Customs Enforcement, National Security Agency, United States Custom Office, United States Immigration Department of Defense Criminal Investigation Service, Department of Treasury – Office of Foreign Assets Control, Plantation Police Department, Broward County Sheriff Department, Plantation Fire and Rescue Service, Department of Commerce, United States Department of State – Directorate of Defense Trade Controls, Department of Justice, United States Marshall, did raid Traian Bujduveanu’s residence.
    This raid requiring over 30 agents to overwhelm any resistance which may have been offered by Traian Bujduveanu or his eighty-four year old blind mother, permitted the government to seize extremely valuable assets which according to the lead prosecutors for the United States were claimed in Court to be worth more than “$ 100,000 from the boxes alone”, not including the cash or computers.
    Contrary to the representations made by the assistant United States attorney in her place as an attorney before the bar in the open court, during the preconvention motion, the assets seized were less than $ 10,000.00 rather than considerable “ over $ 100,000.00” aircraft parts and consisted of antiqued aircraft parts, this even after an extensive search involving dozens of agents digging holes in the Traian Bujduveanu’s garden.
    The patently ridiculous television type drama did not harvest anything more than would have been recovered if the United States had chosen to detain Traian Bujduveanu while at or on the way to Publix the previous day, or had the United States calmly knocked on the door with a search warrant instead of terrorizing an eighty-four year old blind woman and sending her to the hospital by striking her.
    According to the witnesses that have been questioned or interrogated, Traian Bujduveanu was under surveillance since 2007, which represents considerable time before the raid, and could have been detained without the need to break in and breakdown doors, causing unneeded damages to the property and by standers.
    Apparently, the bureaucratic imperative of needing to justify the expenses of this misadventure create sufficient rationale for the United States Attorney’s Office to behave in a manner more consistent with Romania’s former communism regime than the spirit of the “taking clause” in the United States Constitution.
    It is regrettable Bujduveanu’s prior counsels, openly admitted, they were afraid to challenge the United States otherwise this matter could have been more promptly addressed.
    A current colleague of Bujduveanu has said it is a shame to hear this type of fear comment from any citizen, let alone attorneys, because when the government’s citizens have become afraid of the government, especially where it involves the citizens willingness to speak the truth, “the government no longer has legitimate authority to govern”.
    The government conducted a massive investigation to get a handful of used parts, which if presented to a jury would have resulted not only in acquittal, but made the government a laughing stock.
    Bujduveanu regrets buckling into the coercion of the government and his innate fear of government instead of properly presenting the case to court and public and having his day in court.

      (Quote)

  • Constantinescu
    octombrie 10, 2010

    A New American Story

    “World events do not occur by accident. They are made to happen, whether it is to do with national issues or commerce; and most of them are staged and managed by those who hold the purse strings”
    Denis Healey, former British Defense Minister

    On January 3, 2011, Traian Bujduveanu will be released from a federal halfway house to return to his family in Plantation, Florida. And halfway is precisely how it feels to him. He will have his freedom, but not his good name.
    The government took that from him in June of 2008 when they used explosives to blast open the doors to his home in order to execute a raid at six o’clock in the morning. They took it when they struck his blind and elderly mother as they marched through his home, eventually dragging Bujduveanu in handcuffs from his bedroom into the backyard.
    It was a scene reminiscent of war time videos taken by imbedded photo journalists in Iraq or Afghanistan, but the similarities are not just visual. The details are all too remindful of stories of betrayal at the hands of the American government. The same government that, in times past and present, seeks out the help of Iraqi or Afghanistan, or Vietnamese, citizens to overthrow their government, only to be thrown themselves beneath the wheels of democracy when it suited American interests to do so.
    Like his name, Bujduveanu’s story is complex, until you break it down into smaller parts and review it a few times so that it becomes familiar. Traian Bujduveanu, a naturalized citizen of the United States, was recruited by the American government back in the 1980’s to assist in its plans to overthrow the communist regime of his native Romania. Two decades later, that same government accused Bujduveanu of conspiring to export military aircraft parts to Iran. In the process they were sufficiently able to threaten and intimidate him until he plead guilty to a crime he didn’t commit. The question of why – why did the government fabricate this case, is just as complex and, yet, just as simple.
    Bujduveanu came to the United States, to New York City, from Romania in 1974 with his family. He was 18 years old and filled with optimism. This was America, land of the free, and a place where anyone could succeed through hard work and determination. After six years in the United States, Bujduveanu applied for and was granted citizenship in his adopted home. His parents and two sisters also became naturalized citizens.
    But they were not the first in the Bujduveanu family to take this path. His family and all ancestors were born in Greek-Macedonia, near the ancient city of Pela. By the late 1930’s Greece, through the Greek Secret Services, had begun an aggressive campaign to confiscate territory and property from ancient Macedonia and its people, employing a form of ethnic cleansing in its wake. By 1939 there was a mass exodus from Greek-Macedonia, also known as ancient Macedonia, with half settling in far away Australia, Canada and the United States. While Traian’s grandfather fled to Romania, his grandfather’s brother immigrated to the United States, settling in New York. There Traian’s young uncle, Ionel, enlisted as a pilot in the United States Army during World War II.
    Along with thousands of other pilots, Ionel was assigned to Operation Ploiesti, making dangerous daylight bombing raids against petroleum refineries in oil rich Romania. During the latter stages of World II, Romania, in the concert with the German/ Italian axis of power, was supplying as much as a third of petroleum Hitler’s forces needed on the eastern front against Russia. Because of Ionel’s extensive ties in Romania, the U.S. Army agreed to change his legal name to John Nicholas should he be shot down in one of the raids and there be reprisals against the Bujduveanu clan.
    It was this story of his uncle that inspired Traian to enter the Spartan College of Aeronautics in Tulsa, Oklahoma, with the goal of getting a pilot’s license. He graduated in 1980 with a degree in Avionics and Instruments.
    In 1984 Bujduveanu moved to Florida where he began working for a company called New World Aviation. He quickly found himself in sales, assisting the company as it grew and expanded, selling to foreign governments and their military, throughout Central and South America.
    A year later, agents of the United States government approached Bujduveanu to enlist his assistance in its efforts to bring down the dictatorial government of Nicolae Ceausescu. After World War II, Romania had fallen under Russia control and influence, leading to a succession of repressive communist leadership, ultimately culminating with the installment of Ceausescu in 1965. Ceausescu vacillating between support of Russian submission and Romanian independence, but maintained absolute control throughout, never wavering in his fervor for the Marxist concept.
    Bujduveanu possessed all the qualities the U.S. government desired. Although born in a small village, his family moved to Bucharest, Romania’s capital, when he was still an infant. He grew up with Romania’s political elite, many of whom attained important government offices themselves when their time came. Some were even placed in highly sensitive security positions. Bujduveanu had been able to maintain friendship and contacts from his childhood as he returned to Romania year after year on holiday, and occasionally business.
    He was obviously fluent in the Romanian language, as well as Macedonian. He was additionally fluent in English and had picked up some Spanish-language skills during his travels throughout Latin America. Although a Romanian citizen by birth, Bujduveanu was a proud citizen of the United States and a firm believer in democracy.
    “If Greece was the cradle of democracy,” Bujduveanu is fond of saying, “then Macedonia was its birthplace.”
    Of course he would help the American government in its opposition to the corrupt communist regime in his home country in the name of democracy. Although he was a willing soldier in the cover war, he was not a spy, not in the Hollywood sense of the word. He was not involved in any kind of assassinations or death squads. His job was to target high level assets and gather information.
    He left New World Aviation and began his own business, Orion Aviation Corporation, a modest company which he operated from his home in Florida. But it was more than a front for his clandestine services, it was part of his dream, the same American dream that brought his family here in the first place.
    Ultimately, the Ceausescu regime was toppled over the course of a single week, from December 16 through 22 in 1989.
    “Minor incidents in the Transylvania city of Timisoara led to violence, which quickly spread to other cities.” – Encyclopedia Britannica, 15th Edition (1995).
    Ceausescu was arrested, tied and executed on Christmas Day. Bujduveanu’s picture had been taken shaking the leader’s hand only months before.
    “I am familiar with these events and the role of the U.S. government in them,” Bujduveanu admits. “But it’s not important. What is important is that Romania is once again a democracy, and a better democracy than what we have here now. Of course I’m talking about the government, the corruption of the United States government in recent years.”
    Bujduveanu is quick to add, “It is the government and not the American people. But if they don’t wake up, if the American public does not begin to hold their government responsible for its actions, they will lose what rights and what democracy they have left.”
    After the fall of Ceausescu, all seemed right with the world. Orion Aviation was doing well, following the same line of business as his former employer, but with more of a focus in Eastern Europe and Pacific Rim countries. But the U.S. government and its agents were never far behind, contacting him regularly for input on a variety of issues.
    Bujduveanu’s arrest and search warrant were executed on June 21, 2008, and he and his family were not very fortunate.
    The sound of the explosion when government agents blew open his front door, combined with the ensuing smoke, prompted a neighbor to jump over his fence to investigate, worried that something was wrong. He was met by half a dozen men dressed in SWAT-style gear who told him to return to his home. When he asked what had happened they told him he could read all about in the tomorrow’s newspapers. But what his neighbor wouldn’t read about was Bujduveanu’s mother, who suffered was later diagnosed as a heart attack. Officials called a fire and rescue ambulance for her, but later sent it away after she was stabilized in an attempt to cover up the incident.
    Frustrated in not being able to find what they were looking for, a squad of agents and officers began digging, literally, with shovels found on the property.
    Interestingly, the government claims to have “found boxes of military aircraft parts stored on Bujduveanu’s property, including hundreds of parts for the C-130, the F-5, and other military aircrafts.”
    The court, in its limited wisdom, has decided not to allow Bujduveanu to present a multitude of proofs on appeal by granting the government’s “Motion in Limine”, filed after it saw the defensive evidence he planned to present on appeal. It is an obscure legal maneuver that “preclude(s) the Defendant from challenging these (parts) classifications in Court or at trial,” or otherwise in public.
    The government’s motion goes on: “In the sampling of the Defendant’s filings attached hereto …, the Defendant attempts to explain that the parts at issue are not military or are not suitable for military use because they are used antiqued parts. This “explanation” would be irrelevant to any judiciable issue at trial.
    At this Bujduveanu’s demeanor change and he is no longer the stoic protagonist. Struggling to maintain his emotion he asks, “What are they trying to hide? Why don’t they discuss this in the open? In fact, Iran has a firm order for 250 MIG-29 and 250 SU-27 aircrafts, or because the Iran Aircraft Industry manufactures its own aircrafts including a variant of the F-5 aircraft, or because the Iranian Helicopter Industry has been placed there and is manufactured its own Bell Helicopters. Do they really need 40 years old junk parts? Or is this the kind of noise that we need to make before we enter into Iran in order to create another revolution there? Can anybody see that we are a total failure when it comes down to foreign policy and relations?” Bujduveanu’s frustration grows with each question. He is frustrated with the court’s compliance with the government in keeping him silent when they have so publicly humiliated him. There was no court stepping in to stop the federal government, or the multitude of separate government agencies from putting out their own press releases after his arrest. No judge to keep government friendly websites, indeed some government sponsored websites, from presenting a one-side view – the prosecution’s view, before he had been arraigned. No higher authority to protect him from being tried in the press, at the behest of the government, so that this same government could use it all against him in pressuring him to plead guilty. Everyone questioned and interrogated by the government where quoting the federal agents saying, “There is a lot of pressure from above …” Pressure by whom? Who were these people above?
    “And these lists – the Munitions Control List and the Commerce Control List, they are available to anyone on the Internet. They show the part numbers and descriptions. They show the classifications. So what are they afraid of? Why won’t they let me make my case in the court?”
    But Bujduveanu did have his day in the court, and he pleaded guilty to the charges. On April 2, 2009, Bujduveanu appeared in the Southern District of Florida courtroom and capitulated to the government’s singular charge of conspiracy to illegally export military and dual use aircraft parts to Iran. He reentered the same court on June 11, 2009, for sentencing: 35 months in federal prison to be followed by 3 years of supervised release.
    “You must understand how the government works. When they arrested me they put me in a SHU (Special Housing Unit), completely isolated and sleeping on the floor for the first ten days. My attorney had to plead with the court to take me down to the general population area. This is here in the United States, not some Third World country.”
    “The government threatened me with other charges, crazy charges. All lies. But remember, I’ve seen them lie. They are very good at lying. This I’ve experienced first hand,” Bujduveanu says with an almost casual reference to his past dealings with government agents during the Romanian plot. “I had to think of my elderly mother and my son.”
    Bujduveanu has a seventeen year old son who lives with his ex-wife only a few miles from his home. Their residence was also searched, computers confiscated and his son’s vacation money seized.
    Additionally, Bujduveanu had no access to his documents or the Internet in order to properly aid in his defense. He went through three different lawyers before he was able to find someone with the expertise to help him. By then he had pled guilty and had been sentenced, but still held out hope for his appeal. Then the court, in alliance with the government, instituted the gag order, giving him little to hope for at this point, like being halfway home.
    All were in the overused name of national defense and homeland security. Indict and convict, but don’t allow the defendant to put on a defense or appeal by confronting their accusers or challenging the evidence. With the stroke of an executive order pen here and a government sponsored gag order there, a new American story is told.
    But that still doesn’t answer the original question. Why? And why Traian Bujduveanu? As one recent U.S. president said, simply because they can.
    The United States foreign policy efforts since the Iraqi war have been dismal. Friendly or otherwise empathetic countries around the world have been hesitant to give America the same kind of carte blank support they once did in the immediate aftermath of 09/11. This is particularly true of the cautious, or even skeptical, view countries take with regard to America stands regarding Iran.
    In a related case this past May, a French court refused an American request to extradite an Iranian businessman who was accused of violating an American embargo on exports to Iran. Majid Kakavand, 37, had been arrested at a Paris airport in March of 2009 on an American warrant. But the French government prosecutor opposed the extradition request noting that Kakavand had not violated French law and that the equipment involved “was not necessarily military in nature.” (The New York Times, Thursday, May 6, 2010)
    So the American government seeks to achieve their goals by finding scapegoats here at home, backed by the courts and, in particular, a conservative Supreme Court found to be even more conservative in its interpretations of the War Powers Act.
    Lastly, through fear and intimidation, the government acquires the assistance of its citizens in combating the “axis of evil” at every turn. The message is: “Be afraid, be very afraid, to do business with anyone of Iranian decent or affiliation.” The government may not be able to get away with racial profiling, but its citizens can.
    Everyone involved in this case have disappeared. The PSI officer, the lawyers, the state attorney, the federal agents, and none of the agencies involved in this case faded away. The only two people remaining in this case are Bujduveanu and Judge Seitz.

    Case in point: Arizona’s new illegal alien law makes it a crime for anyone to give aid to an illegal alien. If a driver pulled over for a simple traffic stop is found to have an illegal alien in their vehicle, they have committed a crime by giving them a ride. Average citizens are required to determine if each passenger is legally on this side of the border. The simplest way to achieve the goal is to not give a ride to anyone with a Spanish surname, a Spanish accent or a brown skin tone not attribute to the Arizona sun.

    But that’s another new American story.

      (Quote)

Adauga un comentariu!

Nume (necesar)

Website


*

Editoriale din aceeasi categorie

Autor: Aciduzzul | 24 iunie, 2016 | 0 comentarii | 362 vizualizari | 2 voturi

Brexit-ul este, fara doar si poate, un eveniment de proportii epice prin prisma perpectivelor pe care le deschide. Brexit-ul reprezinta prima fisura intr-un sistem monstrous care parea monolit. Practic, intreaga oligarhie americana si europeana, cu monstroasa masinarie media aservita au fost luate prin suprindere, in ciuda manevrelor diperate de a influenta in extremis opinia publica […]

Autor: Aciduzzul | 6 martie, 2016 | 0 comentarii | 8959 vizualizari | 5 voturi

Site-urile americane sustin ca hacker-ul roman supranumit Guccifer, extradat recent in Statele Unite, ar fi fost gasit mort in celula in care ese incarcerat, la scurt timp dupa ce ar fi disparut din celula, ulterior interogarii acestuia de catre FBI. Informatia vine la scurt timp dupa ce FBI a anuntat ca nu recomanda procurorilor americani […]

Autor: Aciduzzul | 14 noiembrie, 2015 | 0 comentarii | 448 vizualizari | 3 voturi

Marius Serban Dupa cum ne-am obisnuit deja in astfel de situatii cam toate goarnele media din Romania si de pe afara se vad obligate sa caute dedesubturile acestei afaceri apeland la tot felul de “analisti” mai mult sau mai putin intersati, cu o agenda care mai de care mai inchegata, scrisa de marii actori globali,sau, […]

Autor: Aciduzzul | 14 septembrie, 2015 | 0 comentarii | 412 vizualizari | 1 vot

Michael Thomas “9/11 was an Anglo-American black operation executed in collusion with Israeli Secret Services and Saudi Arabian financiers.” — 9/11 Investigator. Undoubtedly the 9/11 attacks on New York City and Washington DC are the most misrepresented by officialdom in US history. Whereas the assassination of John F. Kennedy is now understood to have been […]

Autor: Aciduzzul | 14 septembrie, 2015 | 0 comentarii | 140 vizualizari | 3 voturi

Uniunea Europeană trece printr-o profundă criză intelectuală şi morală, generând o criză politică, afirmă preşedintele Parlamentului Ungariei, Laszlo Kover, subliniind că UE reprezintă “problema”, “nu soluţia”. Kover, Europa trebuie să decidă cum interpretează imigraţia, dacă o percepe ca mijloc pentru acoperirea deficitului pe piaţa muncii pe fondul scăderii demografice sau ca risc de securitate. “Recenetele […]

Ofera o donatie
Dacă vrei să contribui și tu, poți dona aici:
fii aproape de noi
Conferinta_AGROstandard
PUB
web design profesionist
Red Moon Media
CAMPANII bp
Atitudine Contemporana
Televiziunea Copiilor
Le Pre
1984 George Orwell
Televiziunea Copiilor
piata BIO
alimente organice
internet manipulation techniques
Adauga banerul de partener Badpolitics pe site-ul tau bad politics
bad politics

2009 - 2018 © BadPolitics