Sustine Bad Politics
arhiva stiri
starea vremii
Failure notice from provider:
Connection Error:http_request_failed
ANUNTURI UMANITARE
Arta-Cultura
Detractorii de ieri si de astazi ai lui Mihai Eminescu. Si poezia “Doina”
Aciduzzul | 16 ianuarie, 2012 | 1 comentarii | 1288 vizualizari |
(3 voturi )

Mihai Sultana Vicol
Eminescu nu a fost nebun. Nu a avut sifilis. Eminescu a fost ucis. Devenise incomod pentru clasa politica a vremii. Publicistica sa este cauza reala a mortii. Politicienii nu i-au iertat verbul necrutator si justitiar. A.C. Cuza, cunoscator profund al operei eminesciene scria: „Rosii (liberalii) au ucis miseleste pe cel mai mare poet al neamului”. Ionel C. Bratianu iritat de cele ce scria Eminescu in ziarul „Timpul”, pune problema in Parlament, cerand sa se ia masuri drastice impotriva „instigatorilor din presa”. Lui Eminescu nu i se ierta faptul ca el era „unul din cei mai nobili fii ai Tarii”. Aceasta fraza memorabila a fost scrisa de A.D. Xenopol in „Amintiri despre Eminescu”. Relatiile lui Eminescu cu clasa politica au fost mereu tensionate.

Eminescu a fost victima conjuratiei tribale in fruntea careia se afla Titu Maiorescu, care au facut din poet un renegat. Detractorii din timpul vietii lui Eminescu l-au atacat virulent. Ion Luca Caragiale, si el victima, scrie ca: „Eminescu a murit cu zile”.
Un adevar zguduitor este si faptul ca poetul a murit fara lumanare la capatai si a fost „inmormantat in graba ca un pagan, desi lui ar fi trebuit sa i se faca funeralii nationale”.

Asa zisa nebunie a lui Eminescu a fost o pura inventie. Pentru acestia, Eminescu trebuia sa dispara din viata civila si publicistica. Scrisul sau din ziarele timpului, cu deosebire din „Timpul” l-a costat propria viata.

Se stie ca Mihai Eminescu s-a aflat sub permanenta supraveghere al serviciilor secrete ale Imperiului Austro-Ungar, a celor din Imperiul German si a Rusiei Tariste.Cancelarul german Otto von Bismarck, trimite o telegrama regelui Carol I, prin care i se cerea: „linistiti-l pe Eminescu”. Aici, trebuie mentionat si faptul ca pe peronul Garii de Nord din Bucuresti, Titu Maiorescu s-a intalnit cu seful Serviciului Secret al Imperiului Austro-Ungar, unde a fost pusa in discutie persoana lui Eminescu. Se cunoaste faptul ca in Primul Razboi Mondial, in anul 1916, cand Bucurestiul a fost ocupat de trupele germane care invadasera tara, Titu Maiorescu s-a pus in slujba lor.

Maiorescu, impotriva vointei lui Mihai Eminescu, i-a luat lada cu manuscrise sub pretextul ca poetul ar putea-o pierde. Eminescu a carat pretutindeni lada cu manuscrise dupa el. Falsa ingrijorare a lui Maiorescu fata de starea sanatatii poetului, evidentiata si in jurnalul criticului, ne dezvaluie faptul ca Eminescu trebuie eliminat din viata de sanatate si aruncat presupusei nebunii. Se cunoaste ca, Titu Maiorescu, a fost dintotdeauna impotriva casatoriei lui Eminescu cu Veronica Micle.

Criticul nu i-a iertat Veronicai Micle ca a depus marturie impotriva lui intr-un proces in care Maiorescu este reclamat de catre o colega de pension a Veronicai, instantelor judecatoresti pentru tentativa de viol. Publicistica eminesciana nu putea trece neobservata. Referitor la scrierile sale in presa, Eminescu, intr-o scrisoare trimisa Veronicai Micle scrie: „sunt unul dintre cei mai urati oameni din Romania, precum tu esti una dintre femeile cele mai urate femei din Iasi.”

Dupa racirea relatiilor lui Eminescu cu Maiorescu, poetul scrie Veronicai: „cine s-a gasit sa-ti faca morala in privinta relatiei cu mine? Maiorescu. O fi el critic, om de litere…, „deosebirea dintre el si mine e ca el a avut pururi ce oferi femeilor, si eu n-am avut nimic, decat ingratitudine, chiar.” Sa fi fost Titu Maiorescu un afemeiat?

Mihai Eminescu a fost si a ramas pentru posteritate un om vertical, cu o neasemuita dragoste de adevar. Cat a trait, a fost stalpuit de detractorii sai, a suportat ca un martir nedreptatile care i s-au facut. Nu si-a tradat niciodata idealul. N-a acceptat duplicitatea nici atunci cand a ramas fara slujba. Dovada sunt si urmatoarele randuri: „a ma face, insa, renegat politic, nu-mi da mana.”. Intr-o scrisoare din anul 1880 adresata Veronicai Micle aflam ca Eminescu si-a pastrat verticalitatea: „Eu sunt unul dintre oamenii cei mai nenorociti din lume. De ce? Si tu stii care este acea nenorocire.

Sunt nepractic, sunt peste voia mea graitor de adevar, multi ma urasc si nimeni nu ma iubeste afara de tine. Si poate nici tu nu m-ai iubi catusi de putin, daca nu (era) acest lucru extraordinar in fiinta mea, care este totodata o extraordinara nenorocire.” Poetul avea remuscari ca a atras-o si pe Veronica in „nenorocirile” vietii sale. El ii scrie: „te-am atras inca si pe tine in cercul meu fatal, te-am facut partasa ureicu care oamenii ma onoreaza pe mine. Caci aceasta este singurul reazam al caracterului meu-ma onoreaza ura lor si nici nu ma pot inchipui altfel decat urat de ei.”

Lui Eminescu i s-au atribuit fapte care nu le putea savarsi. A fost invinuit ca a furat carti de la Biblioteca din Iasi, unde el era bibliotecar. De asemenea, a fost invinuit ca ar fi vrut sa-l asasineze pe regele Carol I, invinuiri lipsite de orice temei. Dintre detractorii din timpul vietii sale nu trebuie omisi Macedonski si Ventura, care au dus o campanie dezastruoasa impotriva lui Eminescu. Nici Veronica Micle nu a scapat de ura detractorilor si a demolatrilor memoriei poetului. Iacob Negruzzi spune despre Veronica Micle ca, atunci cand i-a adus la cunostinta ca Eminescu a innebunit, ea s-ar fi aflat in compania unui ofiter. Veronica, intr-o intalnire avuta cu A.C. Cuza ii spune: „nu pot sa-l vad lipsit de minte cu care l-am cunoscut pe Eminescu in cea mai splendida epoca a vietii sale intelectuale.

Mihai Eminescu este si astazi urat. Dupa anul 1989, s-a trecut la un macel mediatic asupra memoriei si operei sale. Revista „Dilema” declanseaza o furibunda campanie impotriva poetului. Aici, in aceasta revista, cele mai inveninate condeie al asa zisilor intelectuali rasati dau tonul vitriolic impotriva lui Eminescu. Pseudocriticii si poetii, striviti de genialitatea poetului, au umplut paginile revistei cu scrisul lor inveninat lipsit de adevar impotriva lui Eminescu. Viermele invidiei acestora ii mananca si astazi.

Nu putem omite aici numele lui Horia Roman Patapievici, care a scris ca Mihai Eminescu este „cadavrul din debara”. Criticul Nicolae Manolescu, presedintele Uniunii Scriitorilor din Romania, in „Istoria Critica Literaturii Romane”, ofera mult mai mult spatiu lui Cartarescu, decat lui Eminescu. Cei care ii terfelesc memoria nu-i iarta lui Mihai Eminescu, geniul. Eminescu a avut o viata de martir. El a purtat in suflet suferinta acestui popor sortit sa indure nedreptatile destinului ca natie.

El a purtat povara Crucii in scurta sa viata pamanteasca si martirajul sau nu a fost si nu este inteles nici astazi de cei care arunca anatema peste el. Sunt multi romani neromani care nu-si cunosc sfintii si-i dispretuiec pentru ca acestia nu au decat orgolii nesatioase, mandrii bolnave si o viata searbada. Din aceasta pricina, ei nu sunt iubitori de sacrificiu si martiraj. Din aceasta pricina, cei care-l blasfemiaza pe Eminescu nu au cum sa-l inteleaga si sa-i inteleaga genialitatea.

Cei care ii neaga fiinta, om care a fost poetul in comparatie cu ei, acestia sunt niste larve care traiesc in marasma mizeriei lor sufletesti. Egoismul lor, ferocitatea cu care alearga dupa o glorie desarta vorbeste de la sine despre caracterul lor mizer, fara de lumina spre Cruce. Eminescu a fost si va ramane deasupra intunericului. Eriocul lui sacrificiu, ii aseaza destinul deasupra tuturora, deoarece, prin tot ceea ce a trait, a avut o viata plina de flacarile vietii nestinse a poporului roman.

Doina, de Mihai Eminescu

De la Nistru pan-la Tisa
De la Nistru pan’ la Tisa
Tot Romanul plansu-mi-s-a
Ca nu mai poate strabate
De-atata strainatate.
Din Hotin si pan’ la Mare
Vin Muscalii de-a calare,
De la Mare la Hotin
Mereu calea ne-o atin;
Din Boian la Vatra Dornii
Au umplut omida cornii
Si strainul te tot paste,
De nu te mai poti cunoaste.
Sus la munte, jos la vale
Si-au facut dusmanii cale;
Din Satmar pana ‘n Sacele
Numai vaduri ca acele.
Vai de biet Roman saracul,
Indarat tot da ca racul,
Nici ii merge, nici se ‘ndeamna,
Nici ii este toamna toamna,
Nici e vara vara lui
Si-i strain in tara lui.
Dela Turnu ‘n Dorohoiu
Curg dusmanii in puhoiu
Si s-aseaza pe la noi;
Si cum vin cu drum de fier,
Toate cantecele pier,
Sboara paserile toate
De neagra strainatate.
Numai umbra spinului
La usa crestinului.
Isi desbraca tara sanul,
Codrul – frate cu Romanul –
De secure se tot pleaca
Si isvoarele ii seaca
Sarac in tara saraca!
Cine-au indragit strainii
Manca-i-ar inima canii,
Manca-i-ar casa pustia
Si neamul nemernicia.
Stefane, Maria Ta,
Tu la Putna nu mai sta,
Las’ Arhimandritului
Toata grija schitului,
Lasa grija Sfintilor
In sama parintilor,
Clopotele sa le traga
Ziua ‘ntreaga, noaptea ‘ntreaga,
Doar s-a ‘ndura Dumnezeu
Ca sa-ti mantui neamul tau!
Tu te ‘nalta din mormant
Sa te-aud din corn sunand
Si Moldova adunand.
De-i suna din corn odata,
Ai s-aduni Moldova toata,
De-i suna de doua ori
Iti vin codri ‘n ajutor,
De-i suna a treia oara
Toti dusmanii or sa piara
Din hotara in hotara,
Indragi-i-ar ciorile
Si spanzuratorile!
Cine ne-au dus Jidanii
Nu mai vaza zi cu anii
Ci sa-i scoata ochii corbii
Sa ramae ‘n drum cu orbii
Cine ne-au adus pe Greci
N’ar mai putrezi in veci
Cine ne-au adus Muscalii
Prapadi-l-ar focul jalei
Sa-l arza sa-l dogoreasca
Neamul sa i-l prapadeasca
Cine tine cu strainii
Manca-i-ar inima canii
Manca-i-ar casa pustia
Si neamul nemernicia.

Eminescu – Doina si Ion Aldea Teodorovici

Sursa: Alter Media, Apologeticum

One comment

    Adauga un comentariu!

    Nume (necesar)

    Website


    *

    Editoriale din aceeasi categorie

    Autor: Aciduzzul | 11 ianuarie, 2015 | 0 comentarii | 567 vizualizari | 1 vot

    – Domnule profesor, omenirea a marcat, în acest an, împlinirea unui secolde la declanşarea Primului Război Mondial. Cum aţi caracteriza, în câteva cuvinte, acest sinistru al istoriei, care a provocat moartea a circa 17milioane de oameni? Sigur că, în esenţă, ne gândim la numărul de morţi şi la uriaşele distrugeri materiale. Dar, în ce priveşte […]

    Autor: Aciduzzul | 11 ianuarie, 2015 | 0 comentarii | 286 vizualizari | 1 vot

    Autor: Aciduzzul | 11 ianuarie, 2015 | 0 comentarii | 658 vizualizari | 2 voturi

    Oamenii pot să se vindece într-adevăr în biserici atunci când ating sfintele moaşte sau sanctuarele. Oamenii de ştiinţă din Petersburg au dovedit-o şi au descoperit şi mecanismul “material” al acestui fenomen divin. “O rugăciune este un remediu puternic”, spune Valeri Slezin, şeful Laboratorului de Neuropsihofiziologie al Institutului de Cercetare şi Dezvoltare Psihoneurologică Bekhterev din Petersburg […]

    Autor: Aciduzzul | 11 aprilie, 2014 | 0 comentarii | 548 vizualizari | 6 voturi

    Ceea ce stim despre avangarda literara, artisica in general, este ca ea reprezinta factorul dinamic in miscarea artei, ca are rolul noului fata de vechi, ca este deschizatoare de drumuri, precursoare a artei viitorului, sondand noi cai de exprimare, impulsionand cursul literaturii, al artei, spre noi orizonturi, respingand traditia ca factor fosilizant, retrograd. Din acest […]

    Autor: Aciduzzul | 21 ianuarie, 2014 | 1 comentarii | 1152 vizualizari | 2 voturi

    La sfarsitul anului trecut, Cotidianul a publicat poate cea mai completa sinteza a evenimentelor din decembrie 1989, realizata de unul dintre cei care a fost in miezul problemei. Noi am publicat prima parte, sub titlul: Decembrie 1989: Atacul Ungariei asupra Romaniei vazut de serviciile secrete romanesti (I). “Neorevizionismul ungar a devenit vârful de lance al […]

    Ofera o donatie
    Dacă vrei să contribui și tu, poți dona aici:
    fii aproape de noi
    Conferinta_AGROstandard
    PUB
    web design profesionist
    Red Moon Media
    CAMPANII bp
    Atitudine Contemporana
    Televiziunea Copiilor
    Le Pre
    1984 George Orwell
    Televiziunea Copiilor
    piata BIO
    alimente organice
    internet manipulation techniques
    Adauga banerul de partener Badpolitics pe site-ul tau bad politics
    bad politics

    2009 - 2024 © BadPolitics