Sustine Bad Politics
arhiva stiri
starea vremii
august 18, 2017, 12:35 am
Senin
Senin
25°C
Presiunea: 1020 mb
Umiditate: 43%
Vânt: 7 km/h N
Răsarit: 6:22 am
Apus: 8:16 pm
 
ANUNTURI UMANITARE
Ciutacisme
Dictatura mediatica a vulgului
Aciduzzul | 16 ianuarie, 2013 | 0 comentarii | 194 vizualizari |
(5 voturi )

Ovidiu M. Curea
Competitia salbatica pentru profit comercial, goana hamesita dupa castigul cu orice pret a ridicat pe cel mai inalt soclu al mass mediei, statuia ratingului, statuie adulata pana la prostratie de catre toate televiziunile noastre si nu numai. Cum ratingul este dat de numarul telespectatorilor si, ca in orice multime, in multimea telespectatorilor majoritatea este data de mediocritate, programele televiziunilor noastre, pentru a face rating, se adreseaza acestei mediocritati, iar cum mediocritatea telespectatorilor este formata din oamenii simpli, adica de vulg (din latinescul vulgus, vulgi – multime, masa, gloata), asistam neputinciosi la instaurarea unei forme de adevarata dictatura mediatica, dictatura vulgului sau a vulgarului.

Una dintre cele mai distrugatoare dictaturi mediatice care se pot imagina, deoarece desfiinteaza valorile ignorandu-le sau batjocorindu-le, pentru a nu indispune vulgul prin comparatii nefavorabile. Daca orice dictatura mediatica rezultata din actele unei dictaturi politice, fie ca era vorba de o dictatura proletara, militara sau de orice alt fel, s-a bazat pe anumite valori pe care aceasta le-a impus cu forta (ca de aceea era dictatura) in detrimentul altora, dictatura mediatica a vulgului se bazeaza, insa, pe distrugerea tuturor valorilor, prin nivelarea lor, prin tragerea in jos, prin aducerea lor la nivelul vulgului, care, pentru a fi castigat, este sustinut, este preamarit, mangaiat pe cap si incredintat ca el reprezinta puterea reala si adevarul viu, datorita numarului sau coplesitor fata de elitele societatii, care elite nu sunt altceva decat mofturi.

Pentru ca elitele adevarate n-ar fi decat acelea care se ridica din randurile vulgului, pe valorile pe care acesta le poate percepe cu puterile lui: bani, insolenta, vehementa, sex, violenta, escrocherie si furt nedovedite care sunt echivalate cu desteptaciunea, descurcareala si iscusinta.

Pe aceste coordonate puteti urmari arhitectura oricarei emisiuni de televiziune, acea televiziune care isi creeaza si consolideaza audienta in masa usor accesibila a vulgului, acea masa catre care isi indreapta atentia si partidele politice si biserica si sindicatele.

Audienta vulgului nu este constientizata nici un moment asupra nestiintei sale, ci, din potriva, este pusa pe acelasi plan valoric cu marile personalitati ale societatii, prin evidentierea laturii telurice si a greselilor umane comise de titanii artistici, stiintifici, istorici sau filozofici ai societatii. Ce mare domnitor a fost si stefan cel Mare asta, daca a fost un curvar si, uite, a fost declarat si sfant?

Dar Eminescu, ce mare lucru a facut? A umblat toata viata dupa femei pana s-a imbolnavit de o boala rusinoasa si a murit in spitalul de nebuni. Televiziunile se intrec in a prelua, a sublinia si difuza opinii, pareri si dorinte, ale unor exemplare dintre cele mai vulgare, care sa fie cu siguranta intelese si de multimile relativ instruite dar numeroase, se grabesc sa prezinte pornirile si intentiile lor cat mai ascunse, dintre cele refulate de o educatie decenta, pentru ca aceste opinii, pareri si dorinte suburbane vor fi cu mult mai spectaculoase decat teoria relativitatii, decat Beethoven, Noica sau mai-stiu-eu ce Daicoviciu.

Reporteri cazuti pe teren direct din scoli vagi si aproximative impung aerul cu maciuliile microfoanelor inspre niste fete surprinse si derutate, luandu-le din scurt cu intrebari din domenii pe care nefericitele fete cu greu le deosebesc.

Constatand ca sunt bagate in seama, fetele se insenineaza brusc, isi dau ochii peste cap, ranjesc tamp dar cu subintelesuri profunde si se reped spre maciulia microfonului ca sa nu le-o ia inainte altii din multime si opineaza hotarat asupra pericolului existentei hidrogenului in apa, asupra inutilitatii gravitatiei pe Terra sau despre costurile exorbitante ale privitului in gol.

Neavand constiinta lipsurilor proprii de cultura, educatie, civilizatie, instruire, pentru ca nimeni nu i le arata, orice element pe care il observa sau il banuieste la altii, fara sa-l fi inteles, vulgul il respinge si il huiduieste. Ce stie el, ce face el si cum gandeste el este cel mai bine, pentru ca el este puterea celor multi, el face ratingul televiziunilor si, iata, lui i se cere parerea. (Nu replica Adi Copilul Minune profesorului George Pruteanu ca, daca manelele sunt indragite de atatea persoane, insemna ca ele sunt si foarte bune, si foarte artistice si foarte frumoase? Nu credeti ca acelasi raspuns l-ar fi dat manelistul si lui George Enescu?)

Cam asta s-a intamplat si cu moartea lui Sergiu Nicolaescu. Simtindu-se bagat in seama de televiziuni, gadilat si incurajat, vulgul s-a crezut mai important si decat mortul si decat familia acestuia luate impreuna si a ridicat degetul sententios. De ce cosciug inchis? Noi vrem sa-l vedem. Dar de ce incinerare? Noi vrem sa ne ducem dupa el la groapa si daca ni s-o nazari, mai tarziu, cand om avea timp, sa ne plimbam prin cimitir si sa vedem mormantul, daca e ingrijit cum se cuvine, daca e mai frumos sau mai urat decat al lui Iurie Darie sau al Madalinei Manole. De ce fatuca aia cu 45 de ani mai tanara decat el sa ia toata averea?

Trebuie sa fi avut Sergiu si un copil pe undeva, prin strainatate, ca sa vina acum la impartirea averii si sa nu-i lase aleia toti banii ca sa-i toace cu bagabontii. Da’ testament are? De ce n-are? Trebuie sa aiba. Sa-l caute bine prin dulapuri. Undeva trebuie sa fie. Si televiziunile s-au grabit sa se uite in gura vulgului, sa preia ca atare “stirile” provenite de la acesta si sa le difuzeze mai departe, desigur, in randurile vulgului care ii asigura ratingul.

Alte televiziuni mai “subtiri” s-au facut ca dezaproba oroarea, grobianismul si cinismul vulgului, dar, criticandu-l, nu a facut decat sa reia punct cu punct atitudinea si manifestarile acestuia, subliniind si ingrosand spectaculosul rezultat din compararea fragilitatii idealului comportamental cu vigurozitatea realului, axand senzationalul pe drama neinteleasa a familiei celui decedat, in ai caror aparatori ipocriti televiziunile in cauza pozau cu smerenie.

Biserica nu putea nici ea sa scape spectacolul, pentru ca, dupa cum este bine stiut, spectacolul este caracteristica pe care se bazeaza intreaga ei practica religioasa, ca, de altfel, si televiziunile. Bagand ea, biserica, de seama ca practica incinerarii, aflata in crestere datorita saraciei, ii diminueaza veniturile, a hotarat prin Sfantul Sinod, un fel de Comitet Politic Executiv, sa puna lucrurile la punct si sa interzica oficierea oricarei slujbe religioase la capataiul celor care sunt incinerati.

Cum in capitalism totul se plateste, trebuie sa platesti si ca sa ai sanse sa ajungi in rai. in acelasi sens dezinteresat, temandu-se ca exemplul lui Sergiu Nicolaescu cu incinerarea sa nu fie luat (Doamne, fereste!) si de altii, biserica, in marinimia ei, s-a oferit sa slujeasca pe gratis, ba chiar sa suporte toate cheltuielile de inmormantare, numai ca familia sa renunte, in mod crestinesc, la ultima dorinta a defunctului si sa-l bage in pamant, in loc de a-l arde la crematoriu.

Adica, Biserica ajuta cu bani familia Nicolaescu, familie care, in istoria ei mai veche, ctitorise biserici, iar, in istoria ei mai noua, chiar prin defunctul Sergiu Nicolaescu, facuse donatii in bani pentru zidirea si renovarea unor locasuri de cult. Uite-asa, un eveniment nefericit, trait altadata in tacere, resemnare, parere de rau si regret, precum moartea lui Sergiu Nicolaescu, personalitate culturala remarcabila atat la nivel national cat si nivel international, a fost prilej de trepidare febrila, de frematare nestapanita, de surescitare exacerbata si de indecenta emotie atatata.

Imi veti spune, poate, ca a existat si partea buna a lucrurilor, ca, in acest timp, omul a mai uitat de lipsurile si de necazurile lui de zi cu zi. Da, asa este, dar nu credeti ca pretul este mult prea mare? Nu credeti ca daca vom mergem pe linia aceasta vom ajunge sa reintroducem pedeapsa cu moartea, iar executiile sa se faca public, in Piata Constitutiei sau in Piata Revolutiei sau cate doua simultan si in paralel, una in Piata Constitutiei si alta in Piata Revolutiei, ca sa nu se calce lumea pe picioare si sa i se ofere conditii civilizate de vizionare? Iar televiziunile nu se vor grabi si ele sa preia in viu si in direct, ambele executii, cu transmisii alternative de la ambele evenimente, cu relatari ale trimisilor speciali de la fata locului si cu comentarii ale invitatilor din studiouri?

Sursa: Art-emis

Foto: Baricada

Adauga un comentariu!

Nume (necesar)

Website


*

Editoriale din aceeasi categorie

Autor: Aciduzzul | 27 februarie, 2014 | 1 comentarii | 506 vizualizari | 4 voturi

Art. 30 / (2) Cenzura de orice fel este interzisă. – Constitutia Romaniei Consiliul National al Audiovizualului (CNA) analizeaza maine, intr-o sedinta speciala, cazul cenzurii fara precedent de la TVR, unde directorul interimar Stelian Tanase a intrerupt transmisia emisiunii “Mostenirea Clandestina” pe TVR International, in urma cu aproape 20 de zile, vineri, 7 februarie a.c., […]

Autor: Aciduzzul | 30 octombrie, 2013 | 2 comentarii | 895 vizualizari | 5 voturi

Dupa cum era usor de anticipat, “eutansia” nu se va termina in Romania odata cu bietii caini maidanezi. Tocmai a inceput eutanasierea copiilor!! Mai precis a fetitelor…Dupa ce tocmai au rezolvat cainii maidanezi, Realitatea TV a trecut acum la sterilizarea si eutanasierea fetitelor de 11 ani! De data asta, cu un mic ajutor din partea […]

Autor: Aciduzzul | 30 octombrie, 2013 | 7 comentarii | 1610 vizualizari | 6 voturi

Nu-i asa ca sunteti copii mari, educati si cu un IQ rezonabil, calitati care nu va mai permit sa credeti in “coincidente”?!! Ce-ati zice daca ati afla ca, exact cu patru zile inainte de “tragedia” Ionut, in plin clocot al scandalului Rosia Montana, baietii si fetele de la PNL discutau(n-o sa ghiciti!) despre cainii maidanezi?!!(FOTO) […]

Autor: Aciduzzul | 17 octombrie, 2013 | 2 comentarii | 301 vizualizari | 1 vot

UP-DATE IN PROGRESS…

Autor: Aciduzzul | 14 octombrie, 2013 | 9 comentarii | 1474 vizualizari | 9 voturi

Marius Serban Romania a devenit, mai mult ca niciodata, un spatiu suprarealist. Dadaist. Cred ca este, in acest moment, singura tara din lume in care uciderea cu sange rece a copiilor si violul sunt pe deplin accepate, ba chiar incurajate cu blandete, daca avem in vedere lipsa de reactie a concetatenilor nostri fata de aceste […]

Ofera o donatie
Dacă vrei să contribui și tu, poți dona aici:
fii aproape de noi
Conferinta_AGROstandard
PUB
web design profesionist
Red Moon Media
CAMPANII bp
Atitudine Contemporana
Televiziunea Copiilor
Le Pre
1984 George Orwell
Televiziunea Copiilor
piata BIO
alimente organice
internet manipulation techniques
Adauga banerul de partener Badpolitics pe site-ul tau bad politics
bad politics

2009 - 2017 © BadPolitics