Sustine Bad Politics
arhiva stiri
starea vremii
noiembrie 18, 2018, 1:55 am
Noros
Noros
1°C
Presiunea: 1030 mb
Umiditate: 74%
Vânt: 11 km/h ENE
Răsarit: 7:16 am
Apus: 4:46 pm
 
ANUNTURI UMANITARE
Editorialele editiei
Dinu Patriciu – primus inter pares. Tratamentul preferential aplicat lui Dinu Patriciu
Aciduzzul | 7 septembrie, 2009 | 0 comentarii | 778 vizualizari |
(4 voturi )

dinu_patriciuAngela Anghel
„Dacă, atunci când organele statului vor încerca să se atingă de marea corupţie, împotriva lor se vor ridica partidele, mass-media, comunitatea de afaceri, zădărnicind şi intimidând acţiunile legale ale instituţiilor statului, cu certitudine integrarea în Uniunea Europeană va rămâne doar un deziderat, şi nu o realitate“ (Traian Băsescu) Asistăm de ceva vreme la scandalul juridico-mediatic iscat în jurul unui personaj cheie al vieţii politico-economice a României. Este vorba despre Dinu Patriciu, cunoscut politician liberal, fost parlamentar, bun prieten cu ex-premierul României Călin Popescu-Tăriceanu şi conducător al Grupului Rompetrol.

Scopul acestui articol nu este să demonstreze că Dinu Patriciu este vinovat sau nevinovat de acuzaţiile care i se aduc în prezent. Acest articol vrea doar să scoată în evidenţă că atitudinea justiţiei, mass-mediei şi a instituţiilor statului este cu totul alta, atunci când un personaj susţinut de lojile masonice este implicat într-un dosar penal.

În 2004, Parchetul General a anunţat că îl anchetează pe Dinu Patriciu în urma unor acuzaţii grave: înşelăciune, spălare de bani prin intermediul unor firme din paradisuri fiscale, manipularea pieţei de capital prin creşterea artificială a preţului acţiunilor Rompetrol, privatizări frauduloase, evaziune fiscală.

În momentul în care s-a aflat că datoriile Rafinăriei Petromidia, parte a Grupului Rompetrol către bugetul statului se ridică la sute de miliarde lei, Dinu Patriciu a declarat plin de seninătate că nu va putea plăti niciodată această sumă deşi avea profituri uriaşe. În consecinţă, a cerut statului român să cumpere aceste datorii sub formă de obligaţiuni, iar guvernul Năstase s-a executat plin de obedienţă.

Practic este suficient ca Dinu Patriciu să ceară şi dorinţele îi sunt îndeplinite cât ai bate din palme. Genul acesta de situaţii i-a determinat pe mulţi să afirme că Patriciu este susţinut de “grupuri de interese”, care ar fi adevăratele beneficiare ale maşinaţiunilor financiare de care este acuzat acum.

În ultima perioadă se vehiculează nume grele: premierul Călin Popescu Tăriceanu (care nu s-a sfiit să telefoneze procurorului general Ilie Botoş pentru a se interesa de soarta amicului său aflat la ananghie), Dan Voiculescu (preşedintele Partidului Conservator şi patron printre altele al televiziunilor Antena 1 şi Antena 3), senatorul Verestoy Attila (vicepreşedinte al Comisiei SRI şi unul dintre cei mai bogaţi parlamentari), Sorin Roşca Stănescu (cel care controlează ziarul Ziua, creat cu banii lui Patriciu şi patronat de acesta până de curând) şamd. În prezent sunt anchetate în “dosarul Rompetrol” 9 persoane.

La un semn deschisă-i calea…de ieşire din arest

Ceea ce unii numesc “grupuri de interese” este doar o formă voalată de a vorbi despre masonerie. Ce altceva este francmasoneria decât o încrengătură de relaţii interesate, ai cărei membrii, pentru a se susţine unii pe alţii fac jurăminte oribile în care promit că dacă vor dezvălui vreun secret, sunt de acord să fie pedepsiţi prin asasinare. Tocmai aceste jurăminte sunt cheia „succesului” pe care aceştia îl au: o bună imagine, recunoaştere, succesul în carieră, în afaceri sau în viaţa politică. Revenind la cazul lui Dinu Patriciu, cum altfel decât cu ajutorul fraţilor de lojă ar fi fost posibil să obţină el atâtea facilităţi?

Pe cei care se mai îndoiesc de strânsele legături ale lui Patriciu cu masoneria, îi invităm să reflecteze la următoarele aspecte. În 27 mai 2005 când a fost arestat, ziarele l-au înfăţişat pe Dinu Patriciu într-o ipostază tipic masonică: cu mâna la gât, gest care în limbajul secret al semnalelor masonice semnifică invocarea ajutorului fraţilor. În acelaşi moment se dă şi o altă comandă masonică. Se publică fotografii în care se are grijă ca Dinu Patriciu să fie înfăţişat ieşind pe uşa Parchetului. Nu cumva să intre şi să rămână acolo prea mult timp.

În celelalte articole apărute în presă, Dinu Patriciu este prezentat de fiecare dată cu gesturi semnal. După cum puteţi vedea în fotografiile care ilustrează acest articol, gesturile respective acoperă toată gama de semne masonice (strict secrete, care sunt cunoscute doar de cei iniţiaţi în tainele masoneriei – semne care au fost dezvăluite în cartea lui Gregorian Bivolaru “Semnale şi ordine francmasonice secrete transmise prin presă”): privirea peste ochelari sau in sus, fotografierea de jos a persoanei pentru ca ea sa pară mai mare, diferite alte semne şi mesaje masonice strict secrete realizate cu mainile.

Obişnuit să fie ascultat de câte ori cere ceva, Dinu Patriciu nu se sfieşte să procedeze la fel şi în această situaţie. Pe un ton de comandă, el cere la o emisiune TV să i se acorde un tratament preferenţial şi dictează Justiţiei finalul pe care şi-l doreşte: „Dorim ca problema să se închidă o dată pentru totdeauna şi cât mai repede”.

De asemenea, se afişează ostentativ într-o vizită neprogramată la premierul ţării, pentru a demonstra tuturor că are acolo permanent uşa dechisă. Merge în Parlament la Comisia pentru drepturile omului, care îl primeşte imediat şi conchide cât ai bate din palme că i-au fost încălcate drepturile şi trebuie luate măsuri. Ar mai fi fost atât de sigur pe el dacă spatele nu îi era asigurat de lojă? (…)

Jurnaliştii (unii dintre ei) au mai ratat o ocazie de a-şi face meseria corect

Majoritatea jurnaliştilor, a aşa-zişilor analişti politici sau a formatorilor de opinie, în contradicţie cu renumele de „observatori obiectivi” cu care se laudă fiecare dintre ei, urmăresc, uitând complet principiile profesionale, să denatureze adevărul şi să influenţeze astfel opinia omului de rând care îi urmăreşte dizertaţia politică.

Cu toate că un jurnalist care se respectă este chiar dator să observe cu un ochi critic manifestările şi mecanismele puse în mişcare de o anumită personalitate a vremii. Deontologia profesională îi cere ca prin observaţiile pe care le face să respecte adevărul cu demnitate şi responsabilitate. Asta înseamnă să facă afirmaţii pertinente, bazându-se pe fapte reale.

Dar observăm că o mulţime de „profesionişti” nu urmăreşte altceva decât să compromită, să desfiinţeze, să atace prin mijloace josnice personalitatea celui vizat. Ce urmăresc ei de fapt? Să facă jocul unui „grup de interese” din culise, ce-i foloseşte ca pe marionete şi care le promite putere, influenţă, poziţie socială, stabilitate financiară, dacă vor duce la îndeplinire misiunile mizerabile cu care-i însărcinează.

Este deja evident că acest grup din umbră nu e altul decât francmasoneria. Francmasonii folosesc metode foarte perverse de manipulare: şantaj economic, politic, militar, informaţional, manipularea unor întregi naţiuni prin propagandă deschisă, corupţie, şantaj şi prin tehnici de război psihologic: intoxicarea cu informaţii false, pervertirea conştiinţelor omeneşti, dirijarea intereselor unor naţiuni şi popoare în direcţii contrare intereselor proprii, semănarea urii şi dezbinării între cetăţenii aceleiaşi naţiuni.

Să încercăm să „limpezim situaţiunea”

În 20 decembrie 2004, Traian Băsescu a fost ales prin vot preşedintele României. Primul ministru, Călin Popescu Tăriceanu, i s-a aliat la guvernare şi, pentru o perioadă de timp, au format o echipă viabilă, care trezea speranţe de mai bine poporului român.

După o scurtă perioadă de timp, lucrurile nu mai par să meargă în cadenţă între cele două ramuri ale guvernării, preşedintele urmărind să-şi atingă obiectivele propuse, printre care să elimine comunismul şi pe toţi cei care ţineau încă cu dinţii de scaunele lor înalte, dar şubrede, de comunişti învechiţi, şi să facă lumină în cele mai întunecate cotloane ale guvernării PSD-iste anterioare.

Iluzia guvernării în linişte şi pace a fost spulberată; Traian Băsescu a declarat public război împotriva comunismului. În acest moment, planurile francmasonice au început să fie puse în aplicare. Tăriceanu începe să schimbe direcţia, la ordinul dat de „prietenii” săi din umbră. Preşedintele ia atitudine faţă de această schimbare de poziţie a primului ministru.

Atunci, ca la un semn, partidele politice de opoziţie intervin prompt, declarând cu multă vehemenţă că preşedintele e tiran, că nu-şi respectă colegii guvernanţi. Cei care s-au răzvrătit au fost cei care au stat la cotitură şi care au urmărit pas cu pas mişcările preşedintelui, în speranţa că îl vor prinde cu greşeli. Şi iată că acesta era un moment prielnic pentru ei; criza politică a fost declanşată şi dosarul împotriva preşedintelui Băsescu a fost rapid pus pe masa Curţii Constituţionale. Dar nu au scris în el ceea ce era esenţial: fapte, dovezi!

Ca urmare, planul lor a căzut. Puţin le-a păsat celor care fabrică legi. Ei au întotdeauna la dispoziţie o lege nouă, un amendament, o ordonanţă de urgenţă pentru asemenea cazuri speciale. Şi iată că au călcat cu nesimţire peste Constituţia ţării, culmea, chiar ei, cei care îl acuzau pe Traian Băsescu de încălcarea Constituţiei, şi au inventat legi de ocazie.

Şi nervii au fost atât de mari, încât legea referendumului a fost schimbată de trei ori în trei luni. Un alt proiect de lege urmărea să interzică unui preşedinte suspendat să mai candideze. În proiectul de lege a lustraţiei s-a introdus un punct special care ii scoate pe foştii comandanţi de nave din viaţa politică. Comisia specială a Parlamentului îi interzice lui Băsescu să apară la televiziunea şi radioul public, în această campanie, în afara cazului în care un partid binevoieşte să-i cedeze timpul de antenă.

Şi asta, în ciuda faptului că Băsescu este chiar subiectul acestui referendum. S-a propus desfiinţarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării ca să i se ia din puteri lui Băsescu. Şi exemplele pot continua.

Interesul, înainte de orice. După cum sună unul dintre sloganurile satanice ale francmasonilor: “Scopul francmasonic justifică întotdeauna mijloacele”. Ce putem face noi, oamenii de rând, în această situaţie? Să ne prefacem că nu vedem ceea ce se petrece? Să ne lăsăm prostiţi în continuare de televiziune şi de minciunile „jurnaliştilor profesionişti” aserviţi intereselor francmasoneriei? Ar însemna să le facem jocul, ajutându-i din plin pe francmasoni să ne scufunde şi mai mult într-o infernală prăpastie.

Acum, totul depinde de noi. Ne aflăm deasupra unei prăpastii, pe o coardă extrem de subţire şi avem doar două alternative: să ne întoarcem în întunericul din care am ieşit, care înseamnă de fapt căderea noastră în acea prăpastie, sau să continuăm cu toată încrederea să păşim înainte, către o altă lume mai bună, superioară, în care să deţinem controlul asupra vieţii noastre. Înţelegerea tuturor acestor maşinaţiuni diabolice ne va ajuta să devenim mai lucizi, să optăm liber şi să devenim stăpâni pe destinele noastre. Dobândind o stare de luciditate, vom putea să refuzăm să facem planurile satanice, monstruoase urmărite de francmasonerie în această ţară.

Iată câteva din sloganurile francmasonice. Şi să nu ne imaginăm că asemănările cu realitatea sunt simple coincidenţe!

”Prin haos la ordine.”

”Politica şi morala nu trebuie să aibă nimic comun.”

”Dreptul constă în forţă.”

Audi, vide, tace” – sloganul francmasoneriei mondiale, o formă prescurtată a zicalei latine: “Audi, vide, tace, si vis vivere (remanere) in pace” – „Auzi, vezi şi taci dacă vrei să trăieşti/să fi lăsat în pace”. De remarcat faptul că afişele electorale ale lui Traian Băsescu sunt de trei tipuri: “Să nu aud? Asta vor ei”, “Să nu văd? Asta vor ei” şi “Să nu vorbesc? Asta vor ei”.

„Dreptul trebuie să fie al celui mai tare.”

”Mulţimea este oarbă şi de aceea poate să fie uşor manipulată de francmasoni.”

„Libertatea este o idee himerică.”

„Nevoia pâinii zilnice îi dresează gradat pe oameni.”

„Creştinii sunt în general naivi, proşti şi mici.”

„Oamenii politici creştini sunt nişte păpuşi de paie în mâinile maeştrilor masoni.”

Extrase din protocoalele secrete ale maeştrilor francmasoni:

”Cel mai bine aperi un adevăr declarându-l fals. Procedând astfel, în timp ce ei se ceartă, noi ne vedem de treabă!”

„Aşa vom supune şi presa, care va fi o forţă!… Mai întâi, ea va cădea în mâinile celor îmbogăţiţi şi, prin ei, în mâinile puterii noastre (francmasonii n.n.). Imbecilii care vor crede că repetă opinia unui ziar independent vor repeta părerea noastră sau pe aceea care ne place nouă.”

„Dacă strică o parte din maşinăria Statului, Statul se va îmbolnăvi ca şi corpul uman şi va muri!”.

„Poporul credul şi prost are o deosebită şi o mare stimă pentru geniile politice şi răspunde tuturor actelor de violenţă ale acestora prin cuvintele: „E ticălos, grozav de ticălos, dar cât de dibaci!”

„Puterea guvernului va deveni astfel fără îndoială ţinta tuturor atacurilor. Noi îi vom da, pentru a se apăra, dreptul de a apela la hotărârea poporului, fără să mai treacă prin intermediarul reprezentanţilor săi, cu alte cuvinte îi vom da dreptul de a recurge la serviciul nostru ca un orb ce apelează la majoritate.”

„Aceste măsuri stabilite aici şi puse în practică ne vor da putinţa de a nimici încetul cu încetul, pas cu pas, tot ceea ce vom fi fost siliţi să introducem în Constituţiile Statelor, înainte de apucarea frânelor puterii; vom trece astfel pe nesimţite la suprimarea oricărei Constituţii, când va fi sosit timpul de a grupa toate guvernele sub autocraţia noastră.”

„Dacă dăm poporului timp să răsufle, momentul prielnic nu va veni poate niciodată.”

„Ce rol joacă astăzi presa? Ea serveşte adeseori la aţâţarea patimilor şi la întreţinerea egoismelor de partid. Ea este plină de deşertăciune, nedreptăţi şi minciuni, iar cea mai mare parte a oamenilor nu-i înţeleg deloc menirea. Noi mai întâi o vom subjuga şi îi vom pune oprelişti puternice, iar apoi vom face la fel şi cu celelalte lucrări tipărite, căci la ce ne-ar servi subjugarea presei, dacă nu ne vom pune la adăpost şi de focul aţâţător al broşurii şi al cărţii? Vom transforma publicitatea, care ne costă astăzi foarte scump, deoarece numai prin ea putem cenzura ceea ce se scrie în ziare, într-un izvor de venit pentru Statul nostru.”

„Prin aceste mijloace abile de manipulare nebănuite şi nevăzute de către opinia publică, dar foarte sigure, vom câştiga în orice situaţie atenţia şi încrederea publică. Prin ele, după caz, vom întărâta sau vom linişti, după cum avem nevoie, spiritele în probleme politice, le vom convinge sau le vom amăgi, scoţând de sub tipar când adevărul, când minciuna, când ambele abil combinate, adeverind sau dezminţind faptele, după înrâurirea pe care urmărim ca acestea să o aibă asupra publicului, pipăind totdeauna cu mare prudenţă şi grijă locul, înainte de a pune cu fermitate piciorul pe el.”

Sursa: Yogaesoteric

Adauga un comentariu!

Nume (necesar)

Website


*

Editoriale din aceeasi categorie

Autor: Aciduzzul | 22 octombrie, 2018 | 0 comentarii | 80 vizualizari | 1 vot

Tocmai am citit o nota a Jurnalistului de serviciu, suparat ca la o dezbatere despre Mediu la ProRomania n-a putut bea nici macar un pahar cu apa…. Pai, normal, la cat de multi sunt in firul de asteptare pentru devalizarea tarii asteia, nu-si pot permite sa aiba cheltuieli nedeductibile nici macar cu apa chioara, dar […]

Autor: Aciduzzul | 29 iulie, 2017 | 0 comentarii | 249 vizualizari | 2 voturi

Publicatia AgroStandard lanseaza Studiul de piata „Top 600+ Cele mai mari Exploatatii Agricole din Romania”, prima analiza de acest fel realizata vreodata in Romania. Studiul a fost realizat urmare a solicitarilor venite din partea mediului de afaceri, data fiind absenta informatiilor oficiale cu privire la fondul funciar din tara noastra, precum si a lipsei unor […]

Autor: Aciduzzul | 11 ianuarie, 2016 | 0 comentarii | 236 vizualizari | 0 voturi

Charles Simic Widespread ignorance bordering on idiocy is our new national goal. It’s no use pretending otherwise and telling us, as Thomas Friedman did in the Times a few days ago, that educated people are the nation’s most valuable resources. Sure, they are, but do we still want them? It doesn’t look to me as […]

Autor: Aciduzzul | 6 noiembrie, 2015 | 0 comentarii | 1653 vizualizari | 5 voturi

Marius Serban Se pare ca romanii nu invata nimic, dar absolut nimic, din greselile trecutului. Exista similaritati intre “revolutia” de acum 26 de ani si miscarile de protest din 2015 din Piata Universitatii. Ambele evenimente au aparut pe un fond de revolta mocnita a unor mase extinse de oameni, ambele au fost declansate de incidente […]

Autor: Aciduzzul | 5 noiembrie, 2015 | 0 comentarii | 255 vizualizari | 2 voturi

Marius Serban Incet-incet Piata Universitatii incepe sa semene cu protestele de acum cativa ani care au debutat furtunos, insa, s-au fasait lamentabil, dirijate cu finete de manipulatorii serviciilor secrete. OK, ati dat jos niste neobolsevici patetici, reprezentantii unui sistem corupt, bolnav, un cancer care macina incet Romania. Pana aici este bine! Dar, de ce nu […]

Voturi
Vizualizari
Comentarii
22 Oct 2018 | 0 comentarii | 80 vizualizari | 1 vot
»
| comentarii | vizualizari | voturi
»
| comentarii | vizualizari | voturi
»
| comentarii | vizualizari | voturi
Ofera o donatie
Dacă vrei să contribui și tu, poți dona aici:
fii aproape de noi
Conferinta_AGROstandard
PUB
web design profesionist
Red Moon Media
CAMPANII bp
Atitudine Contemporana
Televiziunea Copiilor
Le Pre
1984 George Orwell
Televiziunea Copiilor
piata BIO
alimente organice
internet manipulation techniques
Adauga banerul de partener Badpolitics pe site-ul tau bad politics
bad politics

2009 - 2018 © BadPolitics