Sustine Bad Politics
arhiva stiri
starea vremii
decembrie 11, 2017, 9:30 am
Soare
Soare
0°C
Presiunea: 1020 mb
Umiditate: 80%
Vânt: 0 km/h SV
Răsarit: 7:42 am
Apus: 4:36 pm
 
ANUNTURI UMANITARE
Editorialele editiei
Domnul Trandafir, domnul Zaharescu, domnul Calinescu si domnul Goe. Din ciclul bubele, mucegaiul si gunoiul comunistoid din “invatamantul” romanesc
Aciduzzul | 10 iulie, 2012 | 0 comentarii | 625 vizualizari |
(12 voturi )

Asa-zisul invatamant romanesc este in moarte clinica dupa multi ani de agonie cumplita, un deces previzibil in care a fost condus de neokminternisti. Invatamantul romanesc a dus lipsa de multe in acesti ani: de personal (cu adevarat) calificat, de oameni tineri, de profesori competenti, etc. devenind, intre timp, un adevarat cimitir al elefantilor pentru cei care nu au reusit sa faca nimic cu viata lor in lumea reala, unde, nu-i asa, competitia este acerba. In schimb, sistemul nu a dus lipsa de “reforme” pentru ca fiecare dinozaur kominternist sau pacalici neokominternist care s-a perindat pe la conducerea Ministerului Invatamantului a fost absolut patruns de adevarul potrivit caruia el reprezinta momentul zero, alfa si omega pentru inatamantul romanesc. In ciuda acestor asa-zise reforme, sistemul de invatamant din Romania a ramas timp de 23 de ani unul dintre domeniile cu cea mai mare rezistenta la schimbare, asa ca, incet, incet s-a rupt complet de lumea reala, care, in graba ei, nu a mai avut timp de timp de anchiloza comunistoida. Asadar, invatamantul romanesc profund corput este in colaps tocmai pentru ca nu a existat o reforma reala timp de 23 de ani.

Inca de la inceputul anilor ’90 se impunea o insanatosire a sistemului de invatamant prin primenirea de comunistoizi retrograzi, care, prin persistenta lor la catedre, nu au facut altceva decat sa creeze adevarate falii intre ei si generatii intregi de elevi anomizati, de care sunt complet decuplati, cu care nu mai rezoneaza in niciun fel.

Daca era de inteles in prima parte anilor ’90 sa mai regasim la catedre comunistoizi, pentru simplu motiv ca nu se formase inca generatia care sa-i inlocuiasca, este de-a dreptul inadmisibil, ca dupa aproape 25 de ani de la acest moment, sistemul de invatamant sa fie in continuare suprasaturat cu dinozauri comunistoizi care otravesc sufletele si mintile a generatii si generatii de copii. A minoritatii formata din cei “permeabili” la “invatatura” lor, bineinteles, pentru ca, dupa cum s-a vazut din rezultatele obtinute la bacalaureat, doar o minoritate mai percuteaza absolut formal la ineptiile prezentate drept “cunostinte si deprinderi”.

Referitor la precaritatea morala si intelectuala a acestor comunistoizi uitati de Dumnezeu pe la catedre imi vin in minte cateva exemple personale de “dascali”, simptomatice pentru intregul sistem.

In primii ani de dupa Revolutie eram elev la un liceu din Arges, din Campulung – liceul teoretic Dinicu-Golescu, considerat a fi cel mai bun din zona. Aici s-a verificat cu varf si indesat principiul potrivit caruia “la pomul laudat sa nu te duci cu sacul”.

Din toata menajeria de comunistoizi imi vin in minte cateva specimene care s-au remarcat prin cateva lucruri “memorabile”. In primul rand directorul liceului, Gheorghe Vocila, PSD-ist, APR-ist, PDL-ist, etc, o morsa supraponderala cu mustati stufoase, a carui singura preocupare constanta era sa-ti masoare lungimea parului si sa te mirose daca ai fumat in pauze. Si ale carui pedepse erau exemplare, in sensul ca te tragea de perciuni pana te ridica de pe podea. Asa, ca sa te inveti minte si sa te tunzi regulamentar.

Un alt perosnaj sinistru este profesorul de limba si literatura romana, un alt comunistoid de nadejde care a spalat pe creier generatii intregi de elevi. Mic de statura, chel si foarte stenic pentru cei 40 si ceva de ani ai sai, Victor Zaharescu era, la inceputul anilor ’90, profesor de limba si literatura romana la liceul “de elita” Dinicu Golescu. Probabil, ca este si acum.

La una dintre primele ore de limba romana, tin minte ca si acum, ne-a intrebat ce este acela “un derby” (deh, omul era fotbalist). Copii de clasa a IX-a au inceput sa-si dea cu parerea ca este un meci, un joc intre doua echipe, etc.

Dupa o vreme, plictist, se pare, de raspunsurile noastre, domnul profesor a izbucnit: “Sunteti niste dobitoci!”. Brusc, s-a facut liniste in clasa. Apoi, cu un aer triumfator s-a uitat la noi si a continuat: “un derby este un meci intre doua echipe mari, bai prostilor!”. De Caragiale, daca nu ar fi de-a dreptul tragic.

Inutil de precizat ca, a doua oara, copii au fost “mult mai precauti” in a-si exprima opiniile. Rezultatul: niste oameni inhibati, nesiguri, timorati. Rebuturi, adica.

Si inca un exemplu: acelasi profesor ne intreaba la ora, la scurt timp dupa micul incident cu “derby-ul” daca scrie vreunul dintre noi poezii. Dupa un moment de ezitare, se ridica timid trei maini. Posesorii acelor maini sunt soliciati sa citeasca la clasa, la urmatoarea ora, cate o poezie reprezentativa pentru ei.

Zis si facut: la urmatoarea ora, fiecare dintre cei trei isi face curaj si citeste cat poate de bine propriile creatii (naive dar sincere, specifice varstei) in fata clasei. Imediat ce au terminat de citit s-a asternut o liniste de mormant in clasa in asteptarea “verdictului”.

Crima! Acesta a fost verdictul! “Ce sunt prostiile astea? Astea sunt poezii? Astea sunt niste creatii de clasa a doua”, a tunat imediat, cu toata zeflemeua de care era in stare, domnul Zaharescu. Dupa care, a inceput sa arate cam ce trebuie sa fie o poezie, citindu-ne, cu aplomb, un poem de Ion Barbu alias Dan Barbilian (nascut in Campulung si “educat”, vezi bine, la acelasi liceu).

Poezia se numea “Eonul Dogmatic” si a insistat tot restul orei asupra conceptelor de “nadir” si “zenit”. Toti cei trei elevi, printre care m-am numarat si eu, au fost iremediabil “convinsi” ca nu au nicio valoare artistica, si, in consecinta TOTI s-au abtinut in cei patru ani de liceu fie si sa pomeneasca ca au scris vreodata poezii. Nu se stie cati au mai continuat sa mai scrie. Cu siguranta, fiecare dintre noi ne-am cenzurat dupa aceea la maximum interventiile la ora de romana si nu ne-am mai expus ideile decat atunci cand eram nominalizati explicit sau cand eram scosi la lectie.

Cam acesta era mentalitatea profesorilor de la un liceu “de elita” din provincie de la inceputul anilor ’90.

Si acesta nu este un caz izolat. Sa vedem acum cum statea treaba la matematica. Fiind un liceu cu profil de matematica-fizica, foare apreciat pe atunci, se presupunea ca la aceste materii, ca si le celelalte, de altfel, predau cei mai buni profesori. Numai ca realitatea era putin altfel.

Profesor de matematica era atunci, ca si acum, de altfel, Ion Calinescu, un personaj, pe atunci, de vreo 40 si ceva de ani, cu o diformitate ciudata a craniului si cu un delay ciudat de vorbire. Cu un costum ponosit si cu niste ochelari strambi, parea, fara nicio exagerare, fratele geaman al lui Victor Ciorbea, varianta mai jegoasa si mai mancata de molii. Si vorbea exact ca acesta.

Acest personaj oarecum exotic a fost adus la liceul Dinicu Golescu de la liceul Minier (cel mai prost cotat liceu din zona, situat inafara orasului), pentru ca se incurcase cu o eleva careia ii facuse un copil din flori, iar conducerea liceului Minier hotarase sa scape cumva de el (am punctat acest aspect pentru a zugravi, cumva, dimensiunea morala a personajului).

Nu se stie prin ce magie, domnul Ion Calinescu s-a vazut “promovat” pentru acesta isprava la, chipurile, cel mai bun liceu din oras. Este posibil sa fi avut si alte calitati, ascunse, pentru ca, ulterior, a devenit viceprimar si un important “lider local al PDL” iar acum atat PDL-ist cat si membru al nu stiu carei aliante pentru Muscel (sic!).  Ca sa il regasim la recentele alegeri in competitie pentru un loc caldut de consilier local. Dar sa trecm peste asta…

Acest individ era recunoscut in oras pentru “metoda” pe care o brevetase de a-si mai rotunji veniturile. Si o facea cu o maxima eficienta, la scara industriala. Nu de alta, dar omul avea vreo trei fete, inafata de cea din flori; familie grea, asadar, care trebuia intretinuta. Din cate se pare, acest sistem de extorcare sistematica a elevilor a functionat neintrerupt pana tarziu, catre 2010 si probabil ca inca mai functioneaza si astazi.

Iata o scrisoare reprezentativa a unei foste eleve a domnului Calinescu, publicata de ziarul Evenimentul Muscelean la 19 ianuarie 2010:

 „Bună ziua, aş dori să aduc câteva comentarii legate de articolul din ziarul dumneavoastră, articol ce îl viza pe profesorul de matematică Ion Călinescu. Sunt o fostă elevă de-a dânsului, am absolvit Liceul “Dinicu Golescu” acum câţiva ani. Citind afirmaţiile elevului care a făcut sesizarea la redacţia ziarului, m-am regăsit 100% în situaţiile prezentate. La vremea respectivă, din cauză că  am decis să nu fac parte din cei 70% colegi ai mei care făceau mediaţii cu dânsul, am fost tachinată şi penalizată constant cu note de 5 şi 6, deşi prestaţia mea la materia „Matematică” era cu mult deasupra acestui nivel. Pentru simplu fapt că am îndrăznit să mă revolt şi să nu accept note mari contra sumei de bani echivalente unei şedinţe de meditaţie, am fost defavorizată în moduri absolut penibile şi demne de ură la adresa unui profesor care se dorea a fi respectat de elevii Liceului “Dinicu Golescu”. De note mari şi subiecte cunoscute de dinainte la lucrări sau teze aveau parte numai elevii ai căror părinţi cotizau frecvent la bunăstarea domnului profesor, precum şi elevii meditaţi de acesta (aproape toţi mergeau la dânsul doar pentru note mari, pregătirea de bază la Matematică fiind de partea unui alt profesor). De asemenea, privilegiaţi erau şi cei care participau la excursiile organizate de domnul Călinescu, excursii care, probabil, îi aduceau mari beneficii, considerând înfocarea cu care le promova şi răzbunarea adusă de refuz. Elevii care mergeau în respectivele excursii primeau bonus note de 10 din oficiu sau erau scutiţi de a fi ascultaţi. Au fost situaţii în care domnul profesor (nici nu ştiu dacă măcar ar trebui să îl cataloghez drept  „domn” , ţinând cont de faptul că acest cuvânt poartă o încărcătură de trăsături deloc specifice „domnului” Călinescu) nici măcar nu se mai chinuia să mascheze discriminarea pe care o aplica, puţin mai era până să îmi spună direct „Uite ce păţeşti, dacă nu plăteşti!”. Numai un om cu cel mai mizerabil caracter poate afirma cu nonşalanţă că „Eu, în ceea ce priveşte pregătirea, eu fac numai la şcoală. Acasă nu fac, pentru că nu îmi permite timpul”, când realitatea este cu totul alta. Din momentul în care am absolvit liceul, am dorit ca toată purtarea josnică a acestui profesor să fie făcută cunoscută. Îl felicit pe cel care a avut curajul să facă publică această situaţie. Iar pe domnul Călinescu nu pot decât să îl felicit că, fiind copil, m-a făcut să plâng de atâtea ori şi să mă întreb de ce există nedreptate. Am rugămintea de a mi se păstra anonimatul şi sper, ca pe viitor, ca şi până acum să fiţi la fel de obiectivi în reportajele prezentate. Cu stimă, A. H.”

Sistemul era simplu. Teme foarte multe si dificile, note foarte mici, din ce in ce mai mici, santaj si, in cele din urma, meditatii particulare. Unii au rezistat un an, altii, mai valorosi, doi ani, insa, in cele din urma aproape toata clasa “a cedat”. Ce sa-i faci, oamenii trebuiau sa se pregateasca ca sa poata lua note de trecere. Si se pregateau din greu, pe bani multi la domnul Calinescu, care se bucura de cea mai scazuta cota de piata dintre profesorii de matematica din liceu.

Treptat am fost “convins” ca nu prea ma descurcam la matematica, ca am lacune grave in materie de logaritmi si intergrale. Dupa cateva convocari la scoala a parintilor, carora le-a fost prezentata gravitatea situatiei si riscurile majore la care ma expun, care imi puteau periclita viitorul, am fost convinsi cu totii ca trebuie sa facem ceva, orice ca sa salvam situatia. Si am facut cam ce faceau toti.

Asa ca, nu mica mi-a fost mirarea sa constat ca, in casa incapatoare a domnului profesor se reunea din nou clasa in formula aproape completa. Era ca la scoala, numai ca, in loc de banci, domnul profesor amenajase, din motive de ordin logistic, niste mese lungi ca sa incapa cat mai multi. Era ca la nunta! Si nici asa nu incapeau, asa ca eram organizati in doua grupuri care primeau din intelepciunea dumnealui cate doua ore la rand. Cand iesea un grup, intra celalalt.

Numai din clasa noastra eram acolo peste 20 din vreo 30. Dar veneau elevi din toate clasele pe care le pastorea domnul profesor. In total, erau, probabil, cam o suta de copii. Aproape ca nu mai facea fata domnul profesor. Probabil ca “efortul” imens era rasplatit pe masura, asa incat, salariul de la scoala al domniei sale avea, probabil, o dimensiune mai mult simbolica.

Numai ca nevoile domnului Ion Calinescu erau foarte mari. Asa ca, domnul profesor s-a mai remarcat cu ceva datorita spiritului sau intreprinzator. Era acceptat in intregul liceu drept cel mai in masura sa organizeze excursiile de sfarsit de an cam pe la toate clasele din liceu.

Numai ca acestea erau extrem de scumpe pentru ce ni se oferea si, oarecum, obligatorii. Pentru “coeziunea” grupului, nu de alta.

Foarte putini erau aceia care isi perimiteau luxul sa refuze sa socializeze cu clasa in excursiile organizate de la A la Z de domnul profesor Ion Calinescu. Evident ca, toti profesorii, inclusiv directorul liceului, stiau asta, insa, dintr-un motiv ciudat, nimeni nu scotea niciun macar un sunet dezaprobator.

Este emblematic un episod petrecut la Voineasa unde am fost cazati intr-un hotel saracacios al sindicatului, desi platisem cam pentru patru stele.

La un moment dat, venind infometat de afara, dupa mai multe ore de zbenguiala, mi-am permis sa mai cer o portie de mancare. Nici n-am apucat sa bag furculita in ea ca a si aparut domnul profesor Ion Calinescu care a izbucnit scurt de fata cu toti colegii: “auzi, ma…unii mananca ca sa traiasca, iar altii, asa ca tine, traiesc ca sa manance”. Ei, ce sa-i faci, produsesem paguba in ciuperci si generasem costuri suplimentare, care nu fusesera luate in calcul.

Ca si meditatiile la domiciliu, si excursiile de final de an erau o industrie. Patronata cu succes de domnul Calinescu! Dupa atatia ani, se pare ca PDL-istul de frunte Calinescu vrea sa revina in fruntea liceului pe usa din dos. Deh, e criza!

Din pacate, acesta mentalitate comunistoida s-a pastrat vie peste ani, dovedind o mare rezistenta la schimbare si un simt remarcabil al autoconservarii.

Am regasit-o la aproape zece ani din momentul in care am intrat la liceu, de data asta chiar la un liceu de top din Bucuresti, unde am fost repartizat ca profesor de limba si literatura romana, imediat dupa terminarea facultatii.

De data asta, domnul Ion Calinescu era un profesor de biologie in prag de pensie, al carui nume nu-l mai retin, improvizat ad-hoc intr-un veros om de afaceri, iar domnul Victor Zaharescu, era acum o profesoara de romana in varsta, ale carei clase le-am preluat pentru o vreme in paralel cu ale mele.

Erau copii incepand de la clasa a -IX-a si pana la clasa a XIII-a seral. Elevi constipati intelectual, cu spirite distruse de rigiditatea comunistoida, care nu au fost stimulati sa gandeasca in niciun fel, ci doar sa reproduca hoteste cateva texte pe care le preluau mecanic, pe nemestecate. Copii debusolati, plictisiti distrati.

In clasele terminale, cei mai multi dintre ei nu stiau ce este aia o hiperbola sau o metafora si nu auzisera ca a existat vreodata Lucian Blaga sau Marin Sorescu.

Timp de aproape un an am realizat si eu pregatire particulara (ce ironie!). Numai ca faceam asta, sambata, in timpul meu liber, chiar intr-o clasa de la scoala. Si, gratis. Daca la primele lectii abia daca veneau zece elevi, peste o luna nu mai aveam loc in clasa si aduceam scaune de prin alte clase. Veneau in special copii din clasele a-XII-a si a-XIII-a, care urmau sa dea bacalaureatul, dar si altii, din clasele mai mici.

Treptat, prin analogii si diverse jocuri, au inceput sa inteleaga care este treaba cu figurile de stil, cu sintaxa, cu morfologia.

Se pregateau cu febrilitate si insistau sa la dau teste din ce in ce mai complexe. Erau ca niste bureti uscati, care cautau cu disperare apa. Voiau sa acumuleze cat mai mult si cat mai repede, dupa ariditatea comunistoida careia au fost nevoiti sa-i faca fata ani de zile. Practic porneau de la zero, desi erau in clase terminale.

La literatura am avut adevarate revelatii. Chiar daca nu aveau decat cunostinte vagi despre marii scriitori ai literaturii romane, si chiar si mai putin structurate, despre opera lor, multi dintre elevi aveau, dupa cum urma sa descopar, adevarate veleitati literare. Erau ca niste diamante in forma bruta, care nu avusesera sansa sa fie slefuite.

Intr-una dintre primele intalniri le-am propus sa ne departam de manual si sa facem un mic exercitiu. I-am rugat sa-mi povesteasca care a fost cea mai stranie intamplare de care avusesera parte in ultima luna. Surpriza de proportii! Niste oameni,care abia daca stiau sa enumere trei poezii de-ale lui Eminescu, m-au lasat cu gura cascata cand mi-au citit eseurile prin scriitura vie, curgatoare si plina de imaginatie.

Treptat, au inceput “sa se imprieteneasca” cu marii scriitori romani, iar, peste un an au luat toti bac-ul. Fara exceptie! Cel putin la limba si literatura romana.

Multi dintre ei eu tinut cont de sfatul meu si i-au tratat cu o condescendenta respectuoasa si cu detasare pe comunistorizii pe care ii aveau la clasa. De la care, oricum, nu invatau nimic, lucru de care imi dadeam seama, in fiecare sambata la intalnirea cu cei de la alte clase, la care predau, in special, comunisti batrani.

Bineinteles ca s-au gasit printre elevi si unii care sa ma parasca la profesorii lor de romana. Asa ca, am fost oarecum mirat cand o batrana comunista uitata de Dumnezeu pe la catedra de romana m-a oprit intr-o zi pe scari: “Domnule profesor, le-ati spus dumneavostra elevilor mei sa trateze ora de romana cu detasare pentru ca oricum nu invata nimic?” Dupa o secunda de surpriza, am reusit sa ma adun, sa privesc in ochii comunistei batrane si sa-i raspund calm: “Nu, doamna, n-as putea face acest lucru! Va respect prea mult!” Parea ca m-a crezut…

Adauga un comentariu!

Nume (necesar)

Website


*

Editoriale din aceeasi categorie

Autor: Aciduzzul | 29 iulie, 2017 | 0 comentarii | 128 vizualizari | 1 vot

Publicatia AgroStandard lanseaza Studiul de piata „Top 600+ Cele mai mari Exploatatii Agricole din Romania”, prima analiza de acest fel realizata vreodata in Romania. Studiul a fost realizat urmare a solicitarilor venite din partea mediului de afaceri, data fiind absenta informatiilor oficiale cu privire la fondul funciar din tara noastra, precum si a lipsei unor […]

Autor: Aciduzzul | 11 ianuarie, 2016 | 0 comentarii | 200 vizualizari | 0 voturi

Charles Simic Widespread ignorance bordering on idiocy is our new national goal. It’s no use pretending otherwise and telling us, as Thomas Friedman did in the Times a few days ago, that educated people are the nation’s most valuable resources. Sure, they are, but do we still want them? It doesn’t look to me as […]

Autor: Aciduzzul | 6 noiembrie, 2015 | 0 comentarii | 1449 vizualizari | 5 voturi

Marius Serban Se pare ca romanii nu invata nimic, dar absolut nimic, din greselile trecutului. Exista similaritati intre “revolutia” de acum 26 de ani si miscarile de protest din 2015 din Piata Universitatii. Ambele evenimente au aparut pe un fond de revolta mocnita a unor mase extinse de oameni, ambele au fost declansate de incidente […]

Autor: Aciduzzul | 5 noiembrie, 2015 | 0 comentarii | 187 vizualizari | 2 voturi

Marius Serban Incet-incet Piata Universitatii incepe sa semene cu protestele de acum cativa ani care au debutat furtunos, insa, s-au fasait lamentabil, dirijate cu finete de manipulatorii serviciilor secrete. OK, ati dat jos niste neobolsevici patetici, reprezentantii unui sistem corupt, bolnav, un cancer care macina incet Romania. Pana aici este bine! Dar, de ce nu […]

Autor: Aciduzzul | 5 noiembrie, 2015 | 0 comentarii | 1282 vizualizari | 3 voturi

Victor Roncea Am mai scris despre uriaşele sume de bani vehiculate de agenţi sub steag străin care pretind că lucrează “non-profit” în regim de “voluntariat”, pentru te miri ce: de la salvat balenele din Marea Neagră (chiar şi cele care SAR pe la TV) la salvat interesele noului KGB, bine reprezentate de “Reţeaua Deschisă” a […]

Voturi
Vizualizari
Comentarii
09 Dec 2017 | 0 comentarii | 52 vizualizari | 2 voturi
26 Noi 2017 | 0 comentarii | 419 vizualizari | 2 voturi
24 Noi 2017 | 0 comentarii | 88 vizualizari | 2 voturi
24 Noi 2017 | 0 comentarii | 31 vizualizari | 2 voturi
»
26 Noi 2017 | 0 comentarii | 419 vizualizari | 2 voturi
»
24 Noi 2017 | 0 comentarii | 88 vizualizari | 2 voturi
»
09 Dec 2017 | 0 comentarii | 52 vizualizari | 2 voturi
»
24 Noi 2017 | 0 comentarii | 31 vizualizari | 2 voturi
Ofera o donatie
Dacă vrei să contribui și tu, poți dona aici:
fii aproape de noi
Conferinta_AGROstandard
PUB
web design profesionist
Red Moon Media
CAMPANII bp
Atitudine Contemporana
Televiziunea Copiilor
Le Pre
1984 George Orwell
Televiziunea Copiilor
piata BIO
alimente organice
internet manipulation techniques
Adauga banerul de partener Badpolitics pe site-ul tau bad politics
bad politics

2009 - 2017 © BadPolitics