Sustine Bad Politics
arhiva stiri
starea vremii
septembrie 20, 2017, 3:57 pm
Parţial însorit
Parţial însorit
28°C
Presiunea: 1010 mb
Umiditate: 50%
Vânt: 22 km/h ENE
Răsarit: 7:00 am
Apus: 7:17 pm
 
ANUNTURI UMANITARE
Editorialele editiei
Guvernul sionist al Romaniei – Guvernul Judas Priest
Aciduzzul | 22 februarie, 2012 | 1 comentarii | 1282 vizualizari |
(12 voturi )

Mugur Vasiliu
Seara, ceva mai tarziu, mi-a telefonat un fost coleg de liceu. Face parte din categoria prietenilor mie foarte dragi, care mai suna din cand in cand, si, de obicei, seara tarziu, sa ma intrebe de sanatate si, desigur, „ce mai e pe-acolo, pe la voi, prin Bucuresti?” Cand i-am vazut numarul, am avut un moment de ezitare – parca n-as fi avut chef de intrebarea a doua (cel putin!), unde mai pui ca nici eu nu stiam „ce mai e pe-acolo, pe la voi, prin Bucuresti”, adica pe-aici. De obicei, astfel de convorbiri au un curs aproape stereotip: „ce mai faci, eu bine, m-am intalnit cu X, si face bine, tot in Canada, da, nu sau poate tu crezi, avea o masina de n-ai vazut… astia s-au pus pe noi sa ne omoare, sunt nebuni… ce mai e pe-acolo, pe la voi, prin Bucuresti?…ce mai stii despre etcetc… cum, tu nici n-ai auzit, da, bine ca eu stau la Bacau si te informez pe tine…” Si, in cele din urma: „Sa traiesti, sa fii sanatos, tu si familia ta, chiar ca nu te-am intrebat, sunt bine nu?… Doamne ajuta-i pe romani si pe noi ca suntem dintre ei!”.

Am raspuns insa si nu mica mi-a fost mirarea cand l-am auzit: „Ce zici, batrane? In sfarsit, avem si noi guvernu nostru. Ne-a venit si noua apa la moara…”. Am amutit. El a continuat – de data asta, sa strige, ca si cum eu nu l-as fi auzit, fiindca ar fi vorbit prea incet: „Alo, hei! E guvernu nostru, m-auzi? Si era previzibil ca la un moment dat va veni in frunte… Ce crezi?”. Mi-am revenit: „Eu cred ca ori ai innebunit, ori esti la un chef, te-ai afumat si ai gresit numarul”. „Ha, ha, ha – s-a auzit foarte tare in telefonul meu. Sigur ca esti Mugur, si sigur ca stiu cine esti, m-auzi? N-am innebunit si nici nu sunt cherchelit. Da, tu nu-ti mai aduci aminte? In liceu? Eu ce muzica ascultam?”. M-a incurcat: „Nu mai stiu… iarta-ma, sunt cam obosit… dar nu vad ce legatura e intre muzica pe care o ascultai tu in liceu si la ce spui tu „guvernu nostru?”.

„De fapt – si aici a devenit, dintr-o data, solemn – e vorba despre guvernu meu, ca tu ascultai alta muzica.”. Din locul in care vorbea se auzeau mai multe rasete. M-am predat: „Nu stiu, nu mai stiu.”. „Ei, bine, iti spun tot eu: eu ascultam Judas Priests. Si, iata-ne; si iata-i: Guvernul Judas Priests” si a inceput sa rada in hohote.

Am mimat, la randul meu, rasul, pentru ca nu era nimic de ras. Fiindca, desi incepand cu primul guvern de dupa lovitura de stat – anume guvernul Neulander (cu numele de scena Petre Roman) – si pana astazi, guvernele au avut, in mod progesiv tot mai multi straini de poporul roman, pe care s-au straduit sa ajunga sa-l conduca, este pentru prima data, cand acest lucru reuseste. Este atat de grav, incat ar fi normal, la schimbarea presedintelui sa il asteptam sau chiar sa ni-l dorim, ca presedinte al Romaniei, pe Simon Peres – sa fie presedinte la doua state deodata, fiindca Romania mai are foarte putin si se iudaizeaza, la modul propriu. A aparut pericolul de a deveni, noi insine, straini de nazuintele noastre, de povestea noastra, de credinta romanilor – straini de Hristos. Promisesem sa fac un raport despre situatia politica actuala – despre intelesurile acestei stari -, despre starea natiunii, in ultima perioada – de la din nou inchipuita schimbare -, in foarte putine cuvinte.

Dar, de ce sa mai scriu? Si despre ce anume sa scriu? Despre lucruri pe care le stie toata lumea? Despre atat de urmaritele dedesupturi, care nu fac altceva decat sa satisfaca o curiozitate, pe cat de avida, pe atat de sterila? Nu cred ca ar interesa pe cineva, sau ca randurile asezate pe hartie ar putea schimba ceva, daca insasi trairea realitatii nu produce nici o schimbare.

Lucrurile sunt stiute – sunt bine stiute. Iar daca lumea nu reactioneaza, da semn clar ca este de acord cu tot ceea ce se petrece (daca nu cumva o fi vorba si despre binecunoscuta „reactie prin pasivitate”, considerata de multi ca fiind cea mai „inteleapta miscare”, „cel putin inca un timp”). Dar, in acelasi timp, sau totdeodata, cum sunt stiute sunt uitate.

In acest moment inca nu s-a incheiat noul val de isterie colectiva, care a cuprins ca o ciuma – pentru a cata oara? – ceea ce se numeste, la propriu, societatea civila romaneasca (chiar asa se cheama si denumeste suma cetatenilor care isi aleg ei insisi sa fie activi si militanti – nu importa pentru ce – in timpul lor liber, ocazie cu care ei reprezinta intreaga societate romaneasca – fara sa aibe nici un fel de legitimare si fara sa-i fi rugat nimeni altcineva, decat cei din „societatea politica”).

Am observat deja, ca la baza se afla un concept sau un cuvant de ordine – mai bine spus de dezordine – care este: „schimbarea”; cu alte cuvinte sunt acele miscari ale balansoarului – sus, jos, sus, jos – care, dupa fiecare miscare, duc la amnezie totala. Este spectaculos si tragic sa urmaresti aceiasi oameni cum se izbesc, metodic si periodic, cu capul de acelasi stalp; cu atat mai tragic cu cat acei oameni – mare parte dintre ei – iti sunt frati si nici nu au dreptul sa faca acest lucru. Fiindca metodic si periodic, „societatea civila” sau cetatenii „liberi” – neaparat „liberi” – cer cu toata puterea, cu furie, cu …: sa „jos” si sa „sus”; e la fel ca in regalitate: „a murit”, „sa traiasca!”.

Oare, nu schimbare a urmarit aceeasi societate civila, si in mod spontan, in decembrie 1989, iar foarte curand dupa aceasta „schimbare”, oare nu romanii il adulau pe Ion Iliescu, desi se stia despre bolsevismul si ura pe care o nutrea pentru esenta romanismului – care este credinta in Hristos; si, indiferent de dovezile care se aduceau si care aratau, fara semn de intrebare, ca Ion Iliescu este un adevarat criminal, un asasin politic, lacom de putere (Ceausestii nu au fost doar protectorii lui Ion Iliescu, ci, mai mult: Ion Iliescu a crescut si a trait, mare perioada de timp, in casa Ceausestilor; asadar, ceea ce a facut Ion Iliescu, in decembrie 89, nu a fost o crima oarecare, ci un paricid – adica, Ion Iliescu si-a ucis parintii nenaturali, dar care l-au hranit si l-au crescut) si practicant clandestin al strategiilor de dizolvare a poporului roman – popor despre care Ion Iliescu nici nu stie nimic si de care este cu totul strain, el insusi apartinand unei alte etnii, sau mai simplu spus: fiind tigan? Mai departe: aceiasi oameni care il adulau pe Ion Iliescu, pentru „schimbarea”, pe care „a adus-o poporului roman”, oare, ce faceau ei, in 1996? Pai, sigur ca da: urlau ca vor schimbarea!

Sau, in anul 2000, nu tot schimbarea ati ragnit-o, la fel de isteric, pe strazi? Sau, poate, nu tot schimbarea se cere si acum – mai exact: aceiasi schimbare, sterila schimbare a unui lucru rau, cu un lucru tot rau, dar pe care, fie te faci ca nu-l stii, fie rostesti celebra fraza cu „din doua rele”, si cu „il alegi pe cel mai putin rau”? Este integral gresit! Sigur ca nu lipseste nici , de-acum, chiar intima noastra expresie: „nu era altceva de pus, in locul celor care trebuiau schimbati”, cu formula variabila – care apare imediat dupa schimbare: „pe cine sa mai pui in loc? N-ai pe cine!”.

In nici una din imprejurarile de mai sus, (pe care le definim in textul de fata, chiar daca repetand, ca: manifestari de isterie colectiva, dirijata si stapanita – ce-i drept cu oarecare imprecizie, oarecum ezitant, cu teama si cu „pierderi colaterale” – de catre grupul care organizeaza si conduce asa-numita globalizare, care la randul ei nu este altceva decat distrugerea popoarelor, decimarea, uniformizarea si stapanirea lor, de catre cel mai mare urator al lui Hristos); asadar, in nici una din aceste imprejurari, nimeni nu si-a pus problema… sau, nu cumva, toate problemele care se pun in fiecare clipa (cu o frecventa uluitoare, de care noi nu prea ne dam seama), pe toate posturile de televiziune, sunt puse special, pentru a nu te mai putea tu insuti intreba, ceea ce intr-adevar ar fi fost roditor sa te intrebi?

Ultima „schimbare”, are totusi ceva caracteristic. Dar, ce s-a schimbat? Sau, cine s-a schimbat? Astazi vorbim despre schimbarea lui Emil Boc sau a unuia dintre membrii mediocri ai unei loji iudeofrancmasonice (deci antihristice), etnic roman, membru care a fost crescut la Londra, Budapesta si in Israel si pregatit pentru ceea ce a avut de facut si a si facut, preliminar si care se afla sub obladuirea evreului ungur de limba romana George Soros, cu Mihai Razvan Ungureanu, membru de baza al aceleiasi organizatii secrete, loja iudeofrancmasonica, crescut si educat de acelasi George Soros, tot la Londra, Budapesta si Israel, dar, spre deosebire de Emil Boc, etnic evreu din Iasi, specializat in studii ebraice, talmudice si de cabala, fost sef al CC al UTC din Iasi, in timpul comunistilor, promovat ca element de baza.

Dar, sa detaliem, mai jos, doar in cateva randuri. Desi va vor parea multe, sunt chiar foarte putine, doar atat cat sa va dumireasca.
Asadar, o schita de portret, a primului produs integral evreiesc, care conduce primul guvern integral evreiesc, pentru prima oara in istorie, in Romania:

Mihai Razvan Ungureanu, in varsta de 43 de ani si care se trage dintr-o familie de evrei intelectuali din Iasi, a fost membru supleant al Comitetului Central al Uniunii Tineretului Comunist, fireste, inainte de 1989. A absolvit Facultatea de istorie-filosofie a Universitatii „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi, in 1992. Apoi s-a inscris pentru masterat la Oxford, la Centrul de studii evreiesti si de ebraica (Centre for Jewish and Hebrew Studies). Dupa ce a absolvit aceste cursuri in 1993, anul urmator s-a inscris la doctorat tot la Facultatea de istorie a Universitații din Iasi.

Mihai Razvan Ungureanu a fost membru al conducerii Fundatiei Soros in Romania. Deasemenea, acesta a fost intotdeauna un apropiat al statului evreu – in timpul unei vizite in Israel, in calitatea de ministru de externe, a fost intampinat cu cuvintele „Bine ai venit, prietene!” de omologul sau din acea vreme, Silvan Shalom. Acesta a avut numai cuvinte de lauda la adresa „romanului”, „un expert in iudaism si un prieten al Israelului”. Mihai Razvan Ungureanu a primit de doua ori premiul „Felix Posen” in 1997 si in 1998, acordat de Universitatea Ebraica din Ierusalim, Israel.

O parte din studiile–activitatile de la inceputul carierei sale au fost finantate de un celebru infractor international, evreul Mark Rich, unul dintre satelitii „magnatilor” evrei ai lumii si ai diverselor servicii secrete israeliene, coinitiator, in Romania anilor 90, a mai multor lovituri de hotie financiara, cea mai mare fiind data – impreuna cu Adrian Nastase, Calin Popescu Tariceanu si cu mai multi dintre cei care ar trebui sa fie judecati pentru inalta tradare: Rosia Montana. O alta parte de studii i–a fost finantata de Dinu Patriciu.

Mihai Razvan Ungureanu este initiat in iudeofrancmasonerie si in alte diferite tehnici ezoterico–oculte, care sunt, in realitate, tehnici sataniste, indreptate impotriva lui Hristos, si deci, impotriva neamului si poporului romanilor.

In multe imprejurari si-a afirmat admiratia si filiatia fata de unul dintre cele mai sinistre personaje din intreaga noastra istorie: Ana Pauker (dupa numele ei adevarat, Rabhinson). De altfel, Mihai Razvan Ungureanu nu este un caz aparte; foarte multi, daca nu toti tinerii politicieni sunt fie nepoti, fie fii de personaje care s-au evidentiat in lupta impotriva lui Hristos si a neamului romanesc si apartin fie comunitatii evreiesti, fie minoritatii tiganesti, fie celei maghiare. Nu este o tehnica de a arunca vina pe straini – este chiar realitatea, care poate fi verificata, relativ usor. Pot fi date foarte multe exemple, cu care ne gandim ca am putea face un raport al orbului de sine statator – ceea ce ne si propunem sa facem.

Mai departe cateva ultime si foarte selective date: prin acordul dintre guvernele Romaniei si Ungariei (din octombrie 2005), conceput de Mihai Razvan Ungureanu, o parte din averea Fundatiei Emanuil Gojdu, ramasa in Ungaria, a fost trasferata ilegal statului ungar; in ciuda opozitiei Bisericii Ortodoxe Romane, executoare testamentara, care a cerut respectarea Testamentului lui Emanuil Gojdu. Fara sa isi faca prea multe probleme, Ungaria a vandut Curtile Gojdu din Budapesta unei firme off–shore din Cipru, al carei proprietar este o companie israeliana, „Autoker Holding Rt”.

La vizita in Rusia, ca ministru de externe, (ca de altfel in foarte multe alte imprejurari, cand a avut initiative – personale? – de neinteles, decat prin apartenenta la loja si la servicii secrete straine) Mihai Razvan Ungureanu a transmis Patriarhului Alexei al II-lea, din partea Patriarhului Teoctist un mesaj – care nu a fost niciodata emis, intr-adevar de catre Patriarhul Teoctist.

Patriarhia Bisericii Ortodoxe Romane a fost consternata in fata unei astfel de „initiative” – de fapt, executare a unui ordin venit pe calea lojei iudeofrancmasonice si, probabil transmis prin servicii secrete straine – care era de drept, nimic altceva decat o intruziune abuziva in relatiile externe ale Bisericii.

Ca ministru de externe al Romaniei, a semnat in 2005, cu ministrul de externe rus Lavrov, un tratat, pentru care in orice alt loc din lume ar fi fost executat la intoarcerea in tara: „Legea pentru ratificarea Protocolului dintre Romania si Rusia, privind inventarierea relatiilor bilaterale”, prin care, de fapt si de drept, Romania renunta, de buna voie, prin tradarea lui Mihai Razvan Ungureanu, fata de poporul roman (indeplinindu-si astfel datoria fata de dusmanii romanilor – sefii sai de la loja), la o mare parte din teritoriul Tarii, cel ocupat de Rusia (Basarabia); totodata a renuntat definitiv, in numele Romaniei, tot prin inalta tradare, la Tezaurul Romaniei sechestrat la Moscova de Lenin, in 1918 si „uitat/pierdut” de sovietici/rusi.

In mai 2006, Mihai Razvan Ungureanu a declarat public ca cetatenii din Republica Moldova vorbesc „o varianta a limbii romane”, un fel de „light Romanian”. Sunt, dupa cum spuneam mai sus, doar cateva date – credem suficiente, pentru a clarifica profilul de personaj al lui Mihai Razvan Ungureanu. De ce spunem ca guvernul Ungureanu este primul produs intergal evreiesc, cand exista si Petre Roman (Neulander, dupa numele lui adevarat)? Fiindca, Petre Roman este instruit in jaf si participa brut si direct la crima, fara a avea capacitatea de a teoretiza – lucreaza instinctiv, pe baza intelegerilor de banda terorista internationala din care face parte. In vreme ce Mihai Razvan Ungureanu a pornit de la teorie si a adus cu sine un intreg mecanism sionist, despre care nu este corect sa se spuna ca participa la guvernare; formula corecta este ca guverneaza integral.

Diferentele sunt relativ mari intre fiul blazat al unui criminal de razboi evreu, siret si hot si care si-a umplut burta si traista imediat dupa ce a reusit sa duca crima la un sfarsit – sub obladuirea altui membru al bandei, de asta data un fel de conducator: Silviu Brucan (pe numele lui adevarat Saul Brucner), pe de-o parte, si pe de alta parte: tanarul plin de avant sionist, care urmareste ascensiunea pe toate planurile – nu intereseaza pe nimeni ca prim ministru inseamna administrator, iar Mihai Razvan Ungureanu este instruit in studiul ebraic si ca este, nu doar din acest acest motiv, cea mai puternica si controlata lovitura pe care a primit-o statul roman (atat cat, teoretic, mai exista), in intreaga perioada de dupa masonizarea institutiilor, adica de mai bine de un veac.

Fisa lui Emil Boc, credem ca este cunoscuta intr-o mai mare masura, suficient cat sa putem trece mai departe.

Noi credem ca, o astfel de „schimbare”, le poate bucura doar pe domnisoarele sau pe doamnele care isi dau – desigur, gratuit! – cu parerea, in chestiuni politice, ca „societate civila” ce sunt. Iar, daca nu ne potolim si punem alaturi datele celor doi colegi de loja, vom ajunge la un rezultat a carui prescurtare o puteti citi mai jos. Asadar ambii au fost instruiti de aceiasi iudeofrancmasoni, in acelasi scop, pentru a ocupa functia de prim ministru si de a avansa in procesul de transare a Romaniei, de scoatere a romanilor din istorie. Diferenta sta in faptul ca, in timp ce – intr-o ipotetica lume ideala – pe Emil Boc ar fi putut sa-l intereseze, pentru o secunda, de soarta romanilor – din slabiciune sau slaba pregatire -, pentru simplu fapt ca este nascut de etnie romana; pe Mihai Razvan Ungureanu, trebuie sa intelegem, ca nu putem sa-l banuim de cea mai mica simpatie pentru romani – desi, nu-i asa?, el este prim ministru statului roman.

Mihai Razvan Ungureanu este un amestec, un metisaj intre Nicolae Titulescu si Armand Calinescu – cu precizarea ca nu este tigan mongol ca Nicolae Titulescu (desi are aceleasi boli ca el); si nu este nici etnic roman ca Armand Calinescu, pe care insa il depaseste in agresivitate si in starea de complex. Aici suntem nevoiti sa spunem, chiar daca doar in fuga, ca suntem constienti ca pentru unii cetateni, (care au studiat istoria doar la scoala si dupa numele bulevardelor si inaltimea statuilor) zdrobirea cliseului „Nicolae Titulescu – eroul neamului romanesc” produce un real soc cultural. Este urmarea – fireasca! – a presiunii si manipularii practicate de sistem asupra fiecaruia dintre noi. Ceea ce ni se pare important de observat, este cariera acestui cliseu de portret creat cu imaginea Nicolae Titulescu.

Mai intai trebuie spus ca acest cliseu nu este opera comunistilor, ci apartine masinii oficiale de propaganda din perioada interbelica si care – simptomatic! – a fost preluat, cu maxima frenezie, de clasa politica de dupa lovitura de stat din 1989 – cu multe statui, procesiuni, serbari, evenimente (fie de Ion Iliescu – etnic tigan si pro-sovietic, adica „fratior” cu Titulescu, fie de Adrian Nastase – la fel de etnic si la fel de fratior, fie de iluminatii initiati si in diplomatie, printre care se numara, in mod normal si cu fiiasca supunere, si Mihai Razvan Ungureanu samd).

Inventarea acestui monstru – cu profil de Iuda, sau, in acest caz, cu profil de servitor al lui Iuda -, ca erou national, reprezinta una dintre izbanzile notabile ale masinii de propaganda, care este folosita continuu si constant, de mai bine de un secol, la noi in tara – indiferent de republica, monarhie, comunism, capitalism sau alte concepte create de chiar aceasta masinarie, pentru a ne ameti definitiv.

Aceasta masinarie se ocupa, dupa aceasta reteta Nicolae Titulescu plus Armand Calinescu, de inventarea imaginii de mare roman, pentru o alta Iuda – pentru Mihai Razvan Ungureanu.

Dar, sa revenim la „schimbarea” ca boala cronica, de care sufera „societatea civila”, din Romania. Dupa „schimbare”, lumea se linisteste (ca orice bolnav, dupa orice criza) si pune fruntea in pamant – exact ca inainte de falsa schimbare – si continua obedient sa slujeasca la straini, sa-si batjocoreasca parintii si bunicii, sa-si arvuneasca copiii unui sistem de coercitie, pe care ei insisi il construiesc. Dar, spun ei, „macar s-a facut schimbarea!”. Se cheltuie si se risipeste – tot controlat, desi toti „se jura” ca nu, de parca ei ar trebui sa faca aceste lucruri constienti de ceea ce fac –, periodic, o energie imensa, pentru a creea impresia participarii la schimbarea politica a „societatii civile”; este pe cat de absurd, pe tot atat de distrugator pentru poporul roman.

Dar, daca incerci sa atragi atentia „societatii civile”, ca, decat sa se isterizeze din timp in timp si sa ajunga la concluzii halucinante, mai bine ar participa la construirea unui partid politic, care sa creasca pe baze romanesti si sa nu aibe nimic in comun cu tot ceea ce a fost de mai bine de 70 de ani, in Romania; daca le arati ca e posibil si chiar necesar sa existe un astfel de partid, tocmai pentru ca sa se inceapa insanatosirea Romaniei – care este, intr-adevar, schimbarea; daca ii mai spui inca, si tot „societatii civile” ca, atata timp cat se pun bazele vietii noastre pe lucruri exterioare noua, nimic nu poate fi normal; si, daca… . Ei bine, atunci vei primi raspunsul de neinteles, dat de aceiasi oameni care se isterizeaza din cand in cand si la comanda (profund politic) pentru a schimba politica momentului: „noi nu facem politica!” (despre acest lucru am tot vorbit si in alte imprejurari) si „nu trebuie politizata societatea civila”!

Pai, nu voi sunteti cei care urla in toate imprejurarile de mai sus, facand cea mai decrepita si vulgara subpolitica cu putinta? Nu tot voi sunteti, in toate aceste imprejurari, nerabdatori sa schimbati un cancer cu altul, de aceiasi natura profund politica? Ba, sigur ca tot voi sunteti; sau, mai frumos: tot Domniile Voastre de „societate” care este cand isteric „politica”, cand obedient „civila” – dupa nevoia stapanului.

In final nu stiu ce sa spun. Poate doar ca sistemul comunist a reusit in mare masura sa ne colectivizeze sufletele si sa ne distruga mintile? A reusit sa faca pe multi dintre romani sa apostazieze, facandu-i sa se prefaca ca nu stiu nimic despre un neam romanesc, ca n-au auzit de Hristos?

Dar, mai sunt romani – inca! Si atata timp cat este asa, si nadejdea e pusa unde trebuie, in Hristos, mai sunt lupte de dus.

Astfel stand lucrurile – „schimbarea” a reusit din nou: avem un guvern integral sionist, care poate fi numit, asa cum l-a numit prietenul meu: guvernul Judas Priest! – , de asta data am hotarat, ca pentru acest raport al orbului pe care il aveti in fata ochilor Domniilor Voastre, (cu numarul patruzeci), sa nu scriu nimic.

Sursa: AXA, Apologeticum

One comment

Adauga un comentariu!

Nume (necesar)

Website


*

Editoriale din aceeasi categorie

Autor: Aciduzzul | 29 iulie, 2017 | 0 comentarii | 58 vizualizari | 1 vot

Publicatia AgroStandard lanseaza Studiul de piata „Top 600+ Cele mai mari Exploatatii Agricole din Romania”, prima analiza de acest fel realizata vreodata in Romania. Studiul a fost realizat urmare a solicitarilor venite din partea mediului de afaceri, data fiind absenta informatiilor oficiale cu privire la fondul funciar din tara noastra, precum si a lipsei unor […]

Autor: Aciduzzul | 11 ianuarie, 2016 | 0 comentarii | 190 vizualizari | 0 voturi

Charles Simic Widespread ignorance bordering on idiocy is our new national goal. It’s no use pretending otherwise and telling us, as Thomas Friedman did in the Times a few days ago, that educated people are the nation’s most valuable resources. Sure, they are, but do we still want them? It doesn’t look to me as […]

Autor: Aciduzzul | 6 noiembrie, 2015 | 0 comentarii | 1424 vizualizari | 5 voturi

Marius Serban Se pare ca romanii nu invata nimic, dar absolut nimic, din greselile trecutului. Exista similaritati intre “revolutia” de acum 26 de ani si miscarile de protest din 2015 din Piata Universitatii. Ambele evenimente au aparut pe un fond de revolta mocnita a unor mase extinse de oameni, ambele au fost declansate de incidente […]

Autor: Aciduzzul | 5 noiembrie, 2015 | 0 comentarii | 179 vizualizari | 2 voturi

Marius Serban Incet-incet Piata Universitatii incepe sa semene cu protestele de acum cativa ani care au debutat furtunos, insa, s-au fasait lamentabil, dirijate cu finete de manipulatorii serviciilor secrete. OK, ati dat jos niste neobolsevici patetici, reprezentantii unui sistem corupt, bolnav, un cancer care macina incet Romania. Pana aici este bine! Dar, de ce nu […]

Autor: Aciduzzul | 5 noiembrie, 2015 | 0 comentarii | 1246 vizualizari | 3 voturi

Victor Roncea Am mai scris despre uriaşele sume de bani vehiculate de agenţi sub steag străin care pretind că lucrează “non-profit” în regim de “voluntariat”, pentru te miri ce: de la salvat balenele din Marea Neagră (chiar şi cele care SAR pe la TV) la salvat interesele noului KGB, bine reprezentate de “Reţeaua Deschisă” a […]

Ofera o donatie
Dacă vrei să contribui și tu, poți dona aici:
fii aproape de noi
Conferinta_AGROstandard
PUB
web design profesionist
Red Moon Media
CAMPANII bp
Atitudine Contemporana
Televiziunea Copiilor
Le Pre
1984 George Orwell
Televiziunea Copiilor
piata BIO
alimente organice
internet manipulation techniques
Adauga banerul de partener Badpolitics pe site-ul tau bad politics
bad politics

2009 - 2017 © BadPolitics