Sustine Bad Politics
arhiva stiri
starea vremii
septembrie 26, 2017, 5:27 pm
Soare
Soare
21°C
Presiunea: 1020 mb
Umiditate: 40%
Vânt: 32 km/h NE
Răsarit: 7:07 am
Apus: 7:06 pm
 
ANUNTURI UMANITARE
Spirit romanesc
IPS Hierotheos Vlachos: „Persoanele bolnave imbolnavesc si institutiile, iar institutiile bolnave imbolnavesc persoanele”
Aciduzzul | 6 noiembrie, 2012 | 0 comentarii | 117 vizualizari |
(1 voturi )

„Episcopul nu trebuie sa se limiteze la predici moraliste, nici nu se cuvine sa aiba aspiratii politice, caci lucrarea lui este dumnezeiasca si urmareste tamaduirea duhovniceasca a turmei.” „Pe mine, ca pastor de suflete, ma preocupa oamenii smeriti, pacatosii ma preocupa, cei care isi simt pacatosenia, iar nu fariseii imaculati.” „Atunci cand cineva nu crede ceea ce invata pe altii, cand se imbogateste pe seama poporului, cand traieste ca un feudal si ii simte pe oameni ca pe niste vasali, cand exploateaza in fel si chip sentimentele religioase sau cugetul bisericesc al poporului, atunci acest lucru este considerat desfrau in Trupul Bisericii.” Fragmente din interviul acordat jurnalistului Pétros Papavasileíou pentru ziarul Éthnos tis Kyriakís in ianuarie 2005, publicat ulterior și in Ἐνιαύσιον 2005, Sfanta Mitropolie de Nafpaktos și Agios Vlasios, 2005, pp. 110-115 si tradus de pemptousia.ro.

Sistemul sinodal este valabil sau ierarhii sunt abordati „de catre supra-mitropolitul sef precum niste clerici-ucenici apartinand unei gigantice supra-mitropolii ”?

Bineinteles ca este valabil sistemul sinodal in Biserica Ortodoxa. Potrivit acestuia, fiecare mitropolit se bucura de o libertate reala in cadrele unitatii Bisericii. De altfel, modul de functionare a Bisericii corespunde celui al oraselor-state din Grecia antica, iar nu modului feudal de organizare. in structurile sinodale, Arhiepiscopul este primus inter pares. Desigur, de multe ori acest lucru este deformat: uneori abordarea sinodala este mult diminuata, alteori, exagerata, dupa personalitatea fiecarui ierarh. Astfel, persoanele bolnave imbolnavesc si institutiile, iar institutiile bolnave imbolnavesc persoanele intr-o masura inca mai mare. Prin urmare, de buna functionare a sinodalitatii Bisericii sunt raspunzatori toti episcopii, nu este posibil sa se impute raspunderi doar Arhiepiscopului. De altfel, insa, in Biserica Greciei nu exista un astfel de „supra-mitropolit sef”.

„La oamenii pacatosi si dispretuiti se vede sinceritate si autenticitate.”

Cuvantul Sfantului Ioan Gura de Aur, potrivit caruia „mai multi sunt episcopii care se pierd decat cei care se mantuiesc” are o tragica actualitate. Este, la urma urmei, atat de profunda decaderea in randul preotimii?

Cuvantul pe care l-ati pomenit, dar si alte asemenea cuvinte ale Parintilor sunt intotdeauna actuale. intr-adevar, misiunea episcopilor nu este obisnuita, iar raspunderea lor este uriasa. Lucrarea lor nu este pur si simplu sociala si morala, episcopul nu trebuie sa se limiteze la predici moraliste, nici nu se cuvine sa aiba aspiratii politice, caci lucrarea lui este dumnezeiasca si urmareste tamaduirea duhovniceasca a turmei, de aceea este independenta de lucrarea regimului politic si de politicieni. Din pacate, nu corespundem toti acestei inalte lucrari, de aceea este valabil si astazi cuvantul Sfantului Ioan Gura de Aur pe care il mentionati in intrebarea dumneavoastra.

Referitor la cat de profunda este decaderea in randul „preotimii”, aceasta este o intrebare care nu permite multe raspunsuri. in primul rand, nu imi place cuvantul „preotime”. Atunci cand preotii devin „preotime” si episcopii „episcopime”, Biserica se transforma intr-o religie, intr-un feudalism cu ierarhii sociale si de neam, si, in acest caz, preotul sau episcopul se abate de la destinatia sa. De asemenea, ma nelinisteste un concept care domina in epoca noastra, este vorba de purificarea si auto-purificarea Bisericii. Discursul despre purificare presupune o profunda decadere in Trupul Bisericii, iar eu nu vad acest lucru. Eu vad bolile unora dintre membrii Bisericii, de aceea imi si place sa vorbesc despre vindecarea anumitor persoane si mai ales a celor care nu sunt asezati in Biserica unde trebuie, dar nu pot vorbi de purificare si auto-purificare in Biserica.

Capitolul scandalurilor in Biserica se va incheia vreodata sau se vor adauga si altele?

Scandalurile au existat dintotdeauna in functionarea organismelor vii, deci si in Biserica. Hristos ne-a adeverit acest lucru: „Vai lumii, din pricina smintelilor! Ca smintelile trebuie sa vina, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala” (Mt. 18, 7). O societate „sterilizata moral” este o utopie, asa cum o descrie si Thomas More in cartea sa omonima. „Societatea” lui Platon este una ideala si cati au vrut sa o edifice au devenit ideologi, idealisti, nationalisti, iar in cele din urma au trecut la purificari etnice si la varsari de sange. Pe mine, ca pastor de suflete, ma preocupa oamenii smeriti, pacatosii ma preocupa, cei care isi simt pacatosenia, iar nu „fariseii curati”. La oamenii pacatosi si dispretuiti se vede sinceritate si autenticitate. Prin urmare, chiar daca vor aparea noi scandaluri, si acest lucru este foarte posibil, Biserica, prin teologia si pastoratia ei, le va aborda in modul pe care il descrie un poet contemporan [Monahul Moise Aghioritul, n. tr.] atunci cand vorbeste despre Sfantul Munte: „Corabie care calatoreste, Sfantul Munte, cu Athonul drept catarg, steag avand Schimbarea la Fata si ancora pe Maica Domnului, in hambare cara vin pentru Sfanta Cuminecatura, miere, ceara si tamaie pentru infometatii din pridvor și pentru ranitii asezati in strane”. Asadar, nu ma nelinistesc scandalurile, pentru ca i-am aflat in Biserica pe cei care le ofera celor infometati si raniti „vin pentru Sfanta Cuminecatura, miere, ceara si tamaie”.

Unde poate conduce acest „scandalism”?

Dupa cum stim, una e scandalul si alta „scandalismul”. Scandalul este un fapt care are urmari pozitive si negative, cata vreme „scandalismul” este filosofia si ideologia brodata pe marginea scandalurilor. Scandalurile pot sparge fatadele si masca oamenilor falsi, oriunde s-ar afla ei. „Scandalismul” poate ajunge sa fabrice alte masti ale ipocriziei si sa duca la crearea unor adevarate legiuni de mesianici si nihilisti „curati” care sa „mature” cu totul societatea si sa o duca la destramare. Cei care creeaza „scandalismul” doresc sa conduca societatea dupa planurile uneltite de ei, dar, la urma urmei, in istorie exista acea lege a „eterogenitatii scopurilor”, adica un eveniment se vrea directionat undeva, dar in final se ajunge altundeva. La final invinge adevarul si sinceritatea, in vreme ce falsitatea si brutalitatea se pierd si se sting. (…)

Sunteti pentru sau impotriva separarii Statului de Biserica?

De ani de zile tot aud de separarea Statului de Biserica, dar rareori intalnesc acești termeni sa fie bine lamuriti. Fiecare intelege ce vrea, ce asteapta el, in functie de ideologia in care crede. Consider ca formularea „separarea dintre Stat si Biserica” este eronata. Statului ii apartin si crestinii, iar Bisericii ii apartine si o parte a cetatenilor. De aceea intreb: cum se va face aceasta separare? De aceea, eu vorbesc de o delimitare a rolurilor intre administratia de stat si cea bisericeasca, delimitare care, sub multe aspecte, exista deja. Acest lucru este exprimat prin formula „delimitarea rolurilor”.

Personal, sunt pentru delimitarea relatiilor dintre administratia de stat si cea bisericeasca mai ales in doua puncte, dincolo de ceea ce exista deja. Acestea sunt Statutul si Dreptul Bisericesc. Amandoua acestea, dupa experienta mea, nu trebuie sa fie legi ale Statului. Se poate acorda prin lege personalitate juridica Bisericii si imputerniciri in acest sens si, in cele din urma, Biserica sa isi alcatuiasca modul ei propriu de administrare si de acordare a Justitiei Bisericesti pe baza Sfintelor Canoane. in felul acesta, nu se vor amesteca atributiile Curții Supreme de Justiție si ale Tribunalelor Administrative Bisericesti. Prin urmare, in procesul de separare dintre Stat si Biserica despre care vorbim, nu sunt cuprinse, din diferite motive, salarizarea clerului, care este prevazuta prin conventii care au avut loc in urma cedarii averii Bisericii catre Stat, si nici predarea religiei in scolile publice, care este o obligatie a Statului la cererea parintilor.

„Noi, clericii, trebuie sa fim pilde de viata morala”

Cat adevar poate sa ascunda aprecierea ca nici un mitropolit nu iese in fata, pentru ca majoritatea lor zdrobitoare manifesta o pasivitate vadita?

Nu inteleg formularea „nici un mitropolit nu iese in fata”. Fiecare arhiereu are harismele lui particulare, pe care le valorifica in felul lui personal si potrivit caracterului lui. Nu este posibil sa fie prezentati in masa toti arhiereii. Nici arhiereii nu pot si nici nu trebuie sa faca opozitie, nici nu trebuie sa intre in grupari aflate in competitie. De asemenea, nu trebuie sa interpretam atitudinea arhiereilor ca „pasivitate vadita”. Se poate sa existe arhierei care tac din motive personale, dar acest lucru nu se poate generaliza. Apoi, daca vreun Mitropolit ia pozitie si „iese in fata”, i se aduc tot felul de acuzatii, ca „face opozitie”, „creeaza imagine”, „are frustrari si complexe”. imi place ca tot ceea ce face un om sa fie autentic si sa reziste in timp.

Care este pozitia dumneavoastra cu privire la „delictele morale” ale ierarhilor?

Sunt pentru morala si pentru bunele moravuri, dar sunt impotriva moralismului. Desigur, aceasta morala, potrivit teologiei ortodoxe, este totuna cu nevointa, care schimba intreaga existenta a omului, nu este o morala de suprafata. Consider, asadar, ca noi, clericii, trebuie sa fim pilde de viata morala, in ciuda greselilor noastre omenesti. Poporul iarta unele greseli ale clericilor, atunci cand vede pe chipul lor simplitate, smerenie, vede ca ei se jertfesc pentru popor, ca nu sunt iubitori de bani si averi, ci prefera saracia. La urma urmei, „delictele morale” si mai ales obraznicia si lipsa de pocainta a unor clerici sunt socotite delicte bisericesti, pentru ca respectivii terfelesc Trupul Bisericii. Clericii si membrii Bisericii trebuie sa simta ca pacatele lor nu sunt ale lor, nu sunt individuale, ci bisericesti, sunt „desfrau” in Trupul Bisericii. intr-adevar, atunci cand cineva nu crede ceea ce invata pe altii, cand se imbogateste pe seama poporului, cand traieste ca un feudal si ii simte pe oameni ca pe niste vasali, cand exploateaza in fel si chip sentimentele religioase sau cugetul bisericesc al poporului, atunci acest lucru este considerat „desfrau” in Trupul Bisericii. Prin urmare, trebuie sa se acorde o mare atenție alegerii unui episcop intr-o eparhie. (…)

Biserica Ortodoxa creeaza relatii autentice intre oameni, il desavarseste pe om ca persoana?

Cred ca trebuie sa facem distinctia intre teologia ortodoxa si asa-numita teologie ortodoxa care abordeaza crestinismul ca pe o religie. Biserica, prin Tainele si teologia ei, creeaza relatii autentice cu Dumnezeu, cu semenul nostru si cu intreaga creatie. Aceasta este lucrarea unificatoare [a teologiei ortodoxe], pe cand “religia este opiumul poporului”. Acolo unde exista dezbinare, avem de-a face cu o “para-ortodoxie”. Biserica este cea care il desavarseste pe om ca persoana, adica ii dezvolta libertatea si dragostea, deoarece continutul real al persoanei este chenoza – desertarea de sine – si jertfirea se sine. Rau este atunci cand cineva traieste in Biserica si nu intelege nimic din aceasta desavarsire duhovniceasca care se realizeaza in Biserica. Iar cel mai rau este atunci cand exista clerici care traiesc mecanic si profesional in Biserica, pe cand altii, mireni sau monahi, pot sa se bucure de Biserica, de “popasul dumnezeiestilor erosuri”. La urma urmei, Biserica este un tezaur cu neputinta de descris in cuvinte, iar omul trebuie sa aiba insuflare, putere, combativitate si zel, ca sa se poata bucura de el. De aceea, crestinul real este un adevarat poet, un adevarat artist. “Delictul” nostru, al clericilor este ca ignoram intreaga aceasta Traditie a Bisericii si consideram Biserica o organizatie omeneasca si o prezentam ca atare, sau o simpla religie, cu ceremonii si sentimente religioase, fara sa mai ajungem vreodata sa simtim renasterea noastra personala.

Interviu acordat jurnalistului Pétros Papavasileíou pentru ziarul Éthnos tis Kyriakís, ianuarie 2005, publicat ulterior și in Ἐνιαύσιον 2005, Sfanta Mitropolie de Nafpaktos și Agios Vlasios, 2005, pp. 110-115.

Sursa: Pemptousia

Adauga un comentariu!

Nume (necesar)

Website


*

Editoriale din aceeasi categorie

Autor: Aciduzzul | 11 ianuarie, 2015 | 0 comentarii | 183 vizualizari | 1 vot

– Domnule profesor, omenirea a marcat, în acest an, împlinirea unui secolde la declanşarea Primului Război Mondial. Cum aţi caracteriza, în câteva cuvinte, acest sinistru al istoriei, care a provocat moartea a circa 17milioane de oameni? Sigur că, în esenţă, ne gândim la numărul de morţi şi la uriaşele distrugeri materiale. Dar, în ce priveşte […]

Autor: Aciduzzul | 11 ianuarie, 2015 | 0 comentarii | 346 vizualizari | 2 voturi

Oamenii pot să se vindece într-adevăr în biserici atunci când ating sfintele moaşte sau sanctuarele. Oamenii de ştiinţă din Petersburg au dovedit-o şi au descoperit şi mecanismul “material” al acestui fenomen divin. “O rugăciune este un remediu puternic”, spune Valeri Slezin, şeful Laboratorului de Neuropsihofiziologie al Institutului de Cercetare şi Dezvoltare Psihoneurologică Bekhterev din Petersburg […]

Autor: Aciduzzul | 3 ianuarie, 2015 | 1 comentarii | 412 vizualizari | 3 voturi

Aniela Radu AVEAM 11 ANI.Totul s-a petrecut in fata blocului meu din Strada Drumul Taberei nr.14, Sector 6, Bucuresti. Eu nu pot uita imaginile respective, nici mirosul de sange si nici strigatele militarilor chemati, debarcati din autocare si vanati in fiecare noapte in fata MAPN-ului pentru asa-zisa “Revolutie”!! Apartamentul meu era sub foc continuu tras […]

Autor: Aciduzzul | 26 octombrie, 2014 | 0 comentarii | 180 vizualizari | 4 voturi

Liderul PRM Gheorghe Funar a susţinut, luni, că poetul Mihai Eminescu “a fost asasinat” de evrei, “deranjaţi de scrierile politice şi de poeziile” sale, adevărul în legătură cu moartea sa fiind “falsificat” timp de 121 de ani, şi că acte medicale ale acestuia au dispărut din Biblioteca Academiei . Funar a susţinut, într-o conferinţă de […]

Autor: Aciduzzul | 20 octombrie, 2014 | 0 comentarii | 114 vizualizari | 1 vot

Maica Neonila Iubirea poartă un nume. Numele referă creatul la necreat într-un mod inexprimabil prin număr, fiindcă suflarea de viaţă este dar al energiei necreate, şi viaţa duhovnicească este împreună-lucrare între energia necreată şi cea creată, aşadar numele, care este pecetea Cuvântului în lumea creată, leagă fiinţa lucrului care-l poartă de Creatorul Său. Numărul referă […]

Ofera o donatie
Dacă vrei să contribui și tu, poți dona aici:
fii aproape de noi
Conferinta_AGROstandard
PUB
web design profesionist
Red Moon Media
CAMPANII bp
Atitudine Contemporana
Televiziunea Copiilor
Le Pre
1984 George Orwell
Televiziunea Copiilor
piata BIO
alimente organice
internet manipulation techniques
Adauga banerul de partener Badpolitics pe site-ul tau bad politics
bad politics

2009 - 2017 © BadPolitics