Grid Modorcea
Nu credeam ca o sa apuc s-o traiesc si pe asta, sa vad, in sfarsit, Biblioteca Nationala terminata, data in functiune, cladire care era aproape gata in 1989, dar a trebuit sa mai treaca o generatie ca s-o vedem functionala, dupa ce alde Nastase et co. au tot vrut s-o faca ba sediul guvernului, ba s-o imparta pe parcele, ca si pe Casa Poporului, adica i-au prevazut moartea, dar romanii au avut inca o data noroc (nu au cu Teatrul National, care a cam cacaramisito), si planul initial a ramas in picioare. Evident, datorita banilor de la FMI. Care i-a dat numai pentru destinatia initiala a cladirii: Biblioteca! Nascuta greu, foarte greu, cu forcepsul, avand la baza un jaf de proportii, semnat de firma Aedificia Carpati, in care e implicata toata caracatita puterii. Cine cunoaste dedesubturile afacerii, stie de ce a intarziat atat de mult refacerea si terminarea Bibliotecii Nationale. Evident, jefuitorii nu au fost pedepsiti, dimpotriva, si-au continuat cursa!

Noi insa suntem fericiti, caracatita nu citeste carti. Acum avem o Biblioteca Nationala la fel de frumoasa ca si aceea a Frantei. Merita sa vedeti acest loc, e o constructie impresionanta, demna de o tara care se vrea in UE, desi Ceausescu nu i-ar fi dat o asemenea adresa in ruptul capului. Dar lui i-au rupt capul altii, care acum se lafaiesc in ctitoriile lui.
Traim o noua epoca a confiscarilor.

Azi, noii proprietari sunt si analfabeti. De, daca temelia e ridicata pe jaf! Jaful se razbuna! Au organizat o ampla expozitie, „Artistul si Puterea”, dar au facut o varza, sute de tablouri fara nici o legatura cu tema. Daca „Tripticul pierzaniei” de Ioan Dreptu mai are legatura, desi e o viziune surrealista despre apocalipsa, in stilul lui Dali (justificarea e faptul ca a fost interzis in comunism), nu exista nici o legatura cu lucrarile Ligiei Macovei, Bogdan Pietris, Gheorghe Vanatoru, Spiru Vergulescu, Ion Popescu-Negreni, François Pamfil, Corneliu Baba si inca zeci ca ei. Sau ce legatura are tema cu lucrarea lui Pacea „Natura moarta cu usturoi”, cu „Merele” lui Horia Bernea sau cu ciclul Deltei de Viorel Marginean!

Sunt niste aberatii care frizeaza total diletantismul. Sau e vorba oare de artisti care n-au facut compromisul cu puterea? Dar asta e alta idee, asa cum am vazut la Chelsea Art Museum din New York, o expozitie a Fundatiei Kolodzei, care a salvat lucrari ale unor pictori rusi interzisi in stalinism, de la un Kandinsky la Khudyakov.

Dar cand gazda mi-a spus ca aceasta expozitie este creatia lui Dan Haulica, imediat am inteles cum se produce un nou jaf al romanilor. Haulica e format in Romania, dar s-a aciuiat pe la Paris, unde a disparut din peisaj. Asa ca, fiindca i s-a ivit prilejul, asemenea altor romani esuati in afara, a revenit pe bani grei si a facut o mostra de uratenie, dar nimeni nu recunoaste, fiindca e Haulica! Un nume predestinat pentru hauleli, iar mai nou pentru hapaieli! Ce-i mai pasa lui de proprietatea termenilor?

*

Am ajuns aici, la Biblioteca Nationala, cu prilejul lansarii unei carti despre cel care a fost pictorul Vlaicu Ionescu, un album si o manifestare la care si-au adus contributia Doina Uricaru (autoarea albumului), Emil Constantinescu, Dan Haulica, Nina Stanculescu, Ruxandra Garofeanu si alti emanati si rasuflati, care nu au nici o legatura cu Vlaicu Ionescu, stiu bine acest lucru. Vlaicu Ionescu se intoarce in mormant daca ar sti cine a facut aceasta fapta. Confiscarea este metoda lansata la revolutia din 1989 si se va continua atata timp cat va trai generatia de profitori ex-comunisti.

Eu l-am cunoscut bine, foarte bine, pe Vlaicu Ionescu, am stat luni de zile la New York in casa lui, am fost si aici, la Bucuresti, in casa lui, asa cum si el a venit in casa mea. Nu cred ca exista personalitate pe care s-o mai fi cunoscut atat de bine, poate cu exceptia lui D. I. Suchianu.

Pentru cei interesati, Vlaicu Ionescu e personaj principal in doua romane masive de-ale mele, „Mort dupa America” si „Rastignit in America”. Apoi toata lumea cred ca a vazut filmul meu „Nostradamus”, transmis la TVR si TVR international, film despre viata si opera lui Vlaicu Ionescu, a carei preocupare principala a fost nostradamologia, contributia sa la aprofundarea catrenelor si talmacirea misterelor din profetiile lui Nostradamus.

Toata lumea stie cum Vlaicu Ionescu a fost hulit de politrucii de la TVR, de genul unor nulitati ca Tanda Pisan (directoare a TVR 2 – Sanda Visan, nota red), de Ruxandra Garofeanu, pe care n-o puteau suferi, nici el, nici sotia sa, Lidia Ionescu, ex regizor la TVR, ca si altii (ii stie bine si Voican Voiculescu), care l-au considerat legionar si ca nu are ce cauta pe postul national (multe amanunte gasiti in cartile mai sus citate).

Pictorul se afla in umbra acestei preocupari principale, dar trebuie sa stim ca tot ceea ce a picata el, mai ales in ultimii ani, e legat de decriptarea profetiilor nostradamiene. Vlaicu Ionescu se considera restaurator si nostradamolog, nu pictor. Pictura era ca un fel de „violon d’Ingres” pentru el.

Iata de ce lansarea de la Biblioteca Nationala mi se pare un blat savarsit de amatori, un nou jaf cultural, adaugat la jaful temeliei, si nu o reparatie morala, cum poate s-ar fi vrut. Oricum, a fost un eveniment prea politizat, comparativ cu ceea ce trebuie sa fie o manifestare de tinuta intelectuala si artistica. Ce eveniment de soi ar fi fost daca in loc de politruchisme, proiectau filmul „Nostradamus”, adica il ascultam direct pe Vlaicu Ionescu!

Nu mai vorbesc de faptul ca Doina Uricariu are un limbaj diletant, nu critic. I-am auzit cateva fragmente din carte citite chiar de ea. Ea nu e inzestrata cu spirit critic, nu este o cercetatoare, dar calareste martoaga plastica din Romania, fiindca in America nu are loc, nu exista.

Incearca sa-si faca loc prin Constantin Antonovici, un sculptor roman, ucenic al lui Brancusi, recunoscut de americani, dar ea s-a inhaitat exact cu hotul, cu cel care l-a ucis moral si fizic pe Antonovici (cititi-i Plangerea din „Apocalipsa dupa Brancusi”), umflandu-i toata opera (peste doua mii de lucrari). Astfel ca Doina Uricaru, in loc sa demaste un hot si sa se alature celor care vor sa-l asimileze pe Antonovici ca roman, se inhaiteaza cu hotul si valideaza hotia!

A plecat Pataharbici, adica monstrul, a venit puicuta lui! Va fi iar o viata grea la ICR New York pentru romanii care au alte opinii decat cele ale Doinitei. Ea va ignora cu „elan patriotic” valorile care nu-i sunt pe plac. Marga sau cine a numit-o a fost inconstient, total dezinformat, fiindca ea a supt de la vaca ICR, a fost la toarta cu suteanca, iar acum va suge in continuare. Noii ICR-isti au fost numiti politic, fara concurs, confirmand marele adevar ca nu trebuie sa ai de-a face cu „oficialii” daca vrei sa realizezi ceva pentru tara ta! Ce va mulge Doinita din acest nou uger care i s-a dat, nu va puteti inchipui!

Cert este ca Nostradamus-ul al nostru, Vlaicu Ionescu, n-a prevazut un asemenea jaf de personalitate chiar la Biblioteca Nationala! Ce credibilitate sa aiba o autoare care ignora surse de baza, asa cum este filmul „Nostradamus” si cele doua carti-document semnalate? O expozitie, un vernisaj, o carte trebuie sa fie libere de prejudecati, de grupulete, de gasti, pentru a fi accesibile si celor neinregimentati.

*

Mult mai apropiat de acest ideal a fost vernisajul de la Muzeul literaturii cu expozitia Ziarului neconventional al Paulei Ribariu, in prezentarea lui Pavel susara, care a vorbit despre treptele narativitatii in aceasta tentativa de a mentine vie avangarda plasticii romanesti, desi, dupa experinta mea americana, ceea ce este considerat aici neconventional, acolo e deja vu, adica a devenit conventional.

Mi-a facut placere sa ma reintalnesc cu veterana Alma Redlinger, care vine din avangarda interbelica, dar si cu mai tinerii Daniela Chirion si alunecosul Mircea Barzuca, prezenti cu lucrari in galerie. Asa cum le-am spus autorilor, spatiul de la Muzeul Literaturii nu e potrivit pentru o expozitie de asemenea anvergura, de aceea cred ca pentru ceea ce intentioneaza sa fie aceasta miscare, reper ramane exozitia anterioara de la Galateca.

Sursa: Curentul via Ziaristi Online

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

– Domnule profesor, omenirea a marcat, în acest an, împlinirea unui secolde la declanşarea Primului Război Mondial. Cum aţi caracteriza, în câteva cuvinte, acest sinistru al istoriei, care a provocat moartea a circa 17milioane de oameni? Sigur că, în esenţă, ne gândim la numărul de morţi şi la uriaşele distrugeri materiale. Dar, în ce priveşte […]

Oamenii pot să se vindece într-adevăr în biserici atunci când ating sfintele moaşte sau sanctuarele. Oamenii de ştiinţă din Petersburg au dovedit-o şi au descoperit şi mecanismul “material” al acestui fenomen divin. “O rugăciune este un remediu puternic”, spune Valeri Slezin, şeful Laboratorului de Neuropsihofiziologie al Institutului de Cercetare şi Dezvoltare Psihoneurologică Bekhterev din Petersburg […]

Ceea ce stim despre avangarda literara, artisica in general, este ca ea reprezinta factorul dinamic in miscarea artei, ca are rolul noului fata de vechi, ca este deschizatoare de drumuri, precursoare a artei viitorului, sondand noi cai de exprimare, impulsionand cursul literaturii, al artei, spre noi orizonturi, respingand traditia ca factor fosilizant, retrograd. Din acest […]

La sfarsitul anului trecut, Cotidianul a publicat poate cea mai completa sinteza a evenimentelor din decembrie 1989, realizata de unul dintre cei care a fost in miezul problemei. Noi am publicat prima parte, sub titlul: Decembrie 1989: Atacul Ungariei asupra Romaniei vazut de serviciile secrete romanesti (I). “Neorevizionismul ungar a devenit vârful de lance al […]