Sustine Bad Politics
arhiva stiri
starea vremii
decembrie 14, 2017, 5:20 pm
Soare
Soare
10°C
Presiunea: 1010 mb
Umiditate: 76%
Vânt: 11 km/h SV
Răsarit: 7:44 am
Apus: 4:36 pm
 
ANUNTURI UMANITARE
Editorialele editiei
Cainii de paza ai maidanezului…(Lupta de clasa)
Aciduzzul | 19 aprilie, 2012 | 3 comentarii | 1220 vizualizari |
(4 voturi )

Prin definitie, rolul unui ziarist, intr-o democratie, este acela de a critica. Nu dintr-un vulgar si gratuit spirit de contradictie, nu neaparat pentru ca, in jurul nostru, se petrec numai lucruri rele, ci fiindca acestea sint, intotdeauna, mult mai numeroase decit cele bune si, din cauza eforturilor faptuitorilor lor de-a le ascunde, ies mult mai greu la iveala. De fapt, adevarata menire a jurnalismului nu este aceea de a remarca evenimentele cotidiene, faste sau nefaste, ci de a lupta impotriva pornirilor negative si daunatoare, specifice oricarei societati umane. De aceea a si capatat presa supranumele de “ciinele de paza al democratiei”: pentru ca, intr-o tara libera, datoria ei este aceea de a denunta si, in limitele posibilului, de a preveni abuzurile clasei conducatoare, alcatuita din oameni politici si oameni de afaceri deopotriva.

Semnalarea aspectelor pozitive, ridicarea in slavi a realizarilor puterii se intimpla numai sub regimurile dictatoriale. Asa stind lucrurile, jurnalistii care, intr-un stat democratic (sau intr-unul care, cel putin, se pretinde astfel), iau partea puternicilor zilei (indiferent cine sint ei si din ce partid fac parte), aprobind si laudind, cit e ziulica de mare, glorioasele lor infaptuiri – modernizari, reforme… -, nu sint altceva decit niste slugoi. Ei nu mai sint ciinii de paza ai democratiei, ci ai javrelor (eventual ordinare) de la putere. Nici o presa din lume nu duce lipsa de asemenea slugoi. si pentru ca, macar din acest punct de vedere, Romania se situeaza, si ea, in rindul lumii, sa-i trecem in revista pe slugoii nostri. in ordine alfabetica, pentru a nu supara pe nici unul.

Horia Alexandrescu este tipul jurnalistului care, toata cariera sa, a incercat, cu disperare si fara succes, sa intre in clubul exclusivist al ziaristilor care conteaza cu adevarat si care pot fi numarati pe degetele unei miini. Tipic pentru un asemenea individ, omul si-a facut intrarea in presa ca jurnalist sportiv si a activat in acest domeniu ani de zile, pina sa treaca la presa serioasa. O vreme, a scos un ziar de nisa, cu tiraj confidential, numit “Cronica romana”, care, sub o alta conducere, mai exista, chipurile, si astazi (desi, in realitate, nu a existat niciodata) si a carui importanta avea obiceiul s-o exagereze ori de cite ori i se ivea ocazia, umflind dupa plac (numai din gura, evident) numarul exemplarelor scoase (de aici si avantajele confidentialitatii tirajului). Oricit de neinsemnat ar fi fost, episodul “Cronica romana” a constituit momentul lui de glorie. Ulterior, s-a cufundat tot mai mult in uitare (si, probabil, in jena financiara), din care incearca azi sa iasa pupincurind in zona puterii.

Grigore Cartianu este un taranoi infiorator. E suficient sa apara pe sticla televizorului, ca sa ai senzatia ca pute de-ti muta nasul. Contribuie, la impresia de taran intrat in presa direct de la coada vacii, pe care o face, fizicul greoi, pachidermic, trasaturile faciale din topor, destul de desele greseli de exprimare si vorbirea sisiita, fara dictie, care-i face cuvintele greu de inteles. Ca si Horia Alexandrescu, Grigore Cartianu a fost, mai intii, jurnalist sportiv, calitate care, sa recunoastem, il prindea perfect. Astazi, este redactor-sef al, odinioara, celui mai vindut ziar din Romania – Adevarul -, care, sub “inteleapta” lui conducere, nu mai intereseaza publicul nici macar ca hirtie igienica. Motivele pentru care pupinbaseste Cartianu sint greu de discernut. Ele sint, probabil, pe undeva, si de natura financiara, dar, din partea unui individ atit de grobian si de putin dotat intelectual, n-ar fi exclus ca atitudinea lui probasista sa fie sincera, iar interesele pecuniare sa faca, impreuna cu libertatea de constiinta, casa buna.

Ion Cristoiu pare, la o prima vedere, un biet handicapat (in literatura de specialitate suferinta domniei sale se numeste nanism hipofizar – n.r.), atit din punct de vedere fizic, cit si mintal. La o a doua vedere, iti dai seama ca prima impresie a fost corecta. Piticul acesta peltic, cu gura strimba, incapabil sa termine o propozitie sau sa lege doua fraze, si-a facut un nume in presa dimboviteana lansind “Evenimentul zilei”, un ziar de trei parale, in ciuda reputatiei de care se bucura pe vremuri, cu stiri mai scurte decit titlurile lor (motiv permanent de lauda pentru Cristoiu, care se iluzioneaza ca, procedind astfel, a inovat jurnalismul romanesc), cu fotografii cu femei goale si cu reportaje despre gaini care au nascut doi pui vii, despre tarani surprinsi violindu-si pasarile din curte sau despre tati care si-au siluit ani de-a rindul fiicele, pina cind au fost legati cu sirma ghimpata de familiile excedate, ucisi, pusi in caruta, acoperiti cu balegar, transportati pe malul Oltului si aruncati in riu… in contul acestui ziar, numai bun de sters la fund, dar extrem de prizat de public, multi confrati timpiti il inghesuiau, pina deunazi, pe fondatorul lui cu apelativul de “maestre” (?!). Lucrurile s-au schimbat la inceputul anului 2010, cind, dupa o lunga perioada de criticat Basescul, “maestrul” s-a apucat, netam-nesam, sa-l pupe-n cur, spre consternarea colegilor de breasla. Motivele acestei bruste schimbari de atitudine sint evidente: “triumful” scremut din alegerile prezidentiale de la finele lui 2009, obtinut, neindoielnic, prin frauda, ivit dupa ce toata suflarea romaneasca crezuse ca noul presedinte al Romaniei se numeste Mircea Geoana, l-a speriat pe Ion Cristoiu si l-a convins ca Traian Basescu s-a infipt solid si pentru multi ani in fruntea statului, drept pentru care a considerat mai prudent sa schimbe tabara. Drept proba de pupincurism, a ramas antologica declaratia data de Cristoiu cu ocazia numirii golanului de la Cotroceni ca membru al Academiei Oamenilor de stiinta, conform careia “maestrul” era “onorat” ca va deveni “coleg” cu presedintele republicii.

Rodica Culcer este o tanti care, desi trecuta de mult de menopauza, si-a pastrat candoarea si puritatea de fecioara. Puritatea aceasta este cea care a impins-o sa imbratiseze cauza basista. O fecioara fara pata nu putea sustine decit un om politic fara pata, campion (auto)proclamat al luptei anticoruptie, necum niste moguli si comunisti furaciosi si rai, care sug singele poporului. Dragostea curata a Rodicai pentru conducatorul venerat este vizibila de fiecare data cind il gazduieste la televiziunea publica. in asemenea ocazii, ea incearca stari vecine cu… nu, nu cu orgasmul, asa spun spun gurile rele, ci cu extazul, asa cum este si firesc, in preajma unui personaj providential, de esenta aproape divina. Dar, in ce-o priveste pe doamna Culcer, ne oprim aici. Sa continuam ar insemna sa devenim rautaciosi.

Emil Hurezeanu se inscrie in categoria “intelectualilor” basisti “rafinati”. Fost poet (?!), redactor la revista “Echinox”, bursier Herder prin gratia seraficei Ana Blandiana, lucrator la postul de radio Europa Libera din München, participant la fenomenul Piata Universitatii, omul este un anticomunist feroce sau, altfel spus, un “intelectual” de dreapta angajat. Nimic mai firesc, in aceste conditii, ca angajamentul acesta sa atraga dupa sine un altul (eventual remunerat, ca orice angajament cinstit): cel in slujba presedintelui Basescu. Ca si Grigore Cartianu, Emil Hurezeanu este unul din acele cazuri fericite in care pozitia de jurnalist lefegiu (prezumtiva, ne grabim sa precizam) nu intra sub nici o forma in contradictie cu cele mai sincere crezuri politice (daca ti se iveste ocazia sa lupti pentru idealurile tale dintotdeauna si, in acelasi timp, sa fii platit pentru asta, de ce sa n-o faci?). De unde concluzia naturala ca, de regula, jurnalistii lefegii si, totodata, credinciosi idealurilor proprii sint de doua feluri, diametral opuse: pitecantropii si “intelectualii de rasa”. Doi poli ai prostiei, reuniti in aceeasi “sfinta” cruciada.

Ioana Lupea este, alaturi de Andreea Pora, una din cele doua ziariste care s-au impus in constiinta nationala drept cele mai tinere, mai urite si mai irational-fanatice jurnaliste basiste din presa dimboviteana. Putin mai draguta, totusi, decit Pora si mai putin agresiva (Lupea prefera sa faca pe mimosa pudica), ea este, de asemenea, in propaganda basista pe care-o desfasoara, si mai subtila. Astfel, din cind in cind, dupa o perioada in care l-a lustruit cu mare rivna, mai scrie despre “marele” barbat de stat cu nume de gaze biologice si cite un articol critic, menit sa simuleze obiectivitatea si independenta ei ca ziarista, in care se poate citi: “Traian Basescu a pus in cui inclestarea titanica cu criza economica si a inventat, din senin, o criza politica” (cacofonia “titanica cu” ii apartine Ioanei Lupea). Sau: “Traian Basescu ne trimite, in scandalul coruptiei din vami, dupa cai verzi pe pereti”. Inutil sa precizam ca asa-zisa ei atitudine obiectiva (si, uneori, cacofonica) nu poate pacali pe nimeni, Lupea fiind, in realitate, unul din cei mai bine dresati ciini de paza ai javrei ordinare.

Despre Mircea Marian nu sint prea multe de spus. Partener constant de pupinbasit al Ioanei Lupea, in cadrul unor emisiuni de televiziune, omul pare, din punct de vedere fizic, un tatar (urit, barbos, chel, cu urechi clapauge si ochi mijiti), iar din punct de vedere psihic – o lesinatura (vorbeste putin si rar, iar atunci cind o face, cu o voce voalata, ca si cum n-ar avea puterea sa ridice tonul, debiteaza numai banalitati). Ca jurnalist, Mircea Marian pur si simplu nu exista. Dincolo de enunturile inepte sau goale de orice continut pe care le emite, ii lipseste pina si subtilitatea rudimentara a unei Lupea sau forta bruta a unei Pora. Aparut din senin in peisajul presei romanesti, iesit de cine stie unde, inventat de cine stie cine, va cadea, o data cu prabusirea regimului portocaliu, in neantul din care s-a ivit.

Mircea Mihaies este unul din cei mai hidosi scribalai portocalii, atit la propriu, cit si la figurat. Specimenul acesta, scirbos ca o scolopendra, cu buza de iepure operata (cicatricea de deasupra buzei superioare il tradeaza), a scremut niste carti ca “Metafizica detectivului Marlowe” sau “Viata, patimile si cintecele lui Leonard Cohen” si se crede intelectual si scriitor. Pentru a ne da seama de josnicia si murdaria lui morala, de ticalosia lui (si se va vedea, in cele ce urmeaza, ca termenul nu este deloc exagerat), e suficient sa ne amintim de furia cu care-l injura pe Traian Basescu pina in 2005, cind a fost numit vicepresedinte la Institutul Cultural Roman, data dupa care a inceput sa-l pupe, cu aceeasi furie, in cur. Iata ce scria in presa Mircea Mihaies, inainte de a fi cumparat cu un post de vicepresedinte al ICR: “Sint departe de a impartasi simpatia multora dintre gazetari fata de fostul capitan de vapor ajuns multiplu ministru. N-am apreciat niciodata umorul lui cam grosolan, smecheria unsuroasa a superiorului care se bate pe burta cu subordonatii. Nu cred nici in marile lui calitati manageriale, pentru simplul motiv ca prezenta in acelasi minister, in urma cu cinci ani, n-a depasit in consecinte trecerea gastei prin apa”. Alt exemplu: “intrucit e Basescu mai eficient decit Decebal Traian etc. Remes? As spune chiar ca pedistul de la Transporturi e infinit mai priceput in a trage zeci de piei de pe spinarea contribuabilului, decit omul care, prin lege, e obligat sa adune banii de la populatie. (…) Poate in felul acesta vom vedea si noi cum < > au, de fapt, una si aceeasi destinatie: gaurile negre din constiinta oamenilor politici actuali” (aici, Mihaies il acuza, pur si simplu, pe Basescu de furt din banii publici). si inca: “Ilustrata la superlativ de < >, in care orgoliile mitocanesti, interesele de gasca, proasta crestere, incompetenta si nerusinarea isi dau gratios mana, viata politica de la noi pare, tot mai mult, o afacere intre mafioti. Clientelismul generalizat, teama pierderii privilegiilor (de la cele marunte la cele inimaginabil de mari), reflexele totalitare fac din Romania o tara in care normalitatea e tot mai mult exceptia, si nu regula”. si iata ce scria acelasi gunoi uman in 2009, cind se apropia campania electorala pentru Cotroceni: “Indiferent de personajul care (o spun doar de dragul discutiei) l-ar darima pe Traian Basescu, veritabilii cistigatori ar fi aceiasi: oligarhii. Adica nesatuii care, in ultimii patru ani, n-au adunat atitea averi cite ar fi adunat daca Traian Basescu n-ar fi stat cu ochii pe ei. Pentru ca daca e sa facem o descriere a perioadei actuale, am descoperi un lucru surprinzator. si anume ca, desi coruptia n-a fost stirpita, ea nici n-a mai inflorit la nivelul demential din vremea lui Adrian Nastase. Aceasta constatare explica, de altfel, si ura viscerala a securisto-oligarho-nesatuilor (perfect dublati de slugoii din presa) fata de cel care, avind la dispozitie doar propria voce si nici un mijloc mai acatarii, n-a permis ca Romania sa devina un desert al deserturilor. Din acest motiv, nu ma pot uita la nici unul dintre personajele carora li s-a incrustat pe creier tatuajul comic < > decit ca la niste instrumente”. incheiem, cu acest citat, fisa caracteriala dedicata lui Mircea Mihaies, dar nu inainte de a observa ca el denota nu numai cameleonismul specimenului, ci si imbecilitatea lui, care-l face sa se contrazica flagrant in aceeasi fraza, caci formula “li s-a incrustat pe creier tatuajul comic < >” sugereaza ca antibasistii au facut o fixatie irationala si spontana impotriva chiorului, ceea ce nu se potriveste cu calificarea lor drept “instrumente”.

Radu Moraru, azi aproape disparut din peisajul nostru mediatic, era, parca, iesit dintre filele cartii pentru copii “Cei trei prosti”. Nu stim citi au remarcat acest lucru, dar trasatura definitorie de caracter a lui Moraru era prostia, in stare pura, care, cel mai adesea, i se citea limpede si pe figura. Individul acesta, care, fara a fi un agramat, era destul de rudimentar in exprimare, nu emitea decit afirmatii si replici stupide. Din noianul timpeniilor pe care le-a debitat de-a lungul vremii, imposibil de retinut si de redat in totalitate, reproducem aici trei, pentru savoarea lor: la un moment dat, cind un invitat i-a evocat pe romanii care au contribuit la cultura universala – Eugen Ionesco, Emil Cioran, Constantin Brincusi etc. -, Radu Moraru, dornic sa-si faca datoria de moderator cu constiinciozitate, si-a intrerupt interlocutorul pentru a da si el un exemplu de personalitate de anvergura mondiala cu origini romanesti: Linda Gray, interpreta personajului Sue Ellen, din serialul de televiziune “Dallas”! Altadata, intr-o emisiune cu “maestrul” Ion Cristoiu, parca, in care cei doi se intreceau in pupinbasit, Moraru a dat o mostra superba de “logica”, expunindu-si “argumentele” pentru care cele mai multe televiziuni din Romania sint vindute “mogulilor”: “Pai nu vedeti ca, in afara de noi si de o alta televiziune, toate celelalte spun acelasi lucru, fara incetare: < >? E clar ca lucreaza la comanda politica!”. Asadar, pentru imbecilul asta patentat, numarul mare de jurnalisti care-l criticau pe seful statului nu era o dovada ca aveau dreptate, ci, dimpotriva, ca greseau si lucrau la comanda, mergind dupa ineditul principiu “Minoritatea are intotdeauna dreptate” (?!). Sa amintim, in sfirsit, si intrebarile cu care l-a inghesuit Radu Moraru, in cadrul unui interviu, pe Mihail Gorbaciov, venit in Romania cu ocazia lansarii cotidianului “Puterea”, in iunie 2010. “Nasul” (a propos, ce denumire cretina de emisiune) tinea cu tot dinadinsul sa smulga de la ultimul presedinte sovietic citeva afirmatii anti-Iliescu si-l tot pisa: “V-a trecut vreodata prin cap sa chemati minerii sa va sprijine, asa cum a facut un presedinte roman?”. Iar Gorbaciov nu intelegea in ruptul capului unde bate abjecta sluga basista, dind cu totul alte raspunsuri, vag proiliesciene, si negind orice amestec sovietic in revolutia (!) din Romania (caci despre mineriade uitase cu totul si credea ca interlocutorul sau se refera la evenimentele din decembrie 1989).

Andreea Pora, neindoielnic cel mai feroce ciine de paza al javrei ordinare, este paradigma femeii care, fiind de o uritenie ireprosabila, tine cu tot dinadinsul sa fie cel putin desteapta. Aspiratia e de inteles, la urma urmelor, caci nici o fiinta umana nu poate trai cu ideea ca este chiar total lipsita de orice calitati, fizice si intelectuale deopotriva. Fiecare dintre noi simte nevoia sa se autostimeze pentru ceva, sa se impauneze cu ceva, altminteri, nu ne-am mai putea suporta pe noi insine. Din nefericire pentru doamna Pora, insa, ea nu este doar perfect urita, ci si proasta ca noaptea. Cea mai mare greseala pe care ar putea s-o comita un entomolog… pardon, un observator impartial, care o studiaza pe Andreea Pora, ar fi sa atribuie basismul ei furibund intereselor materiale si nu prostiei. Caci Pora este dedicata cauzei basiste cu trup si suflet, fara nici o retinere, fara nici o ambitie personala si ascunsa, numai si numai din grija pentru tara. Pentru ea, oricit de incredibil li s-ar putea parea oamenilor normali la cap, Traian Basescu este, cu adevarat, singurul om politic curat din tara asta, singurul luptator autentic impotriva coruptiei. Pentru ea, toate cretinismele debitate de panarama de la Cotroceni sint litera de Evanghelie, realitati evidente, adevaruri universale si incontestabile. “Mogulii”, “comunistii”, “Vintu”, “Voiculescu”, “reformarea si modernizarea statului” sint temele predilecte ale discursului porian, pentru ca sint temele predilecte ale discursului basescian. Un exemplu la intimplare: pe 3 mai 2011, Andreei Pora i-a aparut, in revista 22, al carei redactor-sef este, un editorial intitulat “Sistemul SOV – Realitatea. Celula si licheaua de presa”, in care arata ca “Doar ura si grandomania il impiedica [pe Sorin Ovidiu Vintu] sa inteleaga ca < > s-a fragilizat si statul s-a intarit [gratie lui Traian Basescu, se-ntelege de la sine], dupa cum i-a fost chiar lui voia, incat i-a venit de hac si l-a bagat dupa gratii”. Cu exceptia posturilor TVR1 si B1, portocalii prin excelenta, unde este chemata pentru “buna” ei “credinta”, Andreea Pora, aparitie constanta pe micile ecrane, este invitata la celelalte televiziuni nu din respect, ci din nevoia unui Gica Contra de serviciu, pentru indepartarea eventualelor acuzatii de subiectivitate. De regula, nimeni din platou nu este de acord cu ea, nici invitatii, nici moderatorii, dar, pentru combaterea abuzurilor si esecurilor puterii, trebuie sa existe si un prost care sa le sustina. si atunci, este invitata aceasta basista turbata, rea de gura, care tine permanent sa aiba ultimul cuvint, fara sa realizeze ca, procedind astfel, se face de ris si, involuntar, aduce deservicii propriei sale cauze.

Sursa: Lupta de clasa

3 Comments

  • alex
    aprilie 20, 2012

    CTP nu se pune? SRS?

      (Quote)

  • gigi
    aprilie 19, 2012

    Da pe V. Roncea cum de l-ati uitat ?

      (Quote)

    • Oswald
      noiembrie 17, 2012

      Poate că unul din şatra Roncea a scris asta. :))

        (Quote)

Adauga un comentariu!

Nume (necesar)

Website


*

Editoriale din aceeasi categorie

Autor: Aciduzzul | 29 iulie, 2017 | 0 comentarii | 132 vizualizari | 1 vot

Publicatia AgroStandard lanseaza Studiul de piata „Top 600+ Cele mai mari Exploatatii Agricole din Romania”, prima analiza de acest fel realizata vreodata in Romania. Studiul a fost realizat urmare a solicitarilor venite din partea mediului de afaceri, data fiind absenta informatiilor oficiale cu privire la fondul funciar din tara noastra, precum si a lipsei unor […]

Autor: Aciduzzul | 11 ianuarie, 2016 | 0 comentarii | 200 vizualizari | 0 voturi

Charles Simic Widespread ignorance bordering on idiocy is our new national goal. It’s no use pretending otherwise and telling us, as Thomas Friedman did in the Times a few days ago, that educated people are the nation’s most valuable resources. Sure, they are, but do we still want them? It doesn’t look to me as […]

Autor: Aciduzzul | 6 noiembrie, 2015 | 0 comentarii | 1450 vizualizari | 5 voturi

Marius Serban Se pare ca romanii nu invata nimic, dar absolut nimic, din greselile trecutului. Exista similaritati intre “revolutia” de acum 26 de ani si miscarile de protest din 2015 din Piata Universitatii. Ambele evenimente au aparut pe un fond de revolta mocnita a unor mase extinse de oameni, ambele au fost declansate de incidente […]

Autor: Aciduzzul | 5 noiembrie, 2015 | 0 comentarii | 188 vizualizari | 2 voturi

Marius Serban Incet-incet Piata Universitatii incepe sa semene cu protestele de acum cativa ani care au debutat furtunos, insa, s-au fasait lamentabil, dirijate cu finete de manipulatorii serviciilor secrete. OK, ati dat jos niste neobolsevici patetici, reprezentantii unui sistem corupt, bolnav, un cancer care macina incet Romania. Pana aici este bine! Dar, de ce nu […]

Autor: Aciduzzul | 5 noiembrie, 2015 | 0 comentarii | 1282 vizualizari | 3 voturi

Victor Roncea Am mai scris despre uriaşele sume de bani vehiculate de agenţi sub steag străin care pretind că lucrează “non-profit” în regim de “voluntariat”, pentru te miri ce: de la salvat balenele din Marea Neagră (chiar şi cele care SAR pe la TV) la salvat interesele noului KGB, bine reprezentate de “Reţeaua Deschisă” a […]

Voturi
Vizualizari
Comentarii
09 Dec 2017 | 0 comentarii | 62 vizualizari | 2 voturi
26 Noi 2017 | 0 comentarii | 433 vizualizari | 2 voturi
24 Noi 2017 | 0 comentarii | 89 vizualizari | 2 voturi
24 Noi 2017 | 0 comentarii | 31 vizualizari | 2 voturi
»
26 Noi 2017 | 0 comentarii | 433 vizualizari | 2 voturi
»
24 Noi 2017 | 0 comentarii | 89 vizualizari | 2 voturi
»
09 Dec 2017 | 0 comentarii | 62 vizualizari | 2 voturi
»
24 Noi 2017 | 0 comentarii | 31 vizualizari | 2 voturi
Ofera o donatie
Dacă vrei să contribui și tu, poți dona aici:
fii aproape de noi
Conferinta_AGROstandard
PUB
web design profesionist
Red Moon Media
CAMPANII bp
Atitudine Contemporana
Televiziunea Copiilor
Le Pre
1984 George Orwell
Televiziunea Copiilor
piata BIO
alimente organice
internet manipulation techniques
Adauga banerul de partener Badpolitics pe site-ul tau bad politics
bad politics

2009 - 2017 © BadPolitics