Sustine Bad Politics
arhiva stiri
starea vremii
septembrie 26, 2017, 8:59 pm
Senin
Senin
18°C
Presiunea: 1020 mb
Umiditate: 34%
Vânt: 25 km/h NE
Răsarit: 7:07 am
Apus: 7:06 pm
 
ANUNTURI UMANITARE
Editorialele editiei
Marea Teroare. Crimele bolsevicilor asupra romanilor in Transnistria (I) (Ziaristi Online)
Aciduzzul | 31 ianuarie, 2011 | 0 comentarii | 333 vizualizari |
(2 voturi )

„Operatiunea romana” in cadrul Marii Terori din RASSM

Desi s-a considerat, o anumita perioada, ca regimul comunist, in politica sa de exterminare in masa, se conducea in special, asa cum declarau in repetate randuri Stalin si acolitii sai, de principiul luptei de clasa, in realitate, nimicirea indezirabililor se efectua si in baza criteriului etnic. O dovada elocventa in acest sens o constituie si asa-numita „operatiune romana”, instrumentata de varfurile organelor de represiune din perioada Marii Terori – Nikolai Ezhov, seful NKVD, si Andrei Vyshinsky, procurorul general al URSS, care au semnat cateva zeci de procese-verbale ale „dvoicii” de la Moscova, trimitand la moarte, cu preponderenta in baza criteriului etnic, cateva mii de persoane nevinovate de origine romana din RASSM.

Este adevarat ca si Troika Speciala de la Tiraspol a condamnat la moarte sute de etnici romani in baza aceluiasi criteriu etnic, dar, pana in prezent, nu s-a stiut ca romanii moldoveni din pseudoformatiunea statala „moldoveneasca” au avut parte de o „atentie speciala” din partea „corifeilor” terorii comuniste – Ezhov si Vyshinsky. Cele cateva zeci de procese-verbale depistate in arhiva SIS al Republicii Moldova, semnate de cei doi „corifei” ai Marii Terori, infioreaza nu numai prin cruzimea fara de margini, ci si prin pedantismul si scrupulozitatea cu care a fost instrumentata „operatiunea romana”.

Listele persoanelor care au fost parte din asa-numita „operatiune romana” erau alcatuite de NKVD din RASSM, vizate de seful acestei institutii de la Kiev si, abia dupa asta, expediate la Moscova. Dupa ce Ezhjov si Vyshinsky semnau procesele-verbale de condamnare la moarte sau la ani grei de GULAG, respectivele procese-verbale, impreuna cu alte documente adiacente, erau expediate la Kiev si Tiraspol pentru a fi puse in aplicare sentintele.

Condamnarile la moarte in cadrul „operatiunii romane” au inceput la 8 octombrie 1937, cand Nikolai Ezhov, comisarul poporului pentru Afacerile Interne al URSS, tot el – comisar general al securitatii statului, impreuna cu un alt calau notoriu, Andrei Vyshinsky, procurorul general al URSS, au semnat procesul-verbal nr.1, cu care incepea aceasta monstruoasa si imensa crima, numita eufemistic „operatiunea romana”.

Cele 139 de persoane, invinuite de „spionaj si activitate diversionista in favoarea Romaniei”, care au fost incluse in acest prim proces-verbal, au fost „identificate” de conducerea a doua detasamente de graniceri sovietici – Moldovenesc si Rabnita, dislocate la frontiera de vest a RASSM. Listele ticluite de responsabilii din cadrul celor doua unitati de graniceri au fost prezentate lui Ezhov si Vyshinsky de catre conducerea NKVD de la Tiraspol.

I. Leplevski, comisar al poporului pentru Afacerile Interne al RSS Ucrainene si seful NKVD-ului de la Kiev, la 11 octombrie 1937, prin intermediul unei directive, ordona sefului NKVD-ului de la Tiraspol, Rivlin, sa puna in aplicare neintarziat sentinta cu referire la cei 125 de oameni, condamnati la moarte de catre Ezhov si Vyshinsky, cu exceptia a 18 persoane, a caror executie a fost amanata. Printre cei 18 figurau mai multi reprezentanti ai nomenclaturii de partid si sovietice a RASSM din acea perioada sau din perioada precedenta: Grigore Starai-Borisov, presedintele Consiliului Comisarilor Poporului din RASSM; Iosif Badeev (Suslik sau Vanstein), secretarul Comitetului Moldovenesc Regional al PC(b)U in perioada 1924-1928; Nikolai Golub, secretarul al doilea al Comitetului Moldovenesc Regional al PC(b)U; Bogopolski Haim, secretar al aceluiasi Comitet Moldovenesc Regional al PC(b)U in anii 1928-1930; Ivan Krivorukov, nascut in Chisinau, fost membru al Sfatului Tarii, care a votat impotriva Unirii Basarabiei cu Romania, refugiat in stanga Nistrului, sef al „guvernului provizoriu muncitoresc-taranesc al Basarabiei”, cu sediul la Odesa, comisar al poporului pentru Agricultura in RASSM, in anul 1924.

Cea mai mare parte din acesti 18 demnitari de prim rang din RASSM vor fi executati ceva mai tarziu si doar pentru cativa pedeapsa capitala va fi comutata cu ani grei de GULAG. Cel mai socant lucru in drama acestor functionari importanti din RASSM era faptul ca decizia cu privire la includerea lor in categoria „spionilor romani” a fost formulata de comandantii unor detasamente de graniceri, care aveau totusi obligatiunea de a asigura paza frontierei URSS, si nu de formulare a unor capete de acuzare unor demnitari de stat cu rang inalt.

La 13 octombrie 1937, la o zi de la emiterea directivei respective de catre Leplevski, in inchisoarea NKVD din Tiraspol erau executate primele 57 de persoane, iar inca peste o zi, la 15 octombrie – alte 48 de persoane.

Sentinta de condamnare la moarte a doua femei – Domnica Tamcisina din satul Slobozia, r-nul Codama si Marina Tanitoi, din satul Hlinoaia, r-nul Slobozia, in cazul celei dintai a fost comutata cu 10 ani de lagare, iar in cazul celei din urma a fost anulata, aceasta fiind repusa in libertate – un caz aproape unic in istoria Marii Terori din RASSM. In schimb, Alexei Turtacalda, condamnat la 10 ani de lagare, conform sentintei din 18 octombrie 1937 – a fost impuscat.

„Conveierul” mortii functiona practic non-stop la Tiraspol. Deja pe 10 octombrie 1937, Ezhov si Vyshinsky semnau un nou proces-verbal din cadrul aceleiasi „operatiuni romane”, nr. 4, prin care erau condamnate la moarte 66 de persoane, iar altele 20 – la cate 10 ani de GULAG.

NKVD-ul de la Moscova cerea subdiviziunii de la Kiev, dar si celei de la Tiraspol ca decizia privind executarea celor 66 de persoane sa fie „pusa imediat in aplicare”. Pe 15 octombrie, 65 din cei condamnati la moarte pe data de 10 octombrie, de Ejov si Vyshinsky, erau impuscati in inchisoarea NKVD din Tiraspol. Cel de-al 66-lea din aceasta „lista a mortii” – Vasile Volghin-Piskunenko a fost executat o luna mai tarziu – pe 16 noiembrie 1937.

Conform procesului-verbal nr. 46 din 28 noiembrie 1937, semnat de Ezhov si Vyshinsky, din cele 119 persoane ce figurau in cele trei liste anexe la proces, 95 au fost impuscate, ceilalti urmand sa-si ispaseasca pedeapsa in lagarele de concentrare sovietice. Din cei 95 de condamnati la moarte, majoritatea covarsitoare erau originari din satele moldovenesti de pe malul stang al Nistrului: Molovata, Mahala, Cosnita, Goian (r-nul Dubasari), Jura, Rascov, Mocra, Erjova, Stroiesti (r-nul Rabnita), Podoima, Severinovca (r-nul Camenca), Slobozia, Hlinoaia (r-nul Slobozia), Hartop, Butor (r-nul Grigoriopol), orasele Balta, Grigoriopol, Rabnita, Camenca.

In aceasta lista figureaza mai multe persoane originare din Basarabia si, probabil, si din alte regiuni ale Romaniei, intrucat in dreptul unora este indicat doar „Romania”, fara a fi precizata localitatea concreta. Din aceasta categorie fac parte peste 20 de oameni, acestia fiind din orasele Chisinau, Tighina, Rezina, satele Cismeaua Varuita, judetul Ismail, Tarutino, jud. Cetatea Alba, precum si din Iasi. In aceeasi lista din acest proces-verbal figureaza cateva persoane originare din alte regiuni ale URSS, una tocmai din satul Bobenki, reg. Donetk.

Pe una din paginile procesului-verbal nr. 46 este fixata si informatia privind zilele in care au fost executate cele 95 de persoane. Astfel, pe 12 decembrie 1937 au fost impuscati 28 de oameni, pe 14 decembrie, acelasi an – 54 de persoane, pe 17 decembrie – 9, pe 22 decembrie – 1 si pe 29 decembrie – ultimii trei condamnati la moarte din lista celor 95 de persoane.

La dosar sunt anexate si actele semnate de persoanele responsabile pentru aplicarea sentintelor pronuntate de Ezhov si Vyshinsky cu referire la cele 95 de persoane executate. Acestia sunt secretarul operativ al NKVD din RASSM, inspectorul Sectiei a VIII-a a Directiei securitatii statului si intendentul NKVD (probabil, este vorba despre seful inchisorii NKVD din or. Tiraspol) din RASSM.

La executarea celor 95 de persoane au „asistat si au constatat moartea” acestora comisarul Afacerilor Interne al RASSM si procurorul RASSM. Din respectivele acte reiese in mod univoc ca toate aceste 95 de persoane au fost impuscate in or. Tiraspol.

Procesul-verbal nr. 47 din 1 decembrie 1947 prevedea ca 18 persoane din 34, cate figurau in respectivul dosar, invinuite de „activitati de spionaj si subversive in favoarea Romaniei”, sa fie impuscate. Celelalte 16 persoane erau condamnate la cate 10 ani de lagare de concentrare.

Din cele 34 de persoane ce figurau in acest proces-verbal, aproximativ jumatate erau din Basarabia si alte regiuni ale Romaniei (16 persoane.) Printre cei 34 era o persoana originara din regiunea Kursk, una din reg. Harkov, una din or. Nikolaev. Toate aceste orase se afla la o distanta apreciabila de RASSM, cu toate acestea, si acesti cativa etnici rusi au platit tribut greu intr-un dosar din asa-numita „operatiune romana”.

Procesul-verbal nr. 53 din 10 decembrie 1937, semnat de aceiasi Ezhov si Vyshinsky, viza 106 persoane invinuite „de spionaj si actiuni subversive in favoarea Romaniei”. Toti acesti proscrisi au fost depistati drept „spioni romani” de NKVD-ul de la Tiraspol, care expediase trei liste pentru a fi examinate si vizate de „dvoika” centrala, in zilele de 25, 26 si 27 noiembrie 1937. Daca luam in calcul ca cele trei liste au ajuns la destinatie, la Moscova, in timp de cateva zile, ne dam seama cat de rapid se decidea soarta unui numar atat de mare de persoane – in doar cateva zile.

Fiecare proces-verbal cu verdictul lui Ezhov si Vyshinsky contine, de fiecare data, si somatia ultimativa a celor doi ca cei condamnati la moarte de catre dansii sa fie executati in regim de urgenta. Asa cum transpare din documentele de arhiva, toate aceste persoane au fost detinute in inchisoarea NKVD-ului din Tiraspol. Toti cei condamnati la moarte au fost executati de catre angajatii aceleiasi structuri din capitala RASSM.

Primii 80 de condamnati la moarte au fost executati pe 17 decembrie 1937. Peste 5 zile, la 22 decembrie, au fost impuscate urmatoarele 11 persoane. Ultimele 7 persoane care figurau in procesul-verbal nr. 53 semnat de Ezhov si Vyshinsky au avut parte de inca cateva zile de viata, ele fiind executate in intervalul 26 decembrie 1937 – 28 ianuarie 1938. In cazul acestor 7 persoane, regimul comunist a cautat sa simuleze o verificare suplimentara a dosarelor, pentru a se evita eventuale erori „regretabile”.

In conformitate cu procesul-verbal nr. 61 din 16 decembrie 1937, semnat de Ezhov si Vyshinsky, 36 de persoane erau condamnate la moarte prin impuscare, sub acuzatia de „spionaj si actiuni subversive in favoarea Romaniei”. Alte 17 persoane au primit o pedeapsa de 10 ani de lagare de concentrare, dar care, cel putin, le oferea o sansa de supravietuire.

In respectivul proces-verbal figurau 13 persoane din satul Butor, r-nul Grigoriopol – ceva mai mult de o treime din lista celor 36 de condamnati la moarte. Iata lista celor 13 butoreni, catalogati de Ezhov si Vyshinsky ca „spioni romani”: Anton Bagnibov, Victor Barcuta, Nichifor Barcuta, Terente Botea, Petru Dicusara, Timofei Culeac, Tudor Levenco (dupa pasaport – Tudor Ducovici), Chiril Nagornai, Ion Pavlenco, Simion Pavlicenco, fratii Ilarion si Nicon Cibotaru si Maxim Septachin.

In respectivul proces-verbal mai figurau 7 locuitori ai satului Slobozia, r-nul Tiraspol: Zaharie Beznosiuc, Pavel Graciov, Trofim Ivanov, Ivan Izofatov, Vasili Pavlov, Marc Polisciuc, Petru Scebelschi, care, cel putin dupa nume, se pare ca erau de origine rusa sau ucraineana si bulgara. Pavel Verbanov si Nicolai Terescenco erau din satul Parcani, r-nul Tiraspol. Primul, se pare ca era bulgar de origine. In aceeasi lista mai figurau: Maria Volosenco din satul Speia, r-nul Tiraspol, Fedot Tataru, Iacov Caftea si Spiridon Tuchilusa din satul Delachau, r-nul Grigoriopol, Grigore Perev din satul Taslac, r-nul Grigoriopol, Timofei Gaiburg din satul Hlinoaia, r-nul Slobozia, Maxim Grigoriev din satul Dorotcaia, r-nul Grigoriopol, Toma Curlucean din satul Cosnita, r-nul Dubasari, Ion Gorcearschi si Porfirie Prestesco, originari din Basarabia, Ivan Dobreak din satul Fiodorovka, fosta gubernie Ecaterinoslav, Gheorghi Duskin din satul Dreazghi, fosta gubernie Tambov, Martyn Kostiuk, originar din Polonia.

In cazul acestor 36 de condamnati la moarte, NKVD a actionat cu promptitudinea prescrisa de la centru. Pe 20 decembrie 1937, seful NKVD din RSS Ucraineana, Leplevski, semna ordinul de executare, iar peste 6 zile, pe 26 decembrie, toti 36 au fost executati. Cel mai tanar condamnat la moarte era Fedot Tataru, de 25 de ani, din satul Speia, iar cel mai in varsta – Grigore Perev, de 65 de ani.

In aceeasi zi de 16 decembrie 1937, Ezhov si Vyshinsky au mai semnat un proces-verbal, cu numarul de ordine 62, care facea parte din aceeasi „operatiune romana”. In respectivul document figurau 130 de persoane invinuite de „spionaj si activitate subversiva in favoarea Romaniei”, dintre care 62 erau condamnate la moarte. Alte 64 de persoane evitasera pedeapsa capitala si s-au ales cu cate 10 ani de lagare. Dintre acestia facea parte un grup numeros de basarabeni (23 de persoane) si 6 persoane originare din Vechiul Regat. Inca doi basarabeni faceau parte din lista celor patru persoane ale caror dosare urmau sa fie reexaminate. Acest proces-verbal fusese alcatuit in baza a doua liste elaborate de NKVD-ul de la Tiraspol, care au fost expediate la Moscova, pe 28 si pe 30 noiembrie 1937.

Din lista celor 62 de persoane condamnate la moarte facea parte un grup de romani basarabeni: Afanasie Aguta, Grigore Andreev din Chisinau, Dimitrie Gherasimenco si Gheorghe Tocalov din or. Tighina, Simion Dinciuc, Petru Cortinschi, Vasile Tipa – in total, 7 persoane. Din aceeasi lista faceau parte si doi regateni: Jana Niculescu, originara din or. Iasi, si Pavel Tulcenco.

Printre cei 62 de condamnati la moarte era un grup numeros de persoane originare din regiuni indepartate ale Federatiei Ruse, regiuni din RSS Ucraineana si chiar o persoana originara din Azerbaidjan. Alexei Soloviov era originar din fosta gubernie Smolensk, Nikolai Sveatoslavski era originar din or. Gorki, Nikolai Baranetki era nascut in satul Ivanovka, judetul Ghrokceaisk, fosta gubernie Bacu, Petru Kuzmin era originar din Polonia, Mihail Sidorenko si Matvei Iakovlev erau din regiunea Vinita, iar Meer Tabacinic – din or. Moghiliov.

In cazul acestor 62 de condamnati la moarte, ca si in cazul celor 36 din procesul-verbal nr. 53, s-a actionat prompt. Astfel, primii 56 de condamnati din procesul-verbal nr. 62 au fost executati pe 26 decembrie 1937, urmatorii 5 – pe 29 decembrie si ultimul – pe 6 ianuarie 1938.

In aceeasi luna decembrie 1937, Ezhov si Vyshinsky au mai semnat un proces-verbal, nr. 78 din 10 decembrie, prin care s-a decis soarta a 49 de persoane, identificate de NKVD de la Tiraspol ca „spioni” si incluse in patru liste expediate la Moscova pe 21, 22, 25 si 27 noiembrie 1937. „Dvoika” de la Moscova a decis ca 31 de persoane din cele 49 sa fie trimise in fata calailor, 15 erau condamnate la cate 10 ani de lagare, iar ultimele 3 persoane ramaneau in asteptarea verdictului final pana la o noua „reexaminare” a dosarelor. Majoritatea absoluta a acestor 49 de oameni erau de origine germana, descendenti din colonisti nemti stabiliti in aceasta regiune la sfarsitul secolului XVIII – inceputul secolului XIX.

Dintr-o singura colonie germana – Glikstaal – au fost executate 12 persoane. Din colonia germana Neudorf au fost executati 3 oameni, din Bergdorf si Luntch – cate 2. Din alte colonii germane din RASSM – Antonovca, Alexander Hild, Zeltz, Main, catunul Volcii (Volchy), a fost impuscat cate un etnic german.

Din lista persoanelor condamnate la moarte faceau parte doi germani originari din Basarabia. In aceeasi lista mai figurau un evreu
originar din Polonia, un ucrainean din Ocnele Mari, un austriac din Austria, precum si un neamt si un roman, originari din Ungaria.
Din documentele de arhiva reiese ca 28 de condamnati la moarte au fost executati pe 22 decembrie, unul – pe 26 decembrie si ultimii doi – pe 29 decembrie 1937.

Ultimele procese-verbale semnate in 1937 de Ezhov si Vyshinsky, cu sentinte de condamnare la moarte sau la ani grei de lagare, din cadrul asa-numitei „operatiuni romane”, au fost cele cu nr. 78 din 27 decembrie 1937 si nr. 80 din 20 decembrie 1937.

Procesul-verbal nr. 78 prevedea condamnarea la moarte a 8 persoane, alte 10 urmand sa-si „ispaseasca pedeapsa” in lagare, fiind condamnate la cate 10 ani de privatiune de libertate.

Din cei 8 oameni care vor fi executati (7 – pe 5 ianuarie 1938 si unul – pe 6 ianuarie), 6 erau originari din RASSM, unul din Basarabia si unul din or. Kirov, RSS Ucraineana. Din cei 10 condamnati la cate 10 ani de lagare, jumatate erau originari din Basarabia.

Ultimul proces-verbal, cu nr. 80, din anul 1937, din sirul celor cateva zeci din cadrul „operatiunii romane”, este datat cu 28 decembrie 1937. 18 persoane incluse in acest proces-verbal au fost condamnate la moarte. 9 persoane erau din satul Mihailovca, Rabnita, trei – din satul Beloci, Rabnita, doua persoane din orasul Rabnita, una – din Stroiesti, Camenca, si una din satul Cuzmin, Camenca, una din satul Butor, Grigoriopol, si un basarabean din satul Jora de Jos.

Ion Varta, Tatiana Varta si Igor Sarov; Extras din volumul „Asasinari in masa din RASS Moldoveneasca in perioada Marii Epurari (1937-1938)”

Sursa: Ziaristi Online

Adauga un comentariu!

Nume (necesar)

Website


*

Editoriale din aceeasi categorie

Autor: Aciduzzul | 29 iulie, 2017 | 0 comentarii | 61 vizualizari | 1 vot

Publicatia AgroStandard lanseaza Studiul de piata „Top 600+ Cele mai mari Exploatatii Agricole din Romania”, prima analiza de acest fel realizata vreodata in Romania. Studiul a fost realizat urmare a solicitarilor venite din partea mediului de afaceri, data fiind absenta informatiilor oficiale cu privire la fondul funciar din tara noastra, precum si a lipsei unor […]

Autor: Aciduzzul | 11 ianuarie, 2016 | 0 comentarii | 191 vizualizari | 0 voturi

Charles Simic Widespread ignorance bordering on idiocy is our new national goal. It’s no use pretending otherwise and telling us, as Thomas Friedman did in the Times a few days ago, that educated people are the nation’s most valuable resources. Sure, they are, but do we still want them? It doesn’t look to me as […]

Autor: Aciduzzul | 6 noiembrie, 2015 | 0 comentarii | 1426 vizualizari | 5 voturi

Marius Serban Se pare ca romanii nu invata nimic, dar absolut nimic, din greselile trecutului. Exista similaritati intre “revolutia” de acum 26 de ani si miscarile de protest din 2015 din Piata Universitatii. Ambele evenimente au aparut pe un fond de revolta mocnita a unor mase extinse de oameni, ambele au fost declansate de incidente […]

Autor: Aciduzzul | 5 noiembrie, 2015 | 0 comentarii | 179 vizualizari | 2 voturi

Marius Serban Incet-incet Piata Universitatii incepe sa semene cu protestele de acum cativa ani care au debutat furtunos, insa, s-au fasait lamentabil, dirijate cu finete de manipulatorii serviciilor secrete. OK, ati dat jos niste neobolsevici patetici, reprezentantii unui sistem corupt, bolnav, un cancer care macina incet Romania. Pana aici este bine! Dar, de ce nu […]

Autor: Aciduzzul | 5 noiembrie, 2015 | 0 comentarii | 1247 vizualizari | 3 voturi

Victor Roncea Am mai scris despre uriaşele sume de bani vehiculate de agenţi sub steag străin care pretind că lucrează “non-profit” în regim de “voluntariat”, pentru te miri ce: de la salvat balenele din Marea Neagră (chiar şi cele care SAR pe la TV) la salvat interesele noului KGB, bine reprezentate de “Reţeaua Deschisă” a […]

Ofera o donatie
Dacă vrei să contribui și tu, poți dona aici:
fii aproape de noi
Conferinta_AGROstandard
PUB
web design profesionist
Red Moon Media
CAMPANII bp
Atitudine Contemporana
Televiziunea Copiilor
Le Pre
1984 George Orwell
Televiziunea Copiilor
piata BIO
alimente organice
internet manipulation techniques
Adauga banerul de partener Badpolitics pe site-ul tau bad politics
bad politics

2009 - 2017 © BadPolitics