Tom Gallagher
Pana si observatorii perseverenti ai PSD vor fi fost neindoielnic uimiti de inversunarea cu care partidul s-a grabit sa confiste memoria lui Adrian Paunescu. Era, pana la urma, vorba de omul care incercase, in 2005, sa-l convinga pe Ion Iliescu sa intoarca spatele PSD pentru a crea un nou partid de stanga. Victor Ponta, cel care abia terminase cu denuntarea „intelectualilor Führerului”, n-a ezitat nici o clipa sa-l conduca pe ultimul sau drum pe unul dintre principalii propagandisti ai lui Ceausescu – care, gratie asiduelor sale servicii aduse dictaturii, a scris una dintre cele mai negre pagini din istoria culturii romane. Adrian Nastase nu a dorit, fireste, sa ramana mai prejos decat Ponta, drept care a preluat rolul de inalt preot, servind televiziunilor de stiri incantatii de genul „un monument, un geniu poetic, un simbol al…” etc.

Ba, mai mult, a solicitat Guvernului sa instituie zi de doliu national in ziua inmormantarii poetului, solicitare ignorata de putere. Pe blogul sau, Nastase si-a amintit cu amaraciune de zilele insorite petrecute in compania defunctului in perioada anilor ’70-’80, dar nu a suflat o vorba despre tragedia de la Ploiesti, despre sutele de raniti si cei cinci morti ramasi pe constiinta poetului-propagandist, care decisese ca Woodstock-ul sau comunist poate birui pana si intemperiile meteo. In orice tara postcomunista cu o balanta mai echilibrata a justitiei, Paunescu ar fi fost indubitabil nevoit sa viziteze niscaiva sali de tribunal in calitate de inculpat.

Pentru regimul totalitar, tragedia de la Ploiesti a reprezentat un soi de mini-Cernobil, deoarece ii diminua aparatul propagandistic intr-o perioada cu destule esecuri si, in plus, pe fondul cresterii nemultumirilor populatiei. Lui Paunescu i s-a permis un confortabil exil intern – aspect care l-a si salvat dupa 1989, facilitandu-i cariera postdecembrista. Daca ar fi continuat sa mentina cultul personalitatii conectat la aparatele vitale ale propagandei ceausiste pana la evenimentele din decembrie, Iliescu si Nastase s-ar fi vazut pusi in imposibilitatea de a-l mai recruta in vederea promovarii continuitatii proletare in noile vremuri, fie ele si pseudodemocratice.

Spectaculoasa reabilitare a lui Paunescu probeaza, de fapt, imensa minciuna din spatele asaltului letal al fostilor „tovarasi si pretini” asupra lui Ceausescu. Dictatorul trebuia sa moara pentru a permite perpetuarea, in vremuri noi si pline de provocari, a unei mari parti a sistemului care il crease atat pe el, cat si pleiada de Brutusi. In logica acestui sistem, era cat se poate de normal ca Paunescu sa ajunga curand un ales al cetatenilor – care abia se razvratisera impotriva dictatorului, a acolitilor si sicofantilor acestuia -, un arbitru al puterii culturale, precum si un invitat-abonat al posturilor TV. A fost mascota unui sistem politic sinuos care, aidoma reptilelor, a naparlit pentru a putea renaste. Din nefericire pentru populatie, a naparlit mult prea putin.

Pe cand dezbaterile despre mostenirea sa estetica revin, de-acum, criticilor literari, cea etica nu mai necesita nici o analiza, fiind limpede ca influenta morala a lui Adrian Paunescu asupra natiunii a fost una devastatoare. A oferit tineretului, inclusiv artistilor pe care i-a promovat, un adevarat master class despre modul in care se putea avansa si prospera in vremuri de crancena represiune si in cadrul unui mediu social complet viciat.

A avut grija sa goleasca conceptul patriotismului de conotatia sa intrinseca, anume solidaritatea, pe care a inlocuit-o cu o serie de elemente de kitsch comunist, versificate sau vizuale – exact pe gustul cuplului dictatorial. A contribuit semnificativ nu doar la megalomania Ceausestilor, ci si la inocularea morbului cultului personalitatii tinerei generatii, drept care nici in prezent Romania nu pare a se fi lecuit inca de aceasta boala. A infantilizat un intreg segment al tineretului natiunii, iar unii dintre adolescentii de atunci utilizeaza, intre timp, cu mult succes o buna parte a tehnicilor sale de spalare a creierului in mass-media zilelor noastre, preponderent in domeniul audiovizualului – evident, tot in vederea anestezierii cetatenilor de toate varstele.

Paunescu aminteste vag atat de celebrul Père Ubu al lui Alfred Jarry, cat si de bombasticele personaje wagneriene. Dar pe cand Germania inca da dovada de o anumita retinere fata de un compozitor de geniu pe care Adolf Hitler l-a catalogat ulterior drept unul dintre mentorii sai spirituali, Romania a semnalat oficial, zilele trecute, ca ramane adanc afundata in mocirla postdictatoriala. A-l inmormanta cu onoruri militare pe poetul de curte al lui Ceausescu este ca si cum Berlinul ar fi dat unda verde unor funeralii similare pentru Leni Riefenstahl, cineasta cam la fel de apropiata nazistilor si Führerului ca Paunescu regimului totalitar si Mariei Sale, marele Conducator.

Bucurestiul ar trebui sa reflecteze bine asupra imaginii pe care a prezentat-o lumii zilele trecute – un numar semnificativ de lideri politici, in frunte cu presedintele tarii, s-au grabit sa aduca personal un ultim omagiu unui personaj care a decis sa-si vanda discutabilele talente pentru seria avantajelor materiale si spirituale ce decurgeau din postura de menestrel-sef al Ceausestilor.

Sursa: Romania Libera

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

Niciodata in intreaga sa istorie statul si poporul roman, atat cat a mai ramas, nu au fost atat de aprope de extinctie ca acum. Practic, acum se joaca viitorul Romaniei intr-un context politic international extrem de nefavorabil. Lipsa de reactie inseamna acum, pur si simplu, extinctie! Practic, toate partidele, cu exceptia Partidului Noua Romanie (PNR) […]

Partidul Noua Romanie (PNR) considera ca Justitia din Romania este una dintre cele mai corupte institutii publice, fapt confirmat de sondajele de opinie, deciziile contradictorii si arbitrare ale magistratilor avand repercursiuni catastrofale asupra oamenilor si decredibilizand semnificativ statul roman, si asa in disoulutie. PNR sustine cu tarie o lege prin care magistratii sa fie trasi […]

Partidul Noua Romanie (PNR), sustinut de Miscarea Civica Frontul Alfa, sustine ca este o problema de siguranta nationala, in contextul crizei economice fara precedent care va lovi Romania, confiscarea averilor ilicite, investigarea surselor averii afisate, cu precadere pentru demnitari si functionarii publici, audit pentru verificarea datoriei publice a Romaniei, reintroducerea pedepsei cu moartea si majorarea […]

Partidul Noua Romanie (PNR), sustinut de Miscarea Civica Frontul Alfa, cere deratizarea de urgenta a institutiilor publice, populate in prezent cu amante, nepoti, lipitori de afise pe la partide, si alte astfel de specimene. PNR considera ca eliminarea rapida a acestora este o reala problema de siguranta nationala, cu atat mai mult cu cat se […]

Partidul Noua Romania (PNR), sustinut de catre Miscarea Civica Frontul Alfa, cere decapusarea bugetului public, drenat in prezent catre buzunarele unei clici bolsevico-securiste, cu efecte grave asupra dezvoltarii si bunei functionari a societatii romanesti. In contextul crizei economice fara precedent care se intrevede la orizont inca din aceasta iarna, decapusarea bugetului public reprezinta o chestiune […]