Sustine Bad Politics
arhiva stiri
starea vremii
noiembrie 21, 2017, 9:24 pm
Senin
Senin
5°C
Presiunea: 1020 mb
Umiditate: 80%
Vânt: 0 km/h V
Răsarit: 7:20 am
Apus: 4:43 pm
 
ANUNTURI UMANITARE
Editoriale / Opinii
Natura si fascinatiile ei genetice
Aciduzzul | 5 aprilie, 2011 | 0 comentarii | 352 vizualizari |
(5 voturi )

Motto: „Omnium rerum natura cognita levamur superstitione” Cicero (Cunoscand natura tuturor lucrurilor suntem eliberati de superstitii)
Doresc sa va scriu despre cea mai extraordinara stafeta genetica a migratiei pe care un fluture din genul DANAUS, cunoscut sub numele de MONARH, regele insectelor, o realizeaza. El impreuna cu toata curtea sa, incepe migrarea primavara, spre Nord, iar toamna se intorc altii de unde au plecat, zburand in total peste 5.000 (cinci mii) de kilometri cu aripile lor a caror anvergura nu depaseste zece centimetri, ei insisi ne avand cu totul decat cateva grame! Nu este extraordinar!? Dar cine mai citeste astazi despre fluturi, cand in locul Naturii, privim numai ecrane de tot felul, sau cine mai scrie astazi despre fluturi, afara de copii, de specialistii in fluturi si de cei ce au fluturi in cap in loc de pasarele! Zambiti?

Va aduceti aminte de acel psihopat care ii spunea psihiatrului ca are pasarele in cap. Psihiatrul nu a putut sa-l convinga in nici-o forma si atunci a recurs la un siretlic: i-a propus o interventie chirurgicala sa-i scoata pasarelele din cap. Psihopatul accepta bucuros.

Chirurgii simuleaza operatia, ii fac narcoza ii bandajeaza capul si cand il trezesc, ii arata o colivie cu doua pasarele. Fericit, psihopatul pleaca acasa cu pasarele in colivie. Fericirea i-a fost spulberata de un patapievici care il intreaba: „Da, cuibul unde-i?”.

Dezastru total pentru bietul psihopat, care se intoarce inapoi la psihiatru. Din nou, incercarile de convingere raman fara rezultat si atunci se recurge din nou la siretlicul operatiei, dupa care, la trezire, i se prezinta un cuib de pasarele pe o tava. Psihopatul pleaca bucuros la patapievici sa-i arate cuibul, la care omul dracului zice: „Ti-au lasat ouale in cap si au sa faca pui!”. E clar care dintre cei doi era mai psihopat.

Ma opresc aici, cu un ou de fluture in palma, ce este mai mic decat un bob de mac si vreau sa vi-l prezint. Priviti-l pentru ca in el se afla mai multe informatii genetice de cat are computerul dumneavoastra de cateva kilograme si inca ceva ce se ridica deasupra tuturor computerelor din lume: initiaza viata in patru forme diferite si are programata o calatorie migratoare unica, de peste 5.000 (cinci mii) de km, din Mexic pana in Canada si inapoi! Si daca nici acest lucru nu va uimeste, atunci retineti si considerati un fapt cu totul extraordinar: aceasta mare migrare nu este facuta intr-o singura generatie, ci de trei sau patru generatii de-a lungul migrarii, de primavara timpurie pana toamna tarzie a aceluiasi an, printr-o stafeta genetica in care batonul continuarii migratiei este acest ou!

Aceasta extraordinara stafeta porneste din Mexico (Mariposa Monarca Reserve) pana in Canada (in toata preeria si deasupra Marilor Lacuri) iar cand vine toamna canadiana, fluturii pornesc inapoi spre sud. Acestia sunt stranepotii celor care au plecat in primavara din sanctuarul calduros din Mexic. Cum de stiu, dupa trei, patru generatii acesti fluturi sa revina, pe locurile stramosilor lor, locuri pe care nu au fost vreodata? Din codul lor genetic ce incape intr-un ou cat un bob de mac, ou care pe langa toate informatiile somatice si fiziologice ale metamorfozei mai poarta si informatiile extraordinarei lor migratii.

Sa luam in ordine aceasta migratiune, aceasta calatorie trans-continentala. La sfarsitul lunii februarie, fluturii Monarh pornesc spre Nord in valuri mari, galben-portocalii de intuneca ziua, si ajung in Sudul Californiei, unde deja e cald si sunt ierburi, plante si flori ce au o seva, aparent laptoasa, hrana lor esentiala. Aici se imperecheaza, apoi femela depune, imprastiat, in jur de 400 de oua si toata generatia plecata din Mexico isi incheie ciclul vietii. Din ouale depuse, dupa cateva zile iasa o larva foarte mica, dar cu gura foarte mare, care in prima zi isi mananca coaja propriului ou.

Incepand de a doua zi, mananca o cantitate cat greutatea propriului ei corp. In doua saptamani, mananca zi si noapte aproape continuu si astfel larva ajunge de grosimea unui creion si cu o lungime de cinci centimetri, frumos colorata, cu dungi portocalii albe si negre, ce avertizeaza ca sunt toxice. Se retrage intr-un loc dosnic, sigur si in cateva ore isi produce o invelitoare jur imprejur, ca un sac de dormit. Trece din stadiul larvar in cel de pupa in doua saptamani, timp in care are loc marea transformare somatica in fluturi. De la oul din palma pana la fluturele gingas cu aripi frumos colorate galben portocalii cu nervuri negre a trecut o luna.

Noua generatie nu pierde timpul in California si fara vreun fel de ghizi sau marcaje o ia direct spre Nord, spre Canada, zbor de aproape doua mii de kilometri. Specialistii ne spun ca fluturii Monarh zboara, in medie 50 de kilometri pe zi si gasesc curentii de aer spre Nord pe care planeaza kilometri si kilometri! Impresionant, e doar un fluture nu migratoarea gasca canadiana cu anvergura aripilor de peste un metru, dusa spre Nord de gastele cu experienta migrarilor anterioare.

Fluturii Monarh ajunsi in Canada se imperecheaza dupa care femelele depun ouale si generatia se stinge, fiindca media de viata a unei generatii este doar de aproximativ doua luni. Viata de doua luni in care mai mult au zburat spre vara Nordului, pentru a da viata urmatoarei generatii ce se va bucura de vara canadiana si se va continua cu inca una sau doua generati, depinde de caldura si vegetatia verii. La urma, spre toamna, apare cea mai grozava generatie, generatia matusalemica, se va ridica in aer, va lua directia Sud, spre Mexico, zburand peste 2.500 de kilometri, pana la Mariposa Monarca Reserve, unde e cald si bine, de unde au plecat stramosii lor asta-primavara! I se spune generatia matusalemica pentru ca traieste sapte, opt luni si nu se procreeaza decat in primavara urmatoare.

Fapt divers, amuzant: au fost niste fluturisti care au raportat generatia matusalemica a acestor fluturi regali cu specia umana, la carei medie de viata au estimat-o la 75 de ani si au ajuns la prezumtia ca o generatie matusalemica umana ar trai 525 de ani. Distractiv, mai ales daca mergi cu prezumtiile comparative mai departe. Ma abtin, altfel as putea fi considerat fluturist, dar trebuie sa adaug ca, in Mariposa Monarca Reserve, generatia matusalemica nu cred ca hiberneaza ca ursul polar, ci adunati cu miile, pe ramurile coniferelor, fluturii stau intr-o interactiune de transmitere de informatii numai de ei inteleasa si poate chiar mediteaza, in felul lor.

In Mexico, vechii azteci si mayasi au avut un cult fata de acesti fluturi, pe care i-au inclus in cultura si arta lor, in timp ce noi, acum, in Nord America, ii cumparam, la gramada, sa le dam drumul in anumite ocazii festive: just for fun! Mare distractie, mai ales ca si aceasta specie regala este amenintata de ravagiile speciei umane in Natura. Specia noastra, bipeda fara pene, va ramane la urma numai cu ecrane si butoane in mijlocul unei planete devastate de fascinatele ei creatii. Adio fluturi mari, ce purtati in voi intelepciunea creatoare a Naturii, adio cu sincerele mele regrete.

In Romania, ascultam cucul, o pasare detestabila pentru modul ei de reproducere, dar ma obseda repetitivul si monotonul sunet pe care-l facea primavara, fara sa-si fi cunoscut sau auzit vreodata antecesorii: unul doar bun de imperechere, celalalt doar sa faca un ou in cuibul altor pasari, restul dezvoltarii si-a habitudinii progeniturii fiind transmis genetic prin ou.

In Alaska am aflat si am vazut somonii care s-au intors din Pacific pe rauletul de unde plecasera in urma cu trei, patru ani sa perpetueze specia si apoi sa moara, lasand in niste oua, cat cele mai mici margele, toata zestrea anatomo-functionala a speciei plus datele marii lor calatorii subacvatice, de peste zece mii de kilometri in Oceanul Pacific. Cel putin somonii acestia se intorceau de unde plecasera ei insisi, pe cand fluturii regali se intorc dupa trei patru generatii intr-un loc in care nu au mai fost, din care insa au plecat stramosii lor! Deci, Natura a reusit sa faca un progres genetic mai mare, mai miraculos, mai uimitor, extraordinar. In cat timp oare!?
(Corneliu Florea, Winnipeg – Canada)

Sursa: Ion Coja

Adauga un comentariu!

Nume (necesar)

Website


*

Editoriale din aceeasi categorie

Autor: Aciduzzul | 24 iunie, 2016 | 0 comentarii | 268 vizualizari | 2 voturi

Brexit-ul este, fara doar si poate, un eveniment de proportii epice prin prisma perpectivelor pe care le deschide. Brexit-ul reprezinta prima fisura intr-un sistem monstrous care parea monolit. Practic, intreaga oligarhie americana si europeana, cu monstroasa masinarie media aservita au fost luate prin suprindere, in ciuda manevrelor diperate de a influenta in extremis opinia publica […]

Autor: Aciduzzul | 3 iunie, 2016 | 0 comentarii | 275 vizualizari | 2 voturi

Alegerile locale de duminica se remarca prin ceva unic in ultimii 26 de ani. Nicicand in aceasta perioada de dezmat neobolsevic, de jaf si disolutie a tot ce este romanesc, asadar, nicicand in acest sfert de secol, candidatii oferiti spre votare de gastile de crima organizatea numite eufemistic partide, nu au fost mai jalnici. Practic, […]

Autor: Aciduzzul | 11 ianuarie, 2016 | 0 comentarii | 197 vizualizari | 0 voturi

Charles Simic Widespread ignorance bordering on idiocy is our new national goal. It’s no use pretending otherwise and telling us, as Thomas Friedman did in the Times a few days ago, that educated people are the nation’s most valuable resources. Sure, they are, but do we still want them? It doesn’t look to me as […]

Autor: Aciduzzul | 6 noiembrie, 2015 | 0 comentarii | 188 vizualizari | 4 voturi

Marius Serban Nesimtirea de care a dat dovada, astazi, Iohannis (Ioha), presedintele cu o legitimitate fragila al Romaniei, este strigatoare la cer! Astazi, cand se face fix o saptamana de la moartea oamenilor din Colectiv, Ioha a demonstrat cu varf si indesat ca nu a inteles nimic, dar absolut NIMIC, din cerintele strazii,ca nu a […]

Autor: Aciduzzul | 5 noiembrie, 2015 | 0 comentarii | 101 vizualizari | 2 voturi

George Roncea …peste ei, scârbele astea mizerabile și criminale care au ucis în 89 – ca să ajungă la Putere, au ucis în iunie 90 ca să rămână la Putere – și apoi vreme de 25 de ani ne-au batjocorit, umilit, jefuit, călcat în picioare și scuipat în față. A venit momentul să le arătăm […]

Ofera o donatie
Dacă vrei să contribui și tu, poți dona aici:
fii aproape de noi
Conferinta_AGROstandard
PUB
web design profesionist
Red Moon Media
CAMPANII bp
Atitudine Contemporana
Televiziunea Copiilor
Le Pre
1984 George Orwell
Televiziunea Copiilor
piata BIO
alimente organice
internet manipulation techniques
Adauga banerul de partener Badpolitics pe site-ul tau bad politics
bad politics

2009 - 2017 © BadPolitics