Sustine Bad Politics
arhiva stiri
starea vremii
iunie 25, 2018, 6:32 pm
Soare
Soare
26°C
Presiunea: 1020 mb
Umiditate: 23%
Vânt: 4 km/h N
Răsarit: 5:32 am
Apus: 9:04 pm
 
ANUNTURI UMANITARE
Ciutacisme
Oda inchinata Mariei sale Nicolae Ceausescu – Adrian Paunescu
Aciduzzul | 22 iulie, 2009 | 9 comentarii | 6207 vizualizari |
(8 voturi )

Adrian_PaunescuScrisoarea – o odă închinată „Măriei sale“ Nicolae Ceauşescu – a fost redactată la aproape un an după interzicerea Cenaclului Flacăra, în iunie 1985, când cinci tineri au murit călcaţi în picioare pe Stadionul Petrolul din Ploieşti în timpul unui spectacol organizat de Păunescu. Documentul – care se întinde pe patru pagini redactate la maşina de scris – este datat „noaptea de 7 spre 8 februarie 1986“. Pretextul găsit de Păunescu pentru a-i scrie „iubitului tovarăş“ a fost o cuvântare „extraordinară“ la Şedinţa Comitetului Politic Executiv al Comitetului Central al Partidului Comunist Român din 6 februarie 1986.

În acea cuvântare, Ceauşescu punea anumite eşecuri din „înfăptuirea planului cincinal“ pe seama incompetenţei unor persoane din conducerea partidului.

La scrisoare, Păunescu a ataşat şi o poezie, intitulată „Vă mulţumesc – versuri de ecou la Cuvântarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu din 6 februarie 1986“.

Actualul senator PSD susţine că scrisoarea nu a avut scopuri ascunse şi că a fost o reacţie „pozitivă la un fapt mai bun care se petrecuse“ şi că a dorit să sublinieze „nişte lucruri care trebuiau continuate pentru a se putea ieşi din situaţia dificilă în care se găseau diverse sectoare ale vieţii publice“. Epistola lui Păunescu se încheie cu o urare adresată dictatorului: „Să trăiţi, Măria Voastră!“.

Actualul senator PSD a declarat pentru Cotidianul că scrisoarea sa nu este decât o reacţie pozitivă la un discurs care l-a impresionat. Adrian Păunescu spune că-şi aminteşte vag de cuvântarea în urma căreia i-a trimis scrisoarea lui Nicolae Ceauşescu.

„Nu mai ţin minte. Ştiu doar că eram dat afară şi că preşedintele ţării de atunci ţinea nişte declaraţii care m-au entuziasmat. Cred că discursul era despre birocraţie, nu mai ştiu exact. Şi despre nevoia de iniţiative şi despre nevoia de curaj în abordarea realităţii. Nu mai erau chestiunile mele personale. În scrisoare, după cum se vede, eu nu apăram cauza mea“, declară senatorul.

În privinţa tonului laudativ al scrisorii, Păunescu a tunat: „E treaba mea cum vorbeam cu el! Ce te f…e pe dumneata grija asta, cum îi scriam eu lui?!“.

Păunescu susţine chiar că, în momentul redactării scrisorii, el se afla în opoziţie faţă de sistem şi nu neapărat faţă de Ceauşescu. „Repet, nu era dictator, era preşedintele ţării. «Dictator» a fost numit ulterior de cei care sunt foarte curajoşi după război şi sunt anticomunişti după comunism.

Eu am reacţionat pozitiv la un fapt mai bun care se petrecuse. Faţă de altele n-am reacţionat. Şi «altele» sunt cuprinse în «greşelile care s-au comis» din scrisoare.“ Păunescu susţine ca şi-ar fi dorit să nu fi fost avertizat cu acel „vot de blam“.

Poetul spune că nu a primit nici o reacţie din partea lui Ceauşescu la acea scrisoare şi că i-a mai scris şi cu alte ocazii. Mai declară că l-a iubit pe Ceauşescu, dar că l-a şi contestat. Întrebat de versuri omagiale aduse Tovarăşului, conchide pe un ton nervos: „Parcă sunteţi născuţi din cizma lui Adolf Hitler! De unde atâta fundamentalism, atâta trogloditism? Da’ cine p…a mă-sii sunteţi voi, mă, să mă-ntrebaţi pe mine? Voi ce-aţi făcut? Bate-te cu cenzura şi după aia vorbim!“.

Cuvântarea lui Ceauşescu a inspirat poezia „Vă mulţumesc“

Versuri de ecou la Cuvântarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu din 6 februarie 1986

„Întreg, al dumneavoastră, aşa mă simt din nou
Că de minciuni şi falsuri fiinţa mi-e sătulă,
Vă mulţumesc de toate, Cinstit şi Bun Erou,
Renaşte-n mine însumi şi ultima celulă.

Parcă trăiam exilul himeric în pustiu
Şi fapta dumneavoastră avu deodată-n mine
Efectul formidabil al unui trăznet viu
Lovind în ce e putred ca-n rest să facă bine.

Sunteţi atât de tînăr şi-atât de curajos,
Aţi deşteptat întreagă speranţa românească,
V-au dat strălimpezime durerile de jos
Şi-aţi doborât minciuna ca pe-o cumplită mască.

Necazuri sunt destule, în viaţa tuturor,
Şi fiecare-şi vede întâi pe ale sale,
Dar oamenii suportă necazul mai uşor
Când adevărul totuşi e cea mai dreaptă cale.

Acest popor doreşte întregul adevăr
Şi-acum când grea e iarna şi iarăşi sunt probleme
Nevoie e de oameni, «nu de justificări»,
Şi, dacă va fi astfel, n-avem de ce ne teme.

Vă văd apoteotic, ca pe un Voievod,
Ce ştie să aplece urechea spre Ion Roată,
Şi se-adresează ţării în cel mai simplu mod
Ca-n ’72, ţin minte: «Acum ori niciodată!»

De-aici, din umilinţa la care sunt constrâns,
Chiar dacă nu am dreptul propriei mele arte,
Bolnav, hulit şi singur, cu ochii arşi de plâns
Am să vă fiu ostaşul cinstit până la moarte.

Februarie patetic! Vrem veşti, nu vrem poveşti,
Şi aşteptăm ca Geniul acestei patrii bune
Să-nceapă primăvara conştiinţei româneşti
Şi tot ce e valoare în juru-i să adune.

Ce radicalitate în felul omenesc
De-a spune adevărul, de-a-l transforma în torţă,
Ce, de va fi nevoie, din morţi să mă trezesc,
De m-aţi chema vreodată, mai am în mine forţă.

În vremurile grele pe care le trăim
Când o planetă-ntreagă se plânge că o doare,
Dezamorsând minciuna, Eroule sublim,
Sunteţi Bărbatul Ţării şi Unica Salvare.

Noi, să vă fie bine, oriunde-am fi, veghem,
Dar vă rugăm sfielnic să fiţi cu luare-aminte
Să nu-nnoiţi doar oameni, ci şi acest sistem
Care prin sine însuşi falsifică şi minte.

Amprenta dumneavoastră să tuteleze, ea,
Nu nişte reparaţii la vise iluzorii,
Ci radicalizarea lăuntrică şi grea,
Sub semnul Competenţei, Iubirii şi Valorii.

Să vină primăvara conştiinţei româneşti,
Renaşterea naturii, speranţei şi a muncii,
Exemplu de-nnoire pornind din Bucureşti:
Un neam care-şi iubeşte şi pe bătrâni, şi pruncii.

Îndoliat de rele, acum mă nasc din nou,
Slujindu-mi cu credinţă, după putere, ţara,
Vă mulţumesc de toate, Cinstit şi Bun Erou,
Din Geniul dumneavoastră, ca un fertil ecou,

Să vină Adevărul, să vină Primăvara.

Adrian Păunescu 7-8 februarie 1986“

Stimate tovarăşe Nicolae Ceauşescu,

Trist şi singur şi umilit, cum sunt, dat la o parte de forţe obscure din prima linie a luptei pentru afirmarea „Spiritului Ceauşescu“ în viaţa publică românească, pierzân-du-mi aproape orice speranţă că acolo, sus, unde sunteţi, glasul meu se va auzi, datorită norului greu penetrabil de calomnii în care am fost învăluit, uitând probabil în tristeţea mea sinucigaşă chiar şi ştiinţa de-a mă mai eventual bucura, am avut, totuşi, marea fericire de-a citi cuvântarea dumneavoastră de la Şedinţa Comitetului Politic Executiv al Comitetului Central al Partidului Comunist Român de joi 6 februarie 1986.

Începusem să cred că adevărul va ajunge greu la dumneavoastră şi boceam cu capu-n pernă, câteodată, pierderea acestei şanse, pe care mi-o explicam prin sistemul triumfalist şi viciat, de dezinformare criminală, care e aproape fatal să apară într-o lume care nu-şi mai conservă dialectica şi opoziţia.

Vreau să vă spun, tovarăşe Nicolae Ceauşescu, clar şi din tot sufletul meu, că, şi dacă în România ar fi 200 de partide, eu tot în partidul condus de dumneavoastră aş face cerere de înscriere sau reînscriere, chiar dacă aş şti că alte partide m-ar plăti, iar partidul acesta mi-ar mai da o dată vot de blam cu avertisment.

Nu sunt un apucat, nu sunt un nebun, dar sunt un patriot adevărat care nu poate să nu observe că în problemele fundamentale ale României aveţi o scânteie divină şi vă călăuzeşte un geniu lăuntric.

Vineri, 7 februarie, am căutat un ziar cu cuvântarea dumneavoastră în toată Capitala, îmi spusese tata de cu noapte că v-a auzit la televizor şi că aţi vorbit extraordinar. Tata are 70 de ani şi mă roagă să vă transmit că, dacă e nevoie de dânsul pentru apărarea României şi a fiinţei dumneavoastră, la care ţine ca la adevăratul eliberator al ţării, vă stă la dispoziţie cu viaţa lui, pe care n-au ocolit-o dramele, puşcăriile, nedreptăţile, dar în care nu şi-a permis niciodată să-şi trădeze credinţa în ceea ce a iubit şi iubeşte.

Şi-ntr-un târziu am găsit un ziar, şi parcă nu-mi venea să-mi cred ochilor. Nu m-am îndoit niciodată de marea dumneavoastră iubire pentru adevăr, dar am ştiut că mulţi şi-au construit carierele minţindu-vă.

Dar când am văzut că sunteţi încă atât de tânăr, atât de curajos, atât de lucid, atât de realist şi de necruţător cu adevăraţii responsabili ai diverselor necazuri, pe care le trăieşte minunatul popor, zbuciumatul popor, din al cărui geniu sunteţi nutrit, am înţeles nici pentru mine, nici pentru ceilalţi oameni, care au fost îndepărtaţi sistematic şi programatic de dumneavoastră, nimic esenţial nu e pierdut.

Că am pierdut funcţii, că am fost terfelit, că mi s-au oprit cărţile şi mi s-a confiscat abuziv ceea ce am construit corect la Breaza, că nu mi se mai îngăduie să public şi că sunt practic interzis în ţara mea nu înseamnă nimic: un fleac în raport cu marea fericire, cu extraordinara fericire că Tovarăşul nostru, că Omul nostru, în care ne-am investit speranţele şi tinereţea, ştie adevărul despre ţară şi nu-i lasă pe mincinoşi, pe duri, pe incompetenţi să triumfe.

La multe rele v-au îndemnat ei şi unele, din păcate, s-au şi comis, dar există o compensaţie istorică, există o revanşă a adevărului şi sunteţi autorul unui gest pe care mă văd obligat să-l numesc istoric, deşi cuvântul „istoric“ e cam obosit de prea multă întrebuinţare, şi când trebuie, şi când nu trebuie.

Iubite tovarăşe Nicolae Ceauşescu, profetice cuvinte aţi rostit şi bine aţi făcut că le-aţi lăsat să apară, să fie cunoscute de acest popor care vă iubeşte, în ciuda faptului că îl fugăresc şi-l chinuie diverşi oameni cu putere, care au neruşinarea să se prevaleze de numele dumneavoastră în acţiunea lor de subminare a economiei naţionale, a agriculturii româneşti, a spiritualităţii româneşti, pentru că, după toate acestea, cred ei, ajungându-se la faliment, România să fie uşor remorcată de falsele idei înnoitoare de la răsărit.

Şi ce-or mai vrea ei? În loc de Hora Unirii, pe care dumneavoastră aţi restituit-o ţării, să ieşim în piaţa mare şi să jucăm, în frunte cu incompetenţii, pe care i-aţi demascat, la începutul acestui februarie 1986, şi care nu vă vor iubi niciodată, să ieşim şi să jucăm o Gorbaciovskaia pe furate, până într-un punct, şi-un ceardaş, o Kadarească de la acel punct încolo.

Eu, tovarăşe Secretar General, fie că mă vor omorî azi, fie că mă vor ierta până mâine, înjurat şi de Europa Liberă şi de Moscova, şi de Budapesta şi vai, şi de Bucureşti, cred în ceea ce am apucat să cred în August 1968, când mi-aţi făcut onoarea să mă primiţi în singurul partid comunist care s-a opus deschis violenţei, invaziei, coaliţiei împotriva libertăţii, Partidul Comunist Român.

Mi s-a putut părea, şi-mi dau seama că am greşit, că adevărul nu va mai ajunge niciodată întreg la dumneavoastră. Dar sufletul dumneavoastră întreg, mintea dumneavoastră pătrunzătoare, caracterul dumneavoastră neînfricat v-au condus spre o analiză de o unică acuitate şi care trebuie să rămână în istoria economică şi socială a României moderne un document definitiv.

Vedeţi dumneavoastră, cuvintele sunt iarăşi prea obosite, prea le-au ponosit vopsitorii de ocazie, linguşitorii de toată mâna şi detractorii de toate felurile. Dar cu ce să vă comunic emoţia mea? Acesta este Adevăratul Nicolae Ceauşescu al Istoriei Românilor, marele patriot revoluţionar, necopleşit de rutină şi capabil de gesturi epocale, pe care noi toţi ceilalţi s-ar cuveni să-l transformăm în realitate. În valori, competenţe, beneficiu social.

Acum, poporul român aşteaptă măsurile organizatorice pe care le anunţă cuvântarea şi care să aşeze lângă dumneavoastră oameni competenţi şi credincioşi. Dar acelaşi popor care vă iubeşte aşteaptă şi acele acte revoluţionare prin care sistemul osificat şi nefertil pentru înnoiri să fie radicalizat, spre a purta nu amprenta leninistă, ci amprenta lui Nicolae Ceauşescu, cel mai de seamă gânditor politic al situaţiei României sale.

Ştiţi, desigur, mai bine decât noi toţi, dar vă reamintesc şi eu, că oricâte schimbări de persoane aţi face, dacă nu va funcţiona corespunzător sistemul, cu o reală competiţie a valorilor şi cu o vie înfruntare a opiniilor într-o corectă luptă de idei (cum aţi cerut cândva într-o analiză a dezvoltării ştiinţelor sociale), situaţia nu se va putea modifica esenţial.

Va trebui ca democraţia pe care aţi promovat-o principal şi neabătut să funcţioneze ca o nouă pârghie a progresului economic: şi în industrie, şi în agricultură, şi în ştiinţă, şi în cultură. Dar, vai, Tovarăşe Nicolae Ceauşescu, ca să vă dau un exemplu: ajunge un singur Dulea la un car de cărţi şi întreaga producţie editorială stă, iar fierberea în cultură nu e bună şi nu face bine renumelui culturii române.

Mă-nchin dumneavoastră pentru fantastica, surprinzătoarea capacitate de a redescoperi adevărul, îmi pare rău că rănile pe care le port nu-mi îngăduie să susţin o campanie publică de analiză şi subliniere a ideilor pe care le-aţi esenţializat în cuvântarea din 6 februarie 1986.

Pot doar să vă mulţumesc şi să sper că mă va găsi viu momentul în care eventual ar mai fi nevoie de mine. Vă vrea ţara, aşa vă iubim noi, aşa ne faceţi să ne ridicăm şi din morţi, pentru a dovedi că, într-adevăr, cum spuneţi, o ţară nu se face cu justificări, ci cu fapte.

Să trăiţi, Măria Voastră! Şi să nu lăsaţi pe cei ce se ascund sub justificări demagogice să compromită în vreun fel această Adresare Către Naţiune care, în ciuda conciziunii ei, are valoarea unui adevărat Raport de Epocă. Să fiţi sănătos, omule bun şi drept, pentru a putea scoate de guler din scena politică fariseii şi pentru a ne conduce cu geniul dumneavoastră izbăvitor.

Iată de ce am considerat că nu e deplasat să vă trimit aceste rânduri. Ar fi, după opinia mea, normal ca lipsurile constatate de dumneavoastră şi arătate naţiunii să fie analizate atent, pentru ca valoarea documentului pe care ni l-aţi oferit să nu rămână izolată, vremelnică şi să nu pară o terapie momentană, când e vorba de fapt de nişte vicii de fond, care ţin în loc mersul înainte al acestei patrii care vă e atât de scumpă. Aş vrea să cred că noi toţi vom înţelege în spirit critic şi autocritic marele dumneavoastră exemplu de înţelepciune şi curaj.

Să trăiţi, Măria Voastră!
Adrian Păunescu, noaptea de 7 spre 8 februarie 1986

Sursa: Cotidianul

9 Comments

  • AD MELIORA
    noiembrie 30, 2010

    I wish I had the possibility to express my stand on this in a public speech so every single corner in that country can hear my view on that.

    I have a high regard for this poet. And my heart bleeds every time I read negative and disgraceful comments about this great spirit’s work on different blogs or in different talk shows.

    I have a question for all those who have blamed this great man for whatever they’ve felt convenient for themselves at different times throughout the last several decades.

    – Has any of you above any idea about what “AUXESIS” means in literary studies?-
    Adrian Paunescu often employed this figure of speech for rhetorical effect to convey the opposite meaning. On the other hand, it seems to me that those who don’t really understand his work so vehemently and so often employ “MEIOSIS” trying to undermine, understate and tarnish the power and significance of his great work and love for his country and cultural identity.

    I wish every single individual read every single line of his work before rushing into making comments. How many of you honestly can speak in an informed way of his literary work and missives as driven by a political context and regime so few actually had the courage to stand up against with the power of words and intellectual mind? I wish the media would have the decency and moral obligation at least to run an unbiased series of talks or radio broadcasts about Paunescu’s CENSORED poetic works during the late 70’s and 80’s.

    Finally and honestly, it seems to me that some of the media people over there and politicians could do with some studies in Rhetoric, Contextual History, Social Psychology, Sociology and (Critical)Discourse Analysis, particularly Rhetoric with all its long-existing rhetorical devices and figures of speech ever employed since ancient Greece before they make a mockery of themselves.

      (Quote)

  • Emil Ciocan
    noiembrie 14, 2010

    Guvernul Mondial
    * Primul secret pentru a dirija oamenii şi a fi stăpân al opiniei publice este să semeni discordia, îndoiala şi să creezi puncte de vedere opuse, până când oamenii, pierduţi în această confuzie, să nu mai poată şti ce să mai creadă şi să se convingă că e preferabil să nu aibă nici o opinie personală când este vorba de treburile statului. Trebuie întreţinute pasiunile poporului şi creată o literatură insipidă, obscenă şi respingătoare.

    * Invidia, ura, certurile şi războaiele, privaţiunile, foametea şi răspândirea unor epidemii trebuie să epuizeze popoarele în aşa măsură, încât oamenii să nu mai vadă altă soluţie decât să se supună pe deplin dominaţiei iluminaţilor.

    * Poporul va trebui să fie obişnuit să ia aparenţele drept realitate, să se mulţumească numai cu lucruri superficiale, să urmărească doar propria plăcere, să se epuizeze în căutarea de lucruri noi şi, în final, să-i urmeze pe iluminaţi.

    * Masa de oameni fiind oarbă, lipsită de judecată şi incapabilă să judece ea însăşi, nu va avea dreptul să-şi spună cuvântul în treburile statului, dar va trebui să fie guvernată cu o mână de fier, în mod drept, dar cu o severitate nemiloasă.

    * Va trebui să fie exacerbate în Europa diferenţele între persoane şi popoare, să fie aţâţate ura rasială şi dispreţul faţă de credinţă, ca să pară o prăpastie de netrecut, astfel încât nici un stat creştin să nu găsească susţinere.

    * Vanitatea înalţilor funcţionari de stat va trebui să împingă guvernele să accepte împrumuturile externe, care le vor îndatora şi le vor face sclavii iluminaţilor. Provocând crize economice şi retrăgând brusc toţi banii disponibili, va trebui să se provoace prăbuşirea economiei monetare a celor care nu sunt iluminaţi.

    * Toate aceste mijloace vor face poporul să-i roage pe iluminaţi să ia conducerea lumii. Noul guvern mondial trebuie să apară ca protector şi binefăcător pentru toţi cei care se supun în mod liber lui (ONU). Dacă un stat este rebel, vecinii lui trebuie îndemnaţi să-i declare război. Dacă aceştia vor să se alieze, trebuie dezlănţuit un război mondial’”.

    În sprijinul demonstraţiei sale, autorul ne confirmă că acest text este o copie conformă a Protocoalelor înţelepţilor Sionului şi că evreii au fost înlocuiţi cu iluminaţii. Şi argumentează astfel: „Am văzut deja la ordinul cui a înfiinţat Adam Weishaupt Ordinul Iluminaţii din Bavaria. Este uşor să tragem concluzia de unde provine Noul Testament al Satanei”. Printr-un silogism evident, Jan Udo Holey ne înclină să credem că în spatele Noului Testament al Satanei se ascund evreii, care aspiră la distrugerea şi la controlul omenirii.

      (Quote)

  • JW
    noiembrie 8, 2010

    Nu-l mai comparati cu Eminescu! Va rog!

      (Quote)

  • JW
    noiembrie 8, 2010

    Poezia NU e geniala. Are o multime de versuri nonsens. Caracterul, elogiindu-l pe Ceausescu- e josnic. Aparu disparu la adio tu?!?!?!

      (Quote)

  • robert
    noiembrie 8, 2010

    Aceste texte anuleaza intreaga opera poetica ale versificatorului inspirat A.D.. N-a fost totusi lipsit de personalitate, un om cultivat, chiar daca a maimutarit apucaturile dictatoriale ale puterii ancien regime. Nici nu mai stii ce sa crezi, daca te gandesti ca subaceleasi auspicii ale sloganurilor ceausiste s-a facut cunoscut ca “mare critic” si N.M. Apolzan, care trece drept un om fin, daca nu chiar un disident.  

    cred ca ai vrut sa spui “opera poetica a” nu “opera poetica ALE” nu ma mir ca n-ai inteles nimic din ce a scris omul asta. n-ai citit nici un volum de poezii Adrian Paunescu. ai citit scrisoarea asta si ai citit-o degeaba, daca nu ai priceput ironia si critica la adresa sistemului. Omul a riscat enorm prin cuvinte de felul asta, mai ales ca oricine i-ar fi putut atrage atentia lui ceausescu ca Paunescu nu il lauda, ci doar il ironizeaza.

      (Quote)

  • noiembrie 5, 2010

    Interesant, Paunescu a avut taria de caracter de a-l ataca pe Ceausescu si lasitatea de a-l accepta pe Iliescu…stupid!!!

      (Quote)

  • sam
    noiembrie 5, 2010

    Noi, să vă fie bine, oriunde-am fi, veghem,
    Dar vă rugăm sfielnic să fiţi cu luare-aminte
    Să nu-nnoiţi doar oameni, ci şi acest sistem
    Care prin sine însuşi falsifică şi minte.
    dumnezeu sa-l ierte!
    cine a mai avut curajul sa spuna lucruri asemenea?
    o sa mai treaca 100 de ani sa se nasca un eminescu
    si inca 100 sa se nasca un paunescu

      (Quote)

  • bidivii
    noiembrie 5, 2010

    Extraordinara scrisoare!
    “sistemul triumfalist şi viciat, de dezinformare criminală, care e aproape fatal să apară într-o lume care nu-şi mai conservă dialectica şi opoziţia. […] am ştiut că mulţi şi-au construit carierele minţindu-vă.[…] La multe rele v-au îndemnat ei şi unele, din păcate, s-au şi comis, […] E VORBA DE FAPT DE NISTE VICII DE FOND, care ţin în loc mersul înainte al acestei patrii.”
    Numai cine a trait acei ani intelege ce curaj nebun demonstreaza cuvintele acestea. Adrian Paunescu e un titan cu care sunt norocos ca sunt contemporan.

      (Quote)

  • ana david
    noiembrie 5, 2010

    Aceste texte anuleaza intreaga opera poetica ale versificatorului inspirat A.D.. N-a fost totusi lipsit de personalitate, un om cultivat, chiar daca a maimutarit apucaturile dictatoriale ale puterii ancien regime. Nici nu mai stii ce sa crezi, daca te gandesti ca sub aceleasi auspicii ale sloganurilor ceausiste s-a facut cunoscut ca “mare critic” si N.M. Apolzan, care trece drept un om fin, daca nu chiar un disident.

      (Quote)

Adauga un comentariu!

Nume (necesar)

Website


*

Editoriale din aceeasi categorie

Autor: Aciduzzul | 27 februarie, 2014 | 1 comentarii | 525 vizualizari | 4 voturi

Art. 30 / (2) Cenzura de orice fel este interzisă. – Constitutia Romaniei Consiliul National al Audiovizualului (CNA) analizeaza maine, intr-o sedinta speciala, cazul cenzurii fara precedent de la TVR, unde directorul interimar Stelian Tanase a intrerupt transmisia emisiunii “Mostenirea Clandestina” pe TVR International, in urma cu aproape 20 de zile, vineri, 7 februarie a.c., […]

Autor: Aciduzzul | 30 octombrie, 2013 | 2 comentarii | 910 vizualizari | 5 voturi

Dupa cum era usor de anticipat, “eutansia” nu se va termina in Romania odata cu bietii caini maidanezi. Tocmai a inceput eutanasierea copiilor!! Mai precis a fetitelor…Dupa ce tocmai au rezolvat cainii maidanezi, Realitatea TV a trecut acum la sterilizarea si eutanasierea fetitelor de 11 ani! De data asta, cu un mic ajutor din partea […]

Autor: Aciduzzul | 30 octombrie, 2013 | 7 comentarii | 1622 vizualizari | 6 voturi

Nu-i asa ca sunteti copii mari, educati si cu un IQ rezonabil, calitati care nu va mai permit sa credeti in “coincidente”?!! Ce-ati zice daca ati afla ca, exact cu patru zile inainte de “tragedia” Ionut, in plin clocot al scandalului Rosia Montana, baietii si fetele de la PNL discutau(n-o sa ghiciti!) despre cainii maidanezi?!!(FOTO) […]

Autor: Aciduzzul | 17 octombrie, 2013 | 2 comentarii | 311 vizualizari | 1 vot

UP-DATE IN PROGRESS…

Autor: Aciduzzul | 14 octombrie, 2013 | 9 comentarii | 1493 vizualizari | 9 voturi

Marius Serban Romania a devenit, mai mult ca niciodata, un spatiu suprarealist. Dadaist. Cred ca este, in acest moment, singura tara din lume in care uciderea cu sange rece a copiilor si violul sunt pe deplin accepate, ba chiar incurajate cu blandete, daca avem in vedere lipsa de reactie a concetatenilor nostri fata de aceste […]

Ofera o donatie
Dacă vrei să contribui și tu, poți dona aici:
fii aproape de noi
Conferinta_AGROstandard
PUB
web design profesionist
Red Moon Media
CAMPANII bp
Atitudine Contemporana
Televiziunea Copiilor
Le Pre
1984 George Orwell
Televiziunea Copiilor
piata BIO
alimente organice
internet manipulation techniques
Adauga banerul de partener Badpolitics pe site-ul tau bad politics
bad politics

2009 - 2018 © BadPolitics