Sustine Bad Politics
arhiva stiri
starea vremii
octombrie 22, 2017, 6:24 pm
Soare
Soare
17°C
Presiunea: 1020 mb
Umiditate: 59%
Vânt: 7 km/h ESE
Răsarit: 7:39 am
Apus: 6:20 pm
 
ANUNTURI UMANITARE
Editorialele editiei
Ovidiu Ohanesian despre noul sef al SIE, Teodor Melescanu, si un fost spion rupt in fund al DIE. Un spion gorjean la New York
Aciduzzul | 29 februarie, 2012 | 0 comentarii | 1546 vizualizari |
(6 voturi )

Ovidiu Ohanesian
La sfarsitul anului 2009 am fost audiat de Comisia pentru aparare, siguranta nationala si ordine publica a Senatului Romaniei pe tema afacerii “Rapirea din Irak”. Nu mai insist asupra subiectului, pentru ca rezultatul expunerii mele in fata alesilor tarii a avut rezultatul asteptat – ZERO. Cu acest prilej, am avut placerea sa-l cunosc pe presedintele comisiei, domnul senator Teodor Viorel Melescanu, care intr-o scurta pauza m-a invitat in biroul sau. Uns cu toate alifiile, mai ales cele diplomatice, senatorul afisa o superioritate retinuta si o siguranta de sine caracteristice diplomatilor din structurile militarizate. Dupa cuvintele de intampinare, Melescanu si-a aprins un trabuc din cele scumpe si cu zambetul pe buze, astepta sa deschid vorba despre problemele mele. Stiti dumneavoastra: rapiri, Hayssam, teroristi. Trabucul de foi fumega ideea unui adevarat simbol falic al superioritatii masculului alfa in fata haitei.

“Il cunoasteti pe Emil Andreescu?”, l-am intrebat pe senator. Zambetul i-a pierit intr-o clipa. Trabucul de abia inceput isi gasi odihna de indata in scrumiera.

“Da.” Raspunse el cu glas pierit si isi aprinse indata o noua tigara de foi.

Povestea spionului gorjean Emilian Traian Andreescu nu a inceput cu “a fost odata ca niciodata”, ci cu un joc al sortii. In iulie 2010, pe cand coordonam doua dintre cele mai vechi publicatii din Gorj, o stire mi-a atras atentia. Trecut binisor de 60 de ani, un fost spion extern isi sustinea licenta la Universitatea Constantin Brancusi, alaturi de studentii care ii puteau fi copii sau chiar nepoti. Cu un CV impresionant, cunoscator de multe limbi straine, capitanul DIE (r) Emil Andreescu era la a treia licenta, ba chiar a patra (licenta la o cunoscuta universitate americana este la secret) cum aveam sa aflu mult mai tarziu de la apropiatii sai.

Viata fostului ofiter DIE este o adevarata epopee cu suisuri si coborasuri, demna de un scenariu de film, dar poate cel mai interesant lucru este modul cum un nepot de boier a reusit sa ajunga ofiter al Departamentului de Informatii Externe (DIE) a Securitatii. Andreescu Traian Ion Emilian se trage dintr-o familie de boieri gorjeni, bunicul sau Ion Andreescu fiind un cunoscut om de afaceri in Bucurestiul interbelic, iar tatal Gheorghe, un medic cunoscut. Andreescu a avut o copilarie si o adolescenta lipsita de griji.

A terminat liceul Petru Groza (actualul Colegiu Tudor Vianu) alaturi de odraslele protipendadei comuniste a anilor ’60.
Initial, Andreescu a absolvit doua facultati din cadrul ASE: Finante, credit, contabilitate – 1968 si Comert Exterior – 1970, facultate la care se intra pe baza de dosar. In timpul studentiei, Andreescu muncea ca ghid si interpret poliglot la ONT.

Cum a ajuns spion DIE un fiu de boier? Din intamplare, povestesc fostii colegi ai gorjeanului de la externe. Dupa marea epurare din partid si din aparatul de Securitate de dupa 1965, se cautau cadre noi cu facultate. Vechii ofiteri cu 6-7 clase primare, necunoscatori de limbi straine, dar scoliti in Uniunea Sovietica erau scosi din sistem la gramada. Multi dintre acestia erau racolati de KGB si casatoriti cu rusoaice, evreice sau ucrainence.

“Nicolae Ceausescu a ordonat o epurare masiva a aparatul de securitate, o curatare de fostele cadre pregatite in URSS. Multi intorsi in tara cu sotii rusoaice. Si potentiali spioni URSS din institutiile de siguranta ale statului roman. Pentru a fi sigur de epurarea aparatului, Ceausescu l-a adus sef de personal la DIE pe fratele sau Nicolae Andruta Ceausescu, colonel.

Totodata vechiul sediu DIE deconspirat de numeroase tradari in special din RFG din anii ‘60 ale spionilor cunoscuti Ciuciulin, Horobet si altii, fosti colegi cu generalul Pacepa, a fost mutat la Banca din Batistei”, isi aduce aminte un fost coleg de spionaj al gorjeanului Andreescu. Aceeasi poveste s-a repetat si cu analfabetii promovati in Armata. Omul imi spune ca in cazul lui “Emil”, norocul sau ghinionul sau s-a numit Dumitru Danau, fost sef pe spatiul RFG in Directia a III-a Contraspionaj si bun prieten cu viitorul sef al DSS generalul Iulian Vlad. Gorjean, invatator si activist ca si generalul Vlad, Danau a fost adus in Securitate dupa un stagiu in randul cadrelor de nadejde ale PCR.

De aici inainte, limbajul cercetatorului DIE cu care stau de vorba se specializeaza. Imi explica rabdator, cu o limba de lemn, ca datorita hiatusului creat prin epurarea masiva a cadrelor DIE cu studii in URSS (replasate in viata civila, in diverse institutii, in special la ONT Carpati sau in vestitele intreprinderi de comert exterior ca ofiteri in rezerva), era imperios necesara reconstituirea institutiei cu “personal tanar, patriot, foarte bine pregatit profesional”, care sa preia din mers sarcinile unor ofiteri cu experienta trecuti in rezerva.

Pe scurt, dupa ce capitanul Danau s-a intalnit cu un cadrist DIE pe holul Ministerului de Interne si acesta l-ar fi intrebat daca nu are un baiat pentru coordonare la V2, fostul contraspion i l-ar fi recomandat pe prietenul sau Emil Andreescu. Pur si simplu nu aveau oameni de incredere care sa coordoneze spatiul SUA, mai precis New York. Intamplator sau nu, Emil (bun cunoscator al limbii engleze) o curta intens pe viitoarea cumnata a lui Mitica Danau. Erau amandoi gorjeni si de aici toata dandanaua. Asa a ajuns tanarul Emil sa coordoneze in 1973 spatiul America din sediul V2 de pe Matasari, biroul de pe colt, la etajul intai.

“Asa se explica de ce niste putoi ca noi, locotenenti, niste pusti acolo, ocupam functii mult prea mari. Noi am facut coordonare fara sa facem o zi de scoala. Noi am invatat din dosare, intelegeti? Am facut ucenicie la locul de munca pentru ca eram destepti si ne-am adaptat. Din dosare ne-am dat seama ce prostii au facut unii, ce imbecilitati erau acolo.

Scoala din Baneasa era ticsita cu ofiteri luati de obicei din scoli militare, cu origine sociala buna, baieti destepti, dar care nu puteau sa faca fata peste noapte cerintelor muncii externe. Si atunci au fost obligati sa ia din Facultatea de Comert Exterior, d’astia super-pregatiti. Asa se explica infuzia masiva de ofiteri din comert exterior. A fost singura solutie logica.”, povesteste un fost ofiter SD, subordonat al generalului Ion Mihai Pacepa.

Dar cum pentru orice compromis exista si un pret, Emil Andreescu avea sa plateasca scump intrarea in DIE. Mai intai a renuntat la cumnatica lui Danau, fiind insurat de „serviciu” cu o frumusete de unguroaica, Mariana, ofitereasa si ea.

Cand au fost trimisi la post la ONU, Mariana a primit misiunea sa se infiltreze in diaspora maghiara din New York si sa culeaga informatii despre iredentistii unguri si evrei, mai ales despre cei care lucrau in redactia revistei Menorah. Spionii externi si familiile lor relationau foarte greu intre ei. Se fereau unii de ceilalti mai rau decat se fereau de dusmanul imperialist. Nu stiau niciodata ce rapoarte da cutare la Bucuresti despre colegi.

Prieteniile se legau foarte greu. Mariana Andreescu era buna prietena cu nevasta spionului Horotan – nume de cod Horatiu, varul generalului afacerist Iles, aflat la post la Geneva in acea perioada. Sotiile diplomatilor ONU socializau la cursurile de limbi straine organizate de Hospitality Commity sau la diverse receptii. Mariana se mai indeletnicea printre altele si cu traducerea interceptarilor in limba maghiara, realizate de cifrorii reprezentantei. La intoarcere in tara, dupa sapte ani, Mariana a primit o prima de 10.000 de lei. In ultimii zece ani, femeia sufera de o boala grea care a pus-o la pat.

Dupa mai bine de trei decenii, ofiterii “D”, cum erau denumiti codificat toti colegii lui Andreescu de la divizia V2, critica dur politica de cadre dusa de conducerea DIE de la vremea aceea. Fostii externisti spun ca trimiterea ofiterilor gen Emilian Andreescu la post la ONU, insemna deconspirare.

“Era clar ca dintre atatea milioane de romani, aia putinii care mergeau in America erau agentii statului. Cand esti plecat in numele statului afara, esti agentul statului. Pe Andreescu l-au distrus cand mergea cu acoperire oficiala. Si in ziua de azi e cu stea in frunte, ca organul contrainformativ stia clar ca tot ce era diplomat, agentie economica, TAROM, atunci erau oamenii puterii comuniste.”, spun acestia.

Colegii de la Externe

Marele regret al lui Andreescu este ca nu a fost folosit ca ofiter deplin conspirat “S”, adica ilegal in cadrul unitatii speciale “U”. Trimis in Vest inca din vremea cand activa ca student in cadrul ONT, putea fi casatorit cu o turista straina, perfect acoperit.

Legendat la nivel inalt, intr-o prima faza, viitorul ofițer S, avea parte de “șicane” din partea statului statului roman. Autoritațile comuniste se prefaceau ca nu-l lasau sa plece. Apoi, viitoarea sotie ii scria senatorului X, care facea lobby pe langa Nicolae Ceausescu. Si acoperirea era gata.

Emilian Andreescu a fost trimis la post de urgenta in 1973 pentru a-l schimba pe un alt diplomat cu probleme Nicolae Ropotean, care se implicase intr-o relatie amoroasa cu o cipriota, functionara internationala la ONU. Profesorul Ropotean, ardelean de fel, era un bun vorbitor de limba engleza si a fost mutat la ISMB (Securitatea Municipiului Bucuresti), apoi la BRCE, unde a lucrat pana in 1989 la un serviciu special care se ocupa de repatrierea mostenirilor. Bun prieten cu ambasadorul Traian Chebeleu, Ropotean avea sa fie reincadrat in MAE, la Directia ONU si alte Organizatii Internationale (vezi foto Anuarul Diplomatic si Consular al Romaniei 1990, pag. 38), apoi promovat diplomat de presedintele Ion Iliescu.

Revenind la ofiterul DIE Ropotean de la jumatatea anilor ‘70, in mod normal, inlocuirea unui diplomat la post se facea in timp. Cateva luni, un an dura pregatirea, predarea si preluarea agenturii. In cazul lui Ropotean, inlocuirea s-a facut de urgenta, tanarul Andreescu fiind obligat sa-i duca mai departe agentura si sa o completeze. Totul s-a facut fara nicio pregatire prealabila, pe baza dosarelor avute la studiu in coordonare. Exista posibilitatea ca agentii aflati in legatura lui Ropotean sa refuze colaborarea cu noul ofiter. Mai mult, ofiterii trimisi la New York sub acoperirea Institutului de Conjunctura Economica, erau obligati sa faca si comert exterior, altfel „mai rau daunau Romaniei”.

„Degeaba faceai spionaj, daca pierdeai aiurea un contract de sute de mii, milioane de dolari”, povesteste unul dintre fostii coordonatori din Centrala DIE.

Fiind sub supraveghere continua (chiar daca aveau statut diplomatic si nu intrau sub jurisdictia autoritatilor din New York, toti diplomatii erau lucrati informativ de personalul de securitate ONU, format din fosti ofiteri FBI sau CIA), la Natiunile Unite se filma, se inregistra si se fotografia. Tot ce se face in ONU ramane pentru eternitate, ca urmare Andreescu trebuia sa faca o figura frumoasa la locul de munca. Andreescu apare deseori in presa vremii, sustinand discursuri la ONU pe diverse teme.

Subiectul preferat de organele de partid si de stat fiind “cursa inarmarilor, pacea si securitatea” asa cum reiese dintr-o stire publicata in cotidianul Romania libera la data de 30 noiembrie 1976. Andrescu a activat in cadrul Comisiei de Securitate ONU ca membru nepermanent in perioada 1976-1978, in Comisia a I-a si a II-a a Adunarii Generale ONU, in Comisia pentru pentru codul de conduita al companiilor transnationale sau in Comitetul pentru explorarea cosmosului in scopuri pasnice. Locotenentul major Emilian Andreescu a reprezentat Romania si la Conferinta ONU asupra Dreptului Marii, unde a avut colegi celebri ca Teodor Melescanu sau Lazar Comanescu (vezi foto de grup).

Cand m-am dus la Parlament, la cantina, ma intalnesc cu colegul meu Melescanu. Ce faci, pe unde mai esti? Vom reveni si la tovarasul Dumitru Mazilu. Ca toti astia au fost cu mine la Conferinta Dreptului Marii in perioada aia. Mai ales la cei din Secretariatul ONU, la cei din Secretariatul International care au fost: Stelica Ilinoiu, agentul meu, mort acum vreo 2 ani. Fi-sa e la Basescu [consilier], Lascu Daniel spion fugit, frate-su era in Ministerul Comertului Exterior.

Fotografie in premiera. Locotenent Emilian Andreescu ofiter “D” al unitatii UM 0920/V2 – Spionaj Politico-Economic America si alte regiuni, in uniforma. Micul detaliu care-i deosebeste pe ofiterii DIE de ceilalti securisti este lipsa insemnului de arma de pe epoleti. Spionii externi nu aveau insemn de arma. Fotografia de legitimatie era unica si strict secreta. Cei care pastrau astfel de fotografii puteau fi exclusi din DIE sau chiar condamnati. Ulterior, prin anii `80, pentru toti ofiterii romani au fost inlocuite petlitele cu insemne metalice.

Cariera si pregatire

L-am gasit pe Emilian Andreescu cu ajutorul unor colegi de spionaj la ONU din anii ’70. Spre surprinderea mea, fostul cercetator la New York sta intr-un apartament modest cu doua camere in apropiere de Primaria Sectorului 1. Desi ar putea sa ceara retrocedarea proprietatilor si terenurilor inaintasilor sai, boieri cu stare, Andreescu traieste intr-o saracie lucie. In casa lui, nici urma din bunastarea securistilor postdecembristi, multi dintre acestia avand proprietati si vile care se rotesc dupa soare pe tot cuprinsul tarii.

Desi prin mainile sale au trecut milioane de dolari cat a lucrat in intreprinderile de comert exterior si bancile Securitatii (Chimimport sau Bancorex), spionul Emil este “rupt in cur”, cum spune romanul. Mobila casei este veche de paraie, iar covoarele cu tesatura rarita au peste 30 de ani. Singurul lucru nou la vedere este o plasma agatata pe perete si aceea achizitionata in rate.

Andreescu are TV nou, dar nu are cablu, asa ca prinde 2-3 programe cu o antena montata in balcon pe vremea lui Ceausescu. Desi este sarac lipit si traieste de pe azi pe maine cu un munte de datorii in spinare, gorjeanul sta cu coada pe sus. Si-a luat patalama de jurist la peste 60 de ani si acum invata pentru examenele de limba engleza Toefl si Cambridge. Saracia l-a impins sa faca acelasi lucru ca in studentie: ghid turistic. Fisa postului include de cele mai multe ori si caratul bagajelor.

La varsta lui, spionul nu poate face nazuri. Il cautasem sa-mi povesteasca cate ceva din vremurile bune, mai ales despre cei avuti in coordonare, ofiteri celebri, unii dintre acestia personalitati marcante ale zilelor noastre. Voiam sa aflu cate ceva despre agentul sau de la New York, S. Ilinoiu, tatal unei consiliere apropiate presedintelui Traian Basescu sau despre doctorul B.Marinescu, pregatit intens de DIE pentru SUA. Fostul spion este o adevarata enciclopedie, dar…

„Baza operativa e a tarii. De astia nicio vorba….!”, ma repezi el. Agentura este tezaurul tarii, chiar si acum dupa atatia de ani, e de parere Andreescu. Cuvantul securist il scoate din sarite. In opinia lui, DIE a fost o elita, un departament independent care avea prea putin de a face cu Securitatea. Nici de Pacepa “tradatorul” nu vrea sa auda. Nu stie de unde am informatiile si fotografiile publicate deja (imaginea cu ofiterul la costum este chiar fotografia sa de dosar), dar confirma o parte din informatii si este de parere ca majoritatea colegilor sai erau luati direct din topul facultatilor de la acea vreme.

“Ei au beneficiat de entuziasmul si patriotismul generatiei 1968. Noi astia am fost! Daca nu erau tradarile acelea, duceam Romania departe…. Daca nu se intampla nenorocirea Pacepa sa distruga generatia mea.”, spune Andreescu.

Pregatirea unui ofiter DIE pentru post era de durata. Dar existau si exceptii. Ofiterul “D” putea prelua o parte sau toata reteaua aflata pe teritoriul altui stat, apoi era obligat sa o mareasca si sa o imbunatateasca. De obicei viitorul cercetator sau diplomat facea cursuri la Stefan Gheorghiu, apoi continua pregatirea la Ministerul Afacerilor Externe. Rezervistii spun ca metoda de pregatire era complet imbecila, pentru ca prezenta in mai multe institutii deodata insemna deconspirare.

Emil Andreescu a preluat din mers agentura spionului Neculae Ropotean. A fost nevoit sa se descurce pentru ca nu i-a predat nimic ofiterul dinaintea sa. Norocul lui Emil a fost ca stia pe de rost agentii lui Ropotean si ai altor ofiteri din dosarele pe care le coordona in Centrala DIE. Dealtfel, aceasta se pare ca a fost cea mai mare calitate a fostului ofiter DIE – o memorie fenomenala.
„Tineti minte ce va spun.

Generatia de Comert Exterior, in special dupa 1965, au fost baza spionajului romanesc pana la Pacepa si dupa. Probabil si acum. Nu puteai sa trimiti un ofiter cu pregatire la Baneasa, luat dupa principiile alea ale epocii, din productie sau chiar din liceu. Facut la scoala de Securitate Baneasa, sa-l trimiti sa faca Comert Exterior, cand el nu avea pregatire. Sau pe astia de la scoala de militieni de pe Oltenitei. Ei ce faceau? In anul trei ii bagau la Drept si nu invatau nici drept nici altceva. Ieseau si ei cu o diploma de jurist. Un fals. Faceau niste cursuri de teorie generala a dreptului, in cadrul unei scoli axate pe contraspionaj …”, spune fostul spion.

Emilian crede ca dupa “marea epurare” din anii ’60, la externe au fost cooptati cei mai buni studenti, de obicei sefii de promotie din toate facultatile tarii. Mai ales cei care terminasera Facultatea de Comert Exterior sau vorbitorii de limbi straine. Inca din vremea studentiei, Emil Andreescu vorbea fluent engleza, franceza, spaniola, rusa si germana.

Certificatele eliberate de celebra Academie Stefan Gheorghiu dovedesc faptul ca, dupa toate standardele PCR, ofiterul Andreescu era bine pregatit politico-ideologic pentru activitatea externa. Are note maxime la: „Momente principale din istoria patriei, a Partidului Comunist Roman si a miscarii muncitoresti din Romania sau Coordonatele si principiile politicii externe ale partidului si statului nostru”, discipline predate intens pentru indoctrinarea cadrelor. Andreescu a trecut prin multe scoli specializate. La scoala DIE din Branesti, comandant era generalul Budisteanu, tatal Cameliei, fosta colega de liceu cu Emilian.

La Branesti, viitorii externisti erau initiati in tehnici speciale ca lucrul cu cerneluri speciale, substantele speciale de desprindere a peliculei de gelatina de pe celuloid, legendarea, micropunctarea, comunicatiile prin cifru personal, supracifru, cifru de stat, filmul umed, etc. Alti colegi de liceu pe care avea sa-i mai intalneasca in sistem sunt: fostul consilier acoperit la Washington Dan Costel, dar si pe Anca, fata demnitarului comunist Leonte Rautu, casatorita Oroveanu.

Aceasta din urma, intrata sub protectia lui Andrei Plesu dupa evenimentele din ’89. Chiar dupa ce a fost scos din externe, Emil Andreescu nu a terminat cu scolile. In 1981, pe cand era trimis in pregatire la Regimentul I Securitate Baneasa (unde este acum Jandarmeria – foto in uniforma cu arma), l-a avut coleg de camera pe celebrul scriitor M. Cartarescu, sublocotenent de Securitate, adus intr-o concentrare cu scoatere din productie de o luna. Spionii externi isi amintesc de astfel de concentrari ale celor care facusera armata la Securitate (absolventi de drept, litere, limbi straine, istorie, filozofie) ca fiind ceva normal. Era trecerea de la ofiteri in rezerva, la activisti de partid. Un viitor activist caricaturist desena, iar Cartarescu scria epigrame toata noaptea pentru revista Activistul. Ii mancau tantarii pana adormeau.

Agentura

Agentii erau cunoscuti de ofiterii coordonatori din Centrala si de ofiterul de la post, cel care tinea direct legatura cu ei. Sistemul copiat de la sovietici functiona dupa niste reguli simple: ofiterul DIE din Centrala coordona agentii si ofiterii de legatura 2-3 ani, apoi era trimis in locul unuia dintre ei. Locotenentii proaspat incadrati la V2 Emil Andreescu si Ilie Nedelcu – nume conspirativ Nisipeanu aveau la coordonare ofiteri pe agentia economica New York, plus toti ofiterii de pe partea ONU – domeniu politic. Pe spatiul canadian erau coordonatori ofiterii “D” Ilie Suba si Radulescu Viorel.

In lipsa coordonatorilor pe America, Emil Andreescu a ajuns sa cunoasca baza operationala a 4-5 vechi ofiteri epurati. Ajuns la post, i-a luat pe rand pe toti si s-a imprietenit cu ei. Vechea garda (din vremea generalului Ion Mihai Pacepa) spune ca, spre deosebire de omologii lor americani, externistii romani nu dispuneau de fonduri pentru cumpararea agentilor. Trebuiau sa-si foloseasca priceperea si de cele mai multe ori santajul.

Unul dintre ofiterii coordonati din sediul V2 de pe Matasari de Emil Andreescu (al treilea din stanga in fotografie) era Constantin Sapatoru (primul din stanga), trimis la spionaj pe agentie economica alaturi de Ion Datcu (al doilea din stanga, cu palarie, nume similar cu ambasadorul Ion Datcu). Imaginea a fost surprinsa pe aeroportul din Washington, in asteptarea presedintelui Nicolae Ceausescu, in vizita in SUA la invitatia omologului american Richard Nixon.

Dupa ’90, doi dintre aceștia aveau sa lucreze in sistemul bancar sau in fondurile de investitii. Andreescu a ajuns consilier la Bancorex, Banca Agricola si Banca Armatei, iar Sapatoru in Consiliul de Incredere, al faimoasei GELSOR, alaturi de Ion (Luigi) Ciulu, ofiter acoperit pe tarile arabe, Constantin Rudareanu, Victor Veliscu sau Mihai Tirigan. Asta ca sa ințelegeți mai bine cine avea grija de banii dumneavoastra la FNI ! Ultimul personaj din dreapta imaginii era soferul reprezentanței care se ocupa printre altele si cu problemele tehnice sau contrafilajul.

“Stiti cand m-am infuriat eu? Asta, Predoiu (este vorba despre generalul Silviu Predoiu, adjunct al directorului SIE), ne vorbea la Branesti, la adunari: Domne’, noi avem ofiteri care vin la servici cu Lamborghini si cu nu stiu ce masini de lux.”, spune Andreescu fluturandu-mi pe sub nas fluturasul cu ultima pensie. Sase sute de lei si ceva. Cand era la post, la New York, Emil deconta obligatoriu si ultimul cent cheltuit cu agentii la masa. Cadourile scumpe erau o raritate.

“Si acum va spun… I-am vazut. Au aer conditionat in Matasari, poza aia de ati dat-o dumneavoastra (fostul sediu UM 0920-V2)”, incheie Andreescu.

Nota Ofiterului

Tradatorii au dat o mare lovitura, incepand cu 1972, prin cele doua actiuni de amploare denumite “Cenusa”. Au ars sute de mii de dosare de informatori pentru a se acoperi. Prima mare actiune a avut loc prin ‘72, apoi a mai avut loc una putin inainte de fuga lui Pacepa. S-au distrus toate dosarele operative cu informatori membri de partid. Pana in 1972 nu se tinea cont daca informatorul era membru de partid sau nu. Probabil ca astia care erau marii tradatori, tocmai ca sa acopere, pentru ca intre timp intrasera multi in partid, d-astia cu dosare … I-au bagat in cap lui Ceausescu … Dupa ce s-au ars toate dosarele, noi nu am mai avut voie sa recrutam membri de partid.

Nu Securitatea trebuia sa verifice Partidul, ci Partidul trebuia sa verifice Securitatea. Toti astia care aveau dosare nasoale la Securitate, li s-a ars tot, inclusiv activitatea lor de informatori. Se facea proces verbal ca s-a ars dosarul numarul… S-au dus. E scrum. S-a spus asa: “pe membri de partid nu-i mai recrutati voi cum vreti. Veniti la noi la partid, sa va dam noi voie”. Cand pleca la post tovarasul cutare, noi ne duceam la primul secretar si ala il chema si ii spunea: ” Tovarasul X, Partidul te trimite la post in Oagadugu si ai sarcina de partid. Si el urma sarcina in calitate de comunist.

Ai sarcina de partid sa colaborezi cu tovarasii de la Securitate. Si cu asta basta. El devenea in clipa aia colaborator-coleg. Ei deveneau un fel de semi-ofiteri din punctul de vedere al sistemului si al modului in care erau incadrati. Intre colaboratori erau unii foarte buni si acestia aveau statut de rezidenti. Erau platiti ca rezidenti si li se faceau dosare de semi-ofiteri. Printre astia era si colegul meu, domnu’ Balthazar. El era mai mult decat colaborator, el era deja semi-ofiter cu plata. Acei colaboratori prolifici si productivi, primeau statut de semi-ofiteri, pentru ca primeau bani. Erau retribuiti luna de luna.

In 1978, Andreescu a venit in concediu in Romania si nu s-a mai intors la post. Se pare ca a fost oprit in tara datorita tradarii generalului Pacepa, la recomandarea sefului sau colonelul Gheorghe Horotan. Agentura lui a fost preluata de celebrul Liviu Turcu, care a defectat in ianuarie 1989. Emil Andreescu a fost scos definitiv din sistem in anul 1983.

Fragment din volumul II al cartii Puterea din Umbra de Ovidiu Ohanesian, aparut la editura Junimea 2011.

Sursa: Ziaristi Online

Foto: Arhiva Ohanesian, Pe Surse

Adauga un comentariu!

Nume (necesar)

Website


*

Editoriale din aceeasi categorie

Autor: Aciduzzul | 29 iulie, 2017 | 0 comentarii | 81 vizualizari | 1 vot

Publicatia AgroStandard lanseaza Studiul de piata „Top 600+ Cele mai mari Exploatatii Agricole din Romania”, prima analiza de acest fel realizata vreodata in Romania. Studiul a fost realizat urmare a solicitarilor venite din partea mediului de afaceri, data fiind absenta informatiilor oficiale cu privire la fondul funciar din tara noastra, precum si a lipsei unor […]

Autor: Aciduzzul | 11 ianuarie, 2016 | 0 comentarii | 193 vizualizari | 0 voturi

Charles Simic Widespread ignorance bordering on idiocy is our new national goal. It’s no use pretending otherwise and telling us, as Thomas Friedman did in the Times a few days ago, that educated people are the nation’s most valuable resources. Sure, they are, but do we still want them? It doesn’t look to me as […]

Autor: Aciduzzul | 6 noiembrie, 2015 | 0 comentarii | 1433 vizualizari | 5 voturi

Marius Serban Se pare ca romanii nu invata nimic, dar absolut nimic, din greselile trecutului. Exista similaritati intre “revolutia” de acum 26 de ani si miscarile de protest din 2015 din Piata Universitatii. Ambele evenimente au aparut pe un fond de revolta mocnita a unor mase extinse de oameni, ambele au fost declansate de incidente […]

Autor: Aciduzzul | 5 noiembrie, 2015 | 0 comentarii | 183 vizualizari | 2 voturi

Marius Serban Incet-incet Piata Universitatii incepe sa semene cu protestele de acum cativa ani care au debutat furtunos, insa, s-au fasait lamentabil, dirijate cu finete de manipulatorii serviciilor secrete. OK, ati dat jos niste neobolsevici patetici, reprezentantii unui sistem corupt, bolnav, un cancer care macina incet Romania. Pana aici este bine! Dar, de ce nu […]

Autor: Aciduzzul | 5 noiembrie, 2015 | 0 comentarii | 1256 vizualizari | 3 voturi

Victor Roncea Am mai scris despre uriaşele sume de bani vehiculate de agenţi sub steag străin care pretind că lucrează “non-profit” în regim de “voluntariat”, pentru te miri ce: de la salvat balenele din Marea Neagră (chiar şi cele care SAR pe la TV) la salvat interesele noului KGB, bine reprezentate de “Reţeaua Deschisă” a […]

Ofera o donatie
Dacă vrei să contribui și tu, poți dona aici:
fii aproape de noi
Conferinta_AGROstandard
PUB
web design profesionist
Red Moon Media
CAMPANII bp
Atitudine Contemporana
Televiziunea Copiilor
Le Pre
1984 George Orwell
Televiziunea Copiilor
piata BIO
alimente organice
internet manipulation techniques
Adauga banerul de partener Badpolitics pe site-ul tau bad politics
bad politics

2009 - 2017 © BadPolitics