Mircea Cantar/ Cuvantul Libertatii
Motto: “Nu poti sa spui ca, dupa ce un om a servit ca sef al unuia dintre serviciile de informatii, cu care vorbesc zilnic, un om pe care te bazezi mai ales in intalniri care nu sunt usoare, ca nu sunt cu sindicatele, mai poti pune un semn de intrebare ca nu ai avea incredere in el, ca nu e o chimie a increderii, in capacitatea lui de a fi responsabil, in capacitatea lui de a fi loial unor obiective de interes national, nu persoanei Basescu, in capacitatea lui de a organiza lucrurile?!” – Traian Basescu, Presedintele Romaniei, despre alesul sau, Mihai Razvan Ungueanu.

Pe ce lume traieste MRU?

Mihai Razvan Ungureanu, ex-premier, ex-director SIE, ex-lider judetean UTC, ex-ministru de Externe, ca sa nu fie uitat cu desavarsire, se baga singur in seama, si din cand in cand arunca cate o cugetare la plesneala, cum s-a intamplat, deunazi, la Digi 24, unde semet a spus ca nu are nici o emotie ca ARD va ajunge la guvernare dupa 9 decembrie a.c. Dar nu gratie votului popular.

Si iata mostra de rationament electoral a fostului premier de numai 72 de zile, neindoielnic unul dintre cei mai slabi in perioada post-decembrista.

„In ceea ce priveste ARD, nu ma refer aici la un castig de ordin cantitativ, cine ia peste cinzeci la suta, cine ia sub cinzeci la suta. Victoria ARD se marcheaza prin capacitatea de a construi in urma rezultatului alegerilor generale o coalitie de guvernare apta sa ofere un nume pentru premier si eventual sa-l si treaca prin Parlament (…). Cu cat obtinem mai multe voturi, cu atat oportunitatea de a deschide negocierile intr-o coalitie de guvernare cresc, si evident, cresc si optiunile unei aliante post electorale”.

Logica suie a lui MRU mai degraba consterneaza. Fiindca prima lui grija ar fi sa castige mandatul de parlamentar in colegiul din judetul Arad, unde s-a refugiat. Si unde trebuie sa-si convinga alegatorii sa-i dea votul. A fost o vreme cand presedintele Traian Basescu nu punea pret decat pe politicienii validati prin vot popular, si dintre acestia pe cei care faceau scor. Si evaluarea era corecta.

Ori, daca ne luam dupa declaratia liderului PDL, Vasile Blaga, aparuta in „Romania Libera”, Alianta Romania Dreapta (ARD) a fost construita prea tarziu, aflandu-se, conform sondajelor, sub scorul PDL. Mai mult, pragmaticul om politic considera ca Mihai Razvan Ungureanu facea bine daca intra direct in PDL, decat sa-si faca propriul partid. Reprosul, desi voalat, tot repros ramane. Cu alte cuvinte, PDL plus Forta Civica plus (o parte) din PNTCD, care formeaza ARD, are un scor mai mic decat PDL.

Ceea ce inseamna ca aportul electoral al lui MRU este unul „pe minus”, ca tot se arata domnia sa „priceput” la aritmetica.

Si iata cum il descria, intr-un portret, descoperitorul sau, prin 1998, eseistul Andrei Plesu: „N-aveam de unde sa stiu, atunci, ca diplomația si politica in genere erau pentru el nu simple dexteritați anexe, conjuncturale, ci ingredientele unei vocatii”. Vocatie… pe dracu!

Cand nu faci priza la popor, cand acesta te fluiera copios pe unde te prinde, cand te dovedesti un diletant ca premier si suporti umilinta bascularii guvernului tau prin motiune de cenzura, scutesti lumea de platitudini tantose si iti vezi de altele, daca mai ai si o cariera academica.

Lupta deschisa e fara sanse si fara sens, asa ca inutile sunt si radicalismele si trumfalismele stranii. Dar MRU nu se resemneaza „democratic” si ne mai spune ca la nivelul ARD se judeca anumite tipuri de scenarii in privinta unei aliante post-electorale, iar unul dintre aceste „desene strategice” se bazeaza pe ruperea PNL.

Si recompunerea unei coalitii fictive, diferita de cea degajata de votul popular. Adica, pacalirea electoratului.

„Intelectualul” uns cu toate lotiunile posibile exhiba virilitati, are o impudica multumire de sine, si se dovedeste dotat cu inzestrari acrobatice, vanitati, cinisme de circumstanta, fara prejudecata coerentei. Balteste in sofisme ieftine. Ii lipseste doar simtul orientarii politice, fiindca, judecat dupa ceea ce declara, nu stie pe ce lume traieste. Daca nu cumva, rupt de realitate, necuplat la starea generala de spirit, delireaza de-a dreptul, fara sa-si dea seama.

Dam un exemplu dintr-o tara din UE: Danemarca. Anul trecut, in luna septembrie, alegerile generale au fost castigate de Blocul de centru stanga (social democratii si social liberali) condus de Helle Thorning-Schmidt, care a obtinut 89 de mandate, fata de cele 86 obtinute de Blocul de centru dreapta (liberali conservatori si populari conservatori), cu sutinere din partea Partidului Popular Danez, la o participare de 87,7% la vot.

In aceeasi seara, premierul in exercitiu, Lars Lokke Rasmussen, si-a recunoscut infangerea si l-a felicitat pe succesorul sau, prima femeie daneza in aceasta functie, fara nici o tentativa de „racolare” sau alte strategii de sistematizare a votului, la care nazuieste MRU.

Comunistii aveau mai multa autocritica in discursuri

In ultimele zile ale unei campanii electorale lipsita, in genere, de nerv, pentru alegerile legislative, candidatii ARD, predominant PDL, au amnezie selectiva si o desavarsita uitare de sine. Oameni care au trecut pe la putere cu intentii stimabile, dar cu performante intre deplorabil si dezastruos, incearca sa recite ceea ce nici ei nu inteleg. Guvernele Boc, cate au fost, si muribundul Guvern MRU, au dus lucrurile intr-o fundatura, printr-o austeritate prelungita resimtita de toate categoriile sociale. Fara exceptie.

Ca nu se putea fara masurile de austeritate impinse la maximum, fara precedent la nivelul Uniunii Europene, cum am tot auzit, poate fi o tema de dezbatere electorala, insa dezavantajata e tot fosta guvernare. Fiindca, dincolo de faptul ca place sau nu, guvernarea USL, asa din mers, a fost capabila de cateva corectii, resimtite benefic de populatie. Ceea ce surprinde este altceva: absenta din retorica tuturor candidatilor ARD, unii dintre ei poate de luat in seama, a oricarei componente autocritice.

Pana si comunistii, in bilanturile lor, indiferent de context, nu ezitau „sa-si puna cenusa in cap”, sa mai recunoasca deschis si „aspectele negative”, derivate din faptul ca nu gaseau solutii potrivite la toate dramele tarii, ca uneori erau depasiti, ca mai greseau pe ici, pe colo, ca gandirea umana nu e infailibila.

Un asemenea limbaj, evident vetust, e cu totul strain candidatilor ARD, care arboreaza un aer competent si eficace: esecul e ceva de care n-au auzit. Nimeni nu se simte vinovat de nimic, responsabil, contaminat de asemenea indispozitii prostesti.

Ar fi chiar culmea ca Mihai Razvan Ungureanu, care nu stim ce-i tot raspunde, cand lui Vasile Blaga, cand lui Cezar Preda, sa afirme ceva concret, rational, coerent despre mandatul sau de premier, scurt e drept, dar de tinut minte. Ori, tocmai „normalitatea” discursurilor ar fi constituit dovada constientizarii erorilor, unele firesti intr-o guvernare grea, intr-o perioada dificila pentru intreaga Uniune Europeana, premisa a evitarii lor, intr-o eventuala dobandire a increderii cetatenilor.

Ipocrizia vesnic surazatoare seamana cu aceea dintr-un pavilion al celor suferinzi de boli pulmonare, in care nimeni nu trebuie sa stie diagnosticul exact. Cam asa stau lucrurile. Daca adevarul miroase urat uneori, in schimb minciuna provoaca realmente greata. Poate n-ar trebui zgandarite rani deschise, mentinute proaspete cicatricile, dar asteptam „un curajos”, deloc fals cordial, lipsit de ezitari, care sa spuna cu nevroza lui justitiara ceea ce gandeste lumea.

Asa, toti cultiva grimase si par distribuiti in roluri pentru care nu au adecvarea cuvenita, penduland intre parastas si cenaclu literar, intr-o atmosfera somnolenta. Pana acum, la toate randurile de alegeri, „dreapta” a fost salvata precumpanitor de retorica acida a presedintelui Traian Basescu, sistematic inventiv, combativ, convingator pentru multi, oricum, rareori anost. De aceasta data, el insusi pare epuizat, neinspirat, temele searbede oferite dezbaterilor nemaisuscitand vreun interes.

Sursa: Ziaristi Online

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

Marius Șerban Odată cu intrarea într-o nouă stare de criză, după ce tocmai am ieșit din una de alertă, pentru că, nu-i așa, starea de continuă criză este singura formulă prin care mai poate fi controlată cât de cât o populație debusolată, anomizată, se vântură tot felul de versiuni de proiecte de lege, prin care, […]

Brexit-ul este, fara doar si poate, un eveniment de proportii epice prin prisma perpectivelor pe care le deschide. Brexit-ul reprezinta prima fisura intr-un sistem monstrous care parea monolit. Practic, intreaga oligarhie americana si europeana, cu monstroasa masinarie media aservita au fost luate prin suprindere, in ciuda manevrelor diperate de a influenta in extremis opinia publica […]

Alegerile locale de duminica se remarca prin ceva unic in ultimii 26 de ani. Nicicand in aceasta perioada de dezmat neobolsevic, de jaf si disolutie a tot ce este romanesc, asadar, nicicand in acest sfert de secol, candidatii oferiti spre votare de gastile de crima organizatea numite eufemistic partide, nu au fost mai jalnici. Practic, […]

Charles Simic Widespread ignorance bordering on idiocy is our new national goal. It’s no use pretending otherwise and telling us, as Thomas Friedman did in the Times a few days ago, that educated people are the nation’s most valuable resources. Sure, they are, but do we still want them? It doesn’t look to me as […]

Marius Serban Nesimtirea de care a dat dovada, astazi, Iohannis (Ioha), presedintele cu o legitimitate fragila al Romaniei, este strigatoare la cer! Astazi, cand se face fix o saptamana de la moartea oamenilor din Colectiv, Ioha a demonstrat cu varf si indesat ca nu a inteles nimic, dar absolut NIMIC, din cerintele strazii,ca nu a […]