Sustine Bad Politics
arhiva stiri
starea vremii
noiembrie 21, 2017, 9:06 pm
Senin
Senin
5°C
Presiunea: 1020 mb
Umiditate: 80%
Vânt: 0 km/h V
Răsarit: 7:20 am
Apus: 4:43 pm
 
ANUNTURI UMANITARE
Editoriale / Opinii
Primul editorial al lui Eminescu scris in calitate de Redactor Sef la Timpul, dupa scandalul Devizei Asasinilor (Ziaristi Online)
Aciduzzul | 29 ianuarie, 2011 | 0 comentarii | 263 vizualizari |
(3 voturi )

Daca polemica noastra cu „Romanul” n-ar fi avut alta tinta decit de-a face pe cititori sa-nteleaga cine are cuvint, cine nu, nu i-am fi acordat proportiile pe cari i le dam. Cititorii stiu bine ca sintem gura adevarului; iar daca avem graiul aspru, asprimea aceasta o consideram ca un corectiv in contra vicierii spiritului public. Indeosebi pentru justificarea noastra n-am avea nevoie decit de-a cita cazurile pe cari le-a enumerat in urma „Gazeta generala” din Augsburg si de-a scrie cite un curriculum vitae pentru d-nii Campineanu, pseudonimul Iordache Vulpescu, general Leca etc. pentru a fi dispensati de orice polemica cu organul guvernului. Lucrurile acestea fiind cunoscute de toti si nerezultind din ele decit adevarul, ca viciarea spiritului public porneste esclusiv de la rosii, de la intemeiarea partidului pina astazi, am repeta numai ceea ce se stie, precum calugarii repeta pururea, lasind sa lunece boabele metaniei, aceiasi rugaciune uniforma.

Cu totul alta este tinta noastra. Am dori indeosebi ca d. Bratianu, in loc de-a lasa pe prietinii sai de la „Romanul” a combate evidenta in zeci de numere de-a rindul, ca si cind evidenta ar putea fi combatuta cu succes, sa gindeasca, ca om de stat, ca lucrurile nu mai pot merge astfel. Acum o generatie sau doua Caradalele si Costinestii, Serurii si Patarlagenii puteau trece, de bine de rau, de oameni politici. Azi nu mai merge. Domnii acestia se pot supara pentru ca le vorbim atit de verde, ne pare chiar noua rau ca trebuie sa atingem atitea susceptibilitati, dar n-avem ce face. Din generatia trecuta s-au ales ce s-au putut alege: aproape toti fruntasii partidelor apartin epocei de la 1848. Cotul cu care masuram insa utilitatile e azi mai mare; a intrebuinta oamenii, mijloacele si procedimentele din trecut inseamna a crea un pericol permanent pentru viitorul tarii si nationalitatii noastre.

Reproducem inca o data citeva cuvinte din articolul „Gazetei generale” din Augsburg, pentru a lamuri si mai bine punctul nostru de vedere:
Intelesul politicei principelui ar fi de-a apropia de Curte elementele dusmane dinastiei si de-a le impaca prin favori marinimoase, pentru ca pe viitor sa nu mai formeze un pericol pentru monarhie.

Poate ca in adevar politica are vederi largi si e prudenta. . .

Poate da, dar poate nu. Poate ca acestia sint niste oameni cari au dovedit ca pot trece peste consideratii cu totul altele decit cele ale cuviintei si ale gratitudinii; se poate ca generatia cea tinara de romani care creste, vazind exemplele de incurajarea a unor asemenea fapte, sa fie un teren prea infoiat pentru radacinile arborelui genealogic al principelui domnitor.

Noi inclinam a crede ca in adevar politica aceasta are vederi largi si e prudenta.

Domnul a vazut atitea in tara aceasta. El a vazut cum din toti aceia cari sint certati cu cerul si cu ei insii, din toti aceia pe care constiinta propriei lor nimicnicii ii fierbe si-i mustra s-a format un numeros partid, carele, sub pretextul luptei pentru libertatile publice, vineaza functiile publice. Lipsiti de religie si de iubire de patrie, fara instinct pentru adevar, fara stiinta si fara spirit de munca, unii din ei au fost fructul unor scoli infiintate in pripa, pentru dirigerea carora nu se ceruse nici cunostinte, nici moralitate, altii numarasera pietrele de pe bulevardele Apusului, intorcindu-se indarat cu trebuinte mari, cu totul in disproportie cu pretinsa lor stiinta, cu pretinsele lor merite si cu mijloacele unei tari sarace.

Domnul a putut constata si mai mult: ca spiritul public insusi pierduse capacitatea de-a distinge binele de rau. Bun si patriotic se numea adesea un act de rebeliune; tradare se numea o fapta patriotica. Cine cu singerinda durere de inima ar fi-ncercat a pune stavila acestei sistematice corumperi a singurului organ prin care omul se distinge de animal, a spiritului, era tratat ca tradator al libertatilor publice, ca reactionar, ca ciocoi, ca vindut strainilor chiar.

Fata c-o asemenea priveliste, in care virtutea se considera de unii ca o nerozie, se taxeaza de altii ca o crima, in care inteligenta si stiinta, privite ca lucruri de prisos, sint espuse invidiei nulitatilor si batjocurii caracterelor usoare, in care cumintie se numeste arta de-a parveni sau de-a trai fara compensatie din munca altora, spiritul cel mai onest ajunge la momentul fatal de cumpana in care inclina a crede ca in asemenea vreme si-n asa generatie insusirile rele ale oamenilor sint titluri de recomandatie.

E o atmosfera febrila in tara, in care pina si spiritele cele mai linistite se simt gonite pareca din urma de un demon nevazut, demonul cistigului fara munca, demonul american al pradarii neomenoase, incepind cu istovirea pamintului si stirpirea secularilor nostri codri si sfirsind cu tratamentul barbar si fara crutare al populatiilor. Legaturile aproape parintesti cari existau inainte intre clase, iubirea aproape filiala pe care populatiunile o aveau pentru capii lor naturali, autoritatea religiei, autoritatea tronului, sfintenia si buna-credinta in daraveri au incetat toate la suflarea veninoasa venita din tavernele Apusului, in cari se consuma vietele inrautatite de amaraciune ale dezmostenitilor de pe acest pamint. Inainte, nu mai departe decit acum douazeci de ani, notiunea si vorba „proletar” era straina acestei tari; astazi, de vom enumera sute de nume cunoscute, vom vedea ca avem cel mai nefericit, mai turbulent, mai periculos proletariat, acel intelectual.

Dar aceasta stare de lucruri e in curind prefacuta in sistem, sistem de organizatie, de guvernamint. Pe de o parte libertate, mare libertate pentru ca cei nemultumiti sa poata rasturna cu usurinta orice guvern, pe de alta centralizare, extrema centralizare, care sa faca a atirna miile si iarasi miile de izvorase ale bugetelor si ale averii publice de victoria, pretinsa politica, din centru.

Fata dar cu aceasta lume in care coruptia, ignoranta, viclesugul sint aproape conditii de existenta, fata c-o lume in care ministrii nu au sfiala de-a cruta pe Domn de decrete de numire in cari figurau oameni vinovati de inalta tradare si pasquilanti de cea mai rea specie, ce-i raminea Domnitorului de facut decit… sa iscaleasca? Noi credem ca, oricita iubire ar avea pentru patria sa adoptiva, o nuanta de ironie si de despret al oamenilor a trebuit sa rasara in privirea nobilului si cavalerescului suveran de cite ori iscalea asemenea decrete, fiecare din ele o frunza vesteda de toamna, o iluzie pierduta, o existenta morala nimicita c-o trasatura de condei.

Carol ingaduitorul e departe de-a fi atit de putin fin precum le place unora a crede. El poseda acea mare memorie de figuri si nume care se gaseste ca o trasura caracteristica si mostenita la membrii familiilor suverane, si memoria aceasta e unita aproape totdauna cu o repede patrundere a caracterelor omenesti.

In fata unei tari sarace, plina de un proletariat nesatios care si-a creat o organizatie numai buna pentru a urca repede si fara control treptele sociale, in fata plebei permanente, de la care nu se cere nici stiinta, nici merit, in fata acestui abis, c-un cuvint, Carol ingaduitorul are satisfacerea de-a vedea rupindu-se unul cite unul toti ghimpii ce erau indreptati odinioara in contra tronului, are satisfactia de-a duce c-o trasatura de condei ad absurdum abisul-Campineanu, literatura Orasanului, istoriografia baronului de Hahn, brosurele lui Iordache Vulpescu; toate, toate se fring prin decrete de punere in slujba.

Dar un lucru nu trebuie uitat: exemplul ce se da tinerei generatii si pretul pe care tara-l plateste. Toate aceste victorii ale ironiei se fac din mijloacele tarii. Tara e rau administrata in toate ramurile, pentru ca trebuisc hranite nulitatile rebele, abstractie facind de celelalte resurse nelegiuite pe cari stiu a si le crea acei oameni a caror impunitate e asigurata prin politica de partid.

Iata la ce trebuie sa cugete d. Bratianu. Domnitorul are marea justificare ca natiunea romaneasca nu se-ncheie cu generatia actuala. Lui Carol II nu va mai indrazni nimeni sa-i prezinte decretele pe care le subseamna Carol I. Dar d. Bratianu nu are aceasta justificare; ratiunea sa de-a fi, patria sa e numai prezentul, pe cind patria dinastiei e intreg viitorul Tarii romanesti. In acest prezent numai o politica in adevar de stat, buna pentru toti, nu numai pentru partizanii sai, si deasupra urelor elementelor meschine ce-l incunjura e limanul de scapare al tuturor. (Timpul, 21 decembrie 1880)

Mihai Eminescu: Deviza asasinilor

Exista, se vede, intre radicalii din Romania un fel de dictionar secret de locutiuni, de parole ce au valoarea unor ordine de zi, cari ne ramin necunoscute noua profanilor precum: „Vegheati! Ora a sosit” si altele de acestea.

O foaie din Focsani, „Luptatorul”, dind seama despre atentatul incercat asupra d-lui Bratianu, incheie cu cuvintele : „Ale tale dintru ale tale, frate Bratiene!” Fost-or-fi potrivite cu ceea ce se petrecuse, avut-or-fi aceste cuvinte alt farmec asupra-ne nu stim, destul ca, la incheiarea unui articol in care condamnam fapta, cercam insa a explica cum instinctele rele, inclinarile criminale ale oamenilor gasesc in precedentele create de principiile si apucaturile rosiilor o atmosfera ce le prieste, pusesem si noi cuvintele, ramase in mintene la citirea ziarului din provincie, „Ale tale dintru ale tale”.

Nici prin vis nu ne trecea ca, din intimplare, puseseram mina pe una din acele locutiuni mistice, din acele devize ale partidului rosu de cari asculta orbeste toata suflarea patriotica, ca noi, neconsacratii in misterele organizatiei internationale ale societatii de exploatare, atinsesem cu virful condeiului un triangul cabalistic din marea carte secreta a partidului.

Odata atinsa, aceasta formula a inceput sa geama sub pana d-lui C.A. Rosetti, d-sa s-a tinut obligat a ne da o explicare pe larg a acestor vorbe si a facut-o in cinci articole consecutive ale „Romanului”, in acel stil onctios si apocaliptic care-i-e propriu.
Iata ce insemneaza aceasta nefericita cabala dupa esplicarea „Romanului”.

Cuvintele „Ale tale dintru ale tale”, zise asupra unui asasinat si aruncate victimei asasinatului, cuprind insasi legitimarea crimei.
A zice unui om asupra caruia s-a facut o incercare de asasinat „ale tale dintru ale tale” este a-i zice „ai meritat a fi asasinat”.

Toti asasinii zic victimelor lor „ale tale dintru ale tale”; mai cu seama in asasinatele politice aceasta este o regula fara esceptiune.

E foarte trist ca organul de capetenie al partidei conservatoare a adoptat aceasta deviza a asasinilor. . .

Depinde de partida conservatoare de a proba tarii, printr-o dezaprobare categorica, ca nu in numele ei „Timpul” a adoptat aceasta deviza. Noua ni se pare ca principiele conservatoare ar reclama aceasta regulare, caci altfel ar putea sa intre in societatea noastra un virus dizolvator care sa nu crute pe membrii partidei conservatoare mai mult decit pe membrii partidei liberale; si la fiece lovitura de cutit sau de pistol ar rasuna deviza adoptata de organul partidului conservator: „Ale tale dintru ale tale”.

A zice „ale tale dintru ale tale” unui barbat politic in urma unei incercari de asasinat. . . este in adevar culmea neomeniei.

Iata dar ce insemneaza acest fatal cuvint, asupra adincimii intelesului caruia d. C.A. Rosetti a trebuit sa ne lamureasca.

„Ale tale dintru ale tale” insemneaza:

Legitimarea crimei;

Judecata: „Ai meritat sa fii asasinat”,

In regula fara esceptie aceasta e deviza asasinilor;

Un virus dizolvator;

Culmea neomeniei.

Poate fi sigur d. C.A. Rosetti ca nu-i sintem decit multumitori pentru aceasta explicatie. Am suportat cinci articole de insinuatiuni nemeritate pina acum, pina sa ni se esplice marele cuvint cabalistic al religiei revolutionarilor. Deodata ni s-a luminat dinaintea ochilor, deodata am simtit ca atinsesem triangulul mistic al conspiratorilor, deodata ne-am adus aminte ca acest fatal „ale tale dintru ale tale” a mai fost intrebuintat intr-o ocazie analoga de catra chiar esplicatorul ei actual.

In adevar, in ianuarie 1876, un om, anume Paraschivescu, care nu putuse justifica intrebuintarea unei sume, indealtmintrelea de tot neinsemnate, din fondurile politenesti si care n-o putuse restitui, a fost departat din functie. Ministrul prezident de pe atunci, d. Lascar Catargiu, refuzind in mod constant a-l mai numi in vro functie, dar stiindu-l in mare mizerie, il ajuta din cind in cind cu cite-o mica suma. Din cauza refuzului de-a-l pune in functie, acest om a comis un atentat asupra ministrului prezident.

Iata insa ce scria „Romanul” de la 15 ianuarie 1876 asupra acestui atentat:
Oricit de reprobabil este faptul, daca vreodata cuvintele ale tale dintru ale tale si-au gasit o exact aplicare este acum, la adresa primului-ministru.

Cum cuteaza „Monitorul” a spune ca acest functionar a delapidat cind delapidatorul n-a fost dat judecatii, astfel ca sa nu mai aiba cuvint de-a cere slujba, nici indrazneala de-a mai calca pragul primului-ministru? Deci ale tale dintru ale tale.

D. Catargiu a inlaturat juratii; a dat pe delapidatori la tribunale; pentru ce dar ii ocroteste? Ale tale dintru ale tale…

… ªi daca l-a primit si s-a servit de dinsul, pentru ce in urma l-a dat afara? Ale tale dintru ale tale…

….Insusi primul-ministru este batut de propriul sau agent politenesc: ale tale dintru ale tale.

… Iata-te acum batut de tocmai acei pe care-i plateai: ale tale dintru ale tale. . .

Va sa zica aceasta vorba mistica, pe care noi am imprumutat-o unui ziar din provincie, „Romanul” a aruncat-o intr-un singur articol de sapte ori la adresa d-lui Lascar Catargiu. Cind si cui? Dupa un atentat, victimei atentatului.

Va sa zica de sapte ori, cu deplina cunostinta a intelesului grav ce-l au aceste vorbe, „Romanul” a pronuntat legitimarea crimei, de sapte ori a fost in culmea neomeniei, de sapte ori intr-un singur articol a rostit deviza asasinilor si a aruncat un virus dizolvator in societate.
Hotarit, e ceva din soarta tragica a regelui Oedipus in purtarea rosiilor. In Teba, in cetatea cea cu o suta de porti, traia acest nefericit rege care, fara s-o stie, ucisese pe parintele sau si se cununase cu muma-sa.

Aflind de la oracolul din Delfi ca tara e bintuita de ciuma din cauza acestei crime nemaipomenite, pe al carei autor nu-l stia, a pronuntat cu mare furie o osinda energica asupra autorului … asupra sa insusi. Astfel ii vezi pe rosii cazind intr-o adinca furie cind isi condamna vorbele si faptele lor proprii. Sint momente de taina in viata oamenilor, cind ei se sperie de ei insii, cind descopar pe demonul relelor in ei si-l blestema orbeste, nestiind ca lovesc cu aceasta estrema cruzime in pieptul lor propriu.

Nu, linisteasca-se „Romanul”; nu primim deviza asasinilor, nu legitimam, nu justificam nicicind crimele. E o lege constanta a spiritului omenesc, legea cauzalitatii, care sileste pe orice inteligenta de-a explica ceea ce se intimpla. Dar de la o explicare curat cauzala pina la scuza, pina la legitimare, pina la justificare, care implica un act de aprobare din partea simtului nostru de dreptate si a constiintei noastre, e o deosebire cit cerul de pamint.

E in adevar vrednica de mirare analogia cazului.

Paraschivescu era banuit de delapidare, Pietraru a delapidat in adevar. Deosebirea e numai ca d. Lascar Catargiu n-a voit sa-l numeasca in functie pe cel dentii, d. Bratianu 1-a numit pe cel din urma functionar in resortul sau.

Cu toate acestea, ce deosebire intre tonul nostru si acela al „Romanului” de atunci, care se va vedea si mai bine dintr-alt articol al acelei foi, pe care-l vom comunica miine.

Cu tot tonul necuviincios de atunci al „Romanului” am crezut ca nu e demn de pana noastra de-a repeta acea necuviinta. Ne doare insa soarta tarii, ne doare aceasta anarhie de idei, aceasta viciare a simtului public prin fraze apocaliptice, ne doare mizeria intelectuala si morala din tara si de aceea am fost siliti nu de-a diminua cu greutatea unui fir de mustar macar responsabilitatea faptuitorului, ci de-a arata de ce instinctele rele, in loc de-a se manifesta, ca alta data, in crime de rind, aluneca azi pe clina cea mai periculoasa din toate, pe clina atentatelor contra sigurantei statului.

Iata de ce am relevat antecedentele d-lui Bratianu si ale partidului sau. Am declarat-o anume ca nu recriminatiuni, nu imputari facem, dar ne adresam omului cugetator, patriotului, care stie a pune interesele tarii sale mai presus de ambitia proprie si de interesele amicilor sai politici. Conditiile de existenta ale tarii noastre au devenit, de la asa-numita Independenta incoace, atit de gingase incit nu mai e permis nici partidului rosu chiar odiosul lux al libertinajului de idei si de procedimente.

Daca vom lua lista revolutionarilor de la Ploiesti vom observa ca aproape toti sint azi in functii si demnitati ale statului. ªtim foarte bine ca Domnul poate ierta asemenea lucruri, ca statul are pina la un grad facultatea de-a nu pedepsi rebeliunile cu toata asprimea cuvenita. Dar de la iertare pina la recompensare e mare deosebire. Ei bine, afara de nefericitul Comiano, incaput sub deplina greutate a justitiei militare, toti ceilalti sint favoriti ai guvernului, sint oameni mari. De ce oare Comiano — care trebuie sa fie tot atit de nevinovat ca si complicii sai — n-a fost inaintat in rang, nu e in gratia d-lui Bratianu, pe cind altii, pentru fapte identice, ba mai grave chiar, sint recompensati?

Toate acestea nu se fac intr-un stat ce pretinde ca aspira la civilizatie, nu se fac daca nu voim sa demoralizam constiinta publica si sa-i inspiram acea sceptica nepasare care-i face pe oameni incapabili de-a distinge bine de rau si drept de nedrept. (Timpul, 17 decembrie 1880)

Sursa: Ziaristi Online

Adauga un comentariu!

Nume (necesar)

Website


*

Editoriale din aceeasi categorie

Autor: Aciduzzul | 24 iunie, 2016 | 0 comentarii | 268 vizualizari | 2 voturi

Brexit-ul este, fara doar si poate, un eveniment de proportii epice prin prisma perpectivelor pe care le deschide. Brexit-ul reprezinta prima fisura intr-un sistem monstrous care parea monolit. Practic, intreaga oligarhie americana si europeana, cu monstroasa masinarie media aservita au fost luate prin suprindere, in ciuda manevrelor diperate de a influenta in extremis opinia publica […]

Autor: Aciduzzul | 3 iunie, 2016 | 0 comentarii | 275 vizualizari | 2 voturi

Alegerile locale de duminica se remarca prin ceva unic in ultimii 26 de ani. Nicicand in aceasta perioada de dezmat neobolsevic, de jaf si disolutie a tot ce este romanesc, asadar, nicicand in acest sfert de secol, candidatii oferiti spre votare de gastile de crima organizatea numite eufemistic partide, nu au fost mai jalnici. Practic, […]

Autor: Aciduzzul | 11 ianuarie, 2016 | 0 comentarii | 197 vizualizari | 0 voturi

Charles Simic Widespread ignorance bordering on idiocy is our new national goal. It’s no use pretending otherwise and telling us, as Thomas Friedman did in the Times a few days ago, that educated people are the nation’s most valuable resources. Sure, they are, but do we still want them? It doesn’t look to me as […]

Autor: Aciduzzul | 6 noiembrie, 2015 | 0 comentarii | 188 vizualizari | 4 voturi

Marius Serban Nesimtirea de care a dat dovada, astazi, Iohannis (Ioha), presedintele cu o legitimitate fragila al Romaniei, este strigatoare la cer! Astazi, cand se face fix o saptamana de la moartea oamenilor din Colectiv, Ioha a demonstrat cu varf si indesat ca nu a inteles nimic, dar absolut NIMIC, din cerintele strazii,ca nu a […]

Autor: Aciduzzul | 5 noiembrie, 2015 | 0 comentarii | 101 vizualizari | 2 voturi

George Roncea …peste ei, scârbele astea mizerabile și criminale care au ucis în 89 – ca să ajungă la Putere, au ucis în iunie 90 ca să rămână la Putere – și apoi vreme de 25 de ani ne-au batjocorit, umilit, jefuit, călcat în picioare și scuipat în față. A venit momentul să le arătăm […]

Ofera o donatie
Dacă vrei să contribui și tu, poți dona aici:
fii aproape de noi
Conferinta_AGROstandard
PUB
web design profesionist
Red Moon Media
CAMPANII bp
Atitudine Contemporana
Televiziunea Copiilor
Le Pre
1984 George Orwell
Televiziunea Copiilor
piata BIO
alimente organice
internet manipulation techniques
Adauga banerul de partener Badpolitics pe site-ul tau bad politics
bad politics

2009 - 2017 © BadPolitics