Sustine Bad Politics
arhiva stiri
starea vremii
decembrie 11, 2017, 9:21 am
Soare
Soare
0°C
Presiunea: 1020 mb
Umiditate: 80%
Vânt: 0 km/h SV
Răsarit: 7:42 am
Apus: 4:36 pm
 
ANUNTURI UMANITARE
Spirit romanesc
Profesorul Vladimir Iliescu revine: Romania a salvat evreii si nu i-a supus unui holocaust. Procesului Holocaustului de la Academie: dupa acuzare si condamnare urmeaza si apararea
Aciduzzul | 13 martie, 2013 | 2 comentarii | 121 vizualizari |
(1 voturi )

Discursul profesorului Vladimir Iliescu de la Academia Romana privind holocaustul din Romania, considerat de acesta “o minciuna enorma pe plan cosmic“, a declansat un val de reactii, care mai de care, soldate inclusiv cu dezicerea Academiei de invitatul sau. “Academia Românã se disociazã total de afirmaţiile domnului Vladimir Iliescu, pe care le respinge categoric, şi îşi exprimã regretul cã acestea au fost fãcute în spaţiul sãu”, se spune intr-un Comunicat special al Academiei Romane, smuls la presiunile unei liste eteroclite de “protestatari”, de la Asociatia Pro Democratia a lui Cristian Pirvulescu la profesori evrei din diferite colturi ale lumii. Insa ce ar fi putut sa faca onor Academia Romana? Academia nu este un for al cenzurii, in care, ca pe vremea comunistilor, sa se ceara inainte, spre aprobare, discursul fiecarui invitat, care nu poate fi decat de inalta clasa si tinuta.

Nu in ultimul rand, fiecare este responsabil de spusele sale. Dar, dupa cum s-a constatat deja, nu aceasta a fost parerea acuzatorilor profesorului Vladimir Iliescu, “antisemitul” a carui familie a salvat evrei la Cernauti, in timpul celui de-al doilea razboi mondial, pentru ca apoi el insusi sa se casatoreasca cu o foarte respectabila doamna de aceeasi origine.

In ciuda mult trambitatelor norme “deontologice”, publicatii “quality” sau de fite intelectuale din Romania, transformate in “acuzatori publici” ai “Tribunalului poporului”, au adoptat regula nr 1 a manualului de propaganda sovietica, in cazul citarii noastre, singuri ziaristi prezenti in plenul Academiei: nu pomeni sursa adevarului. De la “Adevarul” (intre ghilimele, fireste) la Hotnews si pana la Observatorul cultural si “22″, revista GDS, cazul a fost tocat marunt iar profesorul Vladimir Iliescu pus efectiv la zid. De notat: nici una dintre aceste publicatii nu a solicitat si punctul de vedere al celui incriminat, conform acelorasi mult trambitate norme deontologice.

Constatand valul de resentimente provocat, amestecat cu rafale de calomnii impotriva sa, profesorul Iliescu a incercat sa-si faca auzita vocea emitand tuturor publicatiilor care l-au ponegrit un “Drept la replica”, pe care aceastea aveau obligatia sa-l publice, conform regulilor deontologice in cauza cat si bunului simt. Acest lucru nu s-a petrecut. Portalul Ziaristi Online isi face datoria de onoare si publica apararea profesorului Vladimir Iliescu desi, se pare, procesul deja s-a incheiat iar acuzatul a fost demult condamnat.

Are cuvantul profesorul Vladimir Iliescu, nu inainte de a oferi drept motto un extras din discursul presedintelui Israelului Shimon Peres sustinut la Cotroceni, pe 12 august 2010, alaturi de presedintele Romaniei, Traian Basescu:

“Nu vom uita niciodată că, în perioada cea mai întunecată a Europei, în perioada nazistă, românii au salvat vieţile multor evrei de aici, 400 000 de evrei, care au venit în Israel şi au contribuit şi contribuie la construirea Israelului”.

Luare de poziție

Se axează pe trei puncte: 1. definiția holocaustului. 2. minciunile privitoare la activitatea și la statutul meu din Germania. 3. Explicarea competenței mele în problema evreiască din România.

1. Termenul de Holocaust, sau mai corect Shoa, cum îl folosește statul Israel, reprezentantul legal al etniei evreilor, înseamnă asasinarea sistematică și planificată de către un stat al unor comunități etnice întregi, chiar dacă un număr restrâns de indivizi al acestor comunități a scăpat cu viața.

Acesta este motivul pentru care consider, că în România deși au avut loc persecuții și chiar pogromuri cu numeroase crime condamnabile, totuși ele nu pot fi considerate drept holocaust: cea mai mare parte a evreilor din România, și anume cei din vechiul regat, nu au fost deportați și nici n-au purtat steaua galbenă. In afara de aceasta când Germania a cerut României pe evreii din România, chipurile ca forță de muncă în Polonia, guvernul român pretextând că nu posedă materialul rulant necesar nu i-a trimis.

În afară de aceasta mii de evrei din Transilvania maghiară au putut trece în România, deoarece autoritățile românești – la ordinul aceluiași Antonescu, al cărui partizan nu sunt – i-au ajutat și nu i-au trimis înapoi, cum ar fi fost de așteptat.

2. Cu privire la persoana mea declar încă o dată, că de la 15 prilie 1984 (semestrul de vară) am început să suplinesc catedra de istorie antică la Aachen iar din toamna anului 1985, deoarece catedra de la Aachen fusese ocupată prin concurs, eu am trecut la catedra de istorie antică liberă de la Duisburg. Abilitarea mea ca profesor de istorie antică se făcuse în primăvara 1984, de către o comisie de trei reputați istorici antici.

Deoarece depășisem cu mult vârsta de 52 de ani, până cînd poți deveni funcționar public (profesorii universitară în Germania au statut de funcționari publici), nu mai puteam să mă prezint , având 58 de ani, la concursuri de profesor titular, ci doar să suplinesc catedre libere, dar cu grad de profesor.

Din anul 1985 am primit o a doua abilitare, și anume venia legendi pentru Istorie Europeană de Răsărit și Istoria Balcanilor, materie pe care am predat-o necontenit până în momentul de față: deci eu predau de 29 de ani la Aachen, dintre care de 28 de ani Istoria Europei de Răsărit.

Este o situație de fapt și de drept. Cine o contestă, comite delictul de calomnie, indiferent din ce țară provine și ce funcții deține persoana respectivă.

Pentru activitatea mea profesionala a se vedea curriculum vitae atașat.

3. Cunoștințele mele despre problema evreiască și compasiunea mea pentru evrei se datoresc biografiei mele bucovinene, cursurilor despre Europa Răsăriteană precum și reuniunilor științifice la care am participat.
Prof. dr.drs.h.c.

Vladimir Iliescu

Cine este Vladimir Iliescu:

Ioan Vladimir ILIESCU

M-am născut la Cernăuți la 8 august 1926.

Tatăl meu, dr. Ion Iliescu, originar din Călărași, a fost medic veterinar (inspector general al Bucovinei și al județelor Hotin și Dorohoi, și colonel în rezervă, deoarece venise la Cernăuți la 11 noembrie 1918, împreună cu divizia 8-a a generalului Zadek).

Mama a provenit dintr/o familie de coloniști germani din Alsacia, aduși în Bucovina în 1783, sub împăratul Josif II. Ea a fost casnică, deși urmase gimnaziul real din Cernăuți, dar s-a ocupat de opere sociale, în cadrul asociației „Doamnele române”, pe care a și reprezentat-o la Congresul Național de la Constanța din 1936.

Sunt căsătorit si am o fiica.

Studiile primare și parte din liceu (Aron Pumnul) le/am făcut la Cernăuți, la București (Liceul Lazăr) și Câmpulung-Muscel (Dinicu Golescu). Cum am avut oarecare talent muzical, am urmat cursurile Conservatorului din Cernăuți, secția vioară, pe care le-am terminat în martie 1944.

La București am absolvit în anul 1949 cursurile facultății de istorie (istorie universală, bizantină și istorie modernă), ale facultății de drept și ale facultății de filologie (secția filologie clasică și indogermistica) și în anul 1948 cusurile de trei ani ale Institutului de Balcanistică, condus de profesorul Victor Papacostea.

Am avut șansa să audiez cursurile și să particip la seminariile unor mari profesori de istorie ca Gh. Brătianu, N. Marinescu, N. Bănescu, I. Hudiță și A. Oțetea.

Am fost ultimul student căruia Bratianu personal i-a fixat lucrarea de licență.

La drept am audiat profesorii: Gh. Gruia, Anibal Theodorescu, J. Dongorozi și G. Strat iar la Filologie pe prof. V. Grecul si Al. Graur.

In anii 1949-1953 am lucrat (în funcțiile de preparator, de asistent si de șef de lucrări) la catedra de filologie clasică a academicianului Alexandru Graur.

Din 1953-1966 am lucrat în cadrul Academiei R.P.R. la Institutul de Istorie, la Institutul de Arheologie, la Institutul de Lingvisitcă și la Institutul de Studii Sudesteuropene, întemeiat de foștii elevi ai profesorului Victor Papcostea în 1963.

Din februarie 1965 am putut reveni în învătământul universitar și am început să lucrez și la Institutul Pedagogic din Constanța, unde am organizat catedra de istorie. Aici am predat până în 1974 istorie universală veche și medie ca și istoria veche a României. La început am predat și istorie universală modernă și contemporană.

La Constanța am colaborat cu Muzeul Arheologic al Dobrogiei. Aici am întemeiat filiala Dobrogea a Societății de Filologie Clasică și am organizat cursurile Universității Populare, secția de arheoogie și de cultură universală.

După cinci încercări de doctorat (două în țară și trei în străinătate, blocate în diferite faze), am reușit să susțin în 1972 doctorarul în Istorie universală antică cu tema Părăsirea Daciei în istoriografia antică și bizantină la Cluj, la Profesorul N. Lascu, prorectorul univsersității „Babeș Boyoi”.Până la plecarea mea din țară, la profesorul Lascu nu și-au putut da doctoratul decâ Hadrian Daicoviciu și cu mine.

Când, în cadrul „revoluției culturale” a lui Nicolae Ceaușescu, treptat au fost desființate Institutele Pedagogice, eu am revenit la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, al Academiei R.S.R. La următoarea „atestare a cercetătorilor” din institute, comitetul de partid al orașului București a cerut scoaterea mea din institut și mutarea , împreună cu alți cercetători, la Biblioteca Academiei R.S.R, unde am lucra în următorii ani.

La o întâlnire a istoricilor din România, pentru discutarea noului tratat de Istorie a României, am criticat „Tracismul”, respectiv „Tracomania”, iar apoi am contestat intrarea României în epoca contemporană, odată cu alegerea lui Nicolae Ceaușescu, ca secretar general al P.C.R., propunând în schimb revenirea la trediționala cezură a primului război mondial. A doua zi a venit la mine un „tovarăș”, care mi-a comunicat, că sunt un „contestatar al regimului democrat”, adică un „disident”. Din această cauză m-am decis să emigrez în Germania.

Până la plecarea mea, în august 1983, am câștigat concursul pentru ocuparea „succesiunii profesorului Gostar” la Iași și deși am primit acordul partidului de la Iași, muncipiul de partid București nu mi-a permis să părăsesc capitala.
După pensionare, profesorul Elian, Institutul Teologic din București, mi-a propus să ocup singura catedră de bizantinologie din țară, dar fiindca voiam să emigrez, am refuzat această ofertă și l-am recomandat pe fostul meu student de la filologie clasică, Emilian Popescu.

In Germania mi-am echivalat studiile din România începând cu bacalaureatul și terminând cu doctoratul, care a fost echivalat cu doctor philosophiae al universitățilot germane, după care, – fără știința mea – o comisie de trei profesori de istorie antică (Straub, și Wirth de la Bonn și Vittinghof de la Koeln) m-au „umhabilitiert”, mi-au recunoscut habilitarea pentru istorie antică.

Deoarece însă nu aveam o catedră precisă și fiindcă nu dădusem nici un concurs pentru ocuparea unui post de profesor, nici nu mă mai puteam prezenta la un concurs, având în vedere că vârsta maximă pentru aceasta este fixată în Germania la 50 de ani, etate pe care o depășisem. Astfel până la pensionarea mea în 1991, la împlinrea vârstei de 65 de ani, am suplinit catedre de istorie veche la Aachen, la Duisburg, la Duesseldorf și la Berlin (Freie Universistaet, Berlin Vest). Am avut toate drepturile unui profesor activ, minus 10% din salariu.

In 1985 am venit la Aachen, unde suplineam un profesor de la Sorbona, care a vorbit în aulă despre Europa de răsărit. Eu am luat cuvântul la discuții și am discutat o parte din problematica răsăriteană. A doua zi decanul nostru, un literat comparatist a venit la mine și m-a întrebat dacă știu limbi slave și de unde cunosc atât de bine Răsăritul.

Când i-am explicat ca știu mai multe limbi slave și că sunt balcanolog, el m-a întrebat dacă vreau să predau și cursuri de Europa Răsăriteană, largo sensu, adică cu Balcanii, deoarece această disciplină nu era acoperită la Aachen. O comisie mi-a acordat venia legendi, adică o a doua profesură, pe baza lucrărilor mele despre spațiul european oriental. De atunci și până azi predau aceste discipline, cu relativ mulți studenți, fiindcă materia este socotită studium universale, cu studenți și de la alte facultăți și cu „seniori”, o categorie de studenți care există numai în Germania. Rectorul universității și decanul facultății îmi prelungesc din doi în doi ani această venia legendi.

In cadrul unei colaborări între universitățile din Aachen și din Plovdiv, am predat doi ani la rând, în vacanța de Paști, cursuri intensive de balcanistică. Conform înțelegerii cursurile au fost ținute în germană, iar seminariile în bulgară.
De la înființarea sa în 1994, colaborez cu Institutul Național de Studiu al Totalitarismului, din consiliul științific al căruia fac parte de la început.

Din 2001 până ân 2008, am fost profesor asociat al Universității din Craiova, unde am fost conducătorul științific al unui număr de 12 de doctoranzi, care și-au susținut doctoratele cu mine.

In numele unui fictiv Institut Balcanic, deoarece Universitatea nu mi-a acordat nici un fel de bani, am scos primul număr al revistei Balcania, serie nouă, și am un al doilea număr gata pregătit, care nu poate apărea din lipsă de fonduri.
Nu am fost membru de partid, deși am fost solicitat de două ori. De aceea am putut fi ales, respectiv numit, secretar general al Comitetului de Luptă pentru Pace al Universității C. I. Parhon București, când am funcționat la această universitate.

Acum trec la partera mai importantă a datelor mele și anume la cateva din realizările mele științifice mai importante.

1) Prin analiza amănunțită a izvoarelor narative („Quellenforschung”), pe care nu o făcuse nimeni, am anulat „teoria lui Roesler”, a evacuării totale a populației din Dacia. Totodată am explicat cum a putut lua ea naștere la „inițiatorul„ ei, Eutropius, în istoriografia romană și cum a fost preluată în istoriografia bizantină prin cele două traduceri succesive în limba greacă a operei lui Eutropius.

Totodată am identificat tradiția istorică corectă – neobservată de nimeni – la Iordanes, care contează pe Festus, adeptul lui Eutropius, reducând evacuarea la autorități și la o parte a populației. Iordanes indică chiar și numele „noii Dacii”, creată la sud de Dunăre de către Aurelian, pentru „salvarea prestigiului roman”. La Iordanes se găsesc și alte amănunte reale și unice despre Balcani. Es rămâne sursa istorică cea mai competentă și veridică.

Acceptarea explicației mele o atestă a doua ediție din 2005 al lui Cambridge Ancient History, care lăsând de o parte toată literatura și explicațiile „anti-continuitate” – sute de articole și zeci de cărți în decursul timpului – nu citează, pentru această problemă capitală a istoriei românești decât Dacoromania 1 (1973), cu lucrările colocviului de la Freiburg, din decembie 1971 (vol. XII, p. 53).

2) Am arătat împotriva întregii noastre istorigrafii, că sciții lui Ataias au venit cu câteva decenii mai devreme decât 339, când au fost învinși de Filip II în Dobrogea, deoarece de la Olbia (cf. Odessa) și până la Varna (cf. Odessos) exista un mare regat scit, care patrona toate orașele grecești, de la care se percepeau impozite. Acesta a fost punctul de pornire al „Sciției Minore”.

3) Formațiunea prestatală a lui Dromichaites n-a fost în Bărăgan, ci în Bugeac, pe drumul spre cetățile grecești de unde Zopzrion ca și Lysimachos vroiau „bani lichizi„ pentru armatele lor.

4) N-a existat un rex Histrianorum, cu formația sa. Sunt tribali cu care s-a luptat atât Ataias cât și Filip II în decursul anilor.

5) Am amendat lacune despre daci din textul lui Aurelius Victor 13,3, cu care s-au muncit atât Mommsen cât și editorii lui Aurelius Victor, în decursul timpului, fără succes.

Aproape toate datele enumerate de mine se găsesc în SCIVA, 47, 2, (1996), p. 221-226, în Omagiu lui Vladimir Iliescu la 70 de ani.

Lista licrărilor de atunci cuprinde I. Nouă culegere de texte antice și ediții de autori antici; II. Șapte manuale, dicționare și enciclopedii; III. Peste 40 de articole de specialitate.

De atunci s-au mai adăugat noi poziții bibliografice, care au ajuns la numarul 80, cele două doctorate pe care le-am condus la Universitatea din Craiova ca și obtinand două doctorate de onoare (Dr.h.c. al Universității din Galați și din Constanța).
Deoarece am avut greutăți la publicarea unor articole în România, am încercat să le public în străinătate. Astfel sunt primul român care a publicat în revistele: Historia, Bonner Jahrbuecher, Philologus, Klio, Eos și Classical Philology din Chicago.

Sunt membru fondator (1958) al Societății de Filologie Clasică și al Societătii de Bizantinologie din România.
Intre anii 1972/75 am fost ales secretar general al Asociației Orientaliștilor.

Sunt membru al Asociației Winckelmann (Stendhal) și unul din puținii membri neteologi ai Societății pentru Studii Patristice (Oxford).

Sursa si video: Ziaristi Online

Comunicatul Administratiei Prezidentiale din 12 august 2010, data la care a avut loc vizita oficiala a presedintelui Israelului, Shimon Peres, in Romania

COMUNICAT DE PRESĂ
(12 august 2010)

REF: Conferinţă de presă comună a preşedintelui României, Traian Băsescu, şi a preşedintelui Statului Israel, Shimon Peres

Preşedintele României, Traian Băsescu, s-a întâlnit joi, 12 august a.c, la Palatul Cotroceni, cu preşedintele Statului Israel, Shimon Peres, care efectuează o vizită de stat în România. La finalul convorbirilor oficiale, cei doi şefi de stat au susţinut o conferinţă de presă comună.

Vă transmitem textul conferinţei de presă:

Preşedintele României, Traian Băsescu: Bună ziua. Ţin să mulţumesc domnului preşedinte Shimon Peres pentru vizita pe care o face la Bucureşti. Este prima vizită a unui şef de stat israelian în România din anul 1948 şi până astăzi. Discuţiile pe care le-am avut astăzi au fost, practic, o continuare a discuţiilor purtate anul trecut, când am vizitat Israelul. Discuţiile au vizat în primul rând cooperarea bilaterală între România şi Israel, cooperare care vizează sectorul militar, tehnologic, educaţie, afaceri, turism. De asemenea, am abordat probleme regionale, şi subiectul păcii în Orientul Mijlociu a fost un subiect extrem de important. De asemenea, l-am informat pe domnul preşedinte Peres legat de poziţia noastră cu privire la două aspecte: unul legat de reluarea negocierilor palestiniano-israeliene, despre care noi susţinem că trebuie reluate fără precondiţii, acelaşi lucru subliniindu-l şi legat de negocierile siriano-israeliene. A pune precondiţii care, de fapt trebuie să fie apropiate de finalizarea negocierilor, ni se pare un mijloc de a bloca negocierile în Orientul Mijlociu. De asemenea, am abordat problema iraniană şi l-am informat pe domnul Preşedinte că România susţine fără rezerve aplicarea ultimei rezoluţii a Consiliului de Securitate cu privire la sancţiunile care urmează a fi aplicate Iranului şi, totodată, am subliniat faptul că plecăm de la principiul dreptului fiecărui stat de a utiliza energia nucleară pentru scopuri civile, dar respingem ideea că un stat ca Iranul ar putea să fie deţinător de armament nuclear. Vă mulţumesc!

Preşedintele Statului Israel, Shimon Peres: Vă mulţumesc. Preşedintele Traian Băsescu este considerat unul dintre cei mai responsabili lideri ai timpurilor noastre. Când spune «da», e «da», când spune «nu», e «nu», (…) are o poziţie puternică împotriva terorii, o poziţie responsabilă faţă de Iran, o poziţie pozitivă în ceea ce priveşte construirea păcii, încurajarea păcii între noi şi palestinieni, chiar şi între noi şi sirieni, dacă este posibil. Permiteţi-mi să fac o remarcă personală – am fost adânc mişcat că, atunci când piloţii noştri au murit, Preşedintele a lăsat deoparte agenda sa bogată, importantă, şi s-a ocupat personal de problemă, astfel încât soldaţii căzuţi să ajungă la familiile lor, în Israel, cât mai repede, să fie onoraţi cum se cuvine. V-am spus, nu era datoria unui preşedinte, dar a fost expresia celui mai înalt gest pe care o persoană căreia îi pasă de viaţa umană ar fi putut să o facă. Permiteţi-mi să spun, pe scurt, că România pentru Israel nu reprezintă doar un punct în istorie, în geografie, dar un capitol din istorie. Nu vom uita niciodată că, în perioada cea mai întunecată a Europei, în perioada nazistă, românii au salvat vieţile multor evrei de aici, 400000 de evrei, care au venit în Israel şi au contribuit şi contribuie la construirea Israelului; ei iubesc Israelul, dar nu şi-au uitat iubirea pentru România, şi-au păstrat cultura românească. Pentru aceasta, doresc să mulţumesc poporului român şi să îi spun că aceasta este o prietenie care nu se va termina şi care va continua multă vreme în viitor, nu doar în istorie. Mă simt aici ca acasă, mă simt ca într-o ţară prietenă, şi nu vorbesc doar despre trecut, ci şi despre viitor. Ştiu că România are acum probleme economice, dar permiteţi-mi să vorbesc nu ca economist, ci ca observator al evoluţiei. Celebrul autor Nabokov, care era colecţionar de fluturi, a scris odată: “când devine larva fluture?”, iar răspunsul său a fost: “Când simte durere în umeri, pentru că încep să-i crească aripile”. Cred că asta se întâmplă în România – încep să crească aripile; este dureros şi promiţător, în acelaşi timp. Trăim într-o perioadă când trebuie să zburăm şi România poate avea nişte aripi măreţe. Vom continua să ne sprijinim reciproc, astfel încât să depăşim problemele din trecut şi să zburăm împreună, către orizonturi înalte în viitor. Vă mulţumesc!

Întrebare: Este prima vizită a unui preşedinte israelian în România. De ce aţi ales tocmai acest moment şi la ce proiecte concrete bilaterale să ne aşteptăm în domeniile menţionate de preşedintele României, Traian Băsescu: tehnologic, turism, economie şi militar?

Preşedintele Statului Israel, Shimon Peres: Am vizitat de trei ori România şi de fiecare dată am văzut o altă Românie. România de astăzi este diferită de celelalte două Românii pe care le-am vizitat înainte. Dacă în trecut România parte a Balcanilor, era o ţară care trăia în ameninţare, sub ocupaţie, astăzi România face parte din Europa, ceea ce este justificat atât din punct de vedere geografic, corect din punct de vedere al ştiinţei şi promiţător din punct de vedere politic. Văd o Românie democratică, care se orientează către o poziţie de vârf în Europa, care îşi foloseşte potenţialul uman impresionant şi important şi, de asemenea, binecuvântarea pământului său pentru a deveni, aşa cum poate şi trebuie să devină, o ţară măreaţă şi nu o ţară care plăteşte pentru că alţii au crezut că este mică. Ştiinţa nu are graniţe, nu este afectată de distanţe, de religie, nu ţine de origine, iar prietenia ajută la cooperare fructuoasă în vederea dezvoltării potenţialului ştiinţific. Timp de 10 mii de ani, oamenii şi-au câştigat existenţa prin pământ; toată lumea vroia să-şi păstreze pământul. În istorie cele mai multe războaie au avut loc din cauza pământului. Astăzi, oamenii îşi câştigă în mare parte existenţa mai mult prin ştiinţă, decât prin pământ. Agricultura noastră, care nu beneficiază de mult pământ, de multă apă, se datorează 95% ştiinţei şi tehnologiei. Ştiinţa nu are graniţe, dar trebuie să aibă o înţelegere şi determinare, să fie şi globală şi individuală. Israelul îşi doreşte să coopereze şi pe viitor cu noua Românie democratică şi în domeniul dezvoltării ştiinţifice. Există infrastructura necesară, se află în România peste 5000 de oameni de afaceri israelieni, jumătate de milion de cetăţeni ai Israelului vorbesc limba română, mulţi sunt oameni de ştiinţă, doctori, etc. Deci, avem o limbă comună, un sentiment comun. De asemenea, dorim să servim atât respectului deomocratic pentru viaţa umană şi agendei ştiinţifice menite să îmbunătăţească viaţa, indiferent de religie, de rasă, de origine. Ne putem servi în mod corect poporul, putem sprijini şi alte popoare şi cred că pe viitor putem aborda o agendă comună, atât la nivel guvernamental cât şi neguvernamental.

Preşedintele României, Traian Băsescu: Următoarea întrebare.

Întrebare: Aţi spus ambii preşedinţi că aţi vorbit mult despre situaţia din Iran şi poziţia ONU. Dacă va fi un conflict cu Iranul, România va pune la dispoziţie spaţiul din România, spaţiul aerian, la dispoziţia Israelului, dacă este nevoie?

Preşedintele României, Traian Băsescu: Cred că nu este momentul să vorbim despre conflict. Noi sperăm ca sancţiunile impuse de Consiliul de Securitate ONU să creeze la Teheran soluţia corectă: nu aceea a săpării de gropi pentru militari americani, ci aceea a deschiderii negocierilor transparente. Iar, dacă va fi cazul, România va fi un partener loial al Alianţei NATO, din care face parte, şi un partener loial al Israelului. Aş vrea să fac precizarea că noi apreciem esenţial ca stadiul actual al situaţiei să evolueze pozitiv, prin negocieri. Diplomaţia este cea care trebuie, în opinia noastră, să soluţioneze diferendul Iranului cu lumea, cu democraţia. Vă mulţumesc!

Departamentul de Comunicare Publică
12 August 2010

2 Comments

  • Numacalca Dotro
    februarie 24, 2014

    Cautati pe youtube “Istoria Romaniei partea 15 – Holocaust” ca sa vedeti minciunile propagandei anti-romanesti demascate.

      (Quote)

Adauga un comentariu!

Nume (necesar)

Website


*

Editoriale din aceeasi categorie

Autor: Aciduzzul | 11 ianuarie, 2015 | 0 comentarii | 245 vizualizari | 1 vot

– Domnule profesor, omenirea a marcat, în acest an, împlinirea unui secolde la declanşarea Primului Război Mondial. Cum aţi caracteriza, în câteva cuvinte, acest sinistru al istoriei, care a provocat moartea a circa 17milioane de oameni? Sigur că, în esenţă, ne gândim la numărul de morţi şi la uriaşele distrugeri materiale. Dar, în ce priveşte […]

Autor: Aciduzzul | 11 ianuarie, 2015 | 0 comentarii | 359 vizualizari | 2 voturi

Oamenii pot să se vindece într-adevăr în biserici atunci când ating sfintele moaşte sau sanctuarele. Oamenii de ştiinţă din Petersburg au dovedit-o şi au descoperit şi mecanismul “material” al acestui fenomen divin. “O rugăciune este un remediu puternic”, spune Valeri Slezin, şeful Laboratorului de Neuropsihofiziologie al Institutului de Cercetare şi Dezvoltare Psihoneurologică Bekhterev din Petersburg […]

Autor: Aciduzzul | 3 ianuarie, 2015 | 1 comentarii | 505 vizualizari | 3 voturi

Aniela Radu AVEAM 11 ANI.Totul s-a petrecut in fata blocului meu din Strada Drumul Taberei nr.14, Sector 6, Bucuresti. Eu nu pot uita imaginile respective, nici mirosul de sange si nici strigatele militarilor chemati, debarcati din autocare si vanati in fiecare noapte in fata MAPN-ului pentru asa-zisa “Revolutie”!! Apartamentul meu era sub foc continuu tras […]

Autor: Aciduzzul | 26 octombrie, 2014 | 0 comentarii | 181 vizualizari | 4 voturi

Liderul PRM Gheorghe Funar a susţinut, luni, că poetul Mihai Eminescu “a fost asasinat” de evrei, “deranjaţi de scrierile politice şi de poeziile” sale, adevărul în legătură cu moartea sa fiind “falsificat” timp de 121 de ani, şi că acte medicale ale acestuia au dispărut din Biblioteca Academiei . Funar a susţinut, într-o conferinţă de […]

Autor: Aciduzzul | 20 octombrie, 2014 | 0 comentarii | 118 vizualizari | 1 vot

Maica Neonila Iubirea poartă un nume. Numele referă creatul la necreat într-un mod inexprimabil prin număr, fiindcă suflarea de viaţă este dar al energiei necreate, şi viaţa duhovnicească este împreună-lucrare între energia necreată şi cea creată, aşadar numele, care este pecetea Cuvântului în lumea creată, leagă fiinţa lucrului care-l poartă de Creatorul Său. Numărul referă […]

Voturi
Vizualizari
Comentarii
09 Dec 2017 | 0 comentarii | 52 vizualizari | 2 voturi
26 Noi 2017 | 0 comentarii | 419 vizualizari | 2 voturi
24 Noi 2017 | 0 comentarii | 88 vizualizari | 2 voturi
24 Noi 2017 | 0 comentarii | 31 vizualizari | 2 voturi
»
26 Noi 2017 | 0 comentarii | 419 vizualizari | 2 voturi
»
24 Noi 2017 | 0 comentarii | 88 vizualizari | 2 voturi
»
09 Dec 2017 | 0 comentarii | 52 vizualizari | 2 voturi
»
24 Noi 2017 | 0 comentarii | 31 vizualizari | 2 voturi
Ofera o donatie
Dacă vrei să contribui și tu, poți dona aici:
fii aproape de noi
Conferinta_AGROstandard
PUB
web design profesionist
Red Moon Media
CAMPANII bp
Atitudine Contemporana
Televiziunea Copiilor
Le Pre
1984 George Orwell
Televiziunea Copiilor
piata BIO
alimente organice
internet manipulation techniques
Adauga banerul de partener Badpolitics pe site-ul tau bad politics
bad politics

2009 - 2017 © BadPolitics