newsletter
Şoferul român este stresat, irascibil şi obscen (Evenimentul Zilei)
categorie: Social | autor: Aciduzzul
(No Ratings Yet)
Loading ...
Nervoşi şi grăbiţi, fie că au treburi importante, fie că nu, şoferii români, stresaţi de drumurile proaste, par preocupaţi să fenteze legea, semaforul, partenerii de trafic şi pietonii. Nicolae a locuit cinci ani în Germania şi spune că între „şoferii lor şi ai noştri” sunt diferenţe uriaşe. „Când m-am întors din Germania am constatat că românii şi-au luat maşini bune pe care nu ştiu să le conducă responsabil. Cât despre comportament, dacă şoferii de aici fac uz exagerat de degetul mijlociu, acolo zâmbesc şi îşi acordă reciproc prioritate”, spune bărbatul. Drumurile pline de capcane, legile prost aplicate şi intervenţia deficitară a autorităţilor sunt cauzele principale ale lipsei de civilizaţie în trafic, crede Nicolae.
Cum ne văd străinii
Străinii care ne vizitează ţara sau locuiesc aici sunt îngroziţi de felul în care şofează românii şi de mania lor pentru viteza excesivă şi manevrele periculoase. Gilles Saussier, fotoreporter francez care vine aproape anual în România, a ajuns la concluzia că liniile de pe carosabil nu au nicio noimă pentru români.
„Oamenii dublează viteza în viraje, când drumul urcă, şi, în general, când nu au vizibilitate, deci exact în momente în care ar trebui să încetinească. Pe lângă inconştienţă este şi ceva amuzant: când dau de gropi rulează foarte încet, pentru a-şi proteja maşina, însă când şofează cu viteză nu se gândesc că îşi riscă viaţa”.
Manuel Sapet, fost intern la Centrul Cultural Francez din Timişoara, are impresia că asistă la un adevărat flamenco rutier. „E un soi de eroism cu care şoferii români ştiu să evite gropile, iar după aceea să se avânte cu mult peste viteza permisă”.
Nici pentru italianul Carlo Marchegiano, care e pasionat de raliuri şi a traversat continente pe traseul celebru Paris-Dakkar, şofatul în România nu este o plăcere. Stabilit la Timişoara, el e reclamă faptul că românii au maşini prea puternice pentru ceea ce sunt capabili să conducă.
„De multe ori, se găsesc în situaţii în care nu ştiu cum să reacţioneze şi nu pot evita accidente. Nu cred că şoferii români sunt mai răi decât cei din alte ţări, doar că nu au experienţă în a conduce maşinile puternice cu care se etalează”.
La noi, ca la nimeni
„Pentru tine, Nesimţitule autentic, regula de bază e absenţa oricărei reguli. Nimeni şi nimic nu te poate supune. Participarea ta la trafic trebuie să fie o sărbătoare a nesimţirii, un ritual greu de fixat în tipare şi niciodată predictibil”, scrie Radu Paraschivescu în monografia sa despre nesimţirea autohtonă.
În trafic, când te întâlneşti cu aceste comportamente, te minunezi, te enervezi şi îţi spui „la noi, ca la nimeni”. De altfel, e greu să mai găseşti prin alte ţări mentalităţi şi manifestări asemănătoare: şerveţelele zboară pe geam, maneaua se ascultă la maximum, claxonul se foloseşte pentru agăţat, iar coloana de maşini e făcută pentru a fi depăşită.
Prioritate de şmecher
Este adevărat că „nesimţirea în trafic” nu trebuie generalizată şi că există o specie aparte care sfidează regulile rutiere şi pe cele ale bunului-simţ.
Sunt cei convinşi că doar fraierii conduc ca la carte, că prioritatea de şmecher este la fel de importantă ca şi cea de dreapta şi că atunci când pun mâna pe volan trebuie să-şi demonstreze supremaţia faţă de muritorii de rând. Când îi calci pe coadă, dacă nu ai nervii tari, aproape că-ţi doreşti să nu fi ieşit din casă.
Sursa: Evenimentul Zilei
Comenteaza editorial 
Editoriale din aceeasi categorie
Sunt casatorit, dar nu am iubit in viata mea. Si mi-e teribil de frica sa nu ma loveasca de acum incolo dragostea
Relatiile nu sunt deloc atat de simple pe cate ne place noua sa credem. Nu exista alb si negru in viata, ci numai nuante de gri. Sunt casatorit, am 33 de ani, un baietel superb, dar nu am iubit in viata mea. Tin la sotia mea, este si motivul pentru care ne-am casatorit; iar copilul este lumina ochilor mei. Dar eu nu am fost indragostit nebuneste niciodata in viata mea. Poate asa e destinul meu, sa iau totul mai rational. Sau poate nu. Si am o mare frica: c-o sa ma loveasca la un moment dat dragostea de n-o sa ma pot ridica. Stiu ca o sa sariti toti pe mine sa ma criticati ca am putut sa deschid gura. Dar incercati sa priviti si de cealalta parte a situatiei clasice: unii iubesc, dar sentimentele nu le sunt impartasite. Sentimentele poate nu le sunt impartasite de unii ca mine; naiba stie. citeste si comenteaza …
Herta Muller: Românii care gândesc diferit sunt priviţi ca duşmani
Laureata Premiului Nobel, într-un interviu pentru revista Corso, că nu este de acord cu foarte multe lucruri care se întâmplă în România şi că nu ar accepta o eventuală distincţie din partea ţării ei de baştină. “În România, nu este normal să îţi critici ţara. Cineva care ţine la ţara în care trăieşte şi vede că lucrurile nu merg cum trebuie, e obligat, e de datoria lui să spună ce nu e în ordine. Restul mentalităţilor sunt rămase din dictatură. Orice om care gândeşte altfel, în România e perceput ca duşman. Nu adversar, ci duşman”, afirmă Herta Muller în interviul acordat lui Marius Cosmeanu în revista Corso, ca răspuns la adresa celor care au criticat-o pentru “obsesia” faţă de tema dictaturii comuniste. citeste si comenteaza …
Relatia stransa dintre coeficientul de inteligenta national si PIB-ul tarilor
Coeficientul de inteligenta al natiunilor calculate pentru 60 de natiuni si examinat in relatie cu veniturile per capita la sfarsitul anilor ’90. S-a constatat ca IQ-ul national se afla in stransa corelatie cu venitul brut per capita si cu PIB-ul (in anul analizat, 1998). Analiza relatiei dintre IQ si PIB a fost extinsa pentru interval mai mari de timp, respective pentru perioadele 1950-1990 si 1976-1998. Rezultatele au stat la baza unui model “cauzal” in care IQ-ul popoarelor reprezinta un element determinant in ceea ce priveste bogatia sau saracia natiunilor in lumea de astazi. citeste si comenteaza …
Coeficientul de inteligenta al popoarelor lumii, stabilit statistic
Coeficientul de inteligenta “national” a fost stabilit pe baza testelor efectuate prin sondaj pe o perioada indelungata, pe diferite grupe de varsta, comparat apoi cu cel al tarilor vecine sau “comparabile”. Esantioanele au fost de minim 50.000 de persoane, selectate dupa norme statistice. Pentru tarile in care a fost imposibil de determinat acest coeficient, studiul s-a bazat pe principiul potrivit caruia tarile invecinate au un nivel al IQ-ului relativ similar. De exemplu, in Germania si Olanda, nivelul IQ-ului este similar, de 102; la fel, in Japonia avem 105 iar in Koreea de Sud, 106. In Argentina, ca si in Uruguay, avem 96; in Uganda este de 73 iar in Kenya de 72. Un al doilea principiu luat in calcul a avut in vedere tarile cu un mix mare de rase situate langa altele relativ omogene din punct de vedere rasial. citeste si comenteaza …
Studiu: Femeile care au IQ-ul mai mic cauta sa traiasca langa batrani bogati (AIM)
Se pare ca la femeile cu un IQ mai mic instinctul de avea o siguranta financiara este mult mai pronuntat. Potrivit unui studiu realizat la Universitatea din Michigan, tendinta femeilor mai putin inteligente de a cauta un domn cu bani nu are legatura cu lacomia, ci mai degraba cu dorinta de-a avea un viitor sigur atat ele cat si copiii pe care urmeaza sa ii aiba. Medicul Christine Stanik din Michigan crede ca este absolut natural ca femeile limitate din punct de vedere intelectual si educational, fara o perspectiva profesionala, sa isi doreasca sa aiba langa ele un barbat cu bani, potrivit stirileprotv. “Inca din antichitate femeile isi indreptau atentia catre barbatii cu o stare financiara buna. Ele stiau ca acestia reprezentau o sansa la supravietuire. citeste si comenteaza …
Adauga un comentariu!