Sustine Bad Politics
arhiva stiri
starea vremii
octombrie 1, 2020, 10:02 pm
Parţial noros
Parţial noros
15°C
Presiunea: 1010 mb
Umiditate: 76%
Vânt: 11 km/h V
Răsarit: 7:14 am
Apus: 6:56 pm
 
ANUNTURI UMANITARE
Editorialele editiei
Testament Templier Stefan Masu(MLNR-Povesti Adevarate)
Aciduzzul | 3 noiembrie, 2010 | 1 comentarii | 2387 vizualizari |
(3 voturi )

Voi publica astazi o scrioarea a PRF Stefan Masu, scrisoare al carui continut a mai circulat preintre Frati in ultimele luni. Inainte de a trece la publicarea ei, vreau insa sa va descriu o discutie la care am asistat involuntar, pentru ca veti intelege mult mai bine de ce s-au intamplat anumite lucruri atunci cand s-au intamplat. La inceputul anului 2009, in urma deciziei catorva Frati si la propunerea lui Chirovici, decid sa incerc sa candidez la demnitatea de Mare Maestru, desi, in mod evident, eram departe de a fi vreun candidat ideal. Ma apuc sa constitui o echipa de viitor Mare Consiliu, echipa ce cuprindea si sugestii ale celor ce ma sustineau in acel moment. Printre mebrii acelei echipe se numara si Iulian Moisescu, cel numit ulterior de catre Chirovici ca Asistent al sau si care s-a ocupat de creearea Colegiilor si de impunerea in fruntea lor a celor doriti de Gheordunescu.

Iulian Moisescu imi recunoste, cu aceasta ocazie, ca el lucreaza de peste 2 ani direct cu Ovidiu Gales si cu Cristi Gherasim (Marele Orator, respectiv Marele Inspector General al MLNR) si ca au pregatit mai multe variante de a se asigura de sprijinul Riturilor pentru sustinerea candidaatului dorit de ei la demnitatea de Mare Maestru.

Aceast lucru m-a facut sa imi reamintesc brusc o conversatie auzita la o masa din restaurantul lui Iulian Moisescu, masa la care participau Ovidiu Gales, Cristi Gherasim, Gabriel Gherasim (fost Trezorier al Ritului York) si, bineinteles, Iulian Moisescu. Cei 4 detaliau modul in care urmau sa preia conducerea Ritului York de la Stefan Misu, in cazul in care acesta nu ar juca dupa cum doreau ei. Suplimentar, au discutat si despre ce era de facut cu Ritul Scotian Antic si Acceptat in cazul in care nici Costel Iancu nu le-ar fi ascultat cererile.

Persoana al carui nume a fost pomenit ca fiind cel ce le furniza date si documente din interiorul RSAA era Manole Iosiper. Suplimentar, pe baza relatiilor excelente cu Gabriel Oprea, actualul Ministru al Apararii, s-a concluzionat urgent ca Gheorghe Florea era foarte usor de atras in jocul lor, tot prin intermediul unui apropiat de-al sau aflat in realtii de dependenta contractuala cu Ministerul Apararii.

In momentul in care am realizat ca aceasta echipa se coalizeaza brusc in jurul lui Mircea Ghordunescu, i-am sunat pe Stefan Misu si pe Costel Iancu si le-am relatat cele auzite, rugandu-i sa se fereasca de eventuale evenimente neplacute. Am facut acest lucru inca de la inceputul anului 2010, deci cu ceva luni inainte de inceperea neplacerilor la adresa lui Stefan Misu.

Dupa publicarea Scrisorii-Testament a PRF Stefan Misu, voi reveni cu detalii suplimentare.

Testament Templier Stefan Masu – Partea 1

Prea Eminent Mare Maestru William Koon,
Dragul meu prieten Bill,

Îți scriu această scrisoare, care este și testamentul meu templier, la puțin timp după ce am semnat și distribuit Decretul de repunere în funcție a N.C. Gabriel Gherasim; acesta este ultimul meu Decret ca Mare Comandor și simt nevoia să-ți prezint câteva comentarii întrucât te-ai implicat personal în această problemă.

1. Nu din lipsă de respect, la scrisoarea pe care mi-ai adresat-o, ai primit răspuns prin ceea ce tu numești „scrisoarea lui Mantea”. Această scrisoare, dacă te uiți la semnăturile ei, nu este „scrisoarea lui Mantea”, ci un raport al tuturor, repet al tuturor, Marilor Ofițeri ai Marii Comanderii, cu excepția mea și a lui Gabriel Gherasim. Este un raport colectiv adresat Marelui nostru Maestru, de toți Marii Ofițeri și aceștia și-au pus, în scrisoare, tot respectul pe care ți-l poartă.

Pe de altă parte, când ți-am confirmat primirea întrebării tale legate de scrisoarea pe care ai primit-o de la G. Gherasim, eu te-am anunțat că urmează să primești un raport al Marilor Ofițeri despre această problemă. Eu urmam să plec, ca de obicei, la Bruxelles, în plus, eram „parte implicată” și toți ceilalți Ofițeri doreau să-ți prezinte părerea lor comună. Te rog să fii convins, Mare Maestru, că nimeni nu s-a gândit să-ți aducă vreo ofensă, dimpotrivă, noi te iubim și te respectăm cu toții, foarte mult și ne așteptăm să rămâi, întotdeauna, același lider înțelept și drept, care a făcut atâtea pentru Templierismul din România. „Scrisoarea lui Mantea” a fost contrasemnată de zeci de alți Cavaleri, inclusiv Comandorii lor.

2. Istorie înseamnă fapte și aceste fapte trebuie dovedite cu documente și mărturii. După Roanoke, Marea Comanderie a avut un nou Mare Trezorier, instalat regulamentar, N.C. Gheorghe Vîlceanu care, venind vorba, nu era la acea dată, socrul fiului meu Florin așa cum ține să menționeze, de fiecare dată, G. Gherasim; dimpotrivă, el a venit în Ritul York cu mult timp înaintea lui G. Gherasim și a adus servicii Ritului cu mult timp înainte ca fiica lui să-l întâlnească pe fiul meu. Ce e rău în asta? De ce este Ritul York, Ritul familiei mele?

Numai oameni ca G. Gherasim ar putea răspunde. Revenind la transferul Trezoreriei de la N.C. G. Gherasim la N.C. Gh. Vîlceanu, acesta nu a avut loc întrucât G. Gherasim a invocat, în permanență, că este ocupat cu mutarea firmei sale profane. Când aceasta a început să dureze din ce în ce mai mult, ceilalți Ofițeri au venit la mine amintindu-mi câteva situații deosebite petrecute anterior:

– În 2008, a avut loc o primă încercare de a numi pe altcineva să colecteze taxele (N.C. Adrian Petre), dar a fost respinsă violent și public de G. Gherasim, pretinzând cu voce tare că Adrian Petre este prea tânăr (era la fel de tânăr ca tinerele doamne pe care G. Gherasim le aducea în acest scop) și nu are experiență suficientă. „De ce vă băgați Dvs. în această treabă?” – mi-a spus, în prezența altor Ofițeri – „ocupați-vă de problemele mari, de conducere, Dvs. scrieți cărți; aceasta este treaba mea, eu sunt un profesionist în materie.” Așadar, am concluzionat că avea dreptate și acum, Nobili Cavaleri precum Tony Roman, Ștefan Mantea, Jănică Poenaru, Marius Seceleanu, care erau de față, îmi amintesc despre acest lucru.

– Câteva luni mai târziu, N.C. Jănică Poenaru, care era, la vremea aceea, Prea Puternicul nostru Suveran de Cruce Roșie (a lui Constantin), a hotărât să organizeze, el personal, secretariatul financiar, cu ocazia unei inițieri, antrenând companioni competenți și disponibili; însă, după 15 – 20 de minute, când a sosit și G. Gherasim cu cele două tinere doamne ale sale, a fost imposibil să se evite manifestarea de protest, foarte vocală, a acestuia. N.C. J. Poenaru, membru al Ritului York cu mult înaintea lui G. Gherasim, este Prim Supraveghetor al Marii Comanderii, după ce a servit ca Generalissim al primei noastre Comanderii sub dispensă, când am primit patenta la St. Louis. Acum el este aici și este totalmente în dezacord cu Decretul meu de restabilire în funcție a lui G. Gherasim. Cine este, după părerea ta, sursa dezarmoniei? Ștefan Mâșu? Gabriel Gherasim?

– În 2008, cu ocazia unei ceremonii de inițiere, de Paște, un alt conflict a izbucnit, de data aceasta între N.C. Tony Roman și N.C. Marius Seceleanu, de o parte, și N.C. G. Gherasim, de cealaltă parte; motivul a fost întârzierea prea mare în începerea inițierilor (Companionii sosiseră din diferite orașe ale țării) datorită timpului mare de înregistrare a candidaților de către tinerele doamne ale lui G. Gherasim, care se ocupau, simultan, și de vânzarea de uniforme și spade (care era o chestiune privată, a unui furnizor).

Aceste incidente s-au produs, toate, în absența mea; în timp ce G. Gherasim „își făcea treaba”, eu îi primeam pe Ofițeri, pe ceilalți Cavaleri, era comportamentul meu obișnuit, ca un ritual și chiar, de multe ori, numai participam nici la inițieri, autorizându-i în acest sens pe cei mai buni ritualiști ai noștri, N.C. Șt. Mantea și, încă la acea dată, Marius Seceleanu.

Aceștia, N.C. Șt. Mantea și N.C. M. Seceleanu au venit la mine, spunându-mi despre incident; eu am cerut și părerea lui G. Gherasim care, în prezența lor, a accentuat necesitatea de a avea „o bună organizare, liste bune de evidență și aceasta cere ceva timp, dar se întâmplă doar de două ori pe an. Am spus atunci celor două părți că îi dau dreptate lui G. Gherasim și, după aceea, M. Seceleanu ne-a declarat că aceasta a fost ultima dată când a mai condus inițierile și nimeni nu l-a mai văzut, după aceea, deși el fusese Ilustru Mare Maestru al Masonilor Criptici, înainte ca G. Gherasim să fie ales, în această funcție, de aceiași Companioni care (numai) astăzi „urmează sensul indicat de mâna mea”. Cine este sursă de dezarmonie?

Tony Roman, care este și el în dezacord cu Decretul de restabilire a lui G. Gherasim și care, ca mine, ca Șt. Mantea și Bugaru, face parte dintre „veterani”? El va fi, foarte probabil, ales ca Mare Guvernator, sau Președinte dacă vrei, al Marelui Consiliu de Comandă al Corpurilor Ritului York, după plecarea mea, care a avut loc în mai 2010, urmată de un interimat al lui Șt. Mantea. Tony Roman spune că nu concepe să stea alături de G. Gherasim; el a fost inițiat în SUA, în Florida, fiind cel mai vechi Templier pe care îl avem. A servit ca Înalt Mare Preot RAM și Comandor de Comanderie sub dispensă, și este în prezent, Secund Mare Supraveghetor al Marii Comanderii.

El m-a criticat adesea pentru unele decizii, și o face și în continuare, dar eu l-am respectat, întotdeauna, pentru abnegația sa și l-am păstrat printre cei mai apropiați Mari Ofițeri, în ciuda criticilor sale. Vezi, Mare Maestru, marele meu prieten Bill, pe mine nu mă urmează numai frați „obedienți” și „servili”, cum afirmă G. Gherasim. Și cine este sursa dezarmoniei? Ștefan Mâșu? Gabriel Gherasim? Alții? Și dacă sunt alți „tulburenți”, cine îi va ține, laolaltă, într-o singură echipă? Poate G. Gherasim, cu ceva sprijin? Cine știe? Eu pretind că știu și voi fi bucuros să-ți spun și ție, într-o bună zi.

3. Revenind la perioada „după Roanoke”, noi toți Marii Ofițeri am crezut că este momentul ca G. Gherasim să meargă la bancă cu noul trezorier și să efectueze cele necesare, „între profesioniști”, pentru transferul tuturor documentelor de Trezorerie: listele nominale ale membrilor, sumele achitate etc. Această operațiune nu a fost îndeplinită și nu este nici în prezent. Este posibil acest lucru în oricare altă Mare Comanderie? Vreți să ne lăsați impresia, Prea Eminent Mare Maestru, că dvs. ați accepta acest lucru, numai pentru că N.C. G. Gherasim este și un membru în „good standing” al unei Comanderii din SUA?

În septembrie 2009, am pus problema în mod oficial, invitându-l frățește pe G. Gherasim să procedeze la transferul de gestiune, cu ocazia unei Ținute de Mare Consiliu de Comandă (primii cinci Mari Ofițeri ai corpurilor constituente sunt prezenți când ne întâlnim); acesta nu a obiectat, în niciun fel, dar nicio acțiune nu s-a produs, nici după aceea.

4. Prea Eminent Mare Maestru, dragul meu Bill, aproape oricine știe că eu nu traversez momente excelente pe planul sănătății; cu excepția SIDA, eu mă lupt, de mai mult timp, cu bolile cronice, cele mai agresive, ale timpurilor moderne: cancer, diabet avansat, hipertensiune arterială, tiroida extirpată complet chirurgical și, mai recent, severe tulburări vasculare. Am nevoie de calm, de serenitate, de o schimbare a modului de viață, să trăiesc departe de stresul oamenilor și al „fraților”, să-mi petrec restul anilor cu cărțile pe care le citesc și cu cele pe care le scriu (în septembrie va apărea în librării următoarea carte, Maestrul Mason și Arta Regală; vezi, i-am urmat sfatul lui G. Gherasim, concentrându-mă pe cărțile mele și lăsând altora treburile administrative).

În acest context, în oct. 2009, membrii Ritului York mi-au prezentat, într-un Conclav festiv, o petiție semnată de toți participanții, prin care mă numeau „Mare Guvernator Ad – Vitam”; o s-o păstrez ca amintire, toată viața, privind semnătura lui G. Gherasim ca pe un simbol al ipocriziei personificate, așa cum îmi apare acum mie, și nu numai mie.

Mi-am exprimat atunci sincera emoție și recunoștință față de cei prezenți, declarând că iau această numire în sens onorific, întrucât eu am alte proiecte în perspectiva împlinirii a 65 de ani. Eu i-am rugat, și ei au acceptat, să-l considere pe G. Gherasim ca primul meu Adjunct, înlocuitorul meu, atât în absența cât și în prezența mea. Aceasta s-a întâmplat în oct. 2009, cu mai puțin de un an în urmă; cu lacrimi cu ochi, cu vocea sugrumată, cu fața exprimând numai respect și supunere, N.C. G. Gherasim, surprins de numirea mea, căci nici el și nici altcineva nu era la curent, și-a exprimat recunoștința cea mai înaltă, cea mai fierbinte și cea mai sinceră (?!), asigurându-i pe cei de față de sentimentele sale față de Ștefan Mâșu. Cu mai puțin de un an în urmă!

Ar fi trebuit să fie la curent cu „malversațiile” lui Ștefan Mâșu în Ritul York, în Ritul său de familie, împreună cu cei „servili” și „obedienți” din jurul său. Probabil avea cele mai serioase și mai bune intenții și planuri; odată ajuns numărul unu în Ritul York, ar fi făcut curățenie și ar fi salvat Ritul York din „mâna” lui Ștefan Mâșu. Cine știe?

Dar aș fi curios să aflu, într-o bună zi, când poate ne vom întâlni, care sunt criteriile tale minime de morală și demnitate și limitele lor, pe care nimeni nu le poate depăși niciodată în viață, de dragul oricărei promovări sau numiri; cum reușești să integrezi, în astfel de criterii, comportamentul moral al lui G. Gherasim, restabilit recent ca Generalissim al Marii Comanderii? Spui că ești dator să-l protejezi, pentru că l-ai instalat și, mai ales, pentru că el este și un membru al unei Comanderii americane, ceea ce apare ca și cum îi acorzi imunitate în fața Marelui său Comandor și a celorlalți Mari Ofițeri.

Testament Templier Stefan Masu – Partea a 2-a

5. Când ne-am întâlnit, după aceea, Marii Ofițeri, Recorderii, Cancelarii și Secretarii, i-am amintit lui G. Gherasim să nu uite de predarea de gestiune către G. Vîlceanu, în conformitate cu deciziile noastre precedente. Septembrie, octombrie, noiembrie, decembrie au trecut, G. Gherasim își mutase deja demult biroul, la fel și casa, pe care am avut plăcerea s-o vizitez cu soția mea, ca prieteni, dar, în continuare, nicio predare de gestiune.

În octombrie sau noiembrie 2009, într-o ținută oficială, la care a participat și G. Gherasim, ignorând adevăratele motive ale tergiversărilor, am crezut că poate N.C. G. Vîlceanu nu este suficient de insistent și dinamic și atunci am propus, și s-a acceptat, inclusiv de G. Gherasim, ca un „comitet de predare – primire” să lucreze împreună: J. Poenaru ca președinte, G. Gherasim la predare și G. Vîlceanu la primire, cu un calendar strâns.

După 2 – 3 săptămâni, când Marii Ofițeri s-au reîntâlnit, N.C. J. Poenaru mi-a cerut, fără nicio nuanță polemică, în prezența lui G. Gherasim, să-i retrag însărcinarea ad-hoc, întrucât nu a fost în măsură să-l convingă pe G. Gherasim să-și introducă în agendă vreo întâlnire cu ceilalți doi.

În decembrie 2009, nimic nu se mai întâmplase și, într-o zi, între Crăciun și Anul Nou, ne-am întâlnit, pentru prima dată, fără G. Gherasim. Am avut un schimb de păreri, întrebări, comentarii, supoziții, zvonuri. În seara de 02 ianuarie 2010, înaintea plecării mele la Bruxelles pentru analize și tratament medical, i-am telefonat lui G. Gherasim, spunându-i că-i dau dispoziție să transfere gestiunea până la întoarcerea mea în România, în două săptămâni; două persoane erau prezente, telefonul era pe speaker (G. Gherasim nu bănuia și îmi cer scuze, dacă este necesar), și aceste persoane pot mărturisi despre răspunsurile și comentariile incredibile pe care le-am auzit de la G. Gherasim, despre independența Fundației profane (care era, de fapt, Trezoreria noastră) față de corpurile Ritului York.

Vorbea despre voturile sale și ale lui Iulian Moisescu, un fost membru al Ritului, dar care mai era membru al Consiliului de Conducere al Fundației (?!). A precizat că nu va transfera niciodată, nimic, nici lui G. Vîlceanu, nici lui J. Poenaru, sau altcuiva, întrucât trebuie să facem distincție între Fundația profană și Ritul York; această separarea juridică este avansată de G. Gherasim (abia) în ianuarie 2010, după mai mult de șase luni de dezbateri și tergiversări.

6. După 02 ianuarie 2010, G. Gherasim nu mi-a mai răspuns la telefon. În februarie, pe când mă aflam la New York cu M. Bugaru (pierzând avionul pentru Washington – Alexandria datorită furtunii de zăpadă) am încercat, în zadar, de mai multe ori, să-l sun pe G. Gherasim, în prezența lui M. Bugaru, dar a refuzat să-mi răspundă, în timp ce lui Bugaru i-a răspuns la interval de zece secunde. Spui, dragă Bill, în scrisoarea ta, că tu mă cunoști pe mine; eu însă, nu știu dacă te cunosc suficient pe tine, de aceea mă întreb, care ți-ar fi fost decizia, ca Mare Maestru, față de Generalissimul tău, într-o astfel de situație. Te rog să notezi că aceasta se întâmpla în februarie, cu trei luni înainte ca el să fie suspendat.

Mihai Bugaru este cel care a realizat „performanța” de a conveni o întâlnire cu G. Gherasim, cu solicitarea acestuia de a se defășura „între patru ochi”; Gherasim a formulat expres această condiție și zâmbesc acum, când mi-l imaginez pe prietenul mei Billy Koon, Marele nostru Maestru, întâlnindu-se cu Generalissimul său în funcțiune, numai când acesta acceptă și numai cum acesta acceptă. Eu am acceptat, în ciuda comportamentului meu dictatorial și atotputernic, să-l întâlnesc și nu poate fi descrisă surpriza, de pe fața lui G. Gherasim, când i-a găsit și pe Șt. Mantea, G. Vîlceanu și M. Bugaru, prezenți pentru întâlnire.

Ne-a fost dat atunci să auzim cea mai imaginativă diversiune, prezentată de cineva care își controla, cu greu, nervozitatea. Voi reveni la acest moment după o paranteză care se impune.

7. Este momentul să reamintesc, tuturor, cum a funcționat colectarea taxelor și cotizațiilor și care este legătura cu crearea Complexului Masonic al Ritului York.

Eu am început să amenajez un Templu masonic încă din anul 2000, și chiar dinainte, când am început cu unul mai mic, într-o clădire existentă și care astăzi este Templul Ritului York. Entuziasmul și emoția s-au intensificat, la fel și mândria noastră, a tuturor, pe măsură ce Templul devenea din ce în ce mai mare și mai frumos, într-o țară în care Templele masonice nu sunt numeroase.

Atunci, am convenit un sistem care să combine proprietatea privată cu liberul acces la facilitățile masonice. Mai întâi am hotărât, și G. Gherasim în calitatea sa de Mare Trezorier, la acea dată, a fost foarte activ și eficient, să fixăm taxe mai mari pentru inițieri, chiar foarte mari, în schimb foarte modeste cotizații anuale (el este activ, harnic și ambițios, dar ambiția s-a transformat treptat în orgoliu). G. Gherasim era chiar convingător, și cred că era și sincer la acea dată, câștigând aprecierea noastră, a celorlalți, atunci când explica corect oamenilor, că aceste taxe se plătesc o singură dată, într-o viață de Rit York, la inițiere și, după aceea, ceea ce se plătește este nesemnificativ (așa cum este în realitate). Pe de altă parte, Templul era accesibil membrilor Ritului, în mod gratuit, cu cafea și snacks-uri incluse.

În mod tehnic, N.C. G. Gherasim a organizat un mecanism cu aceste faze succesive:

– Faza 1: Colectarea taxelor cu liste separate, repet separate, pentru diferitele corpuri, capitol, consiliu și comanderie; liste separate pentru inițieri, pentru cotizații și pentru dejunuri templiere. Aceasta era activitatea exclusivă a lui G. Gherasim și mândria sa intangibilă; el își aducea secretarele personale de la firma sa și organiza totul aproape perfect, cu excepția incidentelor descrise anterior, și a faptului că, aveam să aflu mai târziu, în 2010, că aceste doamne care erau prezentate ca fiind secretarele sale profane, primeau salarii lunare din acele taxe, așa cum rezultă din documente.

– Faza 2: Împărțirea sumelor
2a. O parte era predată Fundației Humanitas, fundația familiei mele, direct mie, sau unui membru al familiei, sau unui alt reprezentant, întotdeauna pe bază de semnătură de primire; aceste sume erau considerate donație din partea membrilor pentru amenajarea, echiparea, mobilarea și decorarea clădirilor existente, în vederea transformării lor în structuri masonice. A fost și motivul pentru care s-au solicitat taxe de inițiere ridicate pentru acea primă perioadă de amenajare, ele fiind reduse acum la jumătate, întrucât numai există o astfel de nevoie.

Pe de altă parte, Complexul Masonic va rămâne, în continuare, accesibil gratuit (temple, servicii, întreținere, energie, curățenie, pază, cafea etc.) pentru încă 10 ani de acum încolo, ceea ce face 20 de ani, pentru perioada 2000 – 2020. Este mult, este puțin, acesta poate constitui un subiect de discuție oricând, dacă cineva dorește, dar deocamdată așa s-a convenit, cu confirmare scrisă, inclusiv semnătura lui G. Gherasim.

Este de menționat, și documentele demonstrează, că aceste donații au reprezentat numai o contribuție parțială la amenajarea Templului, cealaltă parte, și de departe, cea mai substanțială, fiind acoperită de Fundația familiei mele sau direct de familia mea. Tot din aceste donații s-au acoperit cheltuielile de întreținere și funcționare, pe toată această perioadă, ceea ce face ca suma cheltuită cu amenajările efective să fie mult mai mică, așa cum rezultă din documente.

2b. Cealaltă parte, compusă din totalitatea cotizațiilor anuale și un procent din taxele de inițiere (stabilit inițial la 50% – 50%, dar procentul donat a fost mai ridicat decât prevederile, datorită concentrării cheltuielilor de amenajare pe prima perioadă, cu echilibrare în perioada următoare) precum și totalitatea sumelor pentru dejunuri templiere, era preluată direct și personal de N.C. G. Gherasim, care urma (credeam noi) să le introducă în conturile bancare pentru că ele reprezentau, ceea ce numeam noi, fondurile nete ale Trezoreriei Ritului York. În conformitate cu legislația românească, aceste sume trebuiau introduse în conturile unui structuri profane (fundație sau asociație). În cazul nostru, avem Fundația Masonică a Ritului York, secretarul căreia a fost, până nu demult, G. Gherasim. Acum este momentul să clarificăm ce este și cu Fundația Masonică a Ritului York.

8. Fundația Masonică a Ritului York (FMRY) a fost constituită în anul 2005 pentru a administra Trezoreria diferitelor Corpuri ale Ritului York din România. Conform legii, o fundație putea fi constituită cu cel puțin un membru fondator și cu un depozit minim de 10 000$. Nimeni altcineva nu a avut, pe moment, sume disponibile, astfel încât am constituit singur acest depozit, devenind astfel unicul membru fondator al FMRY. Și cum eu călătoream foarte frecvent la Bruxelles, pentru tratamentul meu medical, G. Gherasim a fost acela care, fiind și eficient efectiv, s-a ocupat de Statutul și constituirea Fundației.

Atenție însă, conturile au fost deschise de mine, printr-un reprezentant, separat pentru fiecare corp: un cont pentru RAM, unul pentru Consiliul Criptic, unul pentru Comanderia Templieră, unul pentru Red Cross și unul pentru Societatea Rozicruciană; primele depuneri au fost efectuate de mine, sume separate, pentru fiecare corp, în conturi separate.

După puțin timp, administrarea a intrat, în exclusivitate, în competența lui G. Gherasim. De ce? Pentru că era numit un Consiliu Director din cinci membri: Ștefan Mâșu – Președinte, Ștefan Mantea – Prim Vicepreședinte, Dan Gheorghiu – Vicepreședinte, Gabriel Gherasim – Secretar și Iulian Moisescu – membru. Statutul întocmit de G. Gherasim prevede o majoritate de minim 2/3 din voturi, fiecare din cei cinci dispunând de câte un vot. Nimeni altcineva n-a acordat atenție la acest detaliu, toți știind că FMRY nu este altceva decât forma profană a Trezoreriei Ritului York. Abia în 02 ianuarie 2010, când l-am sunat pe Gabriel, dispunându-i să transfere gestiunea, acesta a fost foarte explicit, martorii sunt disponibili, că eu nu pot decide așa ceva, decât cu 2/3 din voturi, ceea ce însemna, în mod obligatoriu, că trebuia si unul din voturile celor doi, Gherasim sau Moisescu; altminteri, nicio decizie nu poate fi luată.

Vezi, Prea Eminent Mare Maestru, te rog, te rog încă o dată, să nu te mai simți lezat dacă spun că nu ai avut suficiente informații când ai scris în scrisoarea ta că îți este clar cine a gestionat fondurile. Timp de aproape 4 ani, noi am fost convinși, și nimeni nu a avut vreun dubiu, că G. Gherasim, de fiecare dată când prelua fondurile corespunzătoare fazei 2b (de mai sus) mergea direct la bancă și depunea sumele în conturi. Acum descoperim că nu așa s-a întâmplat.

Nu există niciun raport din partea Secretarului Comitetului Director, niciunul în patru ani; niciun document către bancă sau Administrația Fiscală semnat de Președinte, cu excepția a 1-2 aprobări date de mine, ca Președinte, aprobând o plată în cash, primind chitanță, pentru achiziții efectuate de N.C. T. Roman, aprobări pe care G. Gherasim le atașează de fiecare dată când face o reclamație, pentru a demonstra abuzul meu dictatorial.

Îmi revine și mie o răspundere ca Președinte, că nu am exercitat controlul legal; recunosc și îmi asum acest tip de responsabilitate. Din acest motiv, am demisionat din funcția de Președinte al FMRY încă din aprilie 2010 și companionul Vasile Deleanu a fost ales în locul meu; astfel înțeleg eu morala, demnitatea, onoarea sau simțul responsabilității. Pe de altă parte, când l-am presat pe G. Gherasim, cu dreptul meu de control, ai văzut ce s-a întâmplat. Da, Gherasim și cu mine facem parte din lumi diferite, cu valori morale diferite, cu definiții diferite pentru demnitate și responsabilitate.

9. Acum putem intra puțin în diversiunea Gherasim, pe care a prezentat-o la întâlnirea din februarie 2010 (care n-a mai fost între patru ochi) și pe care a reluat-o, apoi, într-o scrisoare circulară în interiorul Marii Comanderii, pe care apoi ți-a trimis-o ție, distribuind-o încă o dată în Marea Comanderie. Această scrisoare, pe care el ți-a trimis-o, tu o consideri, din punct de vedere constituțional, ca un „apel la Marele Maestru” dar, numai ca o paranteză, îmi permit Mare Maestru, să-ți atrag atenția, în mod respectuos, că nu întrunește condițiile cerute de Constituție pentru a fi încadrată ca „apel” (vezi art. 89 – 92, cap. „Disciplină”, Constituția Marii Garnizoane a Cavalerilor Templieri din SUA); doar dacă nu cumva marele Recorder a înregistrat-o, ca atare, și a omis să ne notifice.

Testament Templier Stefan Masu – Partea a 3-a

9a. Diversiune asupra subiectului

El (G. Gherasim) trebuia să prezinte un raport, pe care nu l-a prezentat niciodată până acum, despre modul în care a gestionat fondurile din faza 2b (Trezoreria Ritului York); în loc să facă acest lucru, el acuză, exagerează, denigrează, minte în legătură cu faza 2a (donația).
El ocupă atenția cu alt subiect, în loc să răspundă la întrebările formulate de Comisia Specială, precum: cine a închis conturile deschise inițial și cu ce aprobare, când și cum s-a produs aceasta; cine a deschis conturi la altă bancă, unde, când și cine a semnat la bancă; de ce a „creat” un birou pentru FMRY (care este numai o trezorerie) și unde este acest birou pe care nimeni nu l-a văzut până acum (Comisia a dedus existența unui astfel de birou din examinarea facturilor pentru detergenți); cine a aprobat angajarea de salariați permanenți, atâta timp cât inițierile și, respectiv colectarea taxelor aveau loc de maxim 4-5 ori pe an; cine le-a aprobat salariile; ce fel de consultanță juridică a fost necesară fundației ca să justifice importantele sume de bani plătite.

Comisia specială mai vrea să afle cui îi aparțin numeroasele semnături nedescifrabile, peste numele meu tipărit, de mai multe ori, pe documente fiscale și bancare, și această Comisie este hotărâtă să descopere adevărul, indiferent dacă G. Gherasim este sau nu un membru în „good standing” în SUA;

Comisia specială vrea să afle împrejurările în care au fost plătite, din banii FMRY, bilete de avion pentru soția lui G. Gherasim și pentru Iulian Moisescu, întrucât noi nu facem așa ceva niciodată; Comisia dorește să primească explicațiile lui G. Gherasim referitoare la cărțile de credit acoperite din Trezorerie și plățile pentru hoteluri, bilete de avion, mese și shopping; Comisia specială dorește să primească explicații în legătură cu voiajul în Portugalia, în 2005, finanțat de FMRY pentru d-na Gherasim și I. Moisescu;

Comisia mai dorește să știe cum o „mică” sumă de 6 500$ a fost cheltuită în Minneapolis (SUA) în oct. 2005, când nu apare niciun eveniment York în evidența noastră; Comisia este, cu adevărat, interesată să primească cea mai mică explicație despre cumpărăturile din Munchen, plătite de Trezorerie.

Comisia dorește să primească o explicație despre cum sumele de peste 100 000 euro, depuse de Ștefan Mâșu, în 2005, în diferitele conturi ale corpurilor York, au dispărut în mai puțin de doi ani de gestiune a FMRY de către G. Gherasim.

Comisia vrea, așadar, să afle despre semnăturile necunoscute și indescifrabile, despre necunoscutul „sediu” al FMRY și despre cel de-al doilea Templu (?!), despre care nimeni dintre noi nu știe nimic și pentru care s-au făcut cheltuieli importante; și despre cărțile de credit (?!) în legătură cu care Comisia face investigații, în prezent. Sunt încă multe alte întrebări care așteaptă răspuns și care nu au nicio legătură cu „malversațiile” altcuiva: fiecare trebuie să răspundă pentru întrebările care îi revin și are dreptul, desigur, să formuleze, la rândul lui, orice altă întrebare. De ce este așa de complicat pentru G. Gherasim, când ar fi mai bine și mai indicat să încurajeze orice Comisie să investigheze cât mai mult, pentru a fi în măsură să clarifice orice și pe oricine.

Toate acestea și multe altele, Mare Maestru și dragă Bill, sunt încă întrebări nerăspunse, și la care G. Gherasim va trebui să răspundă odată, chiar după plecarea mea, întrucât Companionii pe care i-am numit mai înainte, și încă mulți alții, vor să-l audă acum și, să știi, ei vor aceasta, chiar mai mult acum când, în loc să răspundă, el a făcut ceea ce tu consideri „un apel”.

Și mai vezi Mare Maestru, în loc să răspundă la aceste întrebări „răuvoitoare”, Generalissimul nostru , în „good standing” în SUA, este ofensat de „micimea” problemelor de care se ocupă Comisia și, apreciază el că discuția trebuie să fie condusă pe problemele „reale” ale Ritului York din România, în conformitate cu scrisoarea sa, tratată ca „apel” la Marea Garnizoană.

9b. Diversiune asupra cifrelor

În loc să răspundă despre modul în care a gestionat Trezoreria Ritului York, respectiv fondurile FMRY, el strigă peste tot, despre cât de mulți bani a primit fundația lui Ștefan Mâșu.

Prea Eminent Mare Maestru, nu am nicio problemă să confirm orice cifră, cu condiția ca el să prezinte documente care să ateste că suma este de 620 mii Euro sau 650 mii Euro; el n-a prezentat niciodată, repet niciodată, copiile documentelor semnate de mine sau de reprezentanții mei, și care să confirme această sumă, dar dacă o face, nu am nicio problemă să o recunosc.

În loc să prezinte documente în legătură cu suma pe care pretinde că a predat-o, el repetă, la nesfârșit, că eu însumi ar trebui să am aceste documente. Mare Maestru, dragă Bill, te rog să nu cazi în această capcană. Eu nu neg că am primit, și eu, aceste documente, când le-am semnat (PV de primire pentru faza 2a) dar menționez două lucruri: adunându-le nu am ajuns la aceeași sumă și, în plus, el este cel care trebuie să demonstreze ceea ce afirmă. De ce atâta zgomot și sofisticare? El afirmă o sumă pe care trebuie să o dovedească cu documente, este exact ceea ce îi cere și Comisia Specială.

Dar diversiunea asupra cifrelor se referă și la suma pe care el o recunoaște la faza 2b (Trezoreria). Avansând sume ca 650 000 Euro pentru faza 2a și „numai” 150 000 Euro pentru 2b, el vrea să scoată în evidență un raport de 4:1 și chiar 5:1, împreună cu concluzia pe care a afirmat-o deja: de ce atâta zgomot pentru „mica” sumă de la 2b, în timp ce suma de la 2a este de 4-5 ori mai mare.

Zgomotul provine din ceea ce am explicat deja: fondurile de la 2a există, ele sunt încorporate în valoarea adăugată la clădirile inițiale, precum și în capelă. Ele s-au transformat în ceva pe care orice vizitator le apreciază ca minunat și fantastic și este ceea ce primesc membrii Ritului York ca răspuns la donația lor: un acces deplin și liber ori de câte ori avem evenimente, o foarte bună imagine a Ritului York și, în mod deosebit, pentru reprezentarea templieră; toată lumea este entuziastă și apreciativă.

Dar când transferul de gestiune i-a fost impus lui G. Gherasim, Comisia Specială i-a cerut să prezinte documente detaliate și explicații pentru fiecare cheltuială. Nu se întâmplă la fel și în SUA? Problema este chiar această „mică” sumă de 150 000 Euro pe care a cheltuit-o în întregime în cei cinci ani, respectiv fondurile din 2b, așa „mici” cum sunt ele, nimic n-a mai rămas din ele, nimic nu este vizibil. Și aceasta a fost Trezoreria noastră.

Eu am recunoscut întotdeauna, și repet și acum, spre mânia Marilor mei Ofițeri, că G. Gherasim este un bărbat performant și foarte deștept, foarte imaginativ și creativ. Te rog, Mare Maestru, să încerci să-l convingi să prezinte un raport detaliat asupra celor 150 000 Euro, tot așa cum, sunt sigur, ceri și de la Marele tău Trezorier.

Nu mai menționez și faptul că „mica” sumă de 150 000 Euro este, potrivit Comisiei Speciale, numai suma declarată de G. Gherasim; alte sume colectate, de două ori mai mari, au fost vehiculate „cash” de recent restabilitul Mare Ofițer și niciodată nu au ajuns în conturi.

9c. Diversiune asupra cronologiei

Nu există niciun dubiu pentru vreunul dintre noi, Marii Ofițeri, că tu ești convins, până în prezent, că ai în fața ta un erou, cineva care a încercat să scape de sub sclavia și dictatura lui Mâșu și, după ce a făcut dezvăluiri critice, „mâna” cea lungă a pus mașina în funcțiune și G. Gherasim a fost sancționat și, cronologia sa pare să demonstreze acest lucru: dezvăluiri în februarie și sancțiune în mai.
Numai că istoria a început, așa cum am descris, la puțin timp după Roanoke, și abia după câteva etape de presiune asupra lui, alegerea sa a fost să vină cu un atac, cu o diversiune, pentru a opri verificarea Trezoreriei.

9d. Diversiunea diversiunii

Gherasim pretinde că a adus, el singur, 116 Companioni în Ritul York; de ce nu 106, de ce nu 126, nu știu. Acest lucru nu este adevărat, este numai expresia unui caracter megalomanic potrivit căruia el este singurul care muncește și nimeni altcineva nu mai muncește: T. Roman, Șt. Mantea, J. Poenaru, G. Vîlceanu, M. Bugaru și mulți alții, nu au făcut nimic, el fiind singurul care a muncit, și cel mai mult și cel mai bine.

Dar oricum, hai să urmăm povestea, Prea Eminent Mare Maestru. Acești Companioni, sau mulți dintre ei, spune G. Gherasim, merg la el și își exprimă preocuparea despre viitor, știind că starea de sănătate a lui Ștefan Mâșu pare a fi precară; despre ce va fi când iubitul nostru Mare Comandor va fi chemat de către Marele Arhitect al Universului și urmașii lui nu vor mai respecta înțelegerea noastră. Și, dintr-o dată, G. Gherasim s-a simțit responsabil pentru acești Companioni, mulți și nenumiți, și el vrea ca aceasta să fie problema discutată, aceasta este problema mare și reală a Ritului York România și nu ceea ce această „comisie neconstituțională, din oameni răuvoitori, obedienți și servili” vrea să afle despre acest fleac de 150 000 Euro.

Și mai vezi, Mare Maestru, oamenii vor să mă protejeze, așa cum spune el, și nu au curajul să-mi spună mie direct, nici lui Mantea, nici lui Poenaru, nici lui…, nici lui…., și ei au preferat să meargă numai la Gherasim pentru a-și deschide sufletul.

Mare Maestru, dragă Bill, te invit să ne imaginăm împreună, cât de greu îi vine lui G. Gherasim să discute despre moartea mea, cât de mult suferă sensibilitatea și finețea lui, dar responsabilitatea profundă față de problema majoră (perioada de după moartea lui Ștefan Mâșu) se plasează mai presus și mai înainte de orice. Ar trebui să fim fericiți și mândri să avem un astfel de prieten lângă noi (!!).

Prefer să mă abțin de la alte comentarii legate de diversiunea diversiunilor. Sper numai că oricine l-a cunoscut pe Florin, nu crede, nici măcar o secundă, că Florin nu va continua dedicația tatălui său. El a semnat, și el, înțelegerea privind accesul liber până în 2020 și este liber să-l extindă, dacă va dori atunci și, de asemenea, și soția mea va semna, astfel încât conștiința și răspunderea lui Gherasim față de „cei nenumiți” să se liniștească, din acest punct de vedere; dar, să nu uităm, însă, problema cea „mică” rămâne „mica” sumă care a reprezentat Trezoreria Ritului York și care a dispărut.

10. Acum, ne putem întoarce la faimoasa întâlnire din februarie, când m-am întors de la New York, și în care G. Gherasim și-a expus seria de diversiuni, prezenți fiind Șt. Mantea, M. Bugaru și G. Vîlceanu. În diversiunea cronologiei sale, el pretinde că totul a început în acea zi și, cei care, până acum, nu știau despre lunga cronologie de dinainte ar putea, poate, să-l creadă. El omite să relateze două puncte despre acea discuție:

a) G. Gherasim a propus atunci și o „soluție”, spunând că „amândoi, nu avem numai prieteni, avem și dușmani și nu este bine ca problemele să se afle”; el a adăugat explicit (martorii sunt încă sănătoși) că n-ar fi de dorit ca astfel de probleme să ajungă la presă și că, prin urmare, ar fi bine „să închidem ambele probleme”.

Am reacționat, evident, și Șt. Mantea, M. Bugaru și G. Vâlceanu ar putea reproduce cuvintele mele, afirmând că „îmi miroase a șantaj” și nu pot înțelege cum, dacă noi închidem discuția, nu se mai ajunge la presă și, în schimb, dacă nu o închidem, presa va afla.

b) Concluzia mea, la acea întâlnire, a fost că nu există două probleme paralele; și dacă el insistă că există două, atunci fiecare dintre noi să răspundă pentru problema de care el este responsabil. Să nu uităm că, la data acelei întâlniri, nimeni, în afară de G. Gherasim, nu știa ce se întâmplă cu și în FMRY și cu conturile acesteia. Ca atare, noi am fost de bună credință, propunându-i constituirea unei comisii care să supravegheze și să accelereze transferul de gestiune, propunere cu care G. Gherasim a fost de acord.

Testament Templier Stefan Masu – Partea a 4-a

11. După aceasta cronologia s-a accelerat.

a) Pe 9 martie, a fost constituită o Comisie Specială, în reuniunea comună a Consiliului Director a FMRY și a Consiliului de Comandă a Ritului York, în prezența mai multor ofițeri din fiecare corp. Următorii Companioni au fost aleși în acea Comisie: V. Deleanu (președinte), G. Vîlceanu, J. Poenaru, S. Marica și I. Onofraș. Eu l-am întrebat în mod expres pe G. Gherasim dacă dorește să facă vreo nominalizare sau are vreo obiecție cu privire la membrii Comisiei. Nu a fost cazul și Comisia a fost aprobată; mai târziu, când G. Gherasim a citit raportul, avea să-i trateze pe membrii Comisiei, drept neștiutori, obedienți, afirmând că au lucrat la comandă, la comanda mea, bineînțeles.

Și tu pari, dragă Bill, să fii receptiv la argumentele lui G. Gherasim, când spui că acolo a fost „mâna” mea. Crezi sau nu, dar știu că Gherasim știe, că eu nu m-am întâlnit cu Comisia nici înainte, nici în timpul și nici după redactarea Raportului. Când am citit și eu Raportul, mai târziu, mai târziu chiar și decât Gherasim, am văzut că ar fi fost preferabil să să mă fi întâlnit cu Comisia, măcar o dată, întrucât nu numai Gherasim, dar nici eu nu am fost supermulțumit de raport, din motive diferite, fiecare dintre noi.

b) În data de 09 aprilie, Raportul Comisiei a fost prezentat într-o altă reuniune comună a Comitetului Director al FMRY și a Consiliului de Comandă, dar din nou, în absența mea, fiind plecat în străinătate; Raportul a fost aprobat și s-a decis să fie trimis spre dezbatere, următorului Convent York; la acea întâlnire au participat și votat cca 25 de Ofițeri.

Nici Gherasim n-a participat la această reuniune, din motivele lui; el a intrat în conflict cu Comisia, imediat ce aceasta a început să lucreze. Dacă cineva citește e-mailurile dintre Comisie și G. Gherasim vede clar că i s-a adresat invitația de a participa la lucrări, dar a refuzat. Comisia i-a cerut predarea documentelor sub semnătura lui, dar el a refuzat, trimițând o doamnă, nimeni neștiind cine era, apoi aflând de la ea că este contabila care s-a ocupat de FMRY. Biata doamnă a predat câteva documente referitoare, îndeosebi, la contabilitate, dar nu a fost în măsură să ofere vreo altă explicație.

Comisia a întrebat-o despre cine semna documentele Fundației către Administrația Fiscală și răspunsul ei a fost prompt: „Președintele, desigur.”; „L-ați întâlnit vreodată personal?”; „Nu.”; „Dar știți cum se numește?”; „Da, ceva cu Mișu, Mușa, Mași.”; „Dar aveți vreo semnătură de-a lui pe un document oficial?”; „Da, desigur.”. Și doamna le-a arătat semnătura „mea”, adică semnătura lui G. Gherasim.
Prea Eminent Mare Maestru, pot să-mi imaginez ce s-ar fi întâmplat în Marea Garnizoană din SUA, și care ar fi fost atitudinea ta într-o astfel de situație, și care s-a dovedit a nu fi singulară. Mai târziu, când și-a pus în circulație „dezvăluirile” despre problemele „reale” din Ritul York România, Gherasim „a explicat” că a ales această soluție din motive practice, în contextul frecventelor mele călătorii în străinătate. Este acceptabilă în SUA o astfel de explicație?

c) G. Gherasim încă mai avea opțiunea să vină să-și întâlnească Marele Comandor, (Gherasim era încă Generalissim) și să se explice, prezentând un „apel la Marele Comandor”, în temeiul Constituției Marii Garnizoane. Raportul nu fusese încă prezentat Conventului și orice amendament sau modificare justificată era încă posibilă, cu o singură condiție: ca Gherasim să vină, să sune și să accepte să dea măcar un răspuns Comisiei. Dar el a ales o altă „soluție”, aceea de a distribui în Marea Comanderie și la Marea Lojă documentul său intitulat „Precizări cu privire la Raport” în care dezvăluie problemele „reale” ale Ritului York România.

Dacă acest document s-ar fi referit strict la constatările profesionale ale Raportului, poate încă ar mai fi fost de înțeles, în ciuda procedurii alese. Eu n-am găsit încă, Mare Maestru, niciun articol în Constituție care să dea dreptul unui Mare Ofițer să procedeze astfel. Documentul său, în loc să fie o contraversiune la Raport, el îl numește „Precizări la Raport”, dar, în fapt, conține aproape în exclusivitate, alegațiile sale despre Ștefan Mâșu, familia acestuia, acoliții lui, dictatura lui. Mă întreb, dacă în locul meu, tu dragă Bill, ai fi ezitat să aplici art. 86 cap. „Procese și Disciplină” din Constituția Marii Garnizoane.

Și acum să-ți spun, dragă Bill, cea mai hazlie poveste. Mă aflam, la acea dată, la Bruxelles și habar nu aveam despre ce documente pune el în circulație; tu știi, eu nu sunt în stare nici măcar să deschid calculatorul, dar să mai lucrez pe el. Și am aflat despre „documentul Gherasim” de la……….Gherasim, care m-a sunat, excitat, informându-mă că a apărut o derapare gravă, că o plângere oficială a fost depusă împotriva lui, la Tribunalul Județean, pentru „fals și uz de fals în documente oficiale”, de către unul dintre membrii Comisiei, care nu a fost prea fericit să afle cum Gherasim îi tratează de ignoranți și obedienți. În același context, Gherasim mi-a spus în treacăt: „Știți, Mare Maestru, eu am distribuit o scrisoare, pe care o s-o citiți, și poate rămâne între noi, dar să ajungem la Tribunal, nu este bine pentru nimeni.”

Am verificat de la Bruxelles și ambele acțiuni s-au dovedit a fi adevărate: Gherasim pusese în circulație atacuri la adresa mea și acel Companion depusese o plângere la Tribunal, fără să se consulte cu cineva. Eu nu am fost mulțumit de scrisoarea lui Gherasim, chiar dimpotrivă, dar la fel, nu am fost mulțumit nici cu Tribunalul, astfel încât am transmis instrucțiune pentru respectivul Companion să-și retragă plângerea imediat, ceea ce a și făcut. Gherasim apreciază când „mâna” mea acționează numai în favoarea sa, altminteri este „malversație”.

d) Pe 6 aprilie, are loc o altă reuniune a Marilor Ofițeri ai Marii Comanderii, ai Comanderiilor și ai altor corpuri York; eu nu am fost prezent și am aflat că nici G. Gherasim.

– Ambele documente au fost puse în discuție: Raportul Comisiei Speciale și a Precizărilor lui Gherasim. Participanții au decis să propună suspendarea din funcție a lui Gherasim, pe perioada cercetărilor și să-i adreseze invitația să răspundă;

– Un alt punct al ordinei de zi a fost pregătirea pentru inspecția R.E. David Dickson, Mare Maestru Adjunct al Marii Garnizoane. G. Gherasim n-a participat nici la această discuție, deși era Generalissim în funcție, și mai este (aveam să aflăm de la tine), și Cavaler Templier în SUA, aceasta fiind inspecția Marelui nostru Maestru Adjunct și a Marelui său Maestru Adjunct; de asemenea, observi, Mare Maestru, că G. Gherasim se suspendă singur „de facto” când vrea el, dar când acest lucru este făcut de un Convent, începe să se uite la litera Constituței și să trimită scrisori peste tot.

e) Pe 17 aprilie, am primit inspecția Marelui Maestru Adjunct David Dickson Goodwin. Cca 80 de participanți (numărați de David și de mine, la un moment dat) veniți din toate Comanderiile, și-au prezentat banierele și beausaint-urile în fața Marelui Maestru Adjunct: o ceremonie bună, serioasă, cu abnegație și responsabilitate. Marele Maestru Adjunct mi-a înmânat patentele Marii Comanderii și o nouă pagină în istoria Masoneriei Templiere din România a fost scrisă în acel moment.

O mențiune: N.C. G. Gherasim, încă Generalissim în scaun, nu a participat la inspecție, care a fost un eveniment separat (în aceeași zi) cu regalia diferită și participanți diferiți, cu pauză între ele. Prea Eminent Mare Maestru, dragă Bill, să fiu mai clar: un Generalissim care era disponibil și în stare bună de sănătate, oricum nu s-a motivat anterior, conform procedurii (procedură care este aplicabilă, se pare, în mod selectiv), așadar, un astfel de Mare Ofițer al Marii Comanderii nu vine la raport la Marele Maestru Adjunct; și chiar și mai mult, acest Ofițer face parte și dintr-o Comisie a Marii Garnizoane, și mai este și un Cavaler Templier în „good standing” în SUA. Nu ești de acord, Mare Maestru, că aceasta este o manieră foarte personală de a înțelege disciplina templieră?

Datorită cenușii de vulcan, la acea dată, Marele Maestru Adjunct a petrecut mai multe zile cu noi și a putut, sperăm, să realizeze personal și direct, dacă există cel mai mic semn de dezarmonie, de tensiune internă sau de vreo presiune dictatorială asupra cuiva în Marea Comanderie. Dezarmonia nu este în Marea Comanderie, ci în biroul personal al lui G. Gherasim, de unde trimite scrisori, comentarii și dă sute de apeluri telefonice de intimidare, în cadrul Marii Comanderii.

Este adevărat, în același timp că, după o pauză, a avut loc o altă reuniune, la care Marele Maestru Adjunct și cu mine nu am mai participat, și acest „convent neconstituțional” a aprobat, cu o singură abținere, suspendarea lui G. Gherasim (nu excluderea sau demiterea), pe perioada cercetărilor.

f) Cronologia nu este completă fără o referire la scrisoarea lui Gherasim, pe care o intitulează „Gherasim vs Mâșu” și pe care ți-a adresat-o. Am primit o copie de la tine, fără să mai menționez și alte copii primite de la diferiți Companioni, întrucât autorul, „victimă a abuzurilor și malversațiilor”, le difuzează, ori de câte ori mai produce o scrisoare, sau primește o scrisoare de la tine.
Așa cum am menționat, la început, eu nu am reacționat personal, până acum, și nu am difuzat nicio scrisoare sau alt mesaj, ale mele sau primite de la tine. Acum este prima dată și ultima dată când o fac. Nu pot să nu mă întreb, Mare Maestru, dacă te afectează sau nu, dar scrisoarea pe care i-ai trimis-o în copie, G. Gherasim a difuzat-o la zeci de Companioni, ca și pe cea pe care ți-a trimis-o el ție și aceste scrisori nu circulă ca atare, ci cu o pagină însoțitoare în care comentează, explică și extinde conținutul scrisorii tale.

Foarte sincer Bill, noi avem sentimentul că nu cântărești cu aceeași măsură cele două situații; pe de o parte, se pare că nu înțelegi de ce o scrisoare adresată mie primește răspuns prin „scrisoarea lui Mantea” și, pe de altă parte, manifești foarte multă clemență când G. Gherasim difuzează schimbul nostru de corespondență, comentându-l.

12. Acum, am ajuns la scrisoarea din 9 august, pe care mi-ai adresat-o mie, cu copie lui G. Gherasim, având ca anexă răspunsul tău la „scrisoarea lui Mantea”. Poate n-aș fi făcut niciun comentariu, dacă această scrisoare n-ar fi fost, și ea, difuzată în Marea Comanderie, comentată și interpretată de G. Gherasim, astfel că sunt necesare unele comentarii din partea mea. Te-aș ruga, să le iei cu înțelepciunea, rațiunea și stăpânirea de sine, pe care le-am admirat și apreciat în reacțiile și deciziile tale.

Primul paragraf al scrisorii se referă la răspunsul meu indirect prin Ștefan Mantea și cred că explicațiile precedente îți sunt acceptabile, de ce nu am răspuns eu personal și de ce scrisoarea lui Mantea nu este numai „scrisoarea lui Mantea”.

Al doilea paragraf, se referă la concluzia că „datele trimise mie nu îl acuză pe Gabriel că ar fi furat ceva sau că a profitat necuvenit”. Eu cred acum că această scrisoare îți aduce o imagine generală, încă preliminară, întrucât cercetările nu s-au terminat. Raportul Comisiei Speciale îți este, deocamdată, total necunoscut și el nu ți-a fost trimis pentru că nu ne-am gândit, nicio secundă, că tu vei ajunge, într-o zi, judecător al transferului de gestiune de la un Mare Trezorier al Marii Comanderii din România către un alt Mare Trezorier.

Apoi, tu adaugi: „Nu am văzut nimic care să indice că el nu a fost demis pentru că a arătat cum sunt administrate fundațiile și de către cine.” Poți să înțelegi, acum, din prezenta scrisoare și oricând poți primi documente, dacă vrei, că problema nu este despre Fundații, ci despre o Fundație, adică FMRY, vehicul al Trezoreriei, și care acum se află sub controlul Comisiei, numai pentru că fostul Trezorier a refuzat să predea toate documentele.

Dacă tu, sau oricine altcineva, din interiorul Marii Garnizoane, sau din afara ei, ar vrea să cunoască, oficial sau nu, cum sunt administrate fondurile Fundației Humanitas, cu plăcere, oricând este binevenit. Dar, pentru numele lui Dumnezeu, acum problema este că Gherasim nu a predat gestiunea către noul Trezorier; conturile nu sunt cunoscute de nimeni altcineva și nimeni nu poate să preia o gestiune fără o minimă participare a celui care predă. Te rog să înțelegi aceste două lucruri diferite, întrucât eu voi părăsi, în curând, Marea Comanderie, dar situația rămâne, și aici oamenii și-au pierdut răbdarea și o plângere la Tribunal este posibilă. Problema nu este Gherasim versus Mâșu, și nu a fost niciodată, ci Gherasim versus Ritul York din România sau mai bine zis Ritul York din România versus Gherasim.

Când spui că nici tu n-ai fi participat la întâlniri, ca și Gabriel, (în ciuda insistentelor apeluri și invitații) cred că ți-ai revăzut această afirmație acum, când larga difuzare de către Gabriel a scrisorii tale creează confuzie. Este vorba fie despre întâlniri cerute de legea profană, fie despre reuniuni și ținute legate de demnitatea lui de Generalissim și el este încă obligat de constituția Marii Garnizoane să răspundă la chemările Marelui său Comandor, la convocări și la ordine, măcar atunci când are loc o inspecție din partea Marii Garnizoane.

Acum chiar sunt îngrijorat văzând amenințarea care planează asupra prieteniei noastre, când scrii: „Ștefan, te rog să nu forțezi prietenia noastră, cerându-mi să te cred că nu este mâna ta în aceasta.” (suspendare). Dragă Bill, suntem în august 2010 și nu există un Comandor care să fi primit de la mine vreun apel telefonic, până în prezent și cu atât mai puțin în viitor.

Gherasim speculează autoritatea mea masonică care rămâne, incontestabilă și neatinsă în continuare, și când te vei întâlni cu Marele Maestru (al MLNR), dacă nu te-ai întâlnit până acum, sunt convins că el îți va confirma acest lucru. Autoritatea este ceva ce eu am și sunt mândru de acest lucru, dar interferența și manevrarea sunt altceva, ceea ce eu resping și descurajez.
Când Gherasim spune, și chiar și tu ai putea crede, că nimic nu se întâmplă în Ritul York fără aprobarea lui Ștefan Mâșu, răspunsul este DA și NU.

– DA, în ce privește toate problemele externe: da, pentru convocarea conventelor, agenda lor, invitați etc; da, pentru instalarea Marilor Ofițeri, pentru propuneri de numiri etc; orice era legat de organizare și coordonare venea de la mine sau venea la mine. Gherasim, Mantea, Poenaru, Deleanu, Tony Roman, G. Vîlceanu sunt, fiecare în parte, personalități puternice și ei au simțit nevoia să accepte pe cineva mai puternic, și nu întotdeauna cu plăcere. Îmi pare rău, și nu vreau să te supăr, în vreun fel, dar și eu am fost un „Billy Koon al României”. Și eu împărtășesc preocuparea ta pentru viitor, dar din motive diferite. Demnitarii menționați și mulți alti „veterani” sunt personalități complexe, individualități puternice, datorită statutului lor în viața profană; în prezent, numitorul lor comun este dezaprobarea lor intimă și profundă, a comportamentului trecut și actual al lui G. Gherasim, a vanității lui, a lipsei lui de preocupare ezoterică și ritualistică.

– NU, pentru probleme administrative și organizatorice; la orice inițiere, acesta era „jobul” exclusiv al lui G. Gherasim, pe care și-l apăra cu gelozie; el participa foarte, foarte rar la inițierea propriu-zisă, fiind mândru când afirma: „Eu nu cunosc ritual, eu nu cunosc ezoterism, acestea nu sunt punctele mele tari; eu sunt un bun organizator”; și această organizare era făcută de el. Nu, pentru regalia, relații cu furnizori etc. Eu nu am intrat, de regulă, în asemenea detalii, decât pentru a încerca să conving, fără succes de altfel, pe Gherasim și tinerele sale doamne, să nu mai vândă uniforme la secretariat, întrucât sunt două lucruri diferite, înregistrarea pentru inițiere și vânzarea de materiale. Nu, pentru adunarea banilor pentru dejunuri templiere și relația cu restaurantul.

Dacă, și când vei mai veni în România, vei auzi mai mult despre astfel de lucruri. Eu am intervenit o dată, când au fost colectați bani de la 85 de participanți și au sosit porții de la restaurant pentru 35 de persoane; atunci, l-am înlocuit pe Gabriel de la această „sarcină profesională”, de care era atât de mândru. NU, pentru convocarea ținutelor și întrunirilor, pentru care el a fost prompt, eficient și bine organizat, și nu va fi ușor pentru Marea Comanderie să-i găsească un înlocuitor, din acest punct de vedere; dar aici noi suntem într-o organizație masonică, nu într-o asociație profană sau un eveniment P.R., iar moralitatea și comportamentul masonic prevalează și sunt prioritare. NU, pentru gestiunea Trezoreriei, așa cum am explicat.

Tu sau oricine pe care îl trimiți în România, veți primi dovezi, documente și numeroase mărturii, despre fiecare lucru pe care l-am menționat aici și pentru multe altele, pe care nu le-am menționat și care se află la dosarul Comisiei.

Acum urmează paragraful în care spui: „Eu nu vreau să mediez o problemă între voi doi, dar dacă trebuie, o s-o fac.” Cu tot respectul meu de prieten, Bill, eu nu ți-am cerut să rezolvi nicio dispută între mine, ca Mare Comandor, și oricine altcineva din Marea Comanderie. Tu ești cel care vrei s-o faci, pentru că ai căzut în capcana lui Gabriel. Sper, totuși, să nu te simți ofensat dacă spun că faci prea mult, un Mare Maestru nu este acolo pentru a rezolva personal o reclamație de la unul dintre cei peste 400 de Mari Ofițeri din jurisdicție sa; ziua ta de lucru ar trebui să aibă 72 de ore și tot n-ar fi de-ajuns.

Dar te-ai implicat, este un adevăr, și departe de mine să nu accept. Te-ai întâlnit cu Gherasim în Italia și l-ai ascultat mult timp și, astfel, ți-ai făcut o imagine, bazată exclusiv pe informația prezentată de el. Întrebarea mea este de ce, după aceea, văzând gravele acuzații, nu te-ai gândit să mă chemi și pe mine, oriunde în lume aș fi venit; ai fi ascultat ambele părți, înainte de a-ți formula concluzii severe și ferme. De ce să nu fi dat șansă egală (cel puțin) și Marelui Comandor, și lui Ștefan, prietenul tău cum spui, făcându-l astfel mândru, să vină și el să te vadă, față în față, așa cum ai făcut cu Gherasim, și numai după aceea să decizi, dacă ne mai întâlnim sau nu în trei, cu sau fără Marele Maestru (al MLNR), cu sau fără proces. Când luăm o decizie rapidă nu înseamnă, în mod necesar, că nu trebuie să luăm o decizie bună.

Suntem, cei mai mulți dintre noi, înmărmuriți și credem că nu înțelegem bine, când spui că ești obligat să-l protejezi pe Gherasim, pentru că este membru în „good standing” într-un Capitol, un Consiliu și o Comanderie din SUA. Noi nu am știut acest lucru, l-am aflat numai de la tine și nu știm, încă, dacă așa ceva afectează sau nu jurisdicția națională. Am dori să primim explicația Marelui Recorder al Marii Garnizoane, un răspuns oficial întrucât, studiind Statutul, noi suntem încă nelămuriți.

Și chiar dacă are acest drept, nu vedem niciun motiv pentru o protecție suplimentară din partea Marelui Maestru; intrând într-un corp York în SUA, G. Gherasim n-a devenit mai român decât ceilați români și el va rămâne răspunzător, în România, pentru faptele sale în România, ca oricare dintre noi. Dacă sugerezi că, intrând într-o structură americană, Gherasim iese de sub jurisdicția română, pentru fapte și acte în România, și că tu îi acorzi o „imunitate americană” pentru responsabilitățile lui din România, atunci avem o problemă. Dragă Bill, te rugăm frumos să ne clarifici și acest punct foarte sensibil.

Și, de asemenea, dragă Bill, Prea Eminent Mare Maestru, nu înțelegem cum ai ajuns la o astfel de încredere oarbă în G. Gherasim (este oricum, dreptul tău personal și suveran) dar ultima ta frază ar fi putut, mai bine, să lipsească: „Dacă aud că au existat mașinațiuni politice asupra viitoarelor evenimente din Marea Comanderie din România, eu nu voi ezita să acționez pentru a proteja interesele templiere.” Sunt sigur că nu vei ezita și suntem recunoscători și mândri pentru aceasta, dar oricine din Ritul York din România, și sunt sigur că și Marele Maestru al Marii Loji Naționale din România, te vor asigura că G. Gherasim nu este o victimă a vreunei mașinațiuni sau influențe politice și că nu există nicio amenințare de acest fel, asupra prezentului și viitorului Marii Comanderii.

Testament Templier Stefan Masu – Partea a 5-a

Dragă Bill, Prea Eminent Mare Maestru, ai dreptate să precizezi în scrisoarea ta: „Marea Comanderie să fie gestionată independent de Marele Capitol și de Marele Consiliu; conturile bancare, banii, membrii, evidențele, trebuie să fie ținute separat. Din informațiile pe care le-am primit, așa ceva nu se întâmplă.” Da, dragă Bill, Prea Eminent Mare Maestru, nimic nu este mai corect decât acest lucru și este chiar ceea ce Comisia Specială este hotărâtă să clarifice; atâta doar că, înainte de a învinovăți pe cineva, în speță pe mine, se impune o verificare corespunzătoare.

Vei putea vedea documente dovedind că Ștefan Mâșu, cel acuzat acum, a deschis un cont separat pentru RAM și a depus bani în el; un cont separat pentru Consiliu și a depus bani în el; un cont separat pentru Comanderie și a depus bani în el; un cont separat pentru SRIR și a depus bani în el; un cont separat pentru Red Cross și a depus bani în el. De ce, când și cum G. Gherasim a închis aceste conturi și le-a transferat la o altă bancă, într-un singur cont și acela necunoscut de nimeni? Comisia Specială vrea să clarifice acest aspect. Este neconstituțional? Nu pentru noi, da pentru G. Gherasim.

Dar listele cu Companioni, pe care el și secretarele sale le întocmeau (foarte precis, foarte detaliat, recunosc), o listă separată pentru fiecare corp, cu evidență separată a taxelor de inițiere și a cotizațiilor anuale. Aceste liste, el nu le-a predat, încă, succesorului său și refuză să le predea; ori, acestea sunt evidențele noastre. Îl împiedică apartenența la un corp american să-și îndeplinească aceste obligații elementare în România? Desigur nu, și nu trebuie să amestecăm lucrurile. Și cum se face că, în tot anul 2009, nicio sumă nu a fost depusă în conturi, deși au fost colectate de mai multe ori?

Comisia Specială vrea să primeacă o clarificare și își continuă verificările pentru 2006, 2007, 2008 dar este nevoie de timp, întrucât G. Gherasim refuză să se întâlnească și să lucreze împreună; și, astfel, „are dreptate să nu participe la întruniri” și să-ți livreze ție un cocktail (de argumente). Când spui că, „dacă aș fi Gabriel, n-aș fi participat la o întâlnire ilegală, să aud acuzații contra mea, și nici tu”. În ce mă privește eu am demisionat (irevocabil) pentru a mă pune la dispoziția Comisiei Speciale, astfel încât cuvintele „nici tu” reprezintă o supoziție personală. Sunt pregătit să aud de la oricine, dar nu de la Marele nostru Maestru. Nu pot să cred că n-ai fi participat, știind respectul tău responsabil față de disciplină.

Eu chiar nu știu în ce articol de Constituție se încadrează și dacă este stipulat, dar este convingerea mea fermă că un Cavaler Templier, în „good standing” în România și în SUA, nu se ascunde în spatele unui pretext procedural și, când este vorba despre demnitate sau onestitate, masonice sau nu, templiere sau nu, el vine, vorbește, prezintă documente, argumentează și, când a epuizat toate explicațiile, dacă vede că interese politice, dictatoriale, îl scot „vinovat”, atunci face apel la oricine din lume și luptă pentru dreptatea sa.
G. Gherasim ți-a scris o scrisoare cu diverse reclamații și acuzații și, când tu ne scrii nouă, ne spui că este un „Apel la Marea Garnizoană”; am citit și recitit procedura specială pentru „Apel”, secția „Apeluri”, art. 88, 89, 90, 91, 92. Așteptăm ca Marele Recorder al Marii Garnizoane să ne trimită notificarea procedurilor îndeplinite pentru înregistrarea acestui „Apel”.

Există un paragraf pe care aș fi preferat să nu-l citesc niciodată în viața mea: „Reține că am primit dovezi convingătoare că multe acțiuni au fost întreprinse în trecut care, în ochii unora, ar putea însemna capete de învinuire împotriva ta.” Oh, Mare Maestru, de ce să mai pierdem atâta timp cu procese, dacă te-ai antepronunțat deja? Dragă Bill, Prea Eminent Mare Maestru, dragul meu prieten, pentru mine este de ajuns. N-am crezut vreodată, că aș putea ajunge la un asemenea coșmar, după atâția ani de dăruire, pasiune, eforturi enorme și chiar sacrificii, să-mi sfârșesc viața templieră, pe banca unui proces în SUA, pentru simplul motiv că o Comisie Specială, aleasă conform reglementărilor profane și masonice, încă o dată, o Comisie vrea să-și facă treaba, o treabă care se pare că l-a deranjat foarte mult pe G. Gherasim.

Ești oare conștient, dragă Bill, de mesajul pe care îl transmiți, cu totală bună credință, sunt convins, comanderiilor din această țară și nu numai, și aceasta bazându-te numai pe o informație unilaterală? Bill, prietenul meu drag, te-am admirat, și continui să-ți admir forța, energia, inteligența. Cu tine și lângă tine, dragul meu frate și prieten, am trăit cele mai strălucite și mai glorioase momente ale vieții mele masonice. Cu durere și suferință trebuie să te asociez, acum, cu sfârșitul nedorit și nemeritat al vieții mele templiere.

13. Când citești aceste rânduri, te rog să notezi deciziile pe care le-am luat sau pe care le voi lua, în viitorul apropiat.

a) Am semnat ultimul meu Decret de Mare Comandor, restabilindu-l pe G. Gherasim în funcție; într-adevăr, noi am comis erori de procedură, când am ales formula de a-l suspenda. De aceea, este de datoria mea să corectez: Decretul meu nu îi dă nicio „imunitate” pentru faptele sau actele, de care s-ar face responsabil în România (în textul în limba engleză, sensul a fost, din greșeală, inversat, fiind corectat ulterior, n.a.).

b) Demisionez, astăzi 23 august, din funcția de Mare Comandor al Marii Comanderii „Regele Ferdinand” din România; conform Constituției Marii Garnizoane a Cavalerilor Templieri din SUA, art. 19, comanda îi revine N.C. Ștefan Mantea, Marele Comandor Adjunct, pe care l-ai instalat la Roanoke. I-am cerut lui M. Bugaru, Mare Recorder să intre, imediat, în contact cu Marele Recorder Larry Tucker și să efectueze procedurile cerute de art. 233, cap. IV. Demisia mea este definitivă și irevocabilă.

c) Demisionez, astăzi 23 august, din funcția de Mare Inspector General pentru România și Europa de Est.

d) Nu voi mai participa, de-acum înainte, în România sau în afară, la nicio reuniune templieră, oficială sau neoficială; jur pe onoarea mea de Mare Maestru de Onoare ad Vitam al Marii Loji Naționale din România că mâna mea (nici lungă, nici scurtă) nu va influența alegerile templiere libere, anul acesta și oricând, în viitor. Voi interzice chiar să se mai abordeze, în orice discuție cu mine, un subiect referitor la Comanderiile Templiere, în România sau în altă parte.

e) Aș vrea să continui să lucrez cu tine și sub conducerea ta supremă în SRICF, în calitatea mea de Supremus Magus al Societas Rosicruciana in Romania, să încerc să o aduc la nivelul a ceea ce am făcut în alte domenii masonice. Totuși, dacă crezi că ceea ce am scris aici este prea mult pentru tine, singurul lucru pe care îl ai de făcut este să consideri demisia mea, și din această funcție, ca înaintată și să o accepți.

14. Acum, cu titlul personal, îmi permit să-ți supun atenției câteva sugestii:

a) Există un climat de confuzie, în aceste zile, în Comanderii, determinat de difuzarea (neautorizată) de către G. Gherasim a scrisorilor tale și, îndeosebi, a paginii însoțitoare. De aceea, îți sugerez să-i trimiți o scrisoare lui Ștefan Mantea, confirmându-i funcția ad-interim; îți sugerez, de asemenea, să confirmi, prin el, Comanderiilor că sunt libere din nou să organizeze alegerile, ca și Marea Comanderie. Mi-aș permite să-ți atrag atenția, dragă Bill, la formulare, căci Ștefan Mantea ar trebui să fie autorizat să difuzeze scrisoarea ta în Marea Comanderie, pentru a restabili atmosfera de încredere și a înlătura confuzia.

b) Îmi permit, de asemenea, să-ți propun să trimiți un Inspector, pregătit să intre în detaliile conflictului Gherasim – Ritul York din România, dacă crezi că problemele sunt neclare, în continuare.

c) Îmi permit, cu titlu strict personal, să-ți sugerez, ca pe viitor, dacă mai apar asemenea cazuri, să nu organizezi procese în afara României, pentru fapte și acte săvârșite în România; riști să atingi, fără să vrei, capitole foarte sensibile din istoria României, când disidenții români mergeau la Istanbul pentru a-și reclama, pe la spate, domnitorii; atunci domnitorii erau chemați la Istanbul la judecată, și unii dintre ei nu se mai întorceau vreodată înapoi. Același scenariu s-a repetat după al doilea Război Mondial, când liderii comuniști români mergeau la Moscova și unii nu se mai întorceau prea repede. Așa cum foarte corect menționai chiar tu într-o scrisoare, este o chestiune de cultură, de moștenire istorică și, uneori, este productiv să ții cont de ea.

d) Tot neoficial, pot să-ți înțeleg simpatia pentru Gabriel Gherasim; chiar eu am avut-o, înaintea ta și s-a sfârșit numai acum câteva luni. I-ai putea da un sfat, să meargă la Comisie, să încerce să finalizeze transferul de gestiune, până nu e prea târziu. El știe că, după demisia mea, nu va trece mult timp până când dosarul lui ajunge la Tribunal și „mâna” mea, care a oprit așa ceva până acum, nu va mai fi acolo.

e) Îmi permit să-ți sugerez, de asemenea, să-ți programezi o nouă vizită în România, și probabil, ultima ca Mare Maestru. Marea Comanderie și cele 11 Comanderii sunt mai întâi „copiii tăi” și abia, după aceea, și ai mei. Eu sunt nevoit să-i abandonez, te rog să nu faci și tu la fel și, mai ales, să nu comiți cea mai mare eroare posibilă, să crezi, fie și pentru o secundă, că Gabriel Gherasim poate avea alt rol decât unul destructiv, pentru viitorul Marii Comanderii a României.

Cu sincere salutări și regrete,
Ștefan Mâșu, 23 august 2010

P.S. Îmi permit să dau acestei scrisori, aceeași difuzare pe care și G. Gherasim (autorizat sau nu) a dat-o scrisorii tale.
(Florin Ghiulbenghian)

Sursa: MLNR – Povesti Adevarate

Sursa Foto: Reporter Virtual

One comment

  • Mumulanul
    aprilie 10, 2013

    Un canceros ordinar, cu impresii de profesor, a furat banii oamenilor si se da si afacerist!
    Rusine, gunoiule!

      (Quote)

Adauga un comentariu!

Nume (necesar)

Website


*

Editoriale din aceeasi categorie

Autor: Aciduzzul | 26 septembrie, 2020 | 0 comentarii | 40 vizualizari | 3 voturi

In Sectorul 6 din Bucuresti lupta reala la alegerile locale din 27 septembrie se da intre actualul primar Gabriel Mutu de la PSD si Ciprian Ciucu de la PNL-USR-Plus. Inutil de precizat ca ambele personaje sunt la fel de inutile, toxice, fara eficienta manageriala si complet lipsite de carisma. Daca Mutu este recunoscut pentru afacerile […]

Autor: Aciduzzul | 26 septembrie, 2020 | 0 comentarii | 54 vizualizari | 4 voturi

Ciprian Ciucu este, probabil, unul dintre cele mai toxice personaje din asa-zisa politica din Romania. Pentru astfel de indivizi se impune nu doar o verificare atenta din partea DNA, ci chiar introducerea expertizei psihiatrice obligatorii pentru aspirantii la functii politice. Evident, niciuna dintre acestea nu este posibila in actualul context politic. Candidatul PNL sustinut si […]

Autor: Aciduzzul | 7 septembrie, 2020 | 1 comentarii | 62 vizualizari | 4 voturi

Se pare ca, dupa migratia in masa a baronilor si baronasilor PSD catre PNL, partidul din urma a prins din zbor si cateva dintre obiceiurile primului. Asa se face ca, primarul PNL dintr-o comuna obscura din judetul Arges, Albestii de Muscel, Mihai Catalin Manta, s-a gandit sa-si asigure un nou mandat printr-o metoda sigura, validata […]

Autor: Aciduzzul | 24 mai, 2019 | 3 comentarii | 409 vizualizari | 5 voturi

“Alegerile” europarlamentare 2019, in fapt un jalnic exercitiu pseudoelectoral, reflecta cat se poate de clar faptul ca Romania este un stat esuat fara posibilitatea practica de a-si mai reveni. Asistam, de fapt, la o batalie intre diversele factiuni din serviciile secrete romanesti, in fapt doar niste reminiscente bolsevico-securistoide sau neomarxiste extrem de toxice, simple anexe […]

Autor: Aciduzzul | 24 mai, 2019 | 0 comentarii | 293 vizualizari | 4 voturi

Miza “alegerilor” europarlamentare 2019 este, din perspectiva papusarilor locali si a sefilor lor alogeni, una cat se poate de simpla: cati imbecili vor mai fi vrajiti de necesitatea de a-si exercita “dreptul” de vot in numele democratiei, in perspectiva urmatoarelor “alegeri”, prezidentiale, parlamentale si locale. Prostilor, evident, nu le spune nimeni cui foloseste acesta iesire […]

Voturi
Vizualizari
Comentarii
Ofera o donatie
Dacă vrei să contribui și tu, poți dona aici:
fii aproape de noi
Conferinta_AGROstandard
PUB
web design profesionist
Red Moon Media
CAMPANII bp
Atitudine Contemporana
Televiziunea Copiilor
Le Pre
1984 George Orwell
Televiziunea Copiilor
piata BIO
alimente organice
internet manipulation techniques
Adauga banerul de partener Badpolitics pe site-ul tau bad politics
bad politics

2009 - 2020 © BadPolitics