Sustine Bad Politics
arhiva stiri
starea vremii
decembrie 18, 2017, 3:17 am
Rafale
Rafale
1°C
Presiunea: 1020 mb
Umiditate: 100%
Vânt: 7 km/h V
Răsarit: 7:47 am
Apus: 4:37 pm
 
ANUNTURI UMANITARE
Editorialele editiei
Tezaurul Romaniei exilat in gulagul sovietic
Aciduzzul | 9 ianuarie, 2012 | 0 comentarii | 130 vizualizari |
(2 voturi )

Vasile Surcel
Ultimele saptamani ale anului abia s-a incheiat ar fi trebuit sa marcheze comemorarea uneia dintre cele mai paguboase decizii politice ale istoriei noastre moderne: 95 de ani de cand tezaurul Romaniei a pornit intr-un exil care nu s-a incheiat nici pana in ziua de astazi. Un drum fara intoarcere, care a inceput in noaptea de 14 spre 15 decembrie 1916, in conditiile dramatice ale primului razboi mondial. Atunci, dupa doi ani de neutralitate prudenta, Romania a decis sa se implice si ea in conflagratie. Din pacate, dupa un debut furtunos, roata norocului s-a rasucit rapid in defavoarea noastra. Esecurile militare au inceput sa se tina lant din momentul in care aliatii Romaniei n-au fost in stare sa-si respecte angajamentele militare asumate printr-o serie de tratate diplomatice deosebit de fragile. In plus, s-a dovedit ca nu eram foarte bine pregatiti nici din punct de vedere strict militar: tehnica de lupta din dotarea ostirii noastre era invechita si de proasta calitate si soldatii slab instruiti.

Iar rezultatele acestor deficiente s-au vazut rapid. In aproximativ patru luni, cea mai mare parte a teritoriului national, inclusiv Capitala, au fost ocupate de trupele inamice. Au fost luni cumplite in care Romania parea sa fi ajuns pe muchia prapastiei. Motiv pentru care Guvernul, Casa Regala si cele mai importante institutii ale statului s-au vazut nevoite sa se retraga in Moldova, plecate intr-un refugiu despre care nimeni nu stia cat avea sa dureze ori daca se va mai incheia vreodata. De fapt, atunci, Iasul a si capatat statutul de capitala provizorie a Regatului Romaniei. Iar odata cu acest statut, ce-i drept tranzitoriu, l-a capatat si pe cel de centru financiar al tarii. Si asta pentru ca, in jurul datei de 15 noiembrie, Banca Nationala s-a mutat tot acolo. Iar odata cu ea si rezervele sale, constituite din cantitatea de metal pretios care asigura acoperirea financiara a monedei nationale. Acest mutare avea sa fie doar primul pas din odiseea fara sfarsit a tezaurului national.

Din pacate, situatia de pe front s-a agravat de la o zi la alta, iar in decembrie 1916 s-a luat in calcul chiar si posibilitatea ca intregul teritoriu national sa cada sub ocupatia inamica. Erau momente de cumpana pentru insasi existenta noastra ca stat, care au obligat autoritatile vremii sa ia o serie de maruri exceptionale. Iar una dintre aceste masuri a fost punerea tezaurului national la adapost, undeva dincolo de granitele care pareau din ce in ce mai greu de aparat. Din pacate, atunci, in acea situatie disperata, autoritatile romane au decis ca locul cel mai apropiat si cel mai sigur unde ar fi putut fi trimis tezaurul erau seifurile „Tezaurului Imperial” de la Kremlin, din capitala Rusiei tariste.

Asa a decis Bratianu

Dupa o analiza complexa a situatiei politico-militara, puternicii vremii au decis, in urma cu 95 de ani, ca raspunderea pentru averea Bancii Nationale si implicit pentru soarta tezaurului, trebuie sa revina Consiliului de Ministri. Astfel se face ca, inainte de a lua o decizie concreta, marele om de stat Ioan I.C. Bratianu, in calitatea sa de sef al Guvernului, a examinat mai multe variante de salvare a tezaurului tarii care ar fi urmat sa fie dus undeva, in strainatate. Mult mai tarziu, Mihail Gr. Romascanu a relatat ca atunci, in noiembrie-decembrie 1916, Bratianu s-a consultat cu cei mai importanti dintre bancherii vremii. Mauriciu Blank, unul dintre acestia, a propus mutarea tezaurului la Londra.

Dar Bratianu s-a opus acestei idei, sub mitiv ca drumul pe mare ar fi fost deosebit de periculos din cauza submarinelor germane. Din acelasi motiv a fost respinsa si ideea trimiterii tezaurului in SUA. Tot Blank a mai propus atunci trimiterea averii Bancii Nationale in Elvetia sau Danemarca, tari neutre, neimplicate in razboi. Dar Bratianu n-a fost de acord nici cu aceste destinatii. Si, de parca nu ar fi inteles nimic din lectiile istoriei recente, Ioan I.C. Bratianu a fost cel care a propus si apoi a sustinut trimiterea tezaurului nostru la Moscova. Argumentul sau, la fel de greu de inteles, si atunci si acum, a fost ca „Rusii s-ar putea simti jigniti daca am prefera puternica Anglie in locul tarii lor”.

Din pacate timpul l-a contrazis in cel mai dramatic mod cu putinta. Nu este nici acum prea clar ce a avut el in vedere atunci cand a vorbit despre posibila suparare a rusilor si nici cat ar fi contat aceasta, in conditiile in care, peste doar cateva luni, regimul tarist avea sa fie eliminat in mod violent de catre bolsevicii condusi de Lenin. Dar cert este un singur lucru: rusii, deveniti aproape peste noapte sovietici, nu s-au simtit niciodata jigniti de postura morala in care s-au pus odata cu refuzul de a ne restitui tezaurul.

Peste noua miliarde de lei-aur

Acum, doar istoricii pasionati de acea epoca mai stiu ca tezaurul Romaniei a plecat in Rusia in doua „transe” distincte. Primul transport a parasit Iasul in noaptea de 15/15 decembrie 1916 si a fost compus din 17 vagoane de cale ferata, cu o incarcatura totala de 94 de tone. Acolo s-a aflat rezerva de aur-lingouri cat si cea de valute-aur straine. Tot atunci au foast scoase din tara si casetele cu bijuteriile Coroanei Regale. Cel de al doilea transport, efectuat in vara anului 1917, a continut o buna parte din tezaurul nostru cultural: comorile antice descoperite pe teritoriul tarii nostre- inclusiv celebra „Closca cu puii de aur”- cateva mii de tablouri cu valoare de patrimoniu, odoare si obiecte de cult provenite din vechile noastre manastiri, cea mai mare parte a arhivei Academiei Romane. Plus hartiile de valoare aflate in gestiunea si visteria Casei de Economii si Consemnatiuni.

Daca lingourile din metal pretios si valuta-aur din primul transport a fost evaluate la circa 2,7 miliarde de lei-aur, bunurile din cel de al doilea transport au valorat peste 7,5 miliarde. Iar aceasta a fost doar valoarea strict contabila, asa cum a fost ea consemnata in actele care au fost aduse si la cunostiinta autoritatilor de la Moscova.

Care tezaur?!

Chiar daca ne-am aflat in tabara cistigatoare, dupa incheierea razboiului, economia noastra era aproape complet ruinata. Iar lipsa rezervelor de aur din tezaurul Bancii Nationale, care asigurau acoperirea in metal pretios a monedei nationale, a agravat si mai mult dezastrul financiar al tarii. Motiv pentru care, imediat dupa incheierea primei conflagratii mondiale au inceput primele tratativele pentru recuperarea Tezaurului. La inceput au existat tratative cu Anglia si Franta in calitatea lor de aliati ai Romaniei.

Ulterior, tratativele s-au reluat, direct cu URSS, mostenitoarea politica a Rusiei tariste. Tratative incheiate, asa cum era si de asteptat, cu esecuri repetate. Abia in anul 1958, pe vremea cand Romania devenise Republica Populara, „Marele frate” de la Moscova, a socotit util sa faca un gest de bunavointa: ne-a restituit o parte a tezaurului. Initial autoritatile sovietice au afirmat ca sunt gata sa restituie integral tezaurul. Asta in ciuda faptului ca pana atunci se tot spusese ca bunurile romanesti s-ar fi pierdut in timpul razboiului civil din Rusia post-tarista.

Dar, in ciuda acelei bunavointe afisate de partea sovietica, Romania a primit, pana la urma, doar bunurile cu valoare istorica, inclusiv cea mai mare parte a vestigiilor arheologice si a tablourilor cu valoare de patrimoniu. O alta tentativa de recuperare a rezervei de aur trimise in Rusia odata cu Tezaurul s-a produs prin 1965 cand abia venit la putere, Ceausescu a trimis la Moscova o delegatie care ar fi urmat sa negocieze restituirea Tezaurului. Dar, de asta data, reactia partii sovietice a fost deosebit de dura.

Atunci liderul moscovit Leonid Bresnev a declarat: „Dupa 50 de ani, deodata, doua state socialiste incep sa-si aminteasca de relatiile dintre guvernul tarist si guvernul regal. Pe noi ne-a uimit insasi punerea acestei probleme”. Iar premierul A.N. Kosighin a avut nesimtirea de a ameninta statul roman, frate in ale socialismului cu statul sovietic: „Daca o sa luam chestiunea decontarilor, ea va fi in mod incalculabil, nu in favoarea Romaniei, pentru ca atunci se va pune problema datoriilor fata de Rusia tarista”. Declaratii deosebit de artagoase la care Ceausescu a indraznit totusi sa riposteze: „Noi am ridicat un lucru simplu: intre doua guverne a intervenit un acord semnat de ministii de finante de atunci. Aceste valori au fost date spre pastrare, nu au fost date drept gaj in contul unor datorii. (…) Va spun cinstit parerea mea: aceasta nu poate constitui o baza de dezvoltare a relatiilor noastre”. Si oricat l-am uri si l-am dispretui noi, acum, pe Ceausescu, aceasta luare de pozitie a fost un act de mare curaj.

In 1956 sovieticii preschimbasera Budapesta intr-un camp de lupta pe care isi plimbasera nestingheriti diviziile de tancuri. Iar dupa trei ani de la data cand „Nea Nicu” le batea obrazul nesimtitilor de la Kremlin, acelasi Brejnev ordona invadarea Cehoslovaciei. Apoi, tema restituirii Tezaurului a ramas inchisa pentru urmatoarele doua decenii. Abia in noiembrie 1989, la al XIV-lea Congres al PCR, cand deja simtea cum pamantul incepe sa-i fuga de sub picioare, Ceausescu a incercat sa repuna in discutie atat problema tezaurului cat si pe cea a Insulei Serpilor precum si a urmarilor politice ale Pactului Ribbntrop- Molovov.

Din pacate era prea tarziu: dupa doar cateva saptamani, Ceausescu a fost si el scos pe usa din dos a istoriei, iar despre Tezaur nu s-a mai vorbit, iarasi, decat in soapta. Nici nu s-ar fi putut astfel. Ani la rand, Romania poast-comunista a fost condusa de Iliescu. Iar dupa cum spunea un slogan din anii 90 „Cine a stat cinci ani la rusi, nu poate gandi ca Bush”.

Si, indiferent daca putea sau nu sa gandeasca in stil american, Iliescu n-a avut nici un interes sa redeschida discutia despre tezaur. Totusi, in anul 2003, cu ocazia semnarii Tratatului bilateral romano-rus, ministrii de externe ai celor doua tari au anuntat infiintarea unei comisii comune romano-ruse care ar fi urmat sa studieze problema Tezaurului. Si de atunci o tot studiaza, dar inca nu au anuntat ca ar fi ajuns la vreun rezultat. Iar asta nu face nimic altceva decat sa confirme un proverb inventat de bunicii nostri care spun si acum cu naduf: „De la rasarit nu vine decat Crivatul si bolsevicii”.

Sursa: Curentul

Adauga un comentariu!

Nume (necesar)

Website


*

Editoriale din aceeasi categorie

Autor: Aciduzzul | 29 iulie, 2017 | 0 comentarii | 132 vizualizari | 1 vot

Publicatia AgroStandard lanseaza Studiul de piata „Top 600+ Cele mai mari Exploatatii Agricole din Romania”, prima analiza de acest fel realizata vreodata in Romania. Studiul a fost realizat urmare a solicitarilor venite din partea mediului de afaceri, data fiind absenta informatiilor oficiale cu privire la fondul funciar din tara noastra, precum si a lipsei unor […]

Autor: Aciduzzul | 11 ianuarie, 2016 | 0 comentarii | 200 vizualizari | 0 voturi

Charles Simic Widespread ignorance bordering on idiocy is our new national goal. It’s no use pretending otherwise and telling us, as Thomas Friedman did in the Times a few days ago, that educated people are the nation’s most valuable resources. Sure, they are, but do we still want them? It doesn’t look to me as […]

Autor: Aciduzzul | 6 noiembrie, 2015 | 0 comentarii | 1451 vizualizari | 5 voturi

Marius Serban Se pare ca romanii nu invata nimic, dar absolut nimic, din greselile trecutului. Exista similaritati intre “revolutia” de acum 26 de ani si miscarile de protest din 2015 din Piata Universitatii. Ambele evenimente au aparut pe un fond de revolta mocnita a unor mase extinse de oameni, ambele au fost declansate de incidente […]

Autor: Aciduzzul | 5 noiembrie, 2015 | 0 comentarii | 188 vizualizari | 2 voturi

Marius Serban Incet-incet Piata Universitatii incepe sa semene cu protestele de acum cativa ani care au debutat furtunos, insa, s-au fasait lamentabil, dirijate cu finete de manipulatorii serviciilor secrete. OK, ati dat jos niste neobolsevici patetici, reprezentantii unui sistem corupt, bolnav, un cancer care macina incet Romania. Pana aici este bine! Dar, de ce nu […]

Autor: Aciduzzul | 5 noiembrie, 2015 | 0 comentarii | 1282 vizualizari | 3 voturi

Victor Roncea Am mai scris despre uriaşele sume de bani vehiculate de agenţi sub steag străin care pretind că lucrează “non-profit” în regim de “voluntariat”, pentru te miri ce: de la salvat balenele din Marea Neagră (chiar şi cele care SAR pe la TV) la salvat interesele noului KGB, bine reprezentate de “Reţeaua Deschisă” a […]

Voturi
Vizualizari
Comentarii
09 Dec 2017 | 0 comentarii | 64 vizualizari | 2 voturi
26 Noi 2017 | 0 comentarii | 441 vizualizari | 2 voturi
24 Noi 2017 | 0 comentarii | 89 vizualizari | 2 voturi
24 Noi 2017 | 0 comentarii | 31 vizualizari | 2 voturi
»
26 Noi 2017 | 0 comentarii | 441 vizualizari | 2 voturi
»
24 Noi 2017 | 0 comentarii | 89 vizualizari | 2 voturi
»
09 Dec 2017 | 0 comentarii | 64 vizualizari | 2 voturi
»
24 Noi 2017 | 0 comentarii | 31 vizualizari | 2 voturi
Ofera o donatie
Dacă vrei să contribui și tu, poți dona aici:
fii aproape de noi
Conferinta_AGROstandard
PUB
web design profesionist
Red Moon Media
CAMPANII bp
Atitudine Contemporana
Televiziunea Copiilor
Le Pre
1984 George Orwell
Televiziunea Copiilor
piata BIO
alimente organice
internet manipulation techniques
Adauga banerul de partener Badpolitics pe site-ul tau bad politics
bad politics

2009 - 2017 © BadPolitics