Dan Popica
La 09 Decembrie 2012, harta Europei şi chiar a lumii s-a îmbogăţit cu un nou stat, Republica Parlamentară Română. Acesta funcţionează pe deplin în interiorul statului numit România, fiind aşadar un stat în stat, cu toate implicaţiile corespunzătoare. S-a născut ca reflecţie a voinţei celor 4,5 milioane care habar nu au avut ce fac şi a tăcerii revoltătoare a 11,5 milioane de indiferenţi, care-şi închipuie că dacă nu se implică în rezolvarea unei probleme naţionale, aceasta nici nu există. Dar ea există şi asta se va simţi din plin nu numai în buzunare dar mai ales în identitatea lor ce va fi profund răscolită. Doar 1,5 milioane s-au împotrivit, conştiinţa lor fiind însă insuficientă, cu toate astea destul de vocal, suficient pentru menţinerea unui sâmbure de speranţă.

În R.P.R. sălăşluiesc 588 de cetăţeni cu drepturi absolut depline, sau depline într-o proporţie covârşitoare de 67%. În realitate populaţia acestei “ţări” este mult mai numeroasă, dacă ne gândim la dimensiunea aparatcik-ului ce sfidează orice abordare logică în condiţii de criză economică, precum şi la încrengătura USL-istă de tip mafiot, întinsă şi funcţională pe post de căpuşă până în fruntariile ţării gazdă, România.

Încet, dar sigur, leaderii R.P.R. consolidează pe zi ce trece graniţele, prin asalturi care mai de care mai agresive la adresa statului de drept ce garantează, încă, existenţa democraţiei în statul ce o adăposteşte. Deci, un adevărat război de cucerire ne împresoară zilnic, prin declaraţii şi acte politice halucinante.

În teorie, menirea membrilor R.P.R. constă în a genera legi destinate cetăţenilor României, pentru buna şi dreapta vieţuire a acestora, ca nu cumva suma obligaţiilor să rămână nestatuată. În practică ei emit legi, uneori şocante prin absurditate, alteori superficiale şi interpretabile în aplicare, dar ele se emit, şi cetăţenii le respectă, câteodată nici ei nu ştiu de ce, dar dintr-o inerţie izvorâtă dintr-un bun simţ elementar, caracteristic oricărui om cu aspiraţii civilizate.

Aceleaşi legi însă, posesorii de paşaport R.P.R. le încalcă cu o frenezie demnă de o junglă şi mai cu seamă, se solidarizează cu încălcătorii fruntaşi, protejându-i prin tot felul de super-imunităţi, un fel de premiu pentru zelul acestora, în beneficiul lor, al tuturor. Astfel se justifică “statul la adăpost” în Parlament a 22 de penali, al 23-lea şi al 24-lea fiind în curs de oficializare în funcţii, pe post de director la un RAR şi de vicepreşedinte de consiliu judeţean, deci de (semi)baron local. Şi numărătoarea continuă.

Aşa se explică şi asalturile repetate şi agresive la adresa redutei numită Justiţie, în plină desfăşurare prin războiul ce se dă la nivelul CSM-ului. Şi tot aşa este explicabilă şi agresivitatea necontenită la adresa ultimului oficial ce se opune ferm, stricând jocurile celor din R.P.R., Preşedintele. Acesta a fost împins în postură de ultim apărător de o opoziţie cu gura strâmbă, incapabilă încă de o reacţie cât de cât vizibilă şi palpabilă.

Diverse programe aruncate peste gard în România reală îşi au corespondentul lor în Republica Parlamentară Română, cu adaptările de rigoare, demne de profilul parlamentarilor. Astfel, Programul “Prima Casă”, prin care orice tânăr muritor de rând poate avea speranţe la dobândirea unei case, este transformat în R.P.R. în Programul “Nobila Casă”.

Acesta presupune strict odihnirea intelectului în locaţii de 5 stele, cu menajeră şi room service, iar pentru cei mai răsăriţi chiar şi relaxarea într-un căsoi RAAPPS cu o chirie fantastică de 1 EUR per 100 mp. Cu toate astea, somnul continuă în şedinţele zilnice ale R.P.R., întrerupt doar de exclamaţii generate de citirea vreunei bombe din Click sau a găsirii unui cuvânt format din trei litere într-o Integramă întinsă elegant pe pupitru, lângă mapa cu legi destinate pământenilor.

Vasăzică, nici acest program sofisticat nu poate rezolva pe de-a-ntregul problema extenuării generată de slujba de parlamentar.

“Rabla” este un alt program, prin care orice cetăţean obişnuit poate căpăta 1500 EUR drept compensaţie pe un “cazan” postbelic. R.P.R.-iştii au parte de Programul “Limuzina”, 1 million EUR fiind alocaţi pentru achiziţionarea de autoturisme noi. Totuşi, acest program a impus o limită de 15 000 EUR per bucată limuzină, la banii ăştia mulţi urmând a suferi ca urmare a lipsei climatronicului.

Profilul unui cetăţean din Republica Parlamentară Română este surprinzător de simplu şi concis. În general acesta promite mult şi nu face nimic sau aproape nimic în interesul celor care i-au oferit paşaport de R.P.R.. Cu atât mai mult dacă are probleme cu legea, discursul electoral este introdus cu grijă la păstrare într-un seif până la următoarea campanie, între timp fiind de rezolvat o mulţime de probleme personale.

Başca de recuperat banii investiţi în ultima ameţeală electorală.

R.P.R.-istul se laudă că salvează fabrici şi uzine de la faliment, după care le induce liniştit procedura de insolvenţă, oferind astfel miilor de muncitori şansa la un ajutor de şomaj binemeritat. Promite că nu va mări birurile, şi odată ajuns în R.P.R. începe să tragă cu săgeţi de 16% sau cu alte timbre de mediu în capul credulilor. El vrea în Europa, dar îi insultă pe cei mai de seamă reprezentanţi ai acesteia prin ipocriţii săi conducători cu apucături de dictatori, dureroase până-n intimitatea posesorului.

În general el nu ştie şi nu-şi asumă nimic, ca parte a omertei breslei căreia îi aparţine, treaba lui fiind de înceţoşare maximă a oricărei fapte mizerabile ce stârneşte revolta adevăraţilor cetăţeni din adevărata Românie. Şi disimularea este şi mai accentuată graţie antenelor întinse peste toată România, adevărate emiţătoare şi propagatoare de minciuni şi insinuări abjecte.

Opoziţia este debusolată şi amuţită, privindu-se încă în oglinzi paralele, pierzând timpul cu căutarea unor ţapi ispăşitori. Contra avântului continuu al celor din R.P.R. i se mai opune Preşedintele, aşa cum am spus, în poziţie de ultim apărător, dar singur cu greu poate da offsaid unei linii de atacanţi furibunzi şi consecvenţi în acţiunile lor distructive. Mai există o parte a Justiţiei ce se luptă cu îndârjire contra îngenuncherii, o anumită parte a presei ce vrea cu tot dinadinsul să demonstreze că nobleţea şi justeţea “Reporters sans frontière” sunt valabile şi la noi. Şi se mai contrapune o mână de facebook-ărişti şi bloggeri încăpăţânaţi, care îşi alocă cu patimă parte din timp adevărului.

Toţi aceştia pot să resusciteze parte din cei 11,5 milioane care prin nepăsare au creat Republica Parlamentară Română şi de ce nu, să le demonstreze celor 4,5 milioane că au greşit grav dar decisiv. Iar dacă se va întâmpla asta, acest stat în stat va fi obligat să redevină ceea ce ar trebui să fie, un Parlament Naţional şi nu un Parlament al Ruşinii Naţionale. Căci, aşa cum a spus cândva Abraham Lincoln “Votul este mai puternic decât glonţul”.

Sursa: Politic Stand

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

Marius Șerban Odată cu intrarea într-o nouă stare de criză, după ce tocmai am ieșit din una de alertă, pentru că, nu-i așa, starea de continuă criză este singura formulă prin care mai poate fi controlată cât de cât o populație debusolată, anomizată, se vântură tot felul de versiuni de proiecte de lege, prin care, […]

Brexit-ul este, fara doar si poate, un eveniment de proportii epice prin prisma perpectivelor pe care le deschide. Brexit-ul reprezinta prima fisura intr-un sistem monstrous care parea monolit. Practic, intreaga oligarhie americana si europeana, cu monstroasa masinarie media aservita au fost luate prin suprindere, in ciuda manevrelor diperate de a influenta in extremis opinia publica […]

Alegerile locale de duminica se remarca prin ceva unic in ultimii 26 de ani. Nicicand in aceasta perioada de dezmat neobolsevic, de jaf si disolutie a tot ce este romanesc, asadar, nicicand in acest sfert de secol, candidatii oferiti spre votare de gastile de crima organizatea numite eufemistic partide, nu au fost mai jalnici. Practic, […]

Charles Simic Widespread ignorance bordering on idiocy is our new national goal. It’s no use pretending otherwise and telling us, as Thomas Friedman did in the Times a few days ago, that educated people are the nation’s most valuable resources. Sure, they are, but do we still want them? It doesn’t look to me as […]

Marius Serban Nesimtirea de care a dat dovada, astazi, Iohannis (Ioha), presedintele cu o legitimitate fragila al Romaniei, este strigatoare la cer! Astazi, cand se face fix o saptamana de la moartea oamenilor din Colectiv, Ioha a demonstrat cu varf si indesat ca nu a inteles nimic, dar absolut NIMIC, din cerintele strazii,ca nu a […]