Sustine Bad Politics
arhiva stiri
starea vremii
decembrie 11, 2017, 9:25 am
Soare
Soare
0°C
Presiunea: 1020 mb
Umiditate: 80%
Vânt: 0 km/h SV
Răsarit: 7:42 am
Apus: 4:36 pm
 
ANUNTURI UMANITARE
Economie
Afacerea FNI, arta lacomiei
Aciduzzul | 23 martie, 2011 | 0 comentarii | 1210 vizualizari |
(3 voturi )

Fondul National de Investitii a reprezentat cea mai dramatica prabusire a unei scheme piramidale: peste 300.000 de pagubiti si aproape 400 de milioane de euro fraudate. Rubrica „Dosar“ de azi face radiografia acestei afaceri. Caritas, SAFI si FNI au fost cele mai severe boli ale copilariei capitalismului romanesc, dar cea mai grava a fost ultima. Lipsa legislatiei la inceput, dar si incalcarea flagranta a acesteia ulterior au facut ca economiile a milioane de romani sa se risipeasca in van. Dupa experientele Caritas si SAFI, de la inceputul anilor ’90, se parea ca atat romanilor, cat si guvernantilor le-a venit mintea la cap. N-a fost deloc asa. Din anul 1995 si pana in 2000 s-a nascut si s-a dezvoltat cea mai sofisticata schema piramidala cu Romania s-a infruntat: Fondul National de Investitii, administrat de SOV Invest.

Initiat de un intreprinzator din Roman cu trecut cetos si predat apoi unor interpusi, fondul a avut de la bun inceput o carenta care i-a si generat sfarsitul: a fost lipsit de acel sistem de control reciproc pe care entitatile implicate in administrarea il aveau de exercitat, astfel incat sa-i asigure un fundament solid si transparent.

Pornit din start pe premise gresite, FNI nu a ratat nici una dintre posibilele metode de fraudare imaginabile, unele deosebit de sofisticate, iar altele incredibil de rudimentare. Limita a fost doar imaginatia celor care au controlat afacerea.

Daca ar fi ramas o afacere strict privara inca ar fi fost bine. Insa in ultimul sau an de existenta, FNI a atras de partea sa si statul – atat financiar, cat si juridic, prin asocierea FNI cu CEC. Statul nu a exercitat insa un control riguos asupra afacerii in care s-a bagat, astfel incat la mijlocul anului 2000, cand fondul s-a prabusit, erau create toate conditiile ca uriasa paguba sa fie transferata la datoria public.

Procesele care au urmat s-au soldat cu o singura condamnare la inchisoare cu executare si deja executata: Ioana Maria Vlas. Un alt actor, Nicolae Popa, a primit 15 ani de inchisoare, dar a fugit din tara si isi asteapta extradarea. Creierul fondului, Sorin Ovidiu Vantu, a fost scos timpuriu de sub urmarire penala, inainte ca dosarul sa ajunga in fata instantei.

In afara de prejudiciile enorme pe care le-a creat, afacerea FNI a mai produs un efect: a omorat penru mult timp o intreaga industrie, cea a fondurilor de investitii, care nu si-a revenit nici pana azi.

Caritas, SAFI, FNI: arta lacomiei

Schemele piramidale din anii ’90 s-au prabusit din trei motive: lacomia organizatorilor si a investitorilor, lipsa legislatiei si incalcarea legii existente, cu complicitatea autoritatilor.

Prima decada a Romaniei post-comuniste a produs trei falimente majore ale celor care au atras bani de la populatie, oferind mirajul unei imbogatiri rapide si comode. In ordine cronologica, dar si al gradului de sofisticare, acestea s-au numit Caritas, SAFI si FNI. Rubrica „Dosar” din aceasta saptamana analizeaza cauzele care au prabusit cea mai mare si mai sofisticata schema piramidala: Fondul National de Investitii (FNI).

Cea mai rudimentara schema piramidala a fost Caritas. Infiintat de un obscur brasovean, Ioan Stoica, in aprilie 1992, sistemul Caritas s-a nascut in lipsa oricarei legislatii si s-a bazat pe o simpla promisiune: returnarea dupa trei luni a unei sume de opt ori mai mare decat cea investita.

Ioan Stoica afirma doar ca are o reteta secreta si 400.000 de creduli si-au pus economiile in mainile sale. In august 1994, cand sumele retrase au inceput sa fie mai mari decat cele depuse, sistemul Caritas a intrat in colaps. Celelalte scheme piramidale care, in aceeasi perioada de timp, au copiat Caritasul – „Philadelphia”, „Gerald” sau „Mondoprosper” – au avut o soarta similara.

Primele reglementari

In august 1993, Guvernul a emis Ordonanta 24, primul act normativ care reglementa cumva fondurile de investitii, astfel incat sa se evite aventuri de tip Caritas. Practic, prin acest act lua nastere piata de capital din Romania, iar unul dintre martorii interesati ai acestei nasteri era o economista de 50 de ani, Ioana Maria Vlas. Rememorand acele vremuri, Ioana Maria Vlas gaseste ca, pe undeva, s-a pus caruta inaintea boilor: „S-a reglementat piata de capital fara sa existe, practic, o piata”, spune Vlas.

Bursa inca nu exista, iar fondurile de investitii ce urmau sa se nasca aveau foarte putine optiuni la indemana. Banii adunati de la populatie puteau fi investiti prin doar trei metode:

La banci. Fondurile puteau acumula sume suficient de mari incat sa se poata negocia dobanzi la depozite mai mari decat o putea face, individial, un cetatean. Randamentele rezultate din diferenta de dobanda erau totusiodeste.

In actiuni necotate. Asta insemna ca banii investitorilor erau folositi in cumpararea de actiuni a caror valoare nu era stabilita de o bursa, inca inexistenta, ci cumva arbitrar, prin impartirea aritmetica a valorii capitalului social a companiilor la numarul de actiuni emise – dar asta nu spunea mai nimic despre valoarea de piata a respectivelor companii. Randamentul rezulta, eventual, din dividendele platite pentru fiecare actiune cumparata, dar profitabilitatea companiilor de atunci, in majoritate de stat, facea acest tip de investitie extrem de riscant.

In bilete la ordin. Administratorul fondului de investitii cumpara asa-numitele bilete la ordin de la diverse companii care i se pareau profitabile, scadente la un termen care se negocia, cu speranta ca, la scadenta, isi va recupera banii investiti si va primi un profit de asemenea negociat. In aceste conditii s-a nascut, in noiembrie 1993, Fondul Mutual al Oamenilor de Afaceri (FMOA), infiintat de un grup de afaceristi din zona liberala, printre care George Danielescu, Viorel Catarama, Dan Radu Rusanu, Gelu Tofan si altii.
Viorel Catarama a devenit controversat ca urmare a jocului sau piramidal SAFI Foto: click!

Fondul era administrat de SAFI SA. In lipsa unei burse care sa certifice valoarea de piata a companiilor in care se investeau banii adunati de la cetateni, diriguitorii FMOA au inceput sa cumpere tot mai frecvent actiuni si bilete la ordin de la propriile companii sau de la apropiati de-ai lor, realizand in fapt o finantare a propriilor afaceri pe banii. Naivii de atunci aveau insa o scuza: spre deosebire de Caritas, FMOA-SAFI functiona sub autoritatea Agentiei de Valori Mobiliare, o institutie de stat care gira inca rudimentara piata de capital.

La inceputul anului 1996, afacerea SAFI-FMOA avea sa-si atinga limitele ca si Caritasul anterior. Lacomia fondatorilor a pus in mare dificultate fondul si a necesitat o reglementare legislativa mai riguroasa, materializata prin emiterea unor noi reguli de catre Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare (CNVM), organism care a preluat atributiile fostei Agentii. In plus, in 1995 se infiintase si Bursa de Valori, menita a certifica valoarea de piata a firmelor, dar care inca era anemica din punct de vedere al ponderii in economia reala. Scandalul SAFI a fost amplu dezbatut in presa, inclusiv la Televiziunea Romana.

O noua stea

Intr-o emisiune din primavara anului 1996, care a reunit numerosi experti si actori ai pietei de capital, aparea pentru prima data la o televiziune un om despre care incepuse sa se vorbeasca multe, dar se stiau putine: Sorin Ovidiu Vintu.

Acesta perora impotriva ilegalitatilor care se petrecusera la SAFI si pleda pentru impunerea unor reguli mai stricte pe piata de capital. Sorin Ovidiu Vintu avea motive temeinice sa puna in dificultate afacerea FMOA-SAFI: cu cateva luni inainte, mai exact pe 15 septembrie 1995, isi infiintase propriul fond de investitii. Turbulentele de la inceputul anului 1996 au impins in agonie afacerea SAFI-FMOA, fara consecinte penale pana in ziua de azi, dar au facut partie unei noi stele: Fondul National de Investitii, administrat de SOV Invest. SOV de la Sorin Ovidiu Vintu.

“S-a reglementat piata de capital fara sa existe, practic, o piata.”Ioana Maria Vlas, economista

Eroarea fundamentala de la FNI: lipsa unui depozitar legal

Pentru a intelege mai bine ce a insemnat afacerea FNI, se cuvine sa explicam modul in care trebuia sa functioneze un fond de investitii, asa cum era el reglementat atat de Ordonanta 24 din 1993, cat si de reglementarile CNVM din 1996. Am folosit in acest scop raportul de expertiza contabila judiciara efectuat in anul 2003, in ancheta penala privind afacerea FNI, comandat de Parchet si despre care singurul condamnat din dosar, Ioana Maria Vlas, spune ca reflecta in mod profesionist, atat cat s-a putut documenta, desfasurarea evenimentelor.

Patru actori la fel de importanti

Un fond de investitii este teoretic compus din patru entitati distincte, cu sarcini precise, menite a asigura un control reciproc in asa fel incat sa ofere investitorilor o imagine clara a afacerii in care si-au pus economiile:

Fondul de investitii, brutal spus, nu este nimic altceva decat o galeata cu bani. Este galeata intra atat bani reali ai celor care au investit, cat si hartii de valoare cumparate cu banii lor (actiuni, obligatiuni etc.) si care pe viitor vor aduce mai multi bani decat cei cu care au fost cumparate. Fondul de investitii ca atare nu are personalitate juridica, nu are conducatori, dar are deasupra sa o firma de administrare.

Firma de administrare este cea care, de fapt, anunta infiintarea fondului, emite un prospect in care arata ca vrea sa administreze banii altor oameni, arata si cum o va face (bunaoara, mai mult sau mai putin riscant) si anunta ca in schimbul acestui serviciu isi va incasa un anume comision, reprezentat de un procent anume din banii reali si potentiali care se strang in galeata. Tot administratorul este acela care isi alege un broker.

Brokerul este cel care asigura legatura nemijlocita cu investitorul. Contra unui comision, brokerul face serviciul de a incasa banii de la oameni si de a le oferi in schimb certificatul de investitor sau de a le rambursa banii in momentul in care investitorii vor sa-si recupereze, cu profitul aferent, investitia. Un al patrulea actor important este cel care tine in grija galeata: depozitarul.

Depozitarul. Indeobste o banca, depozitarul este cel care primeste in custodie galeata cu bani reali sau potentiali, de asemenea contra unui comision, si are rolul de a evalua valoarea averii ce-i este incredintata. In afacerea FNI, trei actori sunt bine cunoscuti: fondul de investitii (galeata) s-a numit FNI, firma de administrare a fost SOV Invest, iar brokerul a fost Gelsor. Al patrulea actor, depozitarul FNI, practic nu a existat, desi initial, absolut formal, a jucat acest rol Banca Dacia Felix. Expertii contabili care au analizat afacerea FNI au concluzionat ca lipsa unui depozitar cert, care sa-si indeplineasca efectiv rolul instituit prin lege, a fost una dintre principalele cauze care au dus la dezastrul numit FNI. De ce? Pentru a raspunde la aceasta intrebare, trebuie sa explicam mecanismele intime ale unui fond de investitii.

Primadona afacerii e administratorul fondului (SOV Invest, in cazul de fata). Acesta decide unde plaseaza cat mai profitabil banii atrasi, astfel incat sa creasca valoarea unei unitati de fond dintre momentul in care investitorul o cumpara si cel in care o rascumpara. Mecanismul legal, daca e respectat, nu permite insa administratorului sa-si stabileasca propria performanta, tocmai ca sa nu triseze.

Administratorul fondului doar calculeaza si anunta valoarea unitatii de fond, deci propria sa performanta, pe baza unor informatii pe care le primeste de la ceilalti doi actori activi ai afacerii: brokerul si depozitarul. Astfel, brokerul ii furnizeaza administratorului numarul de unitati de fond pe care le-a vandut, iar depozitarul ii ofera valoarea reala a „galetii” (activul net) pe care o tine in custodie. Administratorul nu face decat sa imparta valoarea activului net, primita de la depozitar, la numarul de unitati vandute pe care i-l comunica brokerul si anunta saptamanal valoarea – mai mica sau mai mare – a unitatii de fond. Toate aceste informatii se raporteaza si la CNVM.

N-a existat un depozitar niciodata

Daca unul dintre cei trei actori activi lipseste sau nu-si face treaba potrivit legii, fondul are toate sansele, din cauza lacomiei celor care il administreaza, sa devina o schema piramidala si sa se prabuseasca. Este exact ceea ce s-a intamplat in cazul FNI: depozitarul a lipsit cu desavarsire, iar administratorul SOV Invest si brokerul Gelsor, ambele controlate de Sorin Ovidiu Vintu, au profitat din plin de asta, in detrimentul celui de-al patrulea actor, cel pasiv: galeata in care se strangeau banii.

Consecintele au fost calculabile: aproape 4.000 de miliarde de lei, echivalentul a 200 de milioane de dolari la momentul prabusirii fondului.

Romascanul care a „cucerit” Romania

Sorin Ovidiu Vintu s-a nascut in 1955 la Roman si a absolvit Liceul „Roman Voda” din localitate. A lucrat apoi contabil in alimentatia publica si, la inceputul anilor ’80, a executat o pedeapsa de 4 ani si 8 luni de inchisoare pentru delapidare.

Dupa Revolutie si-a infiintat cateva afaceri in Roman si Bacau, buticuri si magazine de consignatie. A intrat in legatura cu asa-numitul grup financiar de la Bacau, reprezentat de tripleta Hrebenciuc-Iacobov-Sechelariu, si s-a speculat ca a facut bani buni din traficarea la negru a asa-numitelor cupoane de privatizare Vacaroiu.

In 1994, si-a lichidat toate afacerile din provincie, s-a mutat la Bucuresti si a infiintat firma Bursa Gelsor, broker de valori mobiliare, o companie ce avea ambitia de a juca pe incipienta piata de capital. Gelsor venea de la comprimarea numelor Gelu (Teodorescu, fost coleg de liceu si vesnic partener de afaceri) si Sorin (Ovidiu Vintu). Dupa infiintarea Bursei de Valori, Bursa Gelsor a devenit Gelsor SA, intrucat legea a interzis folosirea cuvantului „bursa” in denumirea oricarei societati comerciale.

Gelsor SA si-a infiintat sucursale in toate judetele tarii, conduse in principal, asa cum avea sa se dovedeasca ulterior, de fosti ofiteri de Securitate. O retea formidabila, disciplinata si lacoma.

Ai dormit linistit? FNI a vegheat pentru tine

Pornit din start pe premise gresite, FNI nu a ratat niciuna dintre posibilele metode de fraudare imaginabile, unele deosebit de sofisticate, iar altele incredibil de rudimentare.Raportul de expertiza a identificat nu mai putin de 18 cai prin care a fost fraudat fondul. Limita a fost doar imaginatia celor care au controlat afacerea. Devalizarea Fondului National de Investitii a fost o activitate consecventa, care s-a manifestat practic pe toata perioada de activitate a acestuia. Le ilustram doar pe cele mai flagrante sau pe cele care au creat prejudiciile cele mai mari.

Umflarea valorii unitatii de fond

Cea mai importanta metoda de fraudare deriva din faptul ca fondul nu avea depozitar, iar banii erau tinuti in conturile curente ale SOV Invest. Raportul de expertiza a constatat ca pe toata perioada de functionare a FNI, intre 15 septembrie 1995 si 24 mai 2000, valoarea unitatii de fond nu a fost niciodata calculata asa cum prevedea legea, prin relatia tripartita dintre broker, depozitar si administrator. De fapt, se proceda exact invers: se stabilea mai intai cat sa fie cresterea saptamanala a uniatii de fond, si in functie de aceasta cifra se calcula numarul de unitati aflate in circulatie, impartind valoarea totala a fondului la valoarea stabilita arbitrar a unei unitati.

Ioana Maria Vlas isi aminteste ca, in perioada in care a administrat SOV Invest, primea in fiecare luni dimineata telefon de la Sorin Ovidiu Vintu. „Sefa, saptamana asta crestem cu 2%, imi spunea el, iar noi trebuia sa aranjam apoi toate hartiile in asa fel incat sa ne iasa cresterea decisa de el” – ne-a declarat fosta sefa de la SOV Invest. O asemenea marturie nu a ajuns insa niciodata sa fie examinata de o instanta, intrucat Sorin Ovidiu Vintu a fost scos din dosar inainte ca acesta sa ajunga in fata unei instante.

Din cauza valorilor umflate ale unitatilor de fond, numarul acestora, care se comunica la CNVM, era intotdeauna semnificativ mai mic decat cel aflat realmente pe piata. La momentul prabusirii fondului, se raportase la CNVM ca exista pe piata 31 de milioane de unitati de fond, desi in baza de date a FNI figura ca erau in circulatie 77 de milioane – mai mult decat dublu. Daca ar fi raportat corect activele la numarul de unitati, valoarea acestora ar fi fost cel putin la jumatate.

Dimensiunea umflarii artificiale a valorii unitatii de fond avea sa fie aflata dupa prabusirea acestuia. La infiintare, unitatea de fond FNI a fost stabilita la 1.000 de lei, pentru ca in luna mai 2000, ultima valoare anuntata sa ajunga la 103.720 de lei. Recalculand valoarea folosind cifrele din contabilitate, expertii au stabilit ca unitatea de fond la prabusirea FNI valora in mod real doar 7.060 de lei. Minciuna a fost insa mult mai mare.

Umflarea activului net

O alta cale prin care s-a manipulat succesul FNI a fost umflarea activului net, astfel incat sa dea aparenta ca detine mai mult decat in realitate. Aceasta s-a facut prin mai multe mijloace, generate tot de faptul ca fondul nu avea un depozitar care sa ateste valoarea sa reala. Cumpararea de actiuni necotate, la o valoarea mult peste cea reala, a fost modalitatea prin care s-au scos sume colosale din fond.

Un exemplu graitor este achizitia de actiuni de la firma Industrialexport SA. Firma emisese actiuni anonime, la purtator, cu o valoare nominala de 5.000 de lei, care ajunsesera sa fie vandute pe piata neagra. Intre 1997 si 2000, SOV Invest a cumparat, de la persoane fizice, zeci de mii de actiuni Industrialexport, la valori cuprinse intre 145.000 si 860.000 de lei bucata, in final cheltuind numai pentru aceste achizitii 325 de miliarde de lei.

Ulterior, in raportarile catre investitori si catre CNVM, valoarea acestor actiuni a fost umflata artificial pana la suma de 6-7 milioane de lei bucata. La prabusirea fondului, toate actiunile Industrialexport stateau inca in trezoreria FNI, niciuna nu fusese revanduta cu scopul de a obtine profit, iar valoarea lor de piata, potrivit expertizei, era zero.

Actiuni necotate au mai fost cumparate de la societatile Cibela SA, Registrul Roman al Actionarilor SA, Bucuresti Turism SA, Banca Internationala a Religiilor, Mind Bank SA, Mercur SA, Latina Plastics SA. Toate aceste actiuni lipsite de valoare au costat fondul 352 de miliarde de lei, iar in timp au fost supraevaluate cu suma de 1.453 de miliarde – chiar daca multe dintre ele, la prabusirea fondului, valorau zero lei.

Comision cert dintr-o fictiune

SOV Invest a fost, de asemenea, unul dintre factorii care au produs prejudicii directe fondului, prin comisioanele de administrare pe care le incasa. Acestea reprezentau un procent din valoarea activului net, procent care in timp a variat intre 0,75 si 2%. Desi activul net a fost tot timpul supraevaluat artificial, dimensiunea sa fiind mai degraba fictiva, comisioanele incasate de SOV Invest erau cat se poate de reale.

Expertii contabili au calculat ca, per total, SOV Invest a incasat drept comision de administrare suma de 292 de miliarde de lei, desi fata de valoarea reala a fondului, i se cuveneau doar 85 de miliarde. De 3,5 ori mai putin.

“In fiecare luni dimineata, Sorin ma suna si-mi dicta valoarea unitatii de fond.”Ioana-Maria Vlas, fost presedinte SOV Invest

Cele 18 cai de fraudare a fondului. Lovitura finala: capcana pentru CEC. Statul e bun de plata

Lovitura finala: capcana pentru CEC. Statul e bun de plata

La mijlocul anului 1999, o institutie de stat, CEC, intra in relatie cu afacerea FNI. CEC cumpara unitati de fond in valoare de 290 de miliarde de lei si intra in actionariatul SOV Invest cu o participare de 20 la suta. La prabusirea fondului, CEC mai avea de recuperat din aceasta investitie 115 miliarde de lei, pe care nu i-a mai vazut niciodata.

Acesta era insa primul pas catre catastrofa. Al doilea s-a petrecut pe 6 decembrie 1999, cand FNI si CEC au semnat un asa-numit contract de cautiune-fidejusiune, potrivit caruia CEC garanta 100% despagubirea investitorilor in cazul in care fondul se prabusea. Desi contractul a fost aprobat chiar de ministrul de Finante de atunci, Decebal Traian Remes, vinovat pentru ce avea sa urmeze a fost gasit doar seful de atunci al CEC, Camenco Petrovici. Acesta a murit in timpul procesului, in 2005.

Dezastrul

Odata cu semnarea contractului, FNI primea si dreptul de a folosi sigla CEC. O asemenea garantie din partea statului a facut mult mai atractiv FNI pentru cetateni, care s-au imbulzit sa-si depuna economiile la acest fond. „Cam 3.000 de miliarde de lei au intrat in fond imediat dupa semnarea contractului” – isi aminteste Ioana Maria Vlas, in conditiile in care SOV Invest platea lunar doar 5 miliarde de lei catre CEC in schimbul acestei garantii. Contractul CEC-FNI avea sa se dovedeasca fatal. Oamenii s-au inghesuit sa-si puna banii intr-un sistem deja cangrenat si din care ieseau bani ca dintr-o sita.

Dupa prabusirea FNI, au fost cateva procese menite a stabili in ce masura contractul CEC-FNI, incheiat ilegal, este valabil si daca e, la ce valoare trebuie CEC sa acorde despagubiri: 103.720 de lei, ultima valoare anuntata oficial, sau 7.060 de lei, valoarea unitatii calculata pe baza activului net real, nu supraevaluat. Justitia a decis ca despagubirile sa se faca la ultima valoare anuntata, ceea ce a dus in final la o nota de plata de 7.480 de miliarde de lei – in jur de 350 de milioane de dolari. Aceasta suma colosala a fost preluata la datoria publica, pentru a nu produce falimentul CEC, si de atunci, in fiecare an, se aloca de la bugetul de stat sume consistente catre AVAS, pentru plata esalonata a despagubirilor.

Metoda Nicolae Popa:furt pe fata fara ezitare

Nicolae Popa era detinatorul a noua carnete de investitor la FNI, cu ajutorul carora facea operatiuni in numele lui Sorin Ovidiu Vintu. Trei asemenea operatiuni au fost pur si simplu furt pe fata.

Pe 10 decembrie 1999, Nicolae Popa a subscris 1,7 milioane de unitati de fond, pentru care trebuia sa plateasca 112 miliarde de lei. Din motive pe care nici expertii, nici procurorii nu le-au putut elucida, el nu a platit aceasta suma, insa a primit titlurile de valoare. Pana pe 17 aprilie, el si-a rascumparat efectiv unitatile de fond, primind suma de 137 de miliarde de lei, care includea si cresterile unitatilor de fond din perioada decembrie 1999-aprilie 2000.

La mijlocul lunii ianuarie 2000, Nicolae Popa comite un alt furt incredibil, prin trei operatiuni distincte de rascumparare efectuate in zilele de 11, 13 si 14 ianuarie. Prin mijloace pe care expertii si procurorii nu le-au elucidat, s-a adaugat o cifra in plus in fata numarului de unitati pe care voia sa le rascumpere. Astfel, pe 11 ianuarie, in loc de 57.482 de unitati i se platesc 557.482 de unitati – prin adaugarea manuala a cifrei 5.

Pe 13 ianuarie, in loc de 52.545 de unitati i se platesc 152.545 – prin adaugarea in fata a cifrei 1. Iar a doua zi, pe 14 ianuarie, se adauga cifra 11 celor 12.884 de unitati rascumparate, primid in final banii pentru 1.112.884. Numai din aceste trei operatiuni fondul a fost pagubit cu 122,5 de miliarde de lei.

Cel mai amplu furt pe fata din FNI s-a comis insa in noiembrie 1999. Incepand cu 1 octombrie, valoarea unitatilor de fond a sferit un proces de splitare. Adica valoarea unei unitati noi a fost la o zecime din valoarea celei vechi, iar numarul de actiuni noi a fost majorat de zece ori fata de cel vechi. Procedeul e unul uzual si are menirea de a usura volumul tanzactiilor. In zilele de 19 si 25 noiembrie 1999, Nicolae Popa a rascumparat aproape 900.000 de unitati de fond, insa, in loc sa i se plateasca la valoarea noua, i s-au platit la valoare veche, nesplitata. Numai din acest artificiu a incasat ilegal de la FNI colosala suma de 421 de miliarde de lei – cam 20 de milioane de dolari.

Pagubitul Sorin Ovidiu Vintu

Cu banii incasati de la FNI, Sorin Ovidiu Vintu si-a marit capitalul social al propriilor firme, si-a infiintat doua banci (Banca Romana de Scont si Banca de Investitii si Dezvoltare), si-a finantat alte afaceri colaterale si a achizitionat vile si terenuri. Ca investitor la FNI, valoarea prejudiciului personal ar fi de 62,8 miliarde de lei, daca se ia in calcul ultima valoare anuntata de SOV Invest, si de numai 4,27 miliarde de lei daca se calculeaza la valoarea reala a unitatii de fond.

FNI a compromis o intreaga industrie

Prabusirea Fondului National de Investitii (FNI) a avut un impact devastator nu numai asupra celor aproximativ 300.000 de persoane care au fost pagubite. Scandalul a afectat semnificativ si dezvoltarea industriei fondurilor de investitii.

„Este intr-adevar o intamplare cu urmari pe termen foarte lung in evolutia ulterioara a industriei”, a declarat pentru „Adevarul” Eugen Voicu, presedinte si principalul actionar al Certinvest, societate de administrare a investitiilor. El a explicat ca, desi destul de repede dupa prabusirea FNI membrii Comisiei Nationale de Valori Mobiliare au fost schimbati si riscul de aparitie a unor evenimente similare a devenit aproape de zero, impactul emotional a fost foarte puternic.

„Impactul cred ca a fost negativ inca din anul 1998, de la lansare, pentru ca a pus timp de doi ani toate celelalte fonduri intr-o situatie de inferioritate si a creat o perceptie gresita despre ceea ce inseamna un fond de investitii”, a mai spus Voicu.

Romanii raman reticenti

Presedintele Certinvest spune ca romanii au fost si sunt inca reticenti fata de investitiile in astfel de fonduri si pentru ca mecanismul de functionare al unui fond nu a fost inca suficient incurajat sau promovat. Romanii inca asociaza fondurile de investitii de pe piata locala cu evenimentul din 2000. „Incurajarea trebuie sa vina de la autoritati, cu diverse masuri fiscale, de exemplu, sau cu mesaje de explicare si sustinere”, a explicat Voicu.

El crede ca romanii vor depasi momentul 2000 si vor incepe sa investeasca tot mai mult in astfel de fonduri. In prezent, pe piata romaneasca sunt active 57 de fonduri de investitii (monetare, de obligatiuni, mixte, de actiuni), iar valoarea cumulata a activelor lor depaseste 1,4 miliarde de euro.

Vinovata Vlas, sfantul Vintu si fugarul Popa

Prabusirea FNI a costat statul, pana acum, 95 de milioane de euro date drept daune pagubitilor, iar ancheta s-a soldat cu „albirea” lui SOV. Au trecut 11 ani de cand FNI – cea mai mare escrocherie financiara pusa la cale in Romania cu sprijinul autoritatilor statului – avea sa pagubeasca peste 300.000 de investitori.

Unde s-au evaporat peste 15.000 de miliarde de lei vechi dupa prabusirea Fondului National de Investitii, in mai 2000, nu se stie nici in ziua de astazi.

Personajele principale care au fost aratate cu degetul si cautate in conturi imediat dupa prabusirea FNI au variante diferite despre povestea care a inceput promitator in octombrie 1995 sub sloganul „Dormi linistit, FNI vegehaza!”. De altfel, nasterea FNI s-a produs ca urmare a prabusirii Fondului Mutual al Oamenilor de Afaceri – SAFI. Lipsa unei educatii financiare a romanilor i-a facut pe acestia sa spere la castiguri fabuloase peste noapte, iar raportarile umflate de FNI au condus la o adevarata isterie, sute de oameni ingrosand randurile pentru a depune sacose de bani la Fondul National de Investitii.

Afacerea-bomba a fost gandita de Sorin Ovidiu Vintu, in baza unui proiect intocmit de Ioana Maria Vlas. Primul a fost gasit nevinovat de prejudicierea a sute de mii de oameni prin prabusirea FNI, cea de-a doua a stat dupa gratii peste sase ani, dupa o disparitie din Romania de aproape trei ani. A contribuit fatal la bussinesul care crestea mai ceva ca Fat-Frumos si Nicoale Popa, fost presedinte al Gelsor.

Dupa reteta Ioanei Maria Vlas, Nicolae Popa a sters-o din Romania la putin timp dupa prabusirea FNI. Dat in urmarire internationala, Popa a fost de negasit pana in decembrie 2009, cand autoritatile din Indonezia au anuntat capturarea sa la Jakarta. Cum a fost posibil ca Popa sa stea nestingherit in luxoasa statiune indoneziana Bali peste zece ani fara ca autoritatile romane – care-l raportau in toate topurile celor mai cautati romani – ramane din nou o intrebare al carei raspuns nu-l vom afla, cel mai probabil, niciodata.

Predarea lui Vlas si scrisoarea lui Popa

Mai mult, Nicolae Popa a trimis scrisori in Romania, in aprilie 2003, dupa ce Ioana Maria Vlas – satula sa se ascunda in Israel – se predase glorios politistilor romani si incepuse sa faca dezvaluiri despre contributia lui Vintu si a lui Popa in prabusirea FNI. Declaratiile celei supranumita „Mama FNI” scoteau la iveala modul in care se umflau raportarile la FNI, dar si cum erau scosi banii din cadrul fondului de catre Nicolae Popa in numele lui Sorin Ovidiu Vintu. Parea ca spovedania Ioanei Maria Vlas va face lumina in acest caz si ca vinovatii vor plati pentru mega-escrocheria FNI.

„Pagubitul” SOV

In zadar a aratat cu degetul „Mama FNI” catre Vintu. In zadar l-a acuzat pe cel ale carui initiale – SOV – garantau castiguri nemasurate.Vintu a fost gasit nevinovat in scandalul FNI si a pozat in victima investitorului care a pierdut o gramada de bani odata cu prabusirea fondului. Doar vreo 20 de randuri de text i-au trebuit procurorului Irinel Paun pentru a-l absolvi de orice vina pe Vintu in cauza „FNI”. Motivul: Sorin Ovidiu Vintu nu a semnat niciun document! Asa s-a ajuns ca in inchisoare sa stea doar Ioana Maria Vlas, si asta pentru ca n-a mai dorit sa-si asume statutul de haiduc prin lume.

Contractul cu CEC, cu acord de la Finante

Ceva probleme cu legea a avut si Camenco Petrovici, fostul presedinte al CEC si cel care si-a pus semnatura pe celebrul contract de garantare cu FNI. Increderea romanilor in CEC a facut ca sloganul „Dormi linistit, FNI vegheaza” sa devina ca o Biblie a investitorilor.

Trimis in judecata, Camenco Petrovici a decedat in 2005, in timpul procesului, insa mostenitorii sai sunt obligati sa plateasca despagubiri de 17 milioane de lei catre AVAS. Nimeni, niciodata insa, nu a luat la intrebari Ministerul Finantelor, care, prin ordinul semnat in 1999 de ministrul de atunci Decebal Traian Remes, a admis semnarea contractului dintre FNI si CEC.

Investitorii secreti

O alta intrebare care a ramas un mister este ce politicieni au beneficiat de banii FNI. Ioana Maria Vlas sustine ca la FNI existau doua evidente contabile, una publica si alta tinuta „sub cheie” la care aveau acces doua persoane, despre care se stie ca sunt undeva prin SUA. Ce spune insa Ioana Maria Vlas nu mai intereseaza pe nimeni. Autoritatile au condamnat-o, au obligat-o sa plateasca despagubiri si restul e istorie.

„Money talks” (Banii vorbesc – n.r.) – spune acum relaxata Ioana Maria Vlas. „Vanata” ani intregi, asteptata la aeroport in 2003 de toata mass-media, Vlas traieste acum in micu-i apartament din Capitala. Isi asuma intreaga vina. Despre banii disparuti isi arata convingerea ca ar fi la Vintu. „Am sentimente amestecate. Il admir si-l urasc deopotriva”, spune Vlas despre Vintu.

Cum a ajuns „mama FNI” la SOV

Ioana Maria Vlas a ajuns in ograda lui SOV in 1995. Spune ca a ales sa lucreze cu Sorin Ovidiu Vintu intrucat a uimit-o sinceritatea lui. „In 1995 mi-a propus sa fiu presedintele Gelsor. Mi-a spus franc: «Eu am fost la parnaie si nu pot ocupa functia asta»”, ne-a povestit Vlas. A acceptat, insa „minunea” a durat doar un an si Vlas a parasit postul. „Varianta lui Vintu e ca m-a dat afara pentru incompetenta. Varianta mea e ca incepusem sa ma prind ca lucrurile o luasera intr-o directie gresita”, sustine „mama FNI”.

Pentru ce ratiuni s-a intors Vlas la Vintu in 1998 nu se stie. Cert este ca in august 1998 a revenit la SOV. „FNI incepuse sa aiba probleme si a fost ambitia mea sa-l salvez. Nu mi-am imaginat niciodata ca Vintu va renunta la gaina cu oua de aur”, isi justifica Vlas intoarcea in locul care avea s-o coste ani buni din libertatea ei.

„Fondul putea fi si azi”

Umflarea unitatilor de fond si lacomia lui Vintu au fost principalele motive pentru care, crede Vlas, FNI a „murit” la fel de spectaculos precum se nascuse. Fara aceste probleme, Fondul National de Investitii ar fi existat si astazi, sustine „Mama FNI”. Greu de crezut, in conditiile in care FNI raporta operatiuni zilnice de cate 120 de miliarde de lei vechi – cat cinci banci la un loc. „Daca a mers asa cinci ani, de ce n-ar fi mers si mai departe?”, intreaba retoric Vlas. Cine si cum a declansat campania anti-FNI in anul 2000 nu stie nici macar „Mama FNI”. Are insa doua banuieli: fie Vintu ca sa ramana cu banii, fie bancile ajunse la disperare ca populatia se orienta catre FNI.

15 mii de miliarde de lei vechi este prejudiciul estimat ca urmare a prabusirii FNI.

“Vina mea este ca nu am denuntat in 1998 inselaciunile facute de Vintu la FNI si am mintit. Si am platit.”Ioana Maria Vlas, fost presedinte SOV Invest

Hotia FNI: platim 400 de milioane €

Sorin Ovidiu Vintu a scapat basma curata pentru escrocheria cu unitati de fond, dar este judecat pentru favorizarea infractorului Foto: Ionel Puica

Presedintele Gelsor, Nicolae Popa, a primit pedeapsa cea mai grea din dosarul caderii FNI: 15 ani de inchisoare. Decizia definitiva a fost data de Curtea Suprema de Justitie, la 4 iunie 2009, dupa aproape cinci ani de procese. „Mama FNI”, Ioana Maria Vlas, a fost condamnata la zece ani de inchisoare, pedeapsa scazuta de la 13 ani – data de instantele inferioare, pe motiv ca aceasta a fost sincera pe parcursul anchetei si al procesului, dar si pentru ca s-a prezentat in fata magistratilor in perioada cand a fost eliberata conditionat.

De altfel, Popa si Vlas sunt singurii inculpati care au fost condamnati la inchisoare cu executare in acest dosar. Magistratii au dat condamnari mici si cu suspendare sefilor si angajatilor SOV Invest, cea mai „dura” pedeapsa primind-o presedintele societatii, Marian Petrescu – patru ani de inchisoare cu suspendare. Cei doi fosti angajati CNVM, Stefan Boboc – fost presedinte al CNVM si Cezara Bebis – comisar coordonator al departamentului de reglementare a pietei si intermediere financiara, au fost condamnati initial la trei ani de inchisoare, iar la finalul procesului au fost gratiati. Fostul presedinte al CEC Camenco Petrovici a decedat in timpul procesului.

Daune pentru 130.000 de pagubiti

La finalul procesului, Curtea Suprema a decis ca vinovatii trebuie sa-i despagubeasca pe cei 130.798 de investitori FNI. Pentru alte cateva sute de pagubiti, care nu si-au cerut banii in timpul anchetei sau al procesului, dosarul este pe rolul Tribunalului Bucuresti. Potrivit declaratiilor publice facute de oficiali din Executiv, statul roman a achitat, pana in decembrie 2010, pagubitilor FNI aproximativ 95 de milioane de euro.

Banii sunt platiti dupa ce CNVM a fost considerata parte responsabila civilmente in acest proces, iar AVAS a preluat obligatiile asumate de CEC in contractul semnat cu FNI in 1999. Cum pe rolul instantelor de judecata mai sunt si alte procese, Guvernul a estimat ca mai trebuie sa plateasca alte 300 de milioane de euro.

Popa, intretinut de Vintu in Indonezia

Nicolae Popa, fostul presedinte al Gelsor si membru al Consiliului de Incredere al SOV in momentul prabusirii FNI, are de executat 15 ani de inchisoare in acest dosar. El urmeaza sa fie extradat in Romania, dupa ce a fost arestat, la 2 decembrie 2009, la Jakarta (Indonezia). El a disparut din Romania in iunie 2000. Arestarea sa in Indonezia a scos la iveala ca beneficia anual de cate 200.000 de euro de la Sorin Ovidiu Vintu.

Interceptarile convorbirilor telefonice ale lui SOV cu Popa au certificat relatiile apropiate dintre cei doi, dar si incercarile acestora de a opri ancheta din Indonezia si de a stopa eforturile autoritatilor romane de a-l extrada pe fostul presedinte al Gelsor. De altfel, incercarile de a ingreuna ancheta in cazul fugii lui Nicolae Popa au dus la arestarea lui Sorin Ovidiu Vintu, la 9 septembrie 2010. Dupa sapte zile de arest, Vintu a fost eliberat sub control judiciar, iar in prezent este judecat la Tribunalul Bucuresti. Istoria se repeta, si Vintu, ca si in 2004 cand era anchetat pentru prabusirea FNI, a suferit o cadere accidentala si si-a fracturat rotula, fapt ce-l cam impiedica sa asiste la proces.

SOV, scos pe sest din dosar de procuror

„In ceea ce-l priveste pe inculpatul Sorin Ovidiu Vintu, avand in vedere ca, in prezent, se afla imobilizat in urma unei interventii chirurgicale, cercetarile urmeaza sa fie disjunse”, arata procurorul Irinel Paun in rechizitoriul FNI motivele pentru care l-a scos pe SOV din dosar.

Rechizitoriul a fost emis la 7 decembrie 2004, iar Vintu era cercetat pentru instigare la inselaciune cu consecinte deosebit de grave si pentru instigare la fals in inscrisuri sub semnatura privata. SOV a fost internat, la data de 22 octombrie 2004, la Spitalul Clinic de Urgenta Bucuresti – Sectia Ortopedie-Traumatologie, „ca urmare a unei caderi accidentale suferita la locuinta sa”. El a fost externat la 28 octombrie 2004, iar recomandarea medicilor a fost de a sta la pat o saptamana, apoi poate sa inceapa mersul cu cadrul sau cu carjele, „fara sa calce pe piciorul stang minimum doua luni de la operatie”.

Ajutor

Totusi, dupa numai o zi de la trimiterea in instanta a dosarului FNI, la 8 decembrie 2004, Paun a decis scoaterea de sub urmarire penala a lui SOV in dosarul prabusirii fondului si trimiterea acestuia in judecata pentru fals si uz de fals in dosarul infiintarii Bancii de Investitii si Dezvoltare. O mutare inteligenta de altfel: pentru inselaciunea de la FNI, Vintu risca 15 ani de inchisoare, iar pentru falsurile din dosarul infiintarii BID, maximum trei ani. Si termenul de prescriptie se schimba in cele doua cazuri: pentru inselaciune – 22 de ani, pentru fals – 7 ani.

Pledoaria anchetatorului

Procurorul a explicat ca Vintu nu a ocupat in niciun moment o functie executiva sau administrativa in cadrul SOV Invest si a mentinut contactul cu conducerea acesteia in limitele prevazute de lege pentru actionari. „Se constata faptul ca inculpatul Sorin Ovidiu Vintu nu a semnat niciun act decizional cu privire la administrarea FNI, iar imprejurarea ca unii dintre martori au declarat ca era coordonatorul disimulat al activitatii FNI nu are relevanta probatorie, atat timp cat nu este sutinuta de dovezi certe, fara echivoc, care sa demonstreze faptul ca a determinat pe coinculpati sa comita infractiunile pentru care au fost deferiti justitiei”, a aratat procurorul.

Sursa: Adevarul

Adauga un comentariu!

Nume (necesar)

Website


*

Editoriale din aceeasi categorie

Autor: Aciduzzul | 26 noiembrie, 2017 | 0 comentarii | 28 vizualizari | 1 vot

Redeventa pentru apa imbuteliata ar urma sa aiba aceeasi valoare precum in cazul marmurei, calcarului sau gresiei, adica echivalentul in lei a 4 euro/m³, ceea ce ar fi practic cea mai mare redeventa pe ape imbuteliate din Uniunea Europeana, potrivit unui proiect de LEGE pentru reglementarea sistemului de redevente al concesiunilor resurselor minerale, petroliere si […]

Autor: Aciduzzul | 5 octombrie, 2015 | 0 comentarii | 132 vizualizari | 0 voturi

Mihail Florescu, antreprenor cu o experienta de peste doua decenii in afaceri, este un nume cunoscut pe piata cafelei, fiind primul producator roman care a exportat cafea in SUA. In afaceri a intrat chiar in primii ani de dupa 1989, cand s-a intors din Italia pentru a incepe ceva pe cont propriu la el acasa. […]

Autor: Aciduzzul | 24 septembrie, 2015 | 0 comentarii | 98 vizualizari | 2 voturi

La Bruxelles, vechile state membre fac legea, in timp ce noii intrati incearca sa se descurce mai mult pe cont propriu. Adevarul este insa ca n-au niciun fel de sansa in fata intereselor marilor puteri, nici macar in cazul unor “compromisuri”, fie ele chiar si de dragul unor aliante temporare de pe urma carora state […]

Autor: Aciduzzul | 10 septembrie, 2015 | 0 comentarii | 98 vizualizari | 2 voturi

Banca centrală este instituţia care emite monedă naţională pe teritoriul unei ţări şi are două pârghii majore: controlul ratelor dobânzii şi a masei monetare (inflaţia). Banca centrală nu sprijină pur şi simplu economia, ci împrumută cu dobândă. Prin fluctuarea rezervei monetare, modifică valoarea monedei pe care o emite, prin fluctuarea masei monetare controlează inflaţia şi […]

Autor: Aciduzzul | 10 septembrie, 2015 | 0 comentarii | 40 vizualizari | 2 voturi

În cadrul unei conferinţe organizată pe 15 ianuarie 2008 de Institutul de Studii Politice din Aix en Provence, Franţa, sub numele «Quelle Europe après le non?» („Ce fel de Europă după NU”, adică după respingerea Tratatului de la Lisabona), politologul Etienne Chouard a făcut o dezvăluire importantă. Articolul 104 al Tratatului de la Maastricht a […]

Voturi
Vizualizari
Comentarii
09 Dec 2017 | 0 comentarii | 52 vizualizari | 2 voturi
26 Noi 2017 | 0 comentarii | 419 vizualizari | 2 voturi
24 Noi 2017 | 0 comentarii | 88 vizualizari | 2 voturi
24 Noi 2017 | 0 comentarii | 31 vizualizari | 2 voturi
»
26 Noi 2017 | 0 comentarii | 419 vizualizari | 2 voturi
»
24 Noi 2017 | 0 comentarii | 88 vizualizari | 2 voturi
»
09 Dec 2017 | 0 comentarii | 52 vizualizari | 2 voturi
»
24 Noi 2017 | 0 comentarii | 31 vizualizari | 2 voturi
Ofera o donatie
Dacă vrei să contribui și tu, poți dona aici:
fii aproape de noi
Conferinta_AGROstandard
PUB
web design profesionist
Red Moon Media
CAMPANII bp
Atitudine Contemporana
Televiziunea Copiilor
Le Pre
1984 George Orwell
Televiziunea Copiilor
piata BIO
alimente organice
internet manipulation techniques
Adauga banerul de partener Badpolitics pe site-ul tau bad politics
bad politics

2009 - 2017 © BadPolitics