Sustine Bad Politics
arhiva stiri
starea vremii
martie 27, 2017, 9:49 am
Soare
Soare
1°C
Presiunea: 1020 mb
Umiditate: 100%
Vânt: 0 km/h VSV
Răsarit: 7:06 am
Apus: 7:37 pm
 
ANUNTURI UMANITARE
Economie
Insula Mare a Brăilei jupoaie de la stat suma pe care statul vrea s-o jupoaie de la fermieri. Jaf cosmic in Insula Mare a Brailei
Aciduzzul | 19 martie, 2013 | 0 comentarii | 419 vizualizari |
(2 voturi )

Pe cât de intransigent e guvernul cu sutele de mii de mici fermieri, pe atât e de indulgent cu “primul fermier al țării” – caracatița care căpușează Insula Marea a Brăilei de 20 de ani. În teorie, e corect ca toată lumea să plătească un impozit pe venitul agricol. În practică, după felul în care a fost formulat, acesta îi va ruina doar pe fermierii mici, care deja nu își pot deduce TVA pentru cheltuielile făcute și care nu sunt în nici un fel de cea mai mare calamitate care sufocă agricultura: hoții. Pentru fermierii mari, taxarea are costuri doar pe termen scurt, însă pe termen lung îi ajută să-și extindă afacerile pe terenurile abandonate de cei dintâi. Însă există și o categorie care a fost tot timpul privilegiată și care continuă să fie: latifundiarii care au primit terenurile în arendă (derizorie) de la stat. Pentru ei, impozitul pur și simplu nu se aplică. Cât de mare este nedreptatea? Atât de mare încât 670 de mii de agricultori sunt sacrificați pentru beneficiul unuia. Practic, mult mai rău decât în 1907!

Mai multe AICI.

Să luăm cel mai ilustrativ exemplu și să vedem de ce.

Insula Mare a Brăilei are parte de condiții cu totul speciale:

1. Terenul aluvionar este excelent pentru agricultură.

2. Apa pentru irigații este disponibilă din abundență, la distanță mică.

3. În perioadele de secetă sau de inundații, impactul în IMB este mult atenuat.

4. Suprafața enormă face arătura extrem de eficientă din punct de vedere al consumului de combustibil.

5. E disponibil transportul naval, care reduce costurile de aprovizionare și mărește prețurile încasate.

6. Furturile agricole sunt, practic, excluse.

În aceste condiții, o producție echivalentă valoric cu 10-15 tone de cereale la hectar este ceva absolut firesc. Cât plătește concesionarul pentru acest privilegiu? 400 kg de grâu la hectar și zero impozite, deci 5 milioane de euro. Doar subvenția este de 10 milioane de euro, deci practic, statul îi dă gratis cea mai bună fermă arabilă din România plus ceva “mărunțiș”. Iar toate aceste lucruri n-au fost gratis: La vremea ei, amenajarea IMB a costat România muncă și bani care pot fi echivalați la miliarde de euro.

Ce se întâmplă în timpul ăsta pe piața privată? Un arendaș plătește o tonă pe hectar pentru bucăți de teren de ordinul a câteva hectare, expuse hoților și intemperiilor, a căror productivitate medie se învârte între 4 și 5 tone. Din cele 3 – 4 tone rămase, arendașul trebuie să facă lucrările și să rămână cu profit.

Prin urmare, care este valoarea reală a arendei din Insula Mare a Brăilei? Calculul nu e prea greu de făcut. Din cele 10-15 tone produse se scad cele 3-4 tone necesare pentru acoperirea costurilor și a profitului. Rămân 7-11 tone pentru care arendașul nu are nici un merit și pentru care renta ar trebui să-i revină proprietarului – statul. Știm deja cât primește: mai nimic!

Astfel, pierderea statului este în scenariul minimal de 56000 ha X 7 tone x 200 de euro, deci 78 de milioane de euro. În scenariul maximal, pierderea este de 56000 ha x 11 tone x 250 euro, deci 154 de milioane de euro. Practic, într-un an mediu spre bun, statul ar încasa doar din Insula Mare a Brăilei tot atât cât speră acum să ia de la 670.000 de fermieri, cu japca.

Jaf cosmic în Insula Mare a Brăilei

Statul român pierde zeci de milioane de euro din cauza modului păgubos în care Agenţia Domeniului Statului a încheiat noul contract de concesiune a terenului agricol, scrie EVZ.

Noul contract de concesiune a celor peste 56.000 de hectare de teren agricol din Insula Mare a Brăilei, care a fost încheiat în august 2012, conţine clauze prin care statul român este păgubit cu zeci de milioane de euro.

Cea mai defavorabilă clauză contractuală se referă la redevenţa pe care firma care a primit terenul urmează s-o plătească. Aceasta este cu 40% mai mică decât cea de pe piaţa liberă. 15,8 milioane de euro n-au mai fost încasaţi la bugetul statului pentru că parafarea contractului de concesiune s-a amânat cu doi ani, perioadă în care Administraţia Domeniului Statului (ADS) n-a încasat redevenţa, care este mai mică decât în privat.

La toate acestea se adaugă modul suspect în care firma care a primit acum terenul în concesiune a intrat, pe 7 ianuarie 2004, în posesia activelor societăţii care administrează Insula. Şi acum nouă ani, şi în prezent, conducerea ADS a administrat în defavoarea statului unul dintre cele mai bune terenuri agricole din ţară.

Noul contract de concesiune a Insulei Mari a Brăilei a fost încheiat după o strategie bine pusă la punct. În 2001, Insula a fost dată în concesiune omului de afaceri Culiţă Tărâţă, care o administra împreună cu familia sa prin intermediul firmei SC TCE 3 Brazi SRL. La sfârşitul anului 2003, firma a început să scârţie şi să înregistreze datorii semnificative. Din această cauză, au fost scoase la vânzare principalele active ale IMB. Pe 7 ianuarie 2004, a fost organizată o licitaţie deschisă cu strigare, la care, în mod curios, s-a prezentat o singură firmă, SC Agricost SRL. La această societate, acţionar majoritar şi administrator este Constantin Duluţe, bun prieten cu Culiţă Tărâţă.

Pentru că nu a avut alţi concureţi, SC Agricost SRL a cumpărat cele mai importante active ale Insulei, la preţul de strigare de 62,54 de miliarde de lei vechi, plus TVA, unul foarte mic în raport cu valoarea reală a activelor. Întreaga licitaţie a durat doar zece minute. După ce a intrat în posesia activelor, firma SC Agricost SRL a cerut în instanţă concesionarea celor 56.000 de hectare, deoarece societatea care administra terenul la acea dată, SC TCE 3 Brazi SRL, se afla în lichidare judiciară. După multe procese, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) a decis, pe 20 octombrie 2009, ca ADS să dea terenul în concesiune firmei Agricost. Decizia instanţei nu a fost clarificată de ADS.

Sursele EVZ susţin că decizia judecătorilor de la ÎCCJ a stabilit doar dreptul beneficiarului de a încheia un contract de concesiune cu ADS, nu şi întinderea suprafeţei care să facă obiectul contractului de concesiune.

Într-un caz similar, cum este cel al SC Vitifam SRL, ADS a cerut instanţei să precizeze suprafaţa ce urmează a fi concesionată, lucru pe care ADS nu l-a făcut şi în cazul firmei SC Agricost SRL.

După ce conducerea ADS a uitat să ceară instanţei să precizeze ce suprafaţă de teren are dreptul de a concesiona firma Agricost, redevenţa stabilită pentru cele peste 56.000 de hectare de teren a fost una specială. În timp ce pe piaţa liberă pentru un teren similar cu cel din Insulă se cere o redevenţă în jur de 1.000 de kilograme de grâu la hectar, ADS a cerut doar 607 kilograme de grâu la hectar.

„Evenimentul zilei” a cerut ADS un punct de vedere cu privire la clauzele acestui contract, dar reprezentanţii instituţiei nu ne-au răspuns.

Constantin Duluţe (foto), patronul firmei SC Agricost SRL, a fost anchetat de procurorii DNA, în decembrie 2005, într-un dosar în care a fost acuzat că a dat un tun imobiliar de peste 40 de milioane de euro. Potrivit presei locale, el a fost acuzat că a cumpărat 94 de hectare de teren la ieşirea din Bârlad, pe DN 24 Bucureşti-Iaşi, cu doar 375 de milioane de lei vechi, în contextul în care respectiva suprafaţă valora, pe piaţa privată, peste 40 de milioane de euro.

Pentru a nu fi implicat direct în tranzacţie, Duluţe ar fi trecut- o în hârtiile de vânzare-cumpărare pe mătuşa sa, Anica Nacu, o bătrână de 80 de ani, fostă croitoreasă. Această afacere a fost una dintre cele mai controversate din istoria judeţului Vaslui, din ultimii 23 de ani.

În acest dosar au fost implicate nume grele precum fostul prefect de Vaslui, Dumitru Bălţatu, şi fostul director al FPS, Florin Anicăi. După ce a fost audiat peste şase ore de către procurorii DNA, Constantin Duluţe a declarat, atunci, presei locale: „E vorba de o colaborare mai veche, în care sunt implicate alte persoane, nu eu”.

Din documentele obţinute de EVZ reiese clar că Constantin Duluţe, patronul firmei SC Agricost SRL, a semnat contractul de concesiune cu ADS abia după ce a scris cu pixul că are o serie de obiecţii. Una dintre acestea se referea la reducerea redevenţei de la 607 kg/grâu/an, la doar 400 kg/grâu/an. Asta, în contextul în care redevenţa în privat este în jur de 1.000/ kg/grâu/an. Întrebat în legătură cu această obiecţie, Constantin Duluţe nu a negat-o.

El a explicat, pentru EVZ: „Da, aşa e, am cerut ADS o redevenţă mai mică decât cea care e trecută acum în contract, de 607 kg/grâu/ha. După discuţii lungi cu aceştia, reprezentanţii ADS nu mi-au aprobat-o”. Duluţe a adăugat că, după ce a încheiat contractul de concesiune a terenului din Insula Mare a Brăilei, a respectat toate clauzele stipulate în acesta, incluziv cea cu privire la plata anticipată a redevenţei.

Deşi a câştigat procesul cu ADS în octombrie 2009, Constantin Duluţe, cel care controlează firma SC Agricost SRL, a semnat contractul de concesiune pentru terenul din Insula Mare a Brăilei abia în august 2012. În mod curios, Duluţe nu a dorit să semneze actele cu ADS pe 26 iulie 2010, când Consiliul de Administraţie i-a aprobat patronului Agricost încheierea contractului.

Pentru faptul că a parafat contractul abia în august 2012, statul a fost păgubit cu 15,8 milioane de euro, bani pe care nu i-a încasat din grâul pe care SC Agricost SRL trebuia să-l dea anual ADS-ului. Redevenţa de 607 kilograme pe an la hectar, stabilită în noul contract, înmulţită cu doi ani – perioada în care nu a fost semnat documentul, plus plata anticipată a redevenţei pe un an – aşa cum prevede o clauză, conduc la suma de 15,8 milioane de euro, care a fost contabilizată în minus la bugetul statului.

Duluţe: „Aşa a decis ADS”

Întrebat de ce a încheiat cu întârziere de doi ani contractul de concesiune, patronul firmei Agricost a declarat, pentru EVZ: „Eu am vrut să închei contractul la timp, dar am avut o serie de obiecţii, pe care le-am transmis conducerii ADS. Până s-au rezolvat aceste obiecţii a durat ceva. Ca probă la ceea ce vă spun, vă pot pune la dispoziţie corespondenţa pe care am purtat-o cu cei de la ADS”.

Chestionat în legătură cu redevenţa mult mai mică decât cea de pe piaţa liberă pe care trebuie s-o plătească la ADS, Constantin Duluţe ne-a explicat: „O fi pe piaţa privată 1.000 de kiliograme de grâu pe hectar redevenţa, dar eu am concesionat peste 56.000 de hectare. Până la urmă, aşa a decis ADS”. Cu privire la cei 15,8 milioane de euro neîncasaţi de ADS, Duluţe a declarat că nu are nicio vină.

Situată lângă Dunăre, în judeţul Brăila, Insula Mare are peste 56.000 de hectare de teren agricol. Întreaga suprafaţă este delimitată de Braţul Măcin şi de Braţul Vîlciu. Terenul a fost râvnit de toţi marii oameni de afaceri din agricultură, deoarece este foarte roditor şi beneficiează de sisteme de irigaţii. Grâul, orzul, orzoaica şi rapiţa sunt principalele culturi însămânţate pe acest teren.

În anul 2001, terenul a fost dat în concesiune, pentru o perioadă de 20 de ani, firmei controlată de Culiţă Tărâţă, SC TCE 3 Brazi SRL. Din cauza acumulării unor datorii semnificative, în ianuarie 2004 activele societăţii au fost vândute către firma SC Agricost SRL. Printr-un proces controversat, care a durat până în 20 octombrie 2009, întregul teren a fost concesionat firmei SC Agricost SRL.

În opinia mea sunt două tipuri de interese: unul politic şi unul de natură economică. Cel politic este generat de tendinţa unor ţări de a ocupa spaţiul leadershipului european şi de a-şi impune voinţa celorlalte state membre. Acest lucru s-a văzut nu numai cu România şi Bulgaria s-a văzut şi la bugetul UE când Germania şi Marea Britanie au dictat bugetul cu sprijinul unor lideri europeni şi mă refer la preşedintele Van Rompuy.

În al doilea rând, pierderile pe care companiile româneşti le au pentru că nu suntem ţară Schengen sunt destul de semnificative pentru că sunt nişte facilităţi pentru transportatorii din ţările care sunt membre Schengen, cum ar fi exceptările de la taxe, ori companiile româneşti plătesc în continuare taxe. Acest lucru nu încurajează competitivitatea şi concurenţa loială în cadrul Uniunii.

Sursa: Agrointel, Evenimentul Zilei

Adauga un comentariu!

Nume (necesar)

Website


*

Editoriale din aceeasi categorie

Autor: Aciduzzul | 5 octombrie, 2015 | 0 comentarii | 116 vizualizari | 0 voturi

Mihail Florescu, antreprenor cu o experienta de peste doua decenii in afaceri, este un nume cunoscut pe piata cafelei, fiind primul producator roman care a exportat cafea in SUA. In afaceri a intrat chiar in primii ani de dupa 1989, cand s-a intors din Italia pentru a incepe ceva pe cont propriu la el acasa. […]

Autor: Aciduzzul | 24 septembrie, 2015 | 0 comentarii | 85 vizualizari | 2 voturi

La Bruxelles, vechile state membre fac legea, in timp ce noii intrati incearca sa se descurce mai mult pe cont propriu. Adevarul este insa ca n-au niciun fel de sansa in fata intereselor marilor puteri, nici macar in cazul unor “compromisuri”, fie ele chiar si de dragul unor aliante temporare de pe urma carora state […]

Autor: Aciduzzul | 10 septembrie, 2015 | 0 comentarii | 66 vizualizari | 2 voturi

Banca centrală este instituţia care emite monedă naţională pe teritoriul unei ţări şi are două pârghii majore: controlul ratelor dobânzii şi a masei monetare (inflaţia). Banca centrală nu sprijină pur şi simplu economia, ci împrumută cu dobândă. Prin fluctuarea rezervei monetare, modifică valoarea monedei pe care o emite, prin fluctuarea masei monetare controlează inflaţia şi […]

Autor: Aciduzzul | 10 septembrie, 2015 | 0 comentarii | 33 vizualizari | 2 voturi

În cadrul unei conferinţe organizată pe 15 ianuarie 2008 de Institutul de Studii Politice din Aix en Provence, Franţa, sub numele «Quelle Europe après le non?» („Ce fel de Europă după NU”, adică după respingerea Tratatului de la Lisabona), politologul Etienne Chouard a făcut o dezvăluire importantă. Articolul 104 al Tratatului de la Maastricht a […]

Autor: Aciduzzul | 15 martie, 2015 | 0 comentarii | 1200 vizualizari | 9 voturi

Cazul Darius Valcov este unul cat se poate de clar al triumfului neoliberalismului si al jafului institutionalizat practicat de mafiile transnationale, numite gratios, FMI, BM, UE, etc., in coloniile cocotiere pacificate, populate cu oi placide, spalate excesiv pe creier, cam cum este Romania. Pentru a intelege resorturile dupa care functioneaza institutia care a acaparat spatiul […]

"Producatori si bazine legumicole"
Ofera o donatie
Dacă vrei să contribui și tu, poți dona aici:
fii aproape de noi
Conferinta_AGROstandard
PUB
web design profesionist
Red Moon Media
CAMPANII bp
Atitudine Contemporana
Televiziunea Copiilor
Le Pre
1984 George Orwell
Televiziunea Copiilor
piata BIO
alimente organice
internet manipulation techniques
Adauga banerul de partener Badpolitics pe site-ul tau bad politics
bad politics

2009 - 2017 © BadPolitics