Sustine Bad Politics
arhiva stiri
starea vremii
octombrie 19, 2018, 6:45 am
Ceaţă
Ceaţă
11°C
Presiunea: 1020 mb
Umiditate: 100%
Vânt: 0 km/h VSV
Răsarit: 7:35 am
Apus: 6:25 pm
 
ANUNTURI UMANITARE
Analize-studii
Adevarat, s-a cedat Basarabia? (Victor Roncea)
Aciduzzul | 20 noiembrie, 2010 | 0 comentarii | 206 vizualizari |
(1 voturi )

Am lasat intentionat, fara alte adaugiri, titlul de mai sus, care produce frisoane oricarui roman, desi este vorba de un editorial scris de Ion Cristoiu in urma cu 20 de ani, la data semnarii primului Tratat al Puterii instalate dupa lovitura de stat din 1989, a “Frontului Salvarii Nationale”, care avea sa fie si ultimul Tratat din istoria existentei nefastei Uniunii a Republicilor Sovietice Socialiste. Un editorial valabil si azi, cu mici modificari onomastice. Nimic nu e intamplator. Desi Petre Roman a fost primul sef de Guvern din lume care a recunoscut “independenta” Republicii Moldova, o inventie geopolitica stalinista, dupa semnatura pusa ulterior de blestemul Romaniei, Ion Iliescu, alaturi de cea a trilateralului Mihail Gorbaciov, Dumnezeu nu a vrut ca acest Tratat nenorocit sa fie ratificat, pentru a se consfinti oficial de catre romani raptul istoric al Pactului Hitler – Stalin.

Ne-a mai dat o sansa: URSS s-a spulberat inainte ca Tratatul sa ajunga in Parlamentul Romaniei. Au mai trecut insa sase ani si tradarea a fost dusa aproape pana la capat de catre alt presedinte nevolnic al Romaniei mici: Emil Constantinescu, originar din Tighina, care a semnat la indemnul “tovarasei colonel” Zoe Petre si a ministrului de Externe Adrian Severin ticalosul Tratat cu Ucraina.

Iar zilele trecute s-a completat barbaria si prin semnarea Tratatului de frontiera cu Republica Moldova, de catre ministrul Teodor A. E. Baconschi si premierul moldovean (asa-si zice el) Vladimir Filat, intr-o continuitate perfecta a Pactului amintit, daca tinem cont ca de data aceasta cei doi ministri s-au combinat intr-un gretos cocktail Molotov iar Ribbentrop a fost inlocuit cu brio de frau Merkel (Chiar ii credem pe nemti ca ne vor baga in Schengen si, pe deasupra, vor “rezolva” conflictul din Transnistria? In folosul cui?) Nu degeaba am facut acest pomelnic “romanesc” de mai sus. Toate persoanele implicate in aceste cedari ale Romaniei, dar absolut toate, au legaturi directe, de sange sau obedienta, cu marea putere rosie de la Rasarit. Intamplator?

Public asadar acest editorial din cartea lui Ion Cristoiu care reuneste articolele sale din anii ’90 – O lovitura de stat prost mascata – lucrare care se va lansa sambata, la ora 13, la Targul Gaudeamus. Este chiar o pagina de istorie, o istorie a tradarilor Romaniei, poate uitata de multi dintre politicienii guralivi de azi. De aceea, probabil, se si repeta. Pentru ca ce altceva decat o noua decadere a Romaniei este semnarea Tratatului de frontiera cu inventata Republica de peste Prut, un act contestat vehement chiar si de catre presedintele de la Chisinau, Mihai Ghimpu?! “Intreaga scena, usor penibila, ne dezvaluie, daca mai era nevoie, atmosfera de amatorism, in care s-a pregatit Tratatul, daca nu cea de vasalitate in care a fost semnat”, concluziona Ion Cristoiu cu 20 de ani in urma privind actul murdar semnat de Romania cu URSS. Ce s-a modificat de atunci? Se pare ca doar cateva initiale: URSS s-a preschimbat in UE…

Adevarat s-a cedat Basarabia?

S-a stabilit demult ca elementele bisericesti au un efect linistitor, ba chiar narcotizant, asupra omului.
Acest adevar explica, poate, de ce in atmosfera de oua rosii, cintari line si luminari transmise in direct de Televiziunea Romana, intr-un efort de a inlocui ideologia de partid cu ideologia bisericeasca, a trecut aproape neobservat unul dintre momentele stranii ale istoriei noastre postbelice: Semnarea la Moscova a Tratatului de colaborare, buna vecinatate si amiciţie intre Romania si U.R.S.S.

De ce trebuie sa apreciem astfel acest eveniment?

Foarte simplu. Documentul, pregatit de o vizita anterioara a ministrului nostru de Externe, domnul Adrian Nastase, consfinţeste frontiera dintre Romania si U.R.S.S. stabilita prin Tratatul de pace de la Paris din 1947. Potrivit acestuia din urma, raporturile teritoriale dintre tara noastra si Uniunea Sovietica urmau a fi cele hotarite prin ultimatumul sovietic din iulie 1940, consecinţa directa a Pactului Molotov-Ribbentrop din august 1939. De reamintit, daca mai e nevoie, ca Tratatul de pace de la Paris confirma apartenenţa la U.R.S.S. a stravechilor teritorii romanesti, Basarabia si Bucovina. Altfel spus nedreptatea istorica facuta Romaniei in urma inţelegerilor intre cei doi mari dictatori ai Europei: Hitler si Stalin.

Putem spune astfel ca semnarea Tratatului cu U.R.S.S. in dimineaţa zilei de 5 aprilie 1991 reprezinta renunţarea oficiala de catre Romania la Basarabia si Bucovina.

Sau, ca sa fim mai exacţi, o noua cedare a Basarabiei. O abdicare de catre intreaga ţara. Am fi nedrepţi daca am pune exclusiv pe seama domnului Ion Iliescu povara acestui moment greu al istoriei noastre din ultimul timp. Gestul iscalirii de catre mina presedintelui n-a fost decit supunerea la un protocol. Noua cedare a Basarabiei si a Bucovinei cade in responsabilitatea intregi puteri de azi. Sa nu uitam ca Tratatul a fost pregatit de domnul Adrian Nastase, ministrul nostru de Externe. Executivul e astfel responsabil, alaturi de Instituţia prezidenţiala, in realizarea acestui act greu de imaginat. Raspunzatori sint insa si Parlamentul, si toate forţele politice, si presa care, cu citeva mici excepţii (Romania libera, Dreptatea) n-a tras din timp semnatul de alarma asupra celor ce se pregateau in culise.
Responsabili sintem si noi toţi.

Nu numai cei ce au votat la 20 mai 1990 Frontul Salvarii Naţionale, dar si cei care au optat pentru alte partide sau nu s-au prezentat la urne. Pentru ca domnul Ion Iliescu ar fi ezitat sa-si puna semnatura pe un asemenea document daca ar fi stiut ca isi va ridica impotriva intreaga societate romaneasca. Din nefericire, chestiunea Basarabiei nu pare sa fi depasit in constiinţa noastra colectiva momentul siropos al imbraţisarilor patetice, al podurilor de flori, al lirismului ieftin, al iniţiativelor culturale prafuite.

Atinsa de o criza profunda, societatea romaneasca n-are forţa de a se pronunţa ferm intr-o chestiune de interes general, care depaseste interesele de moment. Energia noastra naţionala s-a epuizat, pe vreo jumatate de secol, in revolta din decembrie 1989. Ce-a mai ramas din ea se consuma azi in eterna vaicareala cotidiana, in ieftine scandaluri de presa, in dispute balcanice. Traim cu spaima in sin la o eventuala pretenţie teritoriala a Ungariei.

Cum s-ar crede ca am putea sfida un colos de proporţiile Uniunii Sovietice?

Gestul de abdicare de la Moscova nu e numai al domnului Ion Iliescu. El aparţine ţarii intregi. Pastrarea uriasului colos faurit de Stalin
Polemizind cu unii critici, presedintele ţarii a precizat ca revendicarea Basarabiei si Bucovinei de catre Romania ar fi fost un act iresponsabil.
Sintem intru totul de acord cu domnia sa. Problema teritoriilor de peste Prut trebuie judecata la rece. Luciditatea politica ne demonstreaza limpede ca a ridica in acest moment intern si internaţional problema trecerii la Romania a Basarabiei si Bucovinei ar fi sinonim cu un gest de sinucidere naţionala. Desigur, sovieticii au declarat nul si neavenit Pactul Ribbentrop-Molotov. De aici nu decurge insa in mod automat voinţa acestora de a trage si consecinţele practice ale tezei teoretice.

Ceausescu a cerut acest lucru la Congresul al XIV-lea. Pretenţia lui i-a grabit prabusirea. E limpede ca pastrarea uriasului colos faurit de Stalin e obiectivul nr.1 al actualei conduceri sovietice. Desprinderea si a unei neinsemnate bucaţi de teritoriu din mostenirea lasata de inaintasii comunisti ar insemna pentru Gorbaciov sfirsitul politic, si poate nu numai. Din punct de vedere economic si social-politic, presedintele sovietic poate face orice. El se poate avinta chiar in lupta pentru abolirea comunismului. In nici un caz el nu poate lasa sa se destrame Uniunea Sovietica. Sentimentul de mare imperiu domina istoria Rusiei. El e valabil si acum. De acesta trebuie sa ţina cont orice forţa politica, orice conducator, indiferent de viziunea sa asupra societaţii.

In acest context apare clar ca revendicarea Basarabiei si Bucovinei de catre Romania ar fi declansat din partea Moscovei o ostilitate greu de prevazut in consecinţele sale concrete. Iritarea agenţiei TASS in faţa Moţiunii de protest a Convenţiei F.S.N. e un semnal destul de concludent. Mai mult ca sigur am fi asistat la o inteţire a activitaţi iredentismului maghiar, Ungaria conturindu-se in ultimii ani, in pofida declaraţilor sale prooccidentale, ca virf de lance al intereselor sovietice in Europa de Est.

Cu un serviciu secret incropit in graba, pe ruinele fostei instituţii, Romania e un teritoriu la discreţia agenţilor straini. Avind posibilitatea sa opereze aproape nestingherite in spaţiul nostru naţional, serviciile secrete straine ne-ar fi pricinuit multe batai de cap. Cine stie ce momente aberante, imposibil de explicat in chip raţional, ne-ar fi asteptat in perioada urmind declaraţiei noastre de revendicare a teritoriilor de peste Prut!

Sa adaugam acestora si un lucru la fel de important. Din punct de vedere economic, depindem in continuare de materiile prime venite de la sovietici. Revendicarea Basarabiei ar fi putut duce la o gituire a traficului dinspre U.R.S.S. Ceea ce ar fi adincit pina la proporţii uriase criza noastra economica si ar fi pus la indoiala insesi procesele pe care le parcurgem.

Revendicarea Basarabiei ar fi fost imposibila si prin raportare la contextul internaţional. Numeroase semne din ultimul timp ne demonstreaza interesul Vestului pentru pastrarea colosului sovietic. Prezenţa lui James Baker la Moscova in chiar zilele referendumului unional a insemnat, in limbaj diplomatic, o aprobare de catre S.U.A. a acţiunii puse la cale de U.R.S.S. Echivocul occidental in ce priveste statele baltice e o dovada lamuritoare. Daca acestea, desi sprijinite in S.U.A. de un puternic lobby, sint mereu potolite in tentativele lor de independenţa, e dificil de presupus ca Basarabia ar fi putut beneficia de vreo bunavoinţa.

Nici pe planul intern al Basarabiei nu sint condiţiile unei intoarceri la patria mama. Istoria a operat pe acest teritoriu romanesc mutaţii social-politice si economice fundamentale. Politica de rusificare dusa de Moscova a adus aici, din alta parte, o populaţie numeroasa, din care provin marea majoritate a specialistilor din diferite domenii.

In lupta impotriva conducerii actuale a Republicii Moldova, spectrul unirii cu Romania e un argument forte al rusofonilor. Usor de imaginat ce-ar face acestia in cazul unei revendicari raspicate din partea Romaniei!

A cistigat doar Uniunea Sovietica

Inţelegem, asadar, ca in actualul context intern si internaţional, Romania nu-si putea permite sa ceara inapoi Basarabia si Bucovina. Actualii conducatori au fost constrinsi sa amine acest gest, intrutotul justificat la scara istoriei noastre naţionale. Nu inţelegem insa de ce s-au grabit sa renunţe definitiv, printr-un Tratat, la revendicarea stravechilor teritorii romanesti. Inţelegem ca au fost constrinsi sa nu le ceara acum.

Au fost insa constrinsi sa si renunţe la ele in viitor?

Inţelegem ca la semnarea acestui Tratat nu se putea pune problema ca Basarabia si Bucovina sa revina acolo unde le e locul: in hotarele Romaniei. Nu inţelegem insa de ce trebuia semnat in graba acest Tratat. Mai ales ca rezulta destul de limpede interesul parţii sovietice de a vedea iscalit cit mai repede un asemenea document. Asa cum de altfel a evidenţiat si presedintele Gorbaciov, tratatul cu Romania e primul dintr-o serie care urmeaza a fi incheiate cu fostele ţari socialiste. Conducerea sovietica are o nevoie vitala in adaptarea unor astfel de documente cu fostele aliate din Pactul de la Varsovia.

Mihail Gorbaciov trebuie sa demonstreze forţelor conservatoare din propria-i ţara ca desfiinţarea Tratatului de la Varsovia nu inseamna apariţia la graniţele U.R.S.S. a unor ţari adversare. Ba mai mult, el ţine sa arate ca, prin aceste noi inţelegeri cu fostele aliate, practic, Pactul de la Varsovia invie sub o forma mult mai adaptata vremurilor de azi.

Presedintele sovietic repeta astfel in planul relaţiilor cu fostele ţari socialiste intenţiile din planul relaţiilor dintre Moscova si republicile unionale. Conţinutul ramine acelasi. Se schimba doar forma. Fostele aliate stau insa in expectativa. Unele isi cauta alianţe intre ele sau in alte parţi ale Europei.

In acest context, incheierea tratatului cu Romania e o uriasa victorie a presedintelui Gorbaciov. Faptul ca o ţara cu care U.R.S.S. are un diferend de frontiera a incheiat un Tratat de colaborare, buna vecinatate si amiciţie e o dovada ca politica sa faţa de Est a fost cum nu se poate mai inţeleapta. Ca prima ţara care s-a grabit sa semneze acest Tratat dorit de sovietici, Romania poate servi drept exemplu celorlalte.

In acelasi timp, prin consfinţirea apartenenţei la U.R.S.S. a Basarabiei si Bucovinei, Tratatul joaca un rol insemnat si in batalia dusa de Mihail Gorbaciov pentru pastrarea colosului imperial.

In primul rind, prin reafirmarea de catre o ţara nedreptaţita la Conferinţa de pace de la Paris a frontierelor stabilite in cadrul acesteia. U.R.S.S. are astfel un argument forte impotriva altor tentative de rediscutare a hotarelor sale.

In al doilea rind, dintre toate republicile care contesta la ora actuala controlul Centrului, Moldova e cea mai periculoasa. Rupte din teritoriul U.R.S.S., statele baltice ar urma sa ramina singure. Dificil de presupus ca se vor putea descurca atit de usor in plan economic si chiar in cel al relaţiilor internaţionale. Desprinsa de Uniunea Sovietica, Moldova s-ar integra imediat in ansamblul social-politic-economic al unei ţari mai mari, existente deja. S-ar petrece un lucru asemanator cu alipirea R.D.G.-ului la R.F.G. Prin semnarea de catre Romania a unui Tratat care consfinţeste apartenenţa la U.R.S.S. a Republicii Moldova, conducerea sovietica poate respira usurata.

Desprinderea acestei republici de U.R.S.S. e acum practic imposibila. Pericolul, marele pericol al inceputului de dezintegrare a trecut. Asadar, Uniunea Sovietica avea un interes vital in semnarea cit mai grabnica a Tratatului. Se pune o intrebare fireasca:
Ce interes avea Romania sa raspunda prompt acestei dorinţe a U.R.S.S.?

Uniunea Sovietica are numai de cistigat din incheierea grabnica a acestui document.

Dar Romania ce a avut de cistigat? Ce a cistigat, de fapt?

Din cite se poate vedea, mergind la Moscova, domnul Ion lliescu a cedat in toate posibilele probleme litigioase. A renunţat la Basarabia si la Bucovina. A renunţat la inapoierea Tezaurului. A renunţat si la Insula Serpilor. A renunţat la tot.

In schimbul a ce? Sau, poate, mai bine ar fi sa ne intrebam: de ce? Cu ce s-a intors de la Moscova pentru poporul roman domnul presedinte? Ce ne-a oferit Gorbaciov pentru imensul serviciu adus?

Raspunsuri exacte la aceste intrebari sint greu de gasit acum. Transparenţa Puterii, mai ales in chestiuni de maxim interes naţional, e inca doar o nostalgie a presei noastre libere. Dar chiar in condiţii de perfecta democraţie ar fi dificil de aflat dedesubturile unei astfel de inţelegeri la cel mai inalt nivel.

S-a intors serviciul facut de sovietici lui Ion Iliescu in decembrie 1989?

In absenţa unor raspunsuri exacte, ne ramin ipotezele. O ipoteza ar fi aceea ca, prin acest tratat, Romania n-a cistigat nimic. Noua cedare a Basarabiei si a Bucovinei e un simplu cadou facut lui Mihail Gorbaciov de catre actuala conducere a Romaniei, de catre domnul Ion Iliescu, in special. Aceasta ciudata bunavoinţa a unui sef de stat s-ar putea explica in primul rind prin obsesia – perfect justificata – a conducerii romanesti de a iesi din izolarea internaţionala. Prin ambiţia presedintelui Ion lliescu de a convinge pe plan intern de succesele sale pe plan internaţional. Refuzat in Vest, presedintele se indreapta, in mod normal, catre Est.

Ciudata bunavoinţa a domnului Ion lliescu si-ar putea gasi si o explicaţie mult mai nelinistitoare. N-ar fi exclus sa aflam in ea o dezlegare neasteptata a multor enigme ale evenimentelor din decembrie 1989. Ceausescu dadea semne ca vrea sa traga concluzii practice din anularea teoretica a Pactului Molotov-Ribbentrop. Aceasta i-a adus caderea. Sa fi inţeles succesorul lui ca greseala nu trebuie repetata? Sa fi ajuns chiar la o inţelegere secreta cu sovieticii? Inţelegere in urma careia domnul Ion lliescu ajunge la putere in schimbul unei atitudini mult mai binevoitoare decit a lui Ceausescu in chestiunea Basarabiei? Sa fi venit momentul ca serviciul facut in decembrie 1989 sa fie intors tovarasilor sovietici?

A doua ipoteza ar fi aceea ca din semnarea tratatului Romania a cistigat unele lucruri vitale pentru situaţia sa de la ora actuala. Ca, de exemplu, garantarea graniţei de Vest. Printr-o inţelegere secreta si nu prin raţionamentul ca o acceptare de catre URS.S. a graniţelor stabilite la Paris in 1947 inseamna automat si respectarea de catre Ungaria a graniţelor cu Romania. Ceea ce ne-ar da posibilitatea sa privim cu mult mai multa relaxare agitaţia iredentismului maghiar. Sau, de exemplu, sporirea fluxului de materii prime dinspre U.R.S.S., condiţie definitorie pentru succesul tranziţiei la economia de piaţa si chiar pentru cel al procesului de democratizare.

Logica ne indeamna catre aceasta a doua ipoteza. Oricit de ahtiaţi de putere ar fi niste conducatori, ei nu-si pot permite sa joace o ţara la ruleta.

Indiferent de raspunsurile care pot fi date la intrebarile de mai sus, ramine inacceptabil felul in care a fost prezentat poporului roman un act de insemnatatea iesita din comun a semnarii Tratatului cu U.R.S.S. Pentru orice fleac, presedintele Bush se adreseaza poporului american prin televiziune, explicindu-si poziţia, incercind sa lamureasca opinia publica. Intr-o problema de maxim interes naţional cum e renunţarea la Basarabia si Bucovina, presedintele Ion Iliescu n-a catadicsit sa se adreseze poporului roman. Sa-si justifice gestul de a merge la Moscova. Sa ne convinga ca nu se putea altfel. Sa ne arate ce s-a cistigat si ce s-a pierdut prin vinzarea Basarabiei.

Ba mai mult, domnia sa si-a aratat o anume iritare faţa de intrebarile nelinistite ale presei in legatura cu graba de a semna acest Tratat cu U.R.S.S. Aceasta greu de explicat ezitare a lamuririi poporului roman, ca si faptul ca documentul a fost pregatit si semnat in viteza, ba chiar pe furis, sporesc si mai mult ingrijorarile in legatura cu adevaratele semnificaţii ale recentei calatorii la Moscova a presedintelui Ion Iliescu.

P.S. La Conferinţa de presa, domnul Ion Iliescu a aratat ca, ridicind presedintelui Gorbaciov chestiunea Tezaurului si a Insulei Serpilor, interlocutorul ar fi replicat ca nu cunoaste problema.

E stiut insa ca agenda convorbirilor la un asemenea nivel e stabilita minuţios dinainte. Daca domnul Ion Iliescu a primit un asemenea raspuns, inseamna ca partea romana nici nu s-a gindit sa includa pe lista problemelor de rezolvat restituirea Tezaurului si a Insulei Serpilor.
Replica presedintelui Gorbaciov e o subtila punere la punct a incalcarii protocolului de catre presedintele roman.

Intreaga scena, usor penibila, ne dezvaluie, daca mai era nevoie, atmosfera de amatorism, in care s-a pregatit Tratatul, daca nu cea de vasalitate in care a fost semnat. (Expres Magazin, 10 aprilie 1991)

Sursa: Victor Roncea

Adauga un comentariu!

Nume (necesar)

Website


*

Editoriale din aceeasi categorie

Autor: Aciduzzul | 9 decembrie, 2017 | 0 comentarii | 359 vizualizari | 2 voturi

Cioturi de arbori cu circumferinta de peste 5 metri, ulei de motor ars, paraie distruse, buldozere si drujbe care ”canta” neincetat pe toate vaile de-a lungul raului Cerna. Asa se prezinta astazi Parcul National Domogled – Valea Cernei, cel mai mare din cele 13 din Romania. Padurile ramase neatinse, formate prin procese naturale dupa ultima […]

Autor: Aciduzzul | 29 iulie, 2017 | 0 comentarii | 244 vizualizari | 2 voturi

Publicatia AgroStandard lanseaza Studiul de piata „Top 600+ Cele mai mari Exploatatii Agricole din Romania”, prima analiza de acest fel realizata vreodata in Romania. Studiul a fost realizat urmare a solicitarilor venite din partea mediului de afaceri, data fiind absenta informatiilor oficiale cu privire la fondul funciar din tara noastra, precum si a lipsei unor […]

Autor: Aciduzzul | 13 septembrie, 2015 | 1 comentarii | 503 vizualizari | 4 voturi

Toata lumea vorbeste zilele acestea despre criza imigrantilor. Toti se intrec in teorii care mai de care mai fanteziste cu privire la cauzele si la solutiile pentru acesta “criza” si s-au format deja doua tabere cu pozitii antagonice pe marginea acestui subiect. Pe de-o parte gruparile nationaliste de pe tot cuprinsul Europei care intuiesc pericolul […]

Autor: Aciduzzul | 26 august, 2015 | 0 comentarii | 287 vizualizari | 3 voturi

Marius Serban Toata lumea asista (neputincioasa) zilele acestea la o adevarata invazie a emigrantilor din tarile arabe catre Europa, care a inceput brusc, suspect de brusc. Desi subiectul este intors pe toate partile de mainstream-media, nimeni nu spune de ce aceasta invazie se petrece tocmai acum. Pana la urma razboaiele din Siria, Irak, Libia, Afganistan […]

Autor: Aciduzzul | 15 martie, 2015 | 0 comentarii | 1357 vizualizari | 9 voturi

Cazul Darius Valcov este unul cat se poate de clar al triumfului neoliberalismului si al jafului institutionalizat practicat de mafiile transnationale, numite gratios, FMI, BM, UE, etc., in coloniile cocotiere pacificate, populate cu oi placide, spalate excesiv pe creier, cam cum este Romania. Pentru a intelege resorturile dupa care functioneaza institutia care a acaparat spatiul […]

Ofera o donatie
Dacă vrei să contribui și tu, poți dona aici:
fii aproape de noi
Conferinta_AGROstandard
PUB
web design profesionist
Red Moon Media
CAMPANII bp
Atitudine Contemporana
Televiziunea Copiilor
Le Pre
1984 George Orwell
Televiziunea Copiilor
piata BIO
alimente organice
internet manipulation techniques
Adauga banerul de partener Badpolitics pe site-ul tau bad politics
bad politics

2009 - 2018 © BadPolitics