Sustine Bad Politics
arhiva stiri
starea vremii
octombrie 21, 2017, 1:07 pm
Soare
Soare
19°C
Presiunea: 1020 mb
Umiditate: 67%
Vânt: 4 km/h E
Răsarit: 7:38 am
Apus: 6:22 pm
 
ANUNTURI UMANITARE
Analize-studii
Mic studiu semidoct despre migratori si sedentari. De unde provin incompatibilitatile si cat sunt ele de flagrante
Aciduzzul | 17 martie, 2011 | 3 comentarii | 817 vizualizari |
(15 voturi )

Motto: “Tiganii, o rasa absolut criminala, cu toate pasiunile si viciile ei” – Cesare Lombroso, un evreu (Barbatul criminal)
Nu suntem adeptii teoriei, din ce in ce mai uzitata in ultima vreme, ca tiganii ar trebui tratati apriori ca niste teroristi, insa consideram ca integrarea socio-culturala a acestora in mijlocul populatiilor majoritare este absolut utopica, lucru simtit din ce in ce mai acut pe propria piele chiar si de catre popoarele occidentale care, nu cu mult timp in urma, faceau un lobby furibund (mai mult sau mai putin interesat) conceptului multikulti si, implicit, integrarii tiganilor. Mai mult, parerea noastra este ca sumele incredibil de mari cheltuite de Uniunea Europeana pentru asa-zisele programe de integrare a rromilor, si-ar putea gasi o destinatie mult mai constructiva. Insa, nu ar fi primul exemplu de cheltuire “inteleapta” a fondurilor publice de catre acesta suprastructura statala.

Dar, cum s-a ajuns ca pana si francezii, cu liberalismul lor proverbial, condusi de un presedinte – Nicolas Sarkozy apartinator unui grup etnic care face frecevent apel la diversitate culturala si la toleranta in numele persecutiilor indurate de tigani in timpul celui de-al doilea razboi mondial si in toata istoria lor, sa se sature, pur si simplu, pana in gat de tigani?!

De ce structura psihica a tiganilor si valorile impartasite de acestia sunt incompatibile cu valorile majoritarilor?

Explicatia este complexa insa, analiza socio-culturala a acestui grup etnic pleaca de la o premiza simpla – proprietatea asupra pamantului care “forjeaza” in cursul devenirii filogenetice a unei natiuni un set de valori si niste norme morale proprii.

Este evident ca, in devenirea istorica a popoarelor, proprietatea asupra pamantului a dezvoltat un set de valori aparte in randul populatiilor sedentare, care nu se regasesc in randul celor nomade.

Mai mult, se pare ca grefarea gandirii crestine pe seturile de valori dezvoltate de popoarele nomade, respectiv de sedentari, nu a reusit sa estompeze foarte mult diferentele dintre aceste grupuri etnice.

Asadar, de ce este important pamantul, mai precis proprietatea asupra acestuia in devenirea popoarelor si cristalizarea valorilor?

Acest lucru aparent marginal are, in fapt, implicatii decisive in ceea ce priveste structura psihica a diverselor popoare. Pamantul a fost perceput inca din comuna primitiva drept o sursa de hrana (mai ales de catre cultivatori, dar si de catre pastori sau vanatori) fiind strans legat de insasi existenta fizica a membrilor familiei, gintei, tribului.

Acest fapt a dezvoltat o serie intreaga de comportamente care “au responsabilizat” populatiile sedentare, lucru care nu s-a intamplat cu cele nomade.

Simpla existenta a pamantului a presupus ingrijirea (cultivarea, intretinerea, exploatarea resurselor) dar si apararea acestuia in fata agresiunilor straine, lucru care a dezvoltat comportamente de apropiere intre oameni, de intrajutorare, de solidaritate, concept care s-ar numi astazi “spirit civic”.

Trebuie insistat asupra faptului ca acest “spirit civic”, inglobat pana la urma de catre constiinta sedentarilor, fiind plasat chiar la baza setului de valori dezvoltat de acestia, a aparut dintr-o necesitate. Astfel a aparut si s-a dezvoltat sentimentul apartenentei la un spatiu fizic si al aderentei la unul cultural. Pana la urma era mai greu, daca nu imposibil, sa lucrezi si sa-ti aperi singur pamantul fara ajutorul celorlalti membri ai comunitatii. Membrii societatilor sedentare au inteles ca trebuie sa faca parte dintr-un grup si, implicit, sa respecte regulile de convietuire ale acestuia.

Acest lucru a fost necesar atat pentru asigurarea prosperitatii individuale si a grupului mic (familia) cat si, chiar, pentru asigurarea securitatii si integritatii fizice, fapt care se vede clar, de exemplu, din organizarea satelor sasesti, dispuse coagulat si concentric in jurul unei biserici.

De cele mai multe ori, portile inalte si casele lipite una de alta au aspectul unei cetati, mai usor de aparat in caz de pericol, cu atat mai mult cu cat biserica centrala este, de cele mai multe ori, puternic fortificata.

De cealalta parte, populatiile nomade, care nu au dezvoltat acesta relatie speciala cu un anumit spatiu (pamant) au dezvoltat un cu totul alt set de valori. Existenta mai precara si viata mai imprevizibila a acestora comparativ cu cea a sedentarilor, i-a determinat pe nomazi sa-si structureze o psihologie proprie, foarte diferita de cea a populatiilor sedentarizate.

Nefiind legati de un anumit loc care sa le furnizeze hrana si pe care sa-l apere, acestia, evident ca nu au fost nevoiti sa adere la regulile locului, ba, mai mult, au fost chiar obligati sa le incalce pentru a-si asigura modul de viata, si, in extremis, chiar existenta fizica.

Asa s-a dezvoltat “moralitatea de tip nomad”, plasata la 180 de grade fata de “moralitatea de tip sedentar”. Pur si simplu, nu este vorba aici de rea vointa ci de forjarea in decursul devenirii onto si filogenetice a unor mentalitati care au asigurat supravietuirea entitatilor etnice.

Viata nomazilor s-a desfasurat de-a lungul secolelor pe coordonatele provizoratului, impredictibilitatii si improvizatiei. Se poate observa ca, spre deosebire de sedentari, nomazii se plaseaza la polul opus in ceea ce priveste organizarea comunitatilor “sedentare” proprii, organizate oricum tarziu in devenirea lor sub presiuni externe.

Spre deosebire de sedentari, nomazii sedentarizati nu au garduri la case chiar daca locuiesc acolo de generatii intregi, lucru care deriva din dimensiunea “provizoratului” puternic inradacinata in timp in mentalitatea lor. Spre deosebire de sedentari, care se organizeaza ca sa-si apere teritoriul, migratorii prefera sa sara in carute si sa plece. De aici absenta oricarui sistem defensiv fizic, cu proiectie in mentalul lor colectiv.

Mai mult, casele, oricat de mari ar fi, sunt nefinisate, exprimand aceeasi stare de provizorat, de slaba aderenta la un pamant (spatiu fizic) de care am vorbit mai inainte. Asta, ca sa nu mai vorbim de focul facut in fata vilei pentru prepararea hranei, desi acesta, vila adica, este echipata cu o bucatarie de ultima generatie.

Daca aderenta la un spatiu fizic i-a facut pe sedentari sa formeze comunitati solide si sa adere la un set de norme morale cu rol regulatoriu pentru aceste comunitati (intarite prin combaterea prompta a derapajelor) in cazul nomazilor lucrurile au stat exact invers.

Adica, simpla aderenta la regulile impuse de sedentarii in mijlocul carora erau nevoiti sa traiasca temporar ar fi insemnat sa adopte o atitudine masochista, care contravenea flagrant propriilor interese.

Precaritatea existentei si lipsa predictibilitatii resurselor, caracteristice traiului nomad, i-au facut pe migratori sa faca orica ca sa supravietuiasca chiar daca intrau, astfel, in conflict cu regulile sedentarilor. Astfel, furtul, inselatoria, talharia sau chiar crima, infierate de morala sedentara devin, in cazul tiganilor, daca nu chiar “valori” macar elemente dezirabile, in masura sa le asigure existenta fizica si ulterior acumularea de bunuri si, implicit, un statut privilegiat si admiratia celorlati migratori.

In acest context aceste anti-valori din perceptia sedentarilor apar ca valori autentice, de mare prtt in gandirea migratorilor, punand aceste comunitati pe pozitii contrare pana in zilele noastre.

Aici este de analizat cam la ce se refera tiganii cand vorbesc despre valoare, aspect evidentiat cu precadere in modalitatea cea mai facila de exprimare pe care o au la indemana – exprimarea lirica prin intermediul manelelor.

Vom constata ca, cel mai adesea, in cantecele lor nu se vorbeste despre corectitudine, despre munca, despre camaraderie ci in termeni precum “smecherie” (asimilat adesea cu inselatoria), “valoare” (asimilat cu acumularea de bunuri si cu capacitatea de a le achizitiona, evident ilicit). Pana si dragostea este exprimata ca o relatie de putere, lucru care transpare cu claritate in versurile manelelor; asta ca sa nu mai vorbim de practica curenta inca a cumpararii viitoarei neveste.

Cateva elemente de incompatibilitate intre sedentari si migratori, enumerate aleatoriu dintr-o lista lunga:

Raportarea la Crestinism:

Crestinismul aduce cu sine o gandire adaptata spiritului sedentarului, menita sa asigure coagularea si functionarea unor sisteme sociale complexe, la care participa un numar foarte mare de indivizi.

Sa nu ucizi, sa nu furi, “sa nu atentezi” la femeia aproapelui (din nou sentimental proprietatii tipic sedentarului) au tocmai acest scop. Spiritul crestin nu incurajeaza explicit concurenta cat, mai ales conlucrarea.

Pe de alta parte, in gandirea migratorului, aflat in permanenta pe drumuri si lipsit de resursele pe care ti le poate asigura proprietatea asupra pamantului, adoptarea unor valori de genul “sa nu inseli” sau “sa nu furi” insemna implicit condamnarea la moarte, in conditiile in care tocmai acestea erau principalele resurse de acumulare “de capital” si, in final, de asigurare a existentei fizice.

Asadar, in vreme ce pentru sedentari preceptele crestine nu sunt greu de digerat, fiind in acord cu ei insisi, pentru migratori simpla adoptare ad literam a acestora este echivalenta cu schizofrenia si cu disparitia fizica.

Asa ca aceste precepte au fost “adaptate” mai mult sau mai putin pentru a se potrivi mai bine profilului lor. Golirea de fond a acestor precepte a fost compensata printr-o excrescenta ceva “mai baroca” a formei. Asa se face ca vedem cruci mari de aur la gatul tiganilor si alaiuri mari de popi la nuntile si la inmormantarile acestora. Ca sa nu mai vorbim de cavourile imense, stil vila, echipate la nivel premium pentru viata de apoi.

Valori primordiale:

Daca pentru sedentari valorile crestine sunt dezirabile, pentru migratori acestea sunt “anti-joc”. Daca in cazul sedentarilor este incurajata intrajutorarea, in cel al migratorilor este dezirabila competitia. Daca minciuna, hotia, talharia, crima, vrajitoria sunt adevarate elemente perturbatoare in cazul societatilor sedentare, fiind combatute prompt, in cazul migratorilor, unde se pune un mai mare accent pe individualitate, aceste elemente sunt considerate adevarate valori individuale, daruri divine, menite sa asigure bunastarea familiei/ apartinatorilor.

Pe de alta parte, precaritatea existentei migratorilor a facut ca din bagajul lor mental sa lipseasca exercitiul valorilor secundare si tertiare (in sensul piramidei lui Maslow), acestia manifestand o recurenta asupra valorilor primare – in principal legate de hrana si sex (elementul adapost/ locuinta nu intra in calcul din motive evidente).

Mai mult, abundenta hranei a devenit la tigani, prin mecanismul compensarii fata de existenta precara, un factor de status, de prestigiu social, care a atras dupa sine si satisfactia de natura sexuala. Poate la nicio etnie din lume aceste doua elemente nu sunt atat de strans legate intre ele ca in cazul tiganilor.

Mai mult decat atat, burta, nu este la niciun popor un simbol de status atat de pronuntat ca in cazul tiganilor. O burta mare, dezavuata in randul sedentarilor, inseamna, in mentalitatea primara a tiganilor, abundenta hranei de unde, evident, se trage concluzia ca posesorul acesteia este un mebru marcant al “comunitatii”. Evident, sedentarii lipsiti de aceste “repere” interpreteaza prezenta burtii ca pe un indiciu al lenei si al lipsei respectului fata de propriul corp.

“Valoare si compensare” – “Valoarea fara discretie are o mica valoare” – Cum va place, Shakespeare (un sedentar)

Poate in cazul niciunei etnii nu asistam la o compensare atat de puternica, atat de frusta, de violenta ca in cazul tiganilor. Precaritatea ancestrala a exsitentei cotidiene a facut ca succesul sa fie comunicat celorlati membri ai comunitatii intr-un mod strident, baroc, teatral si in tuse groase. Asa se face ca “bashtanul cel mai tare”, omul “de valoare” arunca cu dolari/euro inspre lautarul (vocea din Agora care ii anunta prosperitatea).

Acesta are un ghiul si un lant mare de aur (sau, ma rog) la gat care se revarsa peste burta mare, cel mai evident semn al prosperitatii, dupa cum am mai aratat. Ca in orice societate primitiva, dupa reguli practicate si in regnul animal, seful turmei este inconjurat de numeroase personaje de sex feminin care pun inca o data in valoare chiar “valoarea” acestuia.

Semnele compensarii sunt evidente si asta este si ideea. Coarnele cerbului dominant sau coama leului sunt inlocuite cu ghiulul cat se poate de mare, euroii pentru lautari, Mertanele, femeile (ciutele) si burta mare la care “membrii aspiranti” la statutul de “mare valoare” nu pot sa se uite decat cu invidie.

Evident, insusi limbajul practicat de migratori nu depaseste sfera denotativa si conotativa a nevoilor primare.

Fascinatia pentru carne (de animal), piele si aur:

Daca pentru sedentari carnea este un aliment care se mananca cu legume si cu produse facute din cereale, migratorii au o relatie speciala, aproape mistica cu carnea. Pentru ei nu este doar cel mai la indemana aliment care putea fi “preparat” rapid la un foc facut pe marginea drumului ci si un element de status, lucru care deriva din faptul ca, probabil, ocaziile de a consuma acest aliment nu erau foarte dese. La fel si pielea (de animal).

Daca pentru sedentar pielea este doar o chestie din care isi face pantofi, pentru migratori pielea este un indicator de status, raportandu-se la el cu aceesi “pietate” si “rafinament” cu care se raporteaza la carne. Acum poate va este mai clar de ce vand tiganii prin intersectii drept produse high class geci de piele (chiar daca sunt din imitatie, fascinatia nu se pierde), mape de piele sau borsete din piele. Pielea de pe animalul belit si macat “cu pietate” este o chestie legata de status. Pielea are, in constiinta lor, valoarea sfintelor moaste pentru crestinii sedentari si, drept urmare, este prezentata si vanduta in consecinta.

Aurul, indiferent daca este veritabil sau doar bronz slefuit, are un rol regulator important in cadul “comunitatii” pentru ca exprima cat se poate de simplu si direct statusul celui care il poarta, contribuind, astfel, la constructia ierahiei sociale. In acest caz, aurul are doar rolul de “display” chiar si monedele turnate sub forma de cocosei neavand niciun fel de scop comercial (poate cu exceptia celui de achizitie a nevestei).

Petrecerile si exhibarea:

Daca sedentarii considera ca petrecerile – nunti, botezuri, zile de nastere au un character privat, fiind un fel de comuniune intre oameni apropiati, in cazul tiganilor petrecerile de acest fel sunt un non-sens. Pentru migratori, petrecerile sunt, de fiecare data, un mod simplu si direct de etalare a statusului. Atat si nimic altceva!

In acest sens, este de preferat sa fie adus un manelist “de valoare”, caruia sa i se dea bani multi care sa sugereze valoarea sarbatoritului.

Aceasta valoare poate fi intarita prin vila in curtea careia a fost instalata masa bogata, prin masinile scumpe din planul al doilea, prin costumele Armani mai mult sau mai putin contrafacute, prin bijuteriile cat mai mari si mai groase, etc. Practic, nu aveam de-a face cu o comuniune, cu o intarirea relatiilor in cazul comunitatii ci cu o etalare frusta a “performantelor individuale” in fata membrilor “comunitatii”.

Arta & Cultura:

Arta migratorilor se rezuma initial la bijuterii, cu rol in comunicarea statusului, respectiv muzica, un fel de vehicul liric pentru comunicarea “valorii” individuale, deci, in final, tot a statusului. Atat muzica cat si bijuteriile sunt de factura “baroca” in sensul ca orice supradimensionare care ar parea gretoasa sedentarilor, in cazul migratorilor este binevenita, ba chiar incurajata. Totul este mare, sinuos, tanguios, semn ca valoarea bashtanului nu este niciodata “foarte mare” si este intodeauna loc de mai mult.

Muzica, altfel foarte tanguioasa si insinuanta, ignora complet complexitatea fenomenului dragostei, spre perplexitatea poetilor sedentari, articuland, in schimb, aviditatea si simtul proprietatii din care deriva valoarea, intodeauna cu conotatii materiale si niciodata de factura spirituala. Pana si dragostea este vazuta ca o simpla posesiune patrimoniala, complexitatea fenomenului fiind redusa la numarul (de obicei mare) de gagici si la aspectul lor exterior (de obicei misto/bune) care raspund chemarii bashtanului, realizata cu complicitatea foarte interesata a manelistului de top. Dragostea da, evident, in acest caz masura valorii bulibasei.

Elevatia “spirituala” a produsului muzical tiganesc uzeaza de cateva dihotomii de baza, primare: valoare mica-valoare mare, bani multi-bani putini, prieteni-dusmani, femei multe-femei putine, frati-dusmani, etc. iar intodeauna mesajul este la superlativ: cel mai smecher, cel mai valoros, cel care face banii cel mai usor. Apelul la divinitate se face, de regula, in contextul referirii la faptul ca bashtanul este unul dintre alesii lui Dumnezeu si “s-a nascut cu mir sau, dupa caz, cu stea in frunte”.

“Dusmanul” ca si concept este un leitmotiv in folclorul tiganesc, numarul acestora fiind, de altfel, un indiciu al valorii si implicit al statusului, pentru ca, nu-i asa, dusmanii sunt invidiosi pe banii, pe femeile, si, in cele din urma pe valoarea eroului principal. Dusmanul, ca si femeia, are un rol potentator.

Un aspect important de semnalat este cel onomatopeic, manelele fiind pline de interjectii “mai complexe” de genul “nup!”, “ciupac-ciupac!”, sau mai simple “ha!”, “hu!”, “hu, ha!” care, evident, dau o nota de masculinitate, de virilitate exprimarii, avand conotatii ancestrale care ne pot trimite cu gandul la marile migratii barbare.

Mult mai tarziu, odata cu tendintele de sedentarizare a migratorilor s-a manifestat arhitectura, in acelasi stil flamboaiant, teatral, supradimensionat, contrariant, insa cu o mica atentie acordata detaliilor lucruri care i s-ar parea de-a dreptul barbare unui sedentar.

Turnuletele plasate unele peste altele, strapungand cerul, arcele gotice, stilul eclectic toate exprima cumva experientele vizuale inglobate ontogenetic de la plecarea din Punjab-ul Indian si pana la contactul cu stilul rococo din Franta. Asta, pe langa nevoia intrinseca si acuta de afisare a statusului, daca ne referim strict la dimensiunile cel putin megalomane.

Colaborarea vs. Competitia:

Daca in cazul sedentarilor colaborarea este chiar o conditie a functionarii societatii, in cazul migratorilor, colaborarea nu este nici pe departe o astfel de conditie, ba chiar este descurajata pentru ca a colabora inseamna sa inviti alte guri sa se infrupte din resursele si asa putine de care dispui cand traiesti pe drumuri. Asa ca, la migratori este incurajata competitia, individualitatea, exemplarele cele mai competitive, care “produc” cele mai multe resurse pentru trib fiind vazute drept achiztii extrem de valoroase.

Apetenta/ inapetenta pentru muncile productive:

Popoarele migratoare manifesta, de regula, o maxima inapetenta pentru muncile productive, care sunt chiar infierate socio-cultural, spre disperarea sedentarilor cu care vin in contact. De altfel, perceptia asupra muncii productive creaza cele mai mari clivaje si sunt sursa celor mai dure conflicte dintre cele doua moduri de gandire. Migratorii, pur si simplu, “nu au organ” pentru muncile productive pentru ca experienta ontogenetica i-a privat de gustul muncii si, implicit, nu a dus la crearea schemelor mentale de tipul munca fizica/ intelectuala-recompensa, ca in cazul sedentarilor.

Hoinarirea continua a migratorilor si lipsa relatiei cu pamantul i-a tinut pe acestia departe de implicarea cat de cat coerenta in vreo actiune productiva. Chiar si dupa sedentarizare, tiganii pur si simplu nu reusesc “sa vada” beneficiile muncii productive, datorita constructiei lor ontogenetice.

Inclinatia fata de comert si “inginerie sociala” emiprica

Inapetenta fata de munca productiva, nevoia de a-si asigura traiul, la care se adauga migratia lor continua au condus la aplecarea lor catre activitatile comerciale, la dezvoltarea structurilor mentale aferente si a unui set de valori asociate. Produsele acestora, de multe ori de nisa, au o calitate scazuta si un pret pe masura.

Din nevoia de maximizare a profitului deriva nevoia aproape organica de a insela si, implicit, perceperea semenului sedentar cu care interactioneaza ca pe o potentiala victima.

Spre deosebire de migratorul-comerciant, productivul-sedentar nu a fost nevoit sa-si dezvolte si sa-si rafineze intr-o mare masura abilitatile empatice si pe cele de “inginer social” pe care migratorul le-a ridicat in timp la rang de arta. Asa se explica de ce, de regula, cumparatorul-sedentar aflat in piata, de exemplu, are o privire indolenta sau neutra si o atitudine blazata, relaxata, apatica in vreme ce vanzatorul-migrator manifesta o stare de incordare, ochii ii sunt vii, cautand in permanenta sa capteze feed-back-ul victimei. Aceaste constructe mentale sunt dezvolate in timp, au un parcurs onto-filogenetic complex, drept pentru care nu pot fi destructurate in decursul unei singure generatii.

Mobilitatea atentiei:

Una dintre principalele caracteristici ale migratorilor este mobilitatea atentiei, care poate fi concentrata foarte puternic in unele situatii, insa numai pe interval relative scurte de timp. Setata, de regula, pe obiecte concrete, si mai putin pe concepte apartinand spatiului intelectual care presupune o elevatie a lmbajului interior aferent proceselor gandirii, atentia migratorului isi schimba in permanenta obiectul.

Acest fapt ar putea provini din marea varietate de peisaje care ii sunt date sa vada unui migrator in decursul vietii, in numar infinit mai mare si cu o mai mare varietate decat in cazul sedentarilor. Toate aceste imagini au fost sedimentate in decursul generatiilor contribuind, astfel, la mobilitatea deosebita a atentiei. Desi, nu sunt renumiti pentru atentia distribuitiva, migratorii se pot adapta foarte repede, datorita mobilitatii psihice specifice, insa numai daca factorii de mediu sunt concreti si au o mare relevant pentru ei.

Familia:

Exista diferente semnificative intre familie in acceptiunea sedentarilor si cea in intelesul migratorilor. In cazul celor din urma, barbatul are un rol primordial semnificativ mai important decat in cazul primilor pentru ca el este acela care aduce cea mai mare parte a resurselor de care dispune grupul de apartinatori. In cazul sedentarilor aportul sotilor este mai echilibrat.

De aici deriva, in cazul migratorilor, importanta exagerata acordata copiilor de sex masculin.

Pe de alta parte, in conditiile traiului de nomad si a impredictibilitatii nivelului resurselor de hrana, femeile sunt vazute, de regula ca o simpla gura in plus, de care familia se poate desparti relative repede, pentru o anumita suma de bani, bineninteles. De aici rezulta casatoriile fetelor la varste fragede, dupa care raman gravide aproape instantaneu.

Stabilitatea familiilor migratorilor deriva nu din fidelitatea mai mare a sotilor ci din lipsa alternativelor oferite de stilul lor de viata.

Barbatii migratori sunt mai susceptibili de a avea relatii sentimentale inafara gintei fara a fi condamnati in vreun fel, mai ales daca sunt “de valoare”. Nu acelasi lucru se poate spune despre femei care sunt cu mare usurinta stigmatizate chiar si in prezent pentru fapte similare.

Copii sunt priviti atat ca o modalitate de transmitere a genelor masculilor Alfa, Beta, etc. dar si ca pe o sursa de profit, direct proportional cu numarul acestora, de unde deriva numarul mare al acestora.

Viziunea asupra scolii:

Fiind in permanenta miscare este evident ca scoala, scolaritatea nu fac parte din bagajul genetic si din prioritatile migratorilor. Mai mult, gandindu-ne la modul ipotetic ca un copil de tigan ar putea fi scolarizat pe termen mai lung, acest lucru inseamna efectiv taierea unui canal prin care se scurg catre ginta resurse financiare. Pentru ca trebuie spus – copii de migratori sunt pusi de catre familii sa produca de foarte mici, de regula din cersit) atat pentru a aduce bani, cat, mai ales pentru a-si exersa din frageda copilarie talentele de manipulatori, de ingineri sociali empirici, calitati absolut necesare in existenta lor adulta.

Ori, aceste lucruri nu sunt predate in scoala primara nici macar la modul teoretic, de unde rezulta faptul ca orice an de scoala in plus este un an pierdut in lupta pentru a fi cat mai bine pregatit in viata adulta. Un baiat care pierde mai mult de trei ani in scoala (absolut necesari pentru a invata sa buchisesti cat de cat pentru a-ti lua permisul categoria B) este perceput de catre comunitate ca un ratat, ca unul care nu va avea niciodata sansa sa devina smecher si bogat, adica un bashtan de valoare. Similar, o fata care termina scoala primara va deveni imediat suspecta pentru ca intarzie sa se marite si sa faca copii iar parintii acesteia vor fi stigmatizati de catre comunitate.

Ingustimea campului constiintei:

Largimea campului de constiinta este in relatie direct proportionala cu gradul de moralitate, de interes fata de celalalt care caracterizeaza fiecare popor. Lipsa atasamentului fata de un anumit spatiu, corelata cu individualitatea pronuntata fac ca, in cazul migratorilor, campul de constiinta sa nu depaseasca foarte mult nivelul epidermei membrilor.

Daca un sedentar si-ar ajuta semenul aflat in nevoie, ar arunca gunoiul la cos, ar repara casa in care locuieste, ar da cu matura in fata casei, fiind convins ca, astfel, se ajuta si pe sine, un migrator sedentarizat nu considera ca ar avea vreo importanta vreunul dintre aceste lucruri.

Largimea campului de constiinta si dimensiunea morala se pot vedea foarte clar daca analizam in timp o locuinta de neamt, de exemplu, comparative cu una de tigan. In cativa ani, locuinta de neamt devine din ce in ce mai frumoasa, mai curata si mai trainica, chiar daca inainte a fost o darapanatura in vreme ce casa de tigan devine din ce in ce mai insalubra si mai murdara cu fiecare an care trece, sfarsind prin a se prabusi. Cam la asta se refera conceptele de moralitate, responsabilitate si de camp de constiinta.

Nevoia de integrare intr-un sistem social:

Orice popor de migratori ar sucomba daca nu ar gasi un organism gazda, un popor de sedentari in mijlocul caruia sa traiasca vremelnic din resursele acestuia. Conceptul de stat exclusiv al migratorilor este o utopie. Lipsa interactiunii constante cu migatorii ar conduce la colapsul unei astfel de constructii.

Ca sa nu mai vorbim ca o constructie statala presupune abilitati si structuri mentale tipice popoarelor sedentare inclinate catre constructie si mai putin spre improvizatie. Asadar, singura solutie pentru supraviatuire a migratorilor este sa traiasca in mijlocul sedentarilor. In timp, convietiuirea cu acestia duce inevitabil la conflicte datorate diferentelor de structura mentala si a seturilor de valori total opuse.

Concluzie:

Din acesta perspectiva apare de-a dreptul ridicola tentativa Uniunii Europene de integrare a tiganilor intr-o societate multiculturala pasnica si fericita (vezi cazul francez) si de-a dreptul revoltator nivelul fondurilor utilizate pentru acest proiect utopic, bani deturnati de cele mai multe ori de “reprezentantii locali” ai comunitatilor de rromi organizati in acest scop in tot felul de asociatii si comitete.

In numele multiculturalitatii este revoltatoare, de asemenea, discriminarea pozitiva (fara sa smulga nici macar un sughit CNCD sau altor institutii similare) constata in cazul admiterii la facultati pe locuri “pentru rromi”!!?

De-a dreptul penibile par in acest context si butadele stahanoviste de genul “nu puteti discrimina niste oameni doar pentru culoarea diferita a pielii” ca si cum ar fi vorba numai despre culoarea pielii!!?

Sau campanii de multe milioane de euro de genul “Scoala te face mare! Daca vezi un copil rrom ia-l de mana si du-l la scoala”. In acest caz, tatal acelui copil ti-ar putea crapa capul in mod legitim pentru ca tocmai i-ai taiat o sursa de venit si, in plus, i-ai rapit sansele copilului de a fi un smecher producator de mare valoare.

Si, nu-i asa, ca o sa fiti buni democrati, in spiritul doctrinei multikulti, si o sa-i integrati cu succes in comunitatea voastra draga?
(MS)

3 Comments

  • Nevaci
    mai 30, 2011

    Multumesc pentru articol…

      (Quote)

Adauga un comentariu!

Nume (necesar)

Website


*

Editoriale din aceeasi categorie

Autor: Aciduzzul | 29 iulie, 2017 | 0 comentarii | 80 vizualizari | 1 vot

Publicatia AgroStandard lanseaza Studiul de piata „Top 600+ Cele mai mari Exploatatii Agricole din Romania”, prima analiza de acest fel realizata vreodata in Romania. Studiul a fost realizat urmare a solicitarilor venite din partea mediului de afaceri, data fiind absenta informatiilor oficiale cu privire la fondul funciar din tara noastra, precum si a lipsei unor […]

Autor: Aciduzzul | 13 septembrie, 2015 | 0 comentarii | 442 vizualizari | 4 voturi

Toata lumea vorbeste zilele acestea despre criza imigrantilor. Toti se intrec in teorii care mai de care mai fanteziste cu privire la cauzele si la solutiile pentru acesta “criza” si s-au format deja doua tabere cu pozitii antagonice pe marginea acestui subiect. Pe de-o parte gruparile nationaliste de pe tot cuprinsul Europei care intuiesc pericolul […]

Autor: Aciduzzul | 26 august, 2015 | 0 comentarii | 242 vizualizari | 3 voturi

Marius Serban Toata lumea asista (neputincioasa) zilele acestea la o adevarata invazie a emigrantilor din tarile arabe catre Europa, care a inceput brusc, suspect de brusc. Desi subiectul este intors pe toate partile de mainstream-media, nimeni nu spune de ce aceasta invazie se petrece tocmai acum. Pana la urma razboaiele din Siria, Irak, Libia, Afganistan […]

Autor: Aciduzzul | 15 martie, 2015 | 0 comentarii | 1281 vizualizari | 9 voturi

Cazul Darius Valcov este unul cat se poate de clar al triumfului neoliberalismului si al jafului institutionalizat practicat de mafiile transnationale, numite gratios, FMI, BM, UE, etc., in coloniile cocotiere pacificate, populate cu oi placide, spalate excesiv pe creier, cam cum este Romania. Pentru a intelege resorturile dupa care functioneaza institutia care a acaparat spatiul […]

Autor: Aciduzzul | 17 ianuarie, 2015 | 0 comentarii | 718 vizualizari | 3 voturi

Serghei Malkov, membru la Academia Militară rusă, prezice începutul unui nou război mondial în următorul deceniu. Oamenii de ştiinţă de la Academia Militară au ajuns la această concluzie, bazându-se pe teoria ciclurilor Kondratieff (după numele savantului Nikolai Kondratieff). Ciclurile Kondratieff pot fi definite ca o succesiune regulată a modificărilor structurale din cadrul economiei moderne. Întinzându-se […]

Ofera o donatie
Dacă vrei să contribui și tu, poți dona aici:
fii aproape de noi
Conferinta_AGROstandard
PUB
web design profesionist
Red Moon Media
CAMPANII bp
Atitudine Contemporana
Televiziunea Copiilor
Le Pre
1984 George Orwell
Televiziunea Copiilor
piata BIO
alimente organice
internet manipulation techniques
Adauga banerul de partener Badpolitics pe site-ul tau bad politics
bad politics

2009 - 2017 © BadPolitics