Sustine Bad Politics
arhiva stiri
starea vremii
februarie 18, 2020, 2:04 am
Senin
Senin
2°C
Presiunea: 1020 mb
Umiditate: 86%
Vânt: 0 km/h N
Răsarit: 7:12 am
Apus: 5:48 pm
 
ANUNTURI UMANITARE
Analize-studii
Studiu: fermierii locali merg pe mana americanilor
Aciduzzul | 1 februarie, 2010 | 0 comentarii | 215 vizualizari |
(1 voturi )

modern_farmVioleta Petre
Chiar dacă te-ai născut la ţară şi cunoşti greutăţile vieţii din provincie, tot îţi este dificil câteodată, doar speranţa şi pasiunea te mai ţin în loc, spune Nicuşor Şerban din localitatea Belciugatele, judeţul Călăraşi, unul dintre agricultorii cei mai importanţi din zonă, dar şi printre cei mai deschişi la noutăţi. A lăsat de-o parte tradiţia, şi-a creat fermă după cele mai moderne standarde cu grajduri din lemn după modelul american, ţară de unde a adus şi materialul seminal. A cumpărat şi văcuţe de rasă din Olanda, de care este tare mândru, punând pe picoare o fermă care se poate bate oricând de la egal la egal cu orice unitate de profil din Europa.

Dacă ar fi plecat la oraş sau pe alte meleaguri, poate i-ar fi mers mai bine, recunoaşte Şerban, a preferat însă să rămână acasă. Acum, după circa 15 ani de muncă pe cont propriu, nu ştie dacă ar mai face-o. Sunt prea multe greutăţi, nu există normalitate în ţara asta, cel puţin în ce priveşte agricultura, se plânge fermierul, care nu înţelege de ce guvernanţii nu pot pune lucrurile pe bunul făgaş.

‘’Dacă aveam 25 de ani acum, nu doream să devin fermier în România, mă duceam să-mi caut de muncă în altă parte, poate chiar în domeniu‘’, afirmă Şerban.
Abia când agricultura o să constituie prioritate pentru guvernanţii din România, când se va schimba modul în care este privit sectorul, poate atunci să devină atractivă pentru cei tineri. Altfel, niciun tânăr nu va dori să ‘’intre în această afacere cu atâtea necunoscute, inclusiv de ordin legislativ’’.

Probleme de tot felul

Că nu este uşor să ţii o afacere în mediul rural, mai ales când ai o fermă cu 600 de taurine şi livrezi zilnic circa 6 tone de lapte unei companii multinaţionale pentru procesare, o dovedeşte şi problemele cu care se confruntă Fermierul din Călăraşi. Nu este o situaţie fericită să ai fermă la ţară, susţine Şerban care se plânge că este tare greu să nu ai acces la tehnologie, în principal la internet. Nu că ar şti mulţi să-l utilizeze.

‘’Internetul îl folosesc prin antenă la Zapp, Romtelecom nu a ajuns încă la noi. În mare, cheltuielile sunt mai mari cu 20% faţă de oraş, dacă eram şi noi mai aproape intram în reţea’’, adaugă Şerban. Belciugatele se află la o distanţă de circa 50 km de Bucureşti.

Dacă ar fi mai aproape de Capitală ar duce şi nişte dozatoare de lapte, aşa cum a făcut la Urziceni, unde are unul într-o brutărie. E departe, însă şi în plus, dacă prinzi aglomeraţie mare pe şosea, pierzi ceva vreme şi rişti să te trezeşti când ajungi la destinaţie cu laptele iaurt, mai ales vara. Dozatoarele de lapte este un trend nou în România, dar care prinde teren, omul îşi ia fisă ca la cafea şi apoi îşi umple sticla singur. Aparatul l-a costat circa 35.000 de euro şi are o capacitate de 400 de litri. Zilnic, se vând însă cam 200 de litri, dar încet-încet lumea a aflat de el şi vin clienţi noi. Aprovizionarea se face dimineaţa, la 6,30, iar când nu mai este lapte, proprietarul primeşte alertă pe telefon. Tehnologie de ultimă generaţie.

Cel doare cel mai mult este întreruperea curentului electric, aşa pe nepusă masă, uneori şi două zile, ceea ce dă adevărate batăi de cap, pentru că este afectată alimentarea animalelor, iar laptele poate să se strice. Şi atunci toată munca este în zadar. Pare incredibil că la 20 de ani de la Revoluţie satele din România sunt în beznă la lăsarea serii, însă este pe deplin adevărat.

‘’Cel mai grav este că nu există informare, nimeni nu poate să spună cât durează defecţiunea, am aşteptat odată şi 48 de ore‘’, spune cu năduf Şerban. Ca să iasă din încurcătură şi-a cumpărat un grup electrogen, dar asta presupune cheltuieli în plus şi dacă funcţioneză prea mult, motorul se duce şi el pentru că este făcut să meargă doar câteva ore. Însă problemele nu se opresc aici. Ferma are o amplasare bună, cu ieşire la un drum judeţean, dar asta nu constituie un avantaj, nimeni nu s-a îngrijit să pună pietriş, iar iarna când vine zăpada autorităţile nu trimit utilaje să cureţe drumul.

‘’Sunt perioade iarna când maşinile ajung cu greu la noi din cauza zăpezii. În perioada aia, încercăm să dezăpezim cu tractoarele proprii şi să tragem maşinile‘’, declară Şerban.
Din păcate, nici fermierii nu sunt organizaţi, nu există o asociaţie adevărată care să le apere drepturile, aşa cum sunt cele ale crescătorilor de păsări şi de porci. Dacă ar fi uniţi, ar putea negocia preţuri mai bune cu procesatorii sau şi-ar putea face o unitate proprie de procesare, aşa cum există în întreaga lume, care ar putea să le mărească profiturile. O capacitate de procesare de circa 50.000 de litri pe zi ar fi suficientă pentru a rezista pe piaţă.

De vreo zece ani se tot încearcă crearea unei asociaţii reprezentative, dar nu s-a făcut mare lucru.

‘’Nu suntem în stare să ne adunăm, să facem o cooperativă. Am putea câştiga mult mai mult dacă am lucra împreună. Altfel discuţi cu un procesator când ai 100 de tone de lapte zilnic’’, susţine fermierul din Călăraşi.

Dacă ar exista o cooperativă cu făbricuţa ei, altfel ar sta lucrurile, adică preţurile s-ar putea reduce fără problemă, dacă piaţa o cere, iar fabrica şi-ar acoperi costurile, fără să facă profit, în cel mai rău caz. Lucrul nu este posibil acum, pentru că niciun procesator nu renunţă la câştig.

Mulţi încă cred că se descurcă mai bine pe cont propriu, alţii se feresc până să şi audă de cooperativă, identificându-o cu vechea formă de asociere comunistă. Sunt şi unii mai îndrăzneţi care şi-au făcut tot felul de făbricuţe, au luat chiar fonduri europene, fără să aibă la bază o strategie coerentă, fără să aibe asigurată materia primă. Au dat faliment, iar unităţile au trecut în proprietatea băncilor. România a reprezentat multă vreme pentru toată lumea un paradox, aveam o capacitate de procesare cu mult peste cota alocată de UE ţării noastre.

În acelaşi timp, în lipsa unei strategii adecvate la nivel de sector s-a ajuns să fie crescute vaci pentru lapte în vârf de munte şi nu de carne cum ar fi normal, iar în Bărăgan în loc de cereale să avem păşuni. Aşa că nu este deloc de mirare ca laptele crescătorilor români să fie procesat de fermieri olandezi şi belgieni, prezenţi pe plan local prin Friesland Foods, cel mare jucător pe piaţa internă a laptelui.

Chiar dacă în România băncile au dobânzi mult mai mari decât în ţările de origine, Nicuşor Şerban spune că nu s-a sfiit să apeleze la ele, pentru că era singura modalitate să-şi pună pe picioare afacerea. Nu înţelege însă de ce aceeaşi bancheri au dobânzi diferite în România faţă de cele practicate în ţările mamă, deşi garanţiile cerute la noi valorează mult mai mult decât în statele respective.

‘’Lucrez cu băncile, n-am avut altă sursă. Apartamentul intra gaj primăvara, toamna îl scoteam, aşa am procedat câţiva ani‘’, povesteşte fermierul.

În 1994 a renunţat la calitatea de salariat al Staţiunii Didactice şi Experimentale de la Belciugatele, şi a luat-o pe cont propriu. A arendat 120 de hectare de teren agricol, şi-a cumpărat şi un tractor de 60 CP UTB, că de-astea erau pe vremea aceia, lucrurile mergeau binişor, ceea ce l-a făcut să ia decizia să mărească suprafaţa. Acum a ajuns să lucreze 4.500 ha de teren agricol, cultivate în mare parte cu cereale. Şi-a făcut moară de grâu şi de porumb, precum şi uruitor pentru populaţie.

În 2000-2001 a început să crească animale, pentru a valorifica mai bine producţia vegetală sau mai bine zis să-i crească valoarea şi să aibă o sursă de venit permanentă. Dacă la vegetale ai timpi morţi, laptele îţi aduce zilnic bani. În 2004 a început colaborarea cu Danone, livrând circa 140 de litri pe zi. Astăzi are 600 de animale, din care 300 de vaci şi juninci, iar cantitatea pentru Danone s-a mărit la 6 tone de lapte pe zi. În timp, şi-a procurat material genetic de calitate, a adus juninci rasa Holstein Friza din Olanda, Germania şi Ungaria, iar materialul seminal şi l-a procurat din America şi Canada. Scump, dar a meritat. O junincă costă între 1.400 şi 2.000 de euro, investiţia trebuie să se amortizeze în cursul primei lactaţii, adică când vaca are 2-2,5 ani. Producţia medie este de 7.300-7.500 de litri pe vacă, destul de mult pentru România şi chiar pentru această parte a Europei, dar are şi animele care au dat chiar şi 9.000 de litri.

Pe laptele STAS ia 1,15 lei pe litru, foarte puţin dacă ţinem cont de investiţiile făcute şi de costuri, susţine Şerban. Se ajunge în final pe la 1,35 lei pe litru datorită calităţii laptelui, ceea ce îi permite atingerea unei rate mici de profit, pe care o foloseşte în general pentru realizarea de investiţii.

În 2006 s-a decis să acceseze programul SAPARD pentru a putea să modernizeze ferma, astfel încât să dispună de adăposturi care să corespundă cerinţelor de bunăstare a animalelor, igiena laptelui, confort etc, potrivit normelor europene, şi care să-i permită atingerea producţiei maxime pe cap de animal. Proiectul în valoare de 1,7 mil. de euro a fost demarat în 2006 şi finalizat în 2008. În 2008 a mai făcut un grajd din fonduri proprii de astă dată. Nu a apelat la tehnologia tradiţională, acum la modă sunt grajdurile din lemn sau structură metalică, în plus şi mai ieftine, afirmă Şerban. Fermierul din Călăraşi nu este singurul care are astfel de grajduri în România, între timp au mai făcut şi alţii. Grajdurile sunt cu patru pereţi, iar pe lateral au o folie pentru închidere şi deschidere, în funcţie de temperatura de afară, astfel încât înăuntru să fie o temperatură optimă pentru animale, care suferă în general la căldură.

De altfel, aceasta este şi explicaţia pentru producţiile mai mici din cursul verii. Şerban a rezolvat problema odată cu aducerea unor ventilatoare care alungă arşiţa şi fac temperatura suportabilă. Nici calitativ nu sunt mari schimbări, deşi în mod normal vara laptele este mai slab în grăsime. Şerban foloseşte un furaj unic în tot cursul anului, iar laptele se menţine aproape la aceeaşi parametri în anotimpuri diferite. Mulsul se face mecanic, după care laptele ajunge în tancul de răcire, care are o capacitate de circa 9.200 de litri, fără să ia contact cu aerul. Pe la prânz vine şi maşina de la Danone, laptele este aspirat cu pompe speciale din tanc, luând astfel drumul spre procesare.

In ciuda dificultăţilor, a crizei mondiale, fermierul nu renunţă la planurile de investiţii, vrea să crească numărul de aninale, să ajungă în 2011 la 450 de vaci la muls, cam atât permite capacitatea actuală a fermei. Tot atunci ar trebui să-şi permită să vândă anual 100-150 de juninci, care să reprezinte un venit suplimentar la bugetul fermei, dar şi embrioni, al căror preţ ajunge la 250 de dolari.

În prezent, mai vinde şi carne la procesatori, la tăuraşi kilogramul în viu este de 4-,4,5 de lei, în creştere uşoară faţă de anul trecut, când nivelul era de 4-4,2 lei. Şi cererea este pe un trend ascendent.

‘’La tăuraşi profitul este foarte mic dacă ar fi să cumperi furajele, noi obţinem un oarecare profit, pentru că asigurăm hrana din surse proprii. Lumea nu prea face investiţii în dezvoltare, pentru că preţul la carnea de vită este mic. Alta ar fi situaţia dacă şi la noi carnea s-ar vinde cu 2 euro pe kilogram, cum se întâmplă în afară‘’, afirmă agricultorul.
Hrana animalelor şi-o asigură din surse proprii, respectiv circa 20% din producţia vegetală obţinută. Este o soluţie, mai ales în anii în care preţurile o iau razna. În 2009 a pierdut circa un milliard de dolari, raportat la 2008 din cauza scăderii preţurilor.

Anomalia subvenţiilor

Că România este ţara tuturor posibilităţilor o dovedeşte şi ceea ce se întâmplă cu subvenţiile. Dacă cumva te hotărăşti să faci o fermă de vaci, după toate regulile europene, pur şi simplu nu poţi să primeşti ajutorul pentru că autorităţile române nu iau în calcul la plată decât efectivele care existau la nivelul anului 2008. Nu contează că acestea nu mai există, că proprietarul a murit sau că a renunţat la afacere, că ai trei vaci sau o sută.

Banii în sumă de vreo 570 de lei vin în continuare şi vor veni până când, doar bunul Dumnezeu ştie. Dacă cineva îşi măreşte efectivul sau îşi face o fermă de la zero, nimeni nu-l bagă în seamă, deoarece, după cum arată legea, nu era luat în evidenţă în 2008, dar cum putea să fie? Aceasta să fie oare explicaţia sau nu cumva autorităţile române se tem că mai marii de la Bruxelles descoperă anomalia şi penalizează România? Poate aşa se şi explică de ce sectorul creşterii vacilor pentru lapte a rămas oarecum în urmă comparativ cu cel avicol sau suin.

Au venit cei drept nume mari din afară în ultima vreme, gen Lactalis sau Tnuva, dar pe partea de procesare. Rămâne valabilă însă şi întrebarea dacă mai trebuie dat ajutorul fermierilor care au doar câteva vaci şi care nu fac investiţii, nu contribuie la dezvoltarea sectorului. În mod sigur, lista trebuie revizuită, oricare ar fi formula. Până una-alta, per total, efectivele de animale la nivelul întregii ţări sunt în scădere, iar perspectivele nu par încurajatoare. Dacă şi banii ar veni şi la timp, atunci fermierii n-ar mai avea de ce să se plângă. Din păcate întârzierile sunt de ordinul lunilor, iar valoarea banilor scade, pentru că între timp materia primă se scumpeşte.

Ce strategie ar trebui abordată pentru a face viabilă agricultura românească? În primul rând ar trebui să se stabilească culturile adecvate pe zone şi pentru care se dau subvenţii, să se stabilizeze producţia vegetală prin punerea la punct a unui sistem de irigaţii funcţional şi să fie creat consumatorul pentru producţia vegetală, susţine Şerban. Nu trebuie uitată dezvoltarea pe orizontală, adică industriile conexe (îngrăşăminte, utilaje agricole şi cea alimentară).

‘’Ne văităm că ne pleacă oamenii din ţară. Este destul de muncă şi la noi, de exemplu la infrastructură‘’, susţine fermierul.

Şerban nu se omoară cu politica, dar mărturiseşte că schimbările îngreunează treburile, pentru că un om instabil pe funcţie nu ia decizii, aşteaptă să vadă ce se întâmplă. Este optimist totuşi în privinţa afacerii proprii şi speră îca n 2010 să atingă, cel puţin, nivelul de anul trecut. Iar investiţiile ar trebui să înceapă să se vadă în profituri bunicele.

CV Nicuşor Şerban

– deţine compania Agroserv Mariuta
– lucrează circa 4.500 ha de teren agricol în judeţul Călăraşi
– deţine o fermă de vaci, cu o producţie zilnică de circa 6 tone de lapte
– are 32 de angajaţi
– a avut o cifră de afaceri de circa 10 mil. de lei (2,38 mil. euro) în 2009

Sursa: All about Money

Adauga un comentariu!

Nume (necesar)

Website


*

Editoriale din aceeasi categorie

Autor: Aciduzzul | 9 decembrie, 2017 | 0 comentarii | 444 vizualizari | 3 voturi

Cioturi de arbori cu circumferinta de peste 5 metri, ulei de motor ars, paraie distruse, buldozere si drujbe care ”canta” neincetat pe toate vaile de-a lungul raului Cerna. Asa se prezinta astazi Parcul National Domogled – Valea Cernei, cel mai mare din cele 13 din Romania. Padurile ramase neatinse, formate prin procese naturale dupa ultima […]

Autor: Aciduzzul | 29 iulie, 2017 | 0 comentarii | 342 vizualizari | 2 voturi

Publicatia AgroStandard lanseaza Studiul de piata „Top 600+ Cele mai mari Exploatatii Agricole din Romania”, prima analiza de acest fel realizata vreodata in Romania. Studiul a fost realizat urmare a solicitarilor venite din partea mediului de afaceri, data fiind absenta informatiilor oficiale cu privire la fondul funciar din tara noastra, precum si a lipsei unor […]

Autor: Aciduzzul | 13 septembrie, 2015 | 1 comentarii | 541 vizualizari | 4 voturi

Toata lumea vorbeste zilele acestea despre criza imigrantilor. Toti se intrec in teorii care mai de care mai fanteziste cu privire la cauzele si la solutiile pentru acesta “criza” si s-au format deja doua tabere cu pozitii antagonice pe marginea acestui subiect. Pe de-o parte gruparile nationaliste de pe tot cuprinsul Europei care intuiesc pericolul […]

Autor: Aciduzzul | 26 august, 2015 | 0 comentarii | 316 vizualizari | 3 voturi

Marius Serban Toata lumea asista (neputincioasa) zilele acestea la o adevarata invazie a emigrantilor din tarile arabe catre Europa, care a inceput brusc, suspect de brusc. Desi subiectul este intors pe toate partile de mainstream-media, nimeni nu spune de ce aceasta invazie se petrece tocmai acum. Pana la urma razboaiele din Siria, Irak, Libia, Afganistan […]

Autor: Aciduzzul | 15 martie, 2015 | 0 comentarii | 1415 vizualizari | 9 voturi

Cazul Darius Valcov este unul cat se poate de clar al triumfului neoliberalismului si al jafului institutionalizat practicat de mafiile transnationale, numite gratios, FMI, BM, UE, etc., in coloniile cocotiere pacificate, populate cu oi placide, spalate excesiv pe creier, cam cum este Romania. Pentru a intelege resorturile dupa care functioneaza institutia care a acaparat spatiul […]

Voturi
Vizualizari
Comentarii
23 Ian 2020 | 0 comentarii | 58 vizualizari | 3 voturi
23 Ian 2020 | 0 comentarii | 36 vizualizari | 3 voturi
23 Ian 2020 | 0 comentarii | 20 vizualizari | 3 voturi
23 Ian 2020 | 0 comentarii | 22 vizualizari | 2 voturi
23 Ian 2020 | 1 comentarii | 51 vizualizari | 2 voturi
»
23 Ian 2020 | 0 comentarii | 58 vizualizari | 3 voturi
»
23 Ian 2020 | 1 comentarii | 51 vizualizari | 2 voturi
»
23 Ian 2020 | 0 comentarii | 36 vizualizari | 3 voturi
»
23 Ian 2020 | 0 comentarii | 22 vizualizari | 2 voturi
»
23 Ian 2020 | 0 comentarii | 20 vizualizari | 3 voturi
Ofera o donatie
Dacă vrei să contribui și tu, poți dona aici:
fii aproape de noi
Conferinta_AGROstandard
PUB
web design profesionist
Red Moon Media
CAMPANII bp
Atitudine Contemporana
Televiziunea Copiilor
Le Pre
1984 George Orwell
Televiziunea Copiilor
piata BIO
alimente organice
internet manipulation techniques
Adauga banerul de partener Badpolitics pe site-ul tau bad politics
bad politics

2009 - 2020 © BadPolitics