Dan Tudor Enescu
Construirea formei a fost preocuparea majora a creatiei lui Klee, iar teoria formei elaborate de el (cu nenumarate capitole despre ritmurile si structurile cadentate, despre organism ca vointa si actualizare a miscarii, despre raporturile si miscarile cromatice, despre organizarea diversitatii in unitate, articulatia intregului figurative, teoria subiectiva a spatiului) il ajuta in alegerea elementelor plastice de relatie a formalului cu natura, care era realul care trebuia recreat. Preocuparea constanta a lui Klee a fost reprezentarea miscarii – cauza oricarei deveniri si originea formelor. Natura este privita “in totalitatea ei cosmica, ca un perpetuu dinamism, fara inceput si fara sfarsit.

“Ceea ce cauta artistul este sa dea esenta accidentului” (Paul Klee)

In lucrarea Rotatie, realizata in cerneala albastra si neagra in care compozitia sugereaza o galaxie aflata in miscarelenta in jurul unor puncte active, cu impusluri rotatorii centrifuge, autorul s-a eliberat de raporturile figurative pastrand posibile asemanari. Subiectul reprezentat pare a fi o floare, o femeie, o pisica, un om, un mar, un cerc.

Fizionomia este “o cristalizare” intr-un spatiu figurativ – abstract. Reprezentarea figurii umane nu mai este imitatia realului ci este un dat real care trece in ordine plastica cucerind noi dimensiuni intr-un ansamblu unitar, analog organismului viu.

“Un tablou care are ca obiect “omul gol” nu trebuie sa dea nastere figurii anatomiei umane, ci anatomiei tabloului” (Paul Klee)

Arta lui Klee este o arta metafizica. Ea pretinde o filozofie a aparentei si a realului, negand realitatea perceptiilor normale.

In lucrarile “Dansul copilului indoliat” (1922), “Copilul sortit suferintei” (1935), “Cantareata de opera comica” (1925), pot fi remarcate arabescurile si volutele, curbele si contracurbele care dau liniatura capului (si corpului) ca de papusi articulate sau in “Pieta” cu capul stilizat, simplificat, inclinat pe umerii descrisi cu o linie ondulata intr-o miscare, de asemenea, ondulata.

Pentru “Echilibristul”(1927), labilitatea partilor geometrice care-i compun fata imprima capului insemnele profesiunii insotind balansul formelor.

Paul Klee nu a fost preocupat doar de o interpretare psihologic – modern romantica sau numai de o interpretare fizionomico – psihologica a omului ci si de miscare si exprimarea trairilor sale in legatura cu ea, cu geneaza, ca in “Gandurile” (1917), unde totul este prins intr-un vartej haotic, sau “Intentie” (1938), unde miscarea devine concentrica.

Viata trista a unui copil este cuprinsa in fata acestuia ca un disc roz, cu trasaturile chipului stilizatre prin curbe fine, esentializand acel facies, ca si in “Demonie” (1939) – o fiinta hibrida compusa din cap si maini, adica un disc facial orizontal “de un negru amenintator” din care privesc “ochii fosforescenti, infricosati”.

Fata de lucrarea “Cap amenintator” (1905), stilizarea detaliilor capata o reformulare, avand o mare forta sugestiva.

In aceasta perioada, pe Klee il mai preocupa doar “trasatura fundamentala” a fetei. Artistul a inventat un nou limbaj de simboluri ca element hotarator al intaririi foreti expresiei artistice.

Cu sintagma cerc – figura suntem aproape de centrul acelei “form – denken (gandirea formelor), aproape de pozitia sa spirituala si de metoda sa de creatie.

Klee se confrunta cu forma geometrica care simbolizeaza universul: ovoidul pentru ca orice perceptie a cojii oului universal este pregatita de lumea vie care se afla in interiorul acestei forme. Cu ajutorul liniei, artistul cerceteaza aceasta dualitate si rasfrange asupra formei finite demersurile sale exploratoare.

“Pentru a arata omul asa cum este mi-ar fi trebuit o impletitura de linii complet derutanta. Rezultatul nu ar mai fi fost o prezentare pura a elementului, ci un amestec care nu ar mai fi permis intelegerea. De altfel, eu nu intentionez deloc sa arat omul asa cum este ci asa cum ar puteasa fie.” (Paul Klee)

In ceea ce priveste simbolistica, daca la Brancusi un oval putea fi completat cu trasaturile fizionomice ale figurii umane, la Paul Klee se manifesta necesitatea de exprimare prin cerc ca linie convexa decontur a chipului uman.

Este, de asemenea, de remarcat pasiunea artistului pentru linii fine, singulare sau in manunchiuri, drepte sau curbe cu trasee scurte sau lungi.

Inapoi la origine este motivul care reapare mereu in creatia pictorului marcat de tristete si “legat prin destin de “suferinta omenirii”.

Copilaria este mereu prezenta, astfel ca oamenii lui Klee poarta nostalgia acelei varste, cu capete rotunde sau cu forme apropiate si cu corpuri infantile.

Simbolurile formale ale lui Klee sunt simbioze ale formei exterioare si ale continutului interior “saturate de observarea realitatii si de viziunea descatusata”.

Din punct de vedere stilistic se desfasoara aici un proces de punere in valoare a unei forme arhetipale, Klee simtindu-se atras catre o forma matematica fundamentala. Artistul avea cultul elementului pur, cercul, pe care-l folosea in procesul constructiv al imaginii.

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

– Domnule profesor, omenirea a marcat, în acest an, împlinirea unui secolde la declanşarea Primului Război Mondial. Cum aţi caracteriza, în câteva cuvinte, acest sinistru al istoriei, care a provocat moartea a circa 17milioane de oameni? Sigur că, în esenţă, ne gândim la numărul de morţi şi la uriaşele distrugeri materiale. Dar, în ce priveşte […]

Oamenii pot să se vindece într-adevăr în biserici atunci când ating sfintele moaşte sau sanctuarele. Oamenii de ştiinţă din Petersburg au dovedit-o şi au descoperit şi mecanismul “material” al acestui fenomen divin. “O rugăciune este un remediu puternic”, spune Valeri Slezin, şeful Laboratorului de Neuropsihofiziologie al Institutului de Cercetare şi Dezvoltare Psihoneurologică Bekhterev din Petersburg […]

Ceea ce stim despre avangarda literara, artisica in general, este ca ea reprezinta factorul dinamic in miscarea artei, ca are rolul noului fata de vechi, ca este deschizatoare de drumuri, precursoare a artei viitorului, sondand noi cai de exprimare, impulsionand cursul literaturii, al artei, spre noi orizonturi, respingand traditia ca factor fosilizant, retrograd. Din acest […]

La sfarsitul anului trecut, Cotidianul a publicat poate cea mai completa sinteza a evenimentelor din decembrie 1989, realizata de unul dintre cei care a fost in miezul problemei. Noi am publicat prima parte, sub titlul: Decembrie 1989: Atacul Ungariei asupra Romaniei vazut de serviciile secrete romanesti (I). “Neorevizionismul ungar a devenit vârful de lance al […]