– Domnule profesor, omenirea a marcat, în acest an, împlinirea unui secolde la declanşarea Primului Război Mondial. Cum aţi caracteriza, în câteva cuvinte, acest sinistru al istoriei, care a provocat moartea a circa 17milioane de oameni?

Sigur că, în esenţă, ne gândim la numărul de morţi şi la uriaşele distrugeri materiale. Dar, în ce priveşte unele state, între care şi România, Primul Război Mondial a însemnat un fnal fericit, ca să mă exprim aşa, în sensul că, prin prăbuşirea celor două mari imperii – rus şi austro-ungar – s-au putut realiza unitatea naţională şi statul naţional unitar român – prin unirea Basarabiei, a Bucovinei şi Transilvaniei cu patria-mamă. citeste si comenteaza …

Oamenii pot să se vindece într-adevăr în biserici atunci când ating sfintele moaşte sau sanctuarele. Oamenii de ştiinţă din Petersburg au dovedit-o şi au descoperit şi mecanismul “material” al acestui fenomen divin. “O rugăciune este un remediu puternic”, spune Valeri Slezin, şeful Laboratorului de Neuropsihofiziologie al Institutului de Cercetare şi Dezvoltare Psihoneurologică Bekhterev din Petersburg . “Rugăciunea nu numai că reglează toate procesele din organismul uman, ea repară şi structura grav afectată a conştiinţei.” Profesorul Slezin a făcut ceva de necrezut – a masurat puterea rugăciunii. El a înregistrat electroencefalogramele unor călugări în timp ce se rugau şi a captat un fenomen neobişnuit – “stingerea” completă a cortexului cerebral. citeste si comenteaza …

Ceea ce stim despre avangarda literara, artisica in general, este ca ea reprezinta factorul dinamic in miscarea artei, ca are rolul noului fata de vechi, ca este deschizatoare de drumuri, precursoare a artei viitorului, sondand noi cai de exprimare, impulsionand cursul literaturii, al artei, spre noi orizonturi, respingand traditia ca factor fosilizant, retrograd. Din acest punct de vedere, Eminescu a fost un avangardist? El, care a innoit limbajul, in mod radical, dar care a fost si cel mai puternic glas de aparare a traditiei, a valorilor nationale, a operelor vechi, istorice! El a fost model de echilibru intre aceste doua directii, ba s-a opus stricatorilor de limba, falsilor cantareti, promotorilor prefacuti ai noului. Eminescu, un Shakespeare al romanilor, a visat un Teatru National „pe baze solide, vechi”. citeste si comenteaza …

La sfarsitul anului trecut, Cotidianul a publicat poate cea mai completa sinteza a evenimentelor din decembrie 1989, realizata de unul dintre cei care a fost in miezul problemei. Noi am publicat prima parte, sub titlul: Decembrie 1989: Atacul Ungariei asupra Romaniei vazut de serviciile secrete romanesti (I). “Neorevizionismul ungar a devenit vârful de lance al “reformarii” sistemului politic din România” cat si Decembrie 1989. Departamentul Securităţii Statului i-a furnizat lui Nicolae Ceauşescu toate informaţiile necesare înţelegerii cursului implacabil al evenimentelor. Cum Cotidianul are cititori din toate sferele decizionale si ale “societatii civile”, am asteptat, curiosi, reactia “expertilor”. Dar adevarurile publicate de generalul Aurel Rogojan in cinci episoade au fost ignorate de cei care apar in ele in adevarata lor lumina. citeste si comenteaza …

Anul trecut, dupa 3 ianuarie, pe fondul emotionantei iesiri din scena vietii a regizorului si actorului Sergiu Nicolaescu, s-au facut numeroase afirmatii hazardate. Nici acum, dupa ce a fost dat publicitatii adevaratul Testament al cineastului, in care este stipulata clar cererea sa de a fi inmormantat crestineste, nu se stie cine a dispus ca trupul lui Sergiu Nicolaescu sa fie incinerat, anulandu-i-se posibilitatea de mantuire aproape “pentru vecie”. Sora cineastului, Iolanda Nicolaescu, in accesele isterice televizate pe care le avea pe toate posturile cu apetenta la macabru si circ a afirmat – ceea ce se dovedeste azi a fi cu totul mincinos – ca Sergiu Nicolaescu si-a dorit sa fie “cremat” asemenea unchiului sau, Nicolae Cambrea. Asadar, chipurile, ar fi fost o “traditie de familie”. citeste si comenteaza …

De ce ii spun asa, Bişnistoreasa, persoanei numita Irina Margareta Nistor? Pentru ca si-a insusit fara rusine un eseu genial al lui D.I.Suchianu, faimosul critic de film, omul-spectacol, caruia i-a dedicat o brosura, Magistrul (2006), iar articolul respectiv, un eseu despre moarte, l-a introdus in aceasta fituica, fara sa specifice nicaieri ca ii apartine Magistrului, iar cititorii care nu stiu acest lucru, il considera al ei si raman trasniti cat de geniala este “critica noastra”?! De unde pana unde “critic”? Toata viata Bişnistoreasa a facut bisnita cu limba. Adica a fost traducatoare si le traducea la ureche lui Nicusor et co. filme americane, interzise pe piata romaneasca. Ea insasi a declarat in numeroase randuri ca traia din “afacerea” asta, castiga mai bine decat orice salariat din Romania. citeste si comenteaza …