La sfarsitul anului trecut, Cotidianul a publicat poate cea mai completa sinteza a evenimentelor din decembrie 1989, realizata de unul dintre cei care a fost in miezul problemei. Noi am publicat prima parte, sub titlul: Decembrie 1989: Atacul Ungariei asupra Romaniei vazut de serviciile secrete romanesti (I). “Neorevizionismul ungar a devenit vârful de lance al “reformarii” sistemului politic din România” cat si Decembrie 1989. Departamentul Securităţii Statului i-a furnizat lui Nicolae Ceauşescu toate informaţiile necesare înţelegerii cursului implacabil al evenimentelor. Cum Cotidianul are cititori din toate sferele decizionale si ale “societatii civile”, am asteptat, curiosi, reactia “expertilor”. Dar adevarurile publicate de generalul Aurel Rogojan in cinci episoade au fost ignorate de cei care apar in ele in adevarata lor lumina. citeste si comenteaza …

“Catarii de la Paltinis”… “işi petrec găunoasa lor existenţă întru superficialitate, eseistică, literatură şi alte diverse forme de amăgire” – Parintele Nicolae Steinhardt. Spalatoreasa lui Dinescu si a agentilor KGB din GDS in general, Mirela Corlatan, mai tranteste o “bomba”: un interviu fasait cu succesorul lui Silviu Brucan la sefia neo-kominternului, Andrei Plesu, mare “garant moral” al “Comitetului de Incredere” al Fundatiei “Dinu Patriciu”, in tandem cu parasitul Petre Roman, si ayatollah fondator al Colegiului “Noua Europa”, subnumit “Colegiul Invizibil”. Punct cu punct, spalatoreasca parasutata din “Centrala Iasi” si ajunsa pe caile serviciilor sub poala lui Tismaneanu la EvZ, incearca, in van, sa dea cu inalbitor de rufe citeste si comenteaza …

Disidenţa în cultura, între mit şi adevăr. Despre o aşa-zisa elita culturala românească, autodeclarată ca atare, fireşte, a început sa se vorbească pe la sfârşitul anilor ’70. Principalii ei protagonişti au fost Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu, care, la data aceea, culmea ridicolului!, nici nu aveau operă. Jurnalul de la Păltiniş de Gabriel Liiceanu va vedea lumina tiparului în 1983, iar Minima moralia (cu un titlu furat) de Andrei Pleşu va putea fi citita abia în 1988. Pana atunci, băieţii mai publicaseră o prefaţă la un album, un epistolar, ceea ce presupune numai un efort de transcriere, introduceri de câteva pagini la opera altora şi nişte studii subţiri ca lama de ras citeste si comenteaza …