Intr-o dimineata, stapanitorul unei cetati fu trezit de niste strigate care se auzeau din piata: „Hai la mere! Mere dulci cum n-ati mai gustat!”. Ridicandu-se indispus din pat si privind pe fereastra, vazu un targovet ce vindea, intr-adevar, mere, inconjurat de o multime de musterii. „Trebuie sa fie tare bune merele alea”, isi spuse mai-marele cetatii si, facandu-i-se pofta, il chema pe primul sau… sfetnic si ii porunci: „Ia cinci galbeni si mergi in piata sa cumperi mere de la targovetul acela”. Primul sfetnic il chema pe paharnic si ii spuse: „Uite patru galbeni, du-te si cumpara mere”. Paharnicul se adresa, la randul sau, stolnicului: „Poftim trei galbeni, de care sa cumperi mere de la targovetul acela”. Stolnicul il chema pe primul strajer citeste si comenteaza …

Atunci cand se vorbeste despre asasini economici, atentia presei, si implicit a publicului larg este indreptata catre factorii externi, adesea vazuti ca o forta implacabila. Mai ales de la “Asasinii economici” ai lui John Perkins incoace. Cel mai concludent caz este cel al bietului Jeffrey Franks de la FMI pripasit si el pe aici dupa ce a pus pe butuci economia Argentinei. Termenii in care presa mainstream, de cele mai multe ori spalata pe creier sau, pur si simplu, inculta, trateaza acest subiect marseaza intodeauna pe dihotomia: ei (asasinii economici) – noi (poporul roman). Intodeauna, in mintea lor, intre cele doua entitati se da o lupta, de multe ori de proportii epice, in functie de mogul, de publicul tinta si de tirajul ziarului. citeste si comenteaza …