Ceea ce stim despre avangarda literara, artisica in general, este ca ea reprezinta factorul dinamic in miscarea artei, ca are rolul noului fata de vechi, ca este deschizatoare de drumuri, precursoare a artei viitorului, sondand noi cai de exprimare, impulsionand cursul literaturii, al artei, spre noi orizonturi, respingand traditia ca factor fosilizant, retrograd. Din acest punct de vedere, Eminescu a fost un avangardist? El, care a innoit limbajul, in mod radical, dar care a fost si cel mai puternic glas de aparare a traditiei, a valorilor nationale, a operelor vechi, istorice! El a fost model de echilibru intre aceste doua directii, ba s-a opus stricatorilor de limba, falsilor cantareti, promotorilor prefacuti ai noului. Eminescu, un Shakespeare al romanilor, a visat un Teatru National „pe baze solide, vechi”. citeste si comenteaza …