La Posta Redactiei au inceput sa curga opinii despre Business Standard…read this…enjoy

Freciu Da Disk
M-am angajat la Business Standard in urma cu patru ani, intr-o perioada in care Ziarul Financiar era citit asiduu doar datorita unor fonturi-minune care manipulau cititorii, drept pentru care, ziarul nostru era pe primul loc in clasamentul publicatiilor de business, chiar daca era scris “in orb”. Am trait atunci niste momente extraordinare, eram toti frenetici, dadeam mii de exclusivitati, faceam proiecte speciale, ne citeam unul altuia materialele si eram atat de multumiti de munca noastra ca nici nu voiam sa iesim pe piata, din gelozie pe cei care ar fi putut sa ne murdareasca intimitatea noastra profesionala, citindu-ne articolele.

Dupa miliarde de rugaminti fierbinti din partea oamenilor de business si din media, am iesit totusi pe tarabe dupa un timp si am reusit performanta notabila ca in numai doi ani sa ajungem pe locul doi in topul ziarelor de business din Romania, intr-o competitie foarte dura de altfel, cu acelasi Ziar Financiar, ca altfel
nu-i putem spune.

Fiind o fire sensibila, criteriu fara care nu as fi fost cooptat in echipa Business Standard, nu pot sa nu imi amintesc cu nostalgie si cu lacrimi in ochi de unele momente memorabile din acesti doi ani, in care am urcat asiduu pe podiumul cu doua trepte, momente pe care tin sa le impartasesc, pe scurt, si cu dumneavoastra.

Sedintele de sumar

Principalul regret al reporterilor Business Standard a fost mereu acela ca ziarul are doar o singura prima pagina si nu trei sau patru, deoarece, zilnic, dar absolut zilnic, fiecare din ei avea exclusivitati extraordinare, care puteau figura in dechidere.

Cu toate acestea, la sedintele de sumar, redactorul-sef desfiinta, rabdator, fiecare subiect de pe fiecare pagina, indicand cu precizie cum trebuie tratat in realitate, cine mai trebuie sunat pentru completari, explicand la final ca de fapt, in locul acelui subiect trebuie sa apara un altul, pe care cu generozitate il propunea chiar el.

Editorii dadeau automat din cap, reflex normal al unei coloane vertebrale puternice, se intorceau la reporteri si le reprosau increderea pe care o avusesera in ei, desi nu cunoasteau mare lucru despre subiectul care le fusese prezentat si pe care, la randul lor, il prezentasera sefului in sedinta. Din acest moment, scrierea ziarului si trimiterea in tipar devenea o
simpla formalitate.

Duminicile

Business Standard a fost mult timp un exemplu pentru faptul ca reporterii de aici renuntasera la orice fel de prietenii, neveste, hobby-uri sau timp liber pentru a participa la ridicarea ziarului chiar si duminica.

Fara exceptie, in fiecare duminica la ora 10.00, toata lumea era in redactie si fuma pana la orele 15.00, cand redactorul-sef se gandea la un subiect comun, la care trebuia sa participe toata lumea si care presupunea datul de telefoane catre “principalii jucatori din business”, de tipul, citez din memorie, Patriciu, Porumboiu, Tiriac etc..

In acel moment, entuziasmul redactorilor era nemarginit, fiecare dorind sa isi stranga relatiile cu sursele lor si cum sa faci acest lucru daca nu ii scoli pe oameni, duminica, la ora trei dupa-amiaza, de la masa in familie sau din somnul de frumusete, pentru a-I intreba ce parere au ei despre nu stiu ce afirmatie a nu stiu caruia?

Managerii de top erau de-a dreptul incantati, intr-o dumin m-a sunat Tiriac si mi-a spus :
“Credeam că nu mă mai sunaţi, mai că îmi venea să ma culc la prânz. Despre ce vreţi să îmi dau cu părerea, despre piaţa auto sau cea imobiliară?”

Evident, existau si cazuri de frustrare, ale celora care desi sunau, nu li se publicau declaratiile in ziar, cazuri din fericire ignorate.

Amenzi si prime

Pentru asigurarea unei transparente depline, redactorul-sef a decis la un moment ca amenzile si primele acordate reporterilor, presupun ca pentru performantele sau contra-performantele lor, nu ni s-a spus niciodata, sa fie facute publice in fiecare luna.

Dupa ce acestea au fost publicate timp de doua luni, s-a renuntat la acest demers, in mod firesc, deoarece toata lumea stia deja catre cine vor fi directionate primele din acel moment.

ZF versus BS

Unul din lucrurile pe care le mai regret si acum, dupa opt ani de cand nu mai lucrez la acest ziar, este corectitudinea sefilor.

Nu pot sa imi iert nici acum inconstienta de a ma fi lasat pe-o ureche dupa saptamani in care dadeam exclusivitati pe care ZF-ul nici nu le mirosea, pentru ca, din cand in cand, sa fiu chemat la raport pentro o stire pe care o ratasem.

Desi ma imbujoram de rusine si de frustrare ca principalul meu concurent mi-o luase inainte, cearta avea efecte foarte benefice asupra mea, deoarece ma indarjea si mai tare sa caut subiecte exclusive, fapt care desi nu era remarcat de sefi, mult prea ocupati de strategiile de intarire a layout-ului ziarului, era macar apreciat de omologii mei din presa.

Brefe si main-uri

Ascensiunea fulminanta a Business Standard a fost determinata si de flexibilitatea politicii editoriale.

Impulsionat de parintescul indemn“Ba, chief, daca spunem ca nu putem, ne lasam de presa!”, cu care mama a reusit dupa multi ani sa ma convinga sa imi fac temele la geografie, un main de ziar la care lucrasei deja patru ore se transforma brusc intr-o brefa. Si invers.

In ce piata sunam?

Mi-aduc aminte de doua sau trei cazuri in care nu aveam main de ziar, desi mi se pare ca aceste zile au coincis cu Pastele, Craciunul sau chiar cu week-end-ul.

In aceste situatii, nimeni nu intra in panica si se decidea, calm, realizarea unui subiect comun pe toata redactia, in care ni se cerea “sa sunam in piata ca sa vorbim cu marii jucatori”.

Si acum, dupa ani de zile, cand ma cert cu prietena mea sau cand intru in depresie, mi-a duc aminte de situatiile acelea critice si am tendinta sa sun in piata ca sa imi rezolv problemele. Singurele mele dileme, sunt legate de locul in care sa sun : in Piata Matache sau in Piata Sudului ?

Hai, gata, ca deja m-am enervat !

Marius Șerban Odată cu intrarea într-o nouă stare de criză, după ce tocmai am ieșit din una de alertă, pentru că, nu-i așa, starea de continuă criză este singura formulă prin care mai poate fi controlată cât de cât o populație debusolată, anomizată, se vântură tot felul de versiuni de proiecte de lege, prin care, […]

Legea vaccinarii obligatorii a fost adoptata in UNANIMITATATE in comisia de santate din Camera Deputatilor. Adica au votat-o toate “partidele” politice, fara exceptie! Chiar daca au fost aduse sute de amendamente fata de varianta adoptata acum doi ani de Senat, ce sa vezi, s-a pastrat neatins un articol, cu ginion, articolul 13 care prevede la […]

Niciodata in intreaga sa istorie statul si poporul roman, atat cat a mai ramas, nu au fost atat de aprope de extinctie ca acum. Practic, acum se joaca viitorul Romaniei intr-un context politic international extrem de nefavorabil. Lipsa de reactie inseamna acum, pur si simplu, extinctie! Practic, toate partidele, cu exceptia Partidului Noua Romanie (PNR) […]

Partidul Noua Romanie (PNR) considera ca Justitia din Romania este una dintre cele mai corupte institutii publice, fapt confirmat de sondajele de opinie, deciziile contradictorii si arbitrare ale magistratilor avand repercursiuni catastrofale asupra oamenilor si decredibilizand semnificativ statul roman, si asa in disoulutie. PNR sustine cu tarie o lege prin care magistratii sa fie trasi […]

Partidul Noua Romanie (PNR), sustinut de Miscarea Civica Frontul Alfa, sustine ca este o problema de siguranta nationala, in contextul crizei economice fara precedent care va lovi Romania, confiscarea averilor ilicite, investigarea surselor averii afisate, cu precadere pentru demnitari si functionarii publici, audit pentru verificarea datoriei publice a Romaniei, reintroducerea pedepsei cu moartea si majorarea […]