Mai multi istorici ne semnealaza un nou grav atentat la Istoria Nationala, care vine in completarea Raportului Tismaneanu. Este vorba de “Raportul Patapievici” asupra istoriei Romaniei, in care se afirma, printre alte enormitati: “Aceasta pentru ca Romaania, unul dintre cele mai tinere state ale Europei actuale, nascut din Unirea de la 1859 (a Moldovei si Tarii Romanesti) si din Marea Unire de la 1918 (realizata prin aderarea Transilvaniei), nu fusese niciodata pana atunci o Natiune, ci mai degraba un mozaic de civilizatii, de populatii, de culturi si de etnii care au invatat sa traiasca impreuna, sa dialogheze, sa faca comert, si, mai presus de toate, sa isi construiasca o limba si o constiinta comune in timp ce erau supuse, de-a lungul secolelor, predominantei politice a uneia sau alteia dintre marile puteri vecine.”

Personajul caruia Institutul Cultural Roman i-a incredintat falsificarea istoriei Romaniei la nivel international este un elvetian de origine poloneza, pe numele sau Laurent Chrzanovski (sursa: Rotary Club).

Afacerea rescrierii istoriei nationale in stil maghiaro-bolsevic este impachetata intre copertile unui volum de lux cu titlul “Romania Medievala” si a costat pana acum circa un milioan de euro (1.000.000 Euro). Costurile se vor ridica insa la 7 milioane de euro (ati citit bine) pentru ca implica si o serie de expozitii internationale, realizate de MAE si ICR sub patronajul Presedintiei Romaniei. Sau cel putin asa isi propun Baconsky si Patapievici.

Mai mult, suntem amenintati de fizicianul de renume mondial din fruntea ICR ca exista si o continuare: Dintre proiectele noi pe care ICR le pregateste, Patapievici a mentionat pentru Mediafax o expozitie pe tema “Romania medievala”, care sa fie prezentata in strainatate.

Acest proiect face parte dintr-un ciclu care mai cuprinde si “Romaania neolitica”, expozitie prezentata cu un an in urma in Elvetia si Belgia, si “Romaania moderna”, proiect ce ar putea fi realizat peste doi ani.

Cristian Negrea, unul dintre istoricii portalului Ziaristi Online afirma: “Trebuie sa ia atitudine in primul rand istoricii si comunitatea stiintifica, care ar trebui sa desfiinteze aceasta brosura de prezentare. Ceea ce mi se pare mai grav este faptul ca toate aceste lucruri sunt scrise pe banii contribuabilului roman, este ca si cum romanul plateste sa i se desfiinteze si mutileze istoria. Iar referitor la cliseul cu vechimea Romaniei, cum ca nu ar exista decat de la 1859, chiar aplicand aceasta falsa teorie conform careia vechimea este data de denumirea statului, Romania ar fi mai veche decat Italia (denumire aparuta la 1861) sau Germania (1871), fara a mai vorbi de alte state ca si Cehia sau Belgia.”

Va prezentam mai jos atat prefetele “lucrarii”, semnate de Patapievici si seful M.A.E. Baconsky, cat si o recenzie a volumului in patru limbi care continua “opera” “Raportului Tismaneanu” de mistificare a istoriei Romaniei. Toate aceste grozavii se petrec “sub inaltul patronaj al Presedintelui Romaaniei”, dupa cum sta inscris pe “Raportul Patapievici” asupr anatiunii romane.

Istoricul Emilia Corbu:
,,ROMAANIA MEDIEVALA,,- UN SCANDAL IN DEVENIRE

Vestea buna

Institutul Cultural Roman deruleaza un proiect pretios (estimat la 7 milioane euro) considerat proiect de prioritate nationala si chiar necesar de vreme ce vizeaza imaginea Romaaniei in strainatate prin valorile istoriei sale.

“Romania Medievala,, se doreste a fi o expozitie itineranta de circa 1300 de piese din secolele V-XV, un chip istoric, o carte de vizita destinata Europei.

Directorul proiectului este un elvetian, prieten al Romaaniei, Laurent Chrzanovski.

Vestea proasta

Anul trecut s-a publicat, intr-o editie de lux, prezentarea proiectului, in doua volume. Primul cuprinde, tradus in trei limbi de circulatie, un text de 30 de pagini prezentaand partea teoretica a proiectului, ideile, teoriile, conceptele care stau la baza lui. Al doilea volum prezinta planuri, fotografii, piese arheologice, adica partea grafica, realizata cu sprijinul mai multor institutii din tara care au trimis materiale grafice si carora li se aduce multumiri, etc.

Aceasta carte a aparut astfel cu trei ani inaintea deschiderii expozitiei care va avea loc in 2013. Deci, paana una-alta, proiectul are un text de 30 de pagini si niste imagini adunate din toata tara.

Textuletul e prefatat de Theodor Baconsky, ministru de externe si Horia Roman Patapievici, director ICR.

Ei bine, dragii mei, trebuie sa va spun ca textul de prezentare a proiectului realizeaza o performanta incredibila, aceea de a scoate din cosul de gunoi al istoriei teoria lui Roesler publicata in Tratatul de istorie din 1960, de a o ambala in istoria migratiilor si de a o prezenta drept istorie a romaanilor, din care, ati ghicit, romaanii lipsesc. Si facatura asta a fost publicata in trei limbi de circulatie, in editie de lux, sub inaltul patronaj al presedintelui Romaaniei.

Unde e scandalul?

In prezentarea evului mediu-timpuriu, mai precis, secolele V-XI.

In tot, dar mai ales in partea teoretica, un amestec Molotov de doar patru pagini (p. 9-13) care arunca in aer prin impostura si amatorism un mileniu de istorie. Si ca sa ne intre bine in cap, textul se repeta intr-o forma detaliata si la pag. 17-23. Pe scurt, acuz:

1) Perspectiva unilaterala si tendentioasa.

Istoria medievala a Romaaniei desfasurata pe parcursul a mai mult de o mie de ani, poate fi privita plenar (adica social, economic, cultural, politic) sau unilateral. Istoricii romaani o trateaza plenar, racordaandu-si intotdeauna studiile la context si la intreg.

Autorii proiectului ,,Romaania medievala, au ales o perspectiva unilaterala, doar politica, si nici aceea in totalitate ci doar migratiile, colonizarile si ocupatiile temporare. Asa ca, au insirat 17 populatii ca participante la istoria medievala a Romaniei: sarmati, alani, avari, huni, goti, vizigoti, ostrogoti, gepizi, lombarzi, maghiari, bulgari, pecenegi, cumani, mongoli, saxoni, secui, otomani. Pentru fiecare se face o scurta descriere. Asa ca pentru elementul romaanesc nu mai este loc. Despre dacii liberi se spune foarte putin si doar despre migratia unora in Europa. Despre geti nu se scoate o vorba, desi teritoriile locuite de ei au ramas in mare parte libere, neincluse in provincia romana.

2) Nu se face precizarea ca aceste migratii au afectat doar anumite segmente de timp si doar anumite regiuni, unele aflate in afara Romaaniei de azi si ca au avut doar un efect colateral.

3) Desi o buna parte din piesele viitoarei expozitii provin din cercetari arheologice, nu se face nici o referire la cele caateva sute de asezari si necropole medieval-timpurii cartate in Romaania, dintre care 200 cercetate partial sau integral. Sunt promovate insa opinii si teorii din anii 1960, lipsite azi de orice fundament stiintific cum ar fi:

a) Extinderea Primului Tarat Bulgar paana la Carpati, de o parte si alta a Dunarii.
b)Sinteza romaano-slava din secolele IX-XI.
c) Crestinarea regiunilor nord-dunarene de catre bulgari.

Aceste baliverne lansate prin 1960 sunt azi de raasul specialistilor. Din nefericire, ei nu au fost consultati si europenii le vor lua de bune. ,,Saangele apa nu se face ,, asa ca Chrzanovsky l-a promovat pe Roesler.

4)Textul abunda in confuzii istorice din care unele grave. De pilda:

a) Se confunda termenul de,, natiune,, sinonim cu cel de etnie sau popor cu acela de ,,stat national,,. Si un copil de gimnaziu stie ca statele nationale europene au fost constituite la inceputul secolului XX, deci sunt tinere, insa natiunile lor au o vechime milenara. Chiar de aceea se numesc nationale, ca sunt constituite pe baza principiului national. Nu statul a creat natiunea, ci natiunea creeaza statul.

Doar ca autorul proiectului scrie negru pe alb:

,,La toate acestea se adauga o enigma filologica si istorica de anvergura, care consta in faptul ca aceasta tara, care nu s-a constituit decaat foarte recent ca natiune… a reusit sa isi faureasca o limba si o identitate proprie.,,(p.9). Ati citit bine! Si nerozia e scrisa sub patronajul presedintelui Romaaniei.
Se confunda Dunarea de Jos cu Nordul Marii Negre.

b) Se mai scrie la p. 19 ca maghiarii au migrat catre Pannonia din apropierea Dunarii de Jos. In acceptiunea europeana Dunarea de Jos sau Inferioara tine de la Bazias la Sulina. Adica, ungurii au migrat din Tara Romaaneasca? A auzit vreodata autorul de Atelkuz, aflat la Nordul Marii Negre?

c) Gasim datari gresite si teritorii atribuite aiurea.

Scrie ca la sf. secolului al VII-lea teritoriul actualei Romaanii era impartit intre pecenegi, bulgari si maghiari. Este o minciuna sfruntata. La acea vreme cele trei popoare erau antrenate in Imperiul Khazar de care autorul nu scoate o vorbulita. Un trib bulgar de 20000 oameni ajunge d-abia la 684 in Onglos, trece in Imperiul Bizantin si se aseaza in Tracia. Ataata tot!

Spune ca avarii au primit de la bizantini sarcina de a supune ,,intregul spatiu balcano-danubian si Balcanii,,. O mare balarie! A auzit vreodata impostorul de razboaiele bizantino-avare? Si ca una dintre batalii a fost pierduta tocmai datorita strigatului ,,Torna, torna, fratre,, interpretat ca o retragere, in sensul ,,Intoarcete, intoarcete, frate!,, primele cuvinte romaanesti mentionate de istorie. Cine erau cei din armata bizantina care vorbeau si intelegeau romaaneste si luptau impotriva avarilor, domnule Chrzanovsky? Care din cei 17 migratori cu care umpli tu istoria medievala a Romaaniei?

d) Nu se cunosc termeni consacrati in literatura de specialitate. Astfel Scaunul patriarhal al Constantinopolului, unul din pilonii importanti ai Ordodoxiei devine Marea Biserica din Constantinopol. (p.23).

Transilvania e prezentata drept provincie politica a regatului Ungariei. Ati auzit vreodata termenul de ,,provincie politica,,? Eu il aud prima data acum.Provincia este fie o regiune determinata istoric,fie una delimitata administrativ. Ce inseamna provincie politica?

Ma opresc aici cu criticile. In defintiv, greselile, erorile, confuziile sunt mult mai multe, inclusiv dezacorduri gramaticale.

Textul cuprins in acest volum nu se ridica nici macar la nivelul unui referat de seminar din timpul studentiei mele. Nu are nici o baza stiintifica. E o viziune personala a cuiva, din nenorocire, prezentata lumii intregi.

Un raspuns adecvat la o asa nerozie ar insemna zeci de pagini. Nu am timp de asa ceva.

Le pun autorilor o singura intrebare. Migratorii pe care ii vaantura ei ca fiind ,,Romania medievala,, aveau o cultura de stepa. Romania are doar 30% stepa. Restul de 70% sunt munti si dealuri. Unde este populatia care a locuit 70 % din teritoriul Romaaniei? Elvetianul Chrzanovsky ale carei legaturi cu Moscova sunt cunoscute ar fi trebuit sa stie ca acolo exista un departament de studiere a culturii stepelor.

Daca literatura de specialitate romaneasca ii pica greu, ii recomand sa parcurga bogata si documentata bibliografie rusa care, il asigur eu, a depasit de mult viziunile inguste ale anilor 60.Asa cum cercetarile arheologice din ultimii 50 de ani au dovedit de mult falsitatea teoriilor istorice aduse de tancurile de ocupatie sovietica.

Concluzie

1) ICR continua sa arunce sume fabuloase in proiecte paduchioase. Cred ca doar demiterea grabnica a lui Patapievici ne mai poate scapa de proiectele scandaloase alese parca sa ne compromita definitiv ca natiune, cultura, stat. In definitiv, cine este acest individ?
2) Astept opiniile voastre dupa ce veti citi, mai jos, prima parte a textului de prezentare de care am facut vorbire. In definitiv, e publicat de banii nostri. Cititi si va ingroziti!

Un extras de groaza din preambulul lucrarii si prefetele celor doi colegi de GDS:

CITITI SI VA INGROZITI!
EUROPA VAZUTA IN OGLINDA SAU COMORILE MEDIEVALE ALE ROMAANIEI

Marea expozitie internationala aflata in curs de pregatire la initiativa Institutului Cultural Romaan, care a declarat-o proiect national prioritar, isi propune sa ofere publicului european mai mult decaat prezentarea unei natiuni prin intermediul patrimoniului sau cultural. Ea isi propune sa dezvaluie, prin prisma descoperirilor realizate pe teritoriul actualei Romaanii, bogatia arheologica si istorica a intregului nostru continent.

Putine tari au un trecut istoric ataat de complex si diversificat ca acela al Romaaniei. Aceasta pentru ca Romania, unul dintre cele mai tinere state ale Europei actuale, nascut din Unirea de la 1859 (a Moldovei si Tarii Romanesti) si din Marea Unire de la 1918 (realizata prin aderarea Transilvaniei), nu fusese niciodata paana atunci o Natiune, ci mai degraba un mozaic de civilizatii, de populatii, de culturi si de etnii care au invatat sa traiasca impreuna, sa dialogheze, sa faca comert, si, mai presus de toate, sa isi construiasca o limba si o constiinta comune in timp ce erau supuse, de-a lungul secolelor, predominantei politice a uneia sau alteia dintre marile puteri vecine.

In timp ce numerosi istorici se straduiesc in zadar sa gaseasca „leaganele” sau „parintii fondatori” ai Europei post-romane, Romania este cu siguranta spatiul in care poate fi detectata, cu cea mai mare claritate, prezenta suprapusa a aproape tuturor straturilor umane care constituie istoria continentala sau chiar euro-asiatica.

Fie aflate in trecere peste teritoriul Romaniei, fie asezate intr-o maniera mai durabila, cea mai mare parte a culturilor post-romane ale continentului nostru au lasat aici urme vizibile, aceleasi care pot fi detectate in regiunile lor de provenienta, de tranzit sau de destinatie finala.

Suprapuse populatiilor indigene si culturii greco-romane, care, impreuna cu crestinismul, au pus bazele „teritoriului/pamaantului european”, aceste culturi, impreuna cu patrimoniul lor, sunt purtatoarele germenilor fondatori a ceea ce Georges Duby definea ca fiind „civilizatia Europei medievale”.
Secol dupa secol, teritoriul romaanesc a devenit, mutatis mutandis, un mozaic viu, aflat intr-o continua miscare; orice european, mult dincolo de aria Balcanilor si de „Mitteleuropa”, va putea gasi aici urme ale propriului sau patrimoniu istoric.

La toate acestea se adauga o enigma filologica si istorica de anvergura, care consta in faptul ca aceasta tara, care nu s-a constituit decaat foarte recent ca natiune, a reusit, in pofida suzeranitatii straine la care partile sale componente au fost supuse timp indelungat, sa isi faureasca o limba si o identitate proprie, de „insula de latinitate” in mijlocul unei lumi slave, ea insasi supusa dominatiei germane si maghiare in nord, bizantine si otomane in sud.

Colegii nostri, in capitolele care vor urma, vor face o sinteza a istoriei teritoriilor romaanesti si a diversitatii lor culturale. In ceea ce ne priveste, vom preciza argumentele noastre initiale evocaand, cu riscul de a surprinde, orizonturi dintre cele mai indepartate: din China in Peninsula Iberica si Africa de Nord, din Scandinavia in Europa centrala si balcanica, din Rusia si Polonia in Franta si Imperiul german, fara a uita, desigur, eterna dominanta a Bosforului.

Pentru aceasta, ne vom intoarce in timp paana la cel de-al treilea secol al erei noastre.

Ne aflam la inceputul anilor 270: prin decizia imparatului Aurelian, cel din urma soldat roman paraseste provincia Dacia. Administratia, trupele, dar si cetatenii romani care isi doreau acest lucru sunt transferati la sud de Dunare, in Moesia, care ia cu aceasta ocazie numele de Provincia Dacia Aureliana.
Mult prea expusa atacurilor neincetate ale dacilor liberi, sarmatilor, carpilor si apoi gotilor, cea mai taarziu infiintata dintre provinciile romane devenise un avanpost imposibil de aparat in absenta legiunilor mobilizate pe fronturile germanic si oriental.

Dar scurta perioada de romanizare de un secol si jumatate, inaugurata prin cucerirea lui Traian, reusise, in mod uimitor, sa impregneze ataat de profund un teritoriu ataat de indepartat de Urbs [Roma], incaat limba romaana vorbita astazi este in multe privinte una dintre cele mai apropiate de latina de ieri.

In fata acestei arii de cultura romana: o veritabila maree a popoarelor migratoare venite dinspre nord si est.

Cei dintai – si singurii care au fost invinsi in Dacia de catre legiuni — au fost marcomanii, originari din Boemia si Moravia. indelungatul lor periplu, dupa aceasta infrangere, ii va conduce mai intai in Galia, apoi in Calicia si Portugalia, unde se vor stabili definitiv ca parte constitutiva a Regatului Suev.

Dacii liberi si sarmatii au constituit, in acest timp, o federatie eterogena de triburi care se intindea de la Urali pana in actuala Moldova, uneori aliate cu Roma, iar alteori inamice ale ei. impreuna cu scitii, nucleul cel mai consistent al acestor etnii va constitui substratul care va domina caampiile Ucrainei meridionale paana in cursul secolului al IX-lea. in schimb, numeroase grupuri mai mici de sarmati se vor pune in serviciul Imperiului sau a altor regate puternice ale epocii.

Faimosii cataphractari, calareti puternic inarmati care raspundeau, intre altele, de securitatea intregii axe maritime Roma-Lyon-Boulogne, se vor stabili cu familiile lor in numeroase parti ale Europei, din Polonia paana in Italia, unde se vor integra perfect in masa populatiilor locale, nelasand urme decat in toponimie: satele Sermaise sau Sermoise in Franta, si mai ales Sarmatia, marea campie din centrul Poloniei.

Inruditi prin alianta cu scitii si sarmatii, alanii au dominat de-alungul istoriei lor vaste teritorii intre China, Bactriana, Transoxiana si Regatul Part, inainte de a se stabili in Caucaz si de a incorpora, mai apoi, intinsa arie populata de triburile sarmate. in secolul al IV-lea, o parte a acestei arii culturale se intindea pana in Pannonia si Dacia, in timp ce alte mari grupuri alane se vor afirma in istoria Evului Mediu timpuriu. Primul dintre acestea va constitui, alaturi de vandali, marele Regat al Africii.

Pe parcursul acestei lungi migratii, numeroase triburi alane vor alege sa isi opreasca marsul catre vest si sa se stabileasca in Franta, Spania si Portugalia. Celalalt grup isi va concentra segmentul cel mai bogat de populatie in Caucaz, in particular in Osetia, unde, in veacul al X-lea, va intemeia Regatul Crestin al Alaniei. Pe acestia, mai taarziu aliati ai Hoardei de Aur, ii vom regasi alaturi de mongoli, in incursiunile lor europene, ajungaand paana la Pekin, in garda imperiala a dinastiei Yuan, a carei coloana vertebrala, potrivit lui Marco Polo, era constituita din 30.000 de alani.

Originari de asemenea din Asia Centrala, avarii au dominat un vast teritoriu ce cuprindea aproape intreaga stepa sino-kazaha, inainte de a fi inglobati in Imperiul Gotiirk, in veacul al V-lea. Respingand orice dominatie, acestia vor incepe o lunga migratie care ii va conduce paana in Caucaz, de unde, in anul 557, vor obtine din partea Constantinopolului statutul de federati. Acestora, alaturi de longobarzi, Roma Orientului le va incredinta dificila sarcina de a supune intregul spatiu carpato-danubian si Balcanii.

Ei isi vor indeplini aceasta misiune cu un asemenea succes, incaat vor ajunge sa se intoarca impotriva stapanilor lor bizantini, se vor alia cu sassanizii si vor asedia fara succes, in anul 626, capitala de pe Bosfor. Desi slabiti de aceasta infraangere, ei au reusit sa conserve existenta unui regat independent propriu, pe aproape intreg teritoriul Ungariei actuale si in Banat, paana in anul 804.

Hunii, populatie originara din Mongolia, au devenit celebri prin incursiunile lor europene, pe caat de rapide, pe atat de efemere. In fapt, doar o mica parte a acestei populatii va ajunge paana la Volgograd si Saratov in secolul al IV-lea, urmand apoi ruta spre Crimeea, Moldova si Dobrogea.

Razboinici redutabili, acestia au devenit pentru scurt timp federati ai Constantinopolului, unde Attila isi va petrece intreaga adolescenta, ca ostatic princiar. Devenit rege, acesta va avea inteligenta de a constitui cea mai mare armata a timpului sau, formata din toate populatiile turco-mongole si germanice motivate de mirajul viselor de cucerire a Occidentului.

Daca el va reusi sa cucereasca pe parcursul a caatorva ani aproape intreaga Europa Centrala si Galia, retragerea sa, dupa zdrobitoarea infraangere de la Caampiile Catalaunice (Chaalon-en-Champagne), va fi aproape la fel de rapida. La moartea sa, ‘imperiul4 sau, pe caat de urias, pe ataat de eterogen, va intra imediat in colaps, iar poporul sau se va diviza in doua hoarde rivale care se vor stabili in apropiere de Volga.

Printre populatiile originare din Europa centrala si septentrionala, gotii au fost primii care au raavnit la teritoriul provinciei Dacia si la bogatiile subsolului acesteia. Grup eterogen de triburi mai degraba decaat un popor propriu-zis, gotii s-au stabilit in Suedia meridionala, in nordul Germaniei si in Polonia. Foarte curaand, ii vom regasi mult mai la sud, aliati, apoi amestecati cu scitii. Ei au fost cei care vor pune stapaanire, dupa anul 270, peste ceea ce a fost provincia Dacia, formaand miticul Regat Guthiuda.

De acolo va incepe formidabila lor epopee, reusind acolo unde ataatia altii au esuat: sa puna stapaanire pe intreg Imperiul Roman Occidental. Unul dintre cele mai mari grupuri ale acestora, al vizigotilor, va fi cel dintai care se va lansa in cucerirea Occidentului. Mai multe grupuri vizigote, precum acela al taifalilor, vor deveni initial, sub Constantin, federati ai Imperiului. Acesta ii va stabili initial in Oltenia, apoi, la presiunea hunilor, ii va evacua, oferindu-le teritorii vaste in apropiere de Bourges. Majoritatea triburilor vizigote vor constitui un regat din ce in ce mai omogen si mai puternic, care se va extinde pana in Italia, unde vor prada Roma in anul 410, inainte de a se stabili defmitv in Aquitania si Spania.

In ceea ce-i priveste pe ostrogoti, acestia se vor debarasa de tutela hunilor odata cu moartea lui Attila si vor urma, in parte, destinul triburilor inrudite ale vizigotilor. Ei vor lua in stapanire definitiv intreaga Peninsula Italica, iar in epoca lui Theodoric cel Mare vor revendica mostenirea Romei, oferind Italiei septentrionale prima sa epoca de aur post-romana, inainte de sosirea longobarzilor.

Odata cu gotii au sosit in Dacia gepizii, o alta populatie originara, conform miturilor, din Scandinavia, dar bine atestata in Polonia meridionala inainte de migratia sa spre sud. Acestia sunt singurii migratori care, odata ajunsi in Transilvania, nu isi vor continua deplasarea spre alte destinatii. Aliati ai gotilor, ii vor succeda pe acestia dupa moartea lui Attila si plecarea acestora spre Occident, creaand, intre anii 454 si 567, un important regat pe teritoriul intregii Transilvanii actuale, al Banatului romaanesc si al celui sarbesc, inainte de a cadea in mainile coalitiei avaro-longobarde.

Longobarzii (lombarzii) erau atestati in regiunea Elbei inainte de a migra, in secolul al II-lea, in Pannonia. Federati ai Imperiului din vremea lui Justinian, acestia vor forma o coalitie impreuna cu avarii pentru a distruge Regatul Gepid. Intraand in posesia unor prazi insemnate, ei vor constitui o redutabila armata de aliati si mercenari, impreuna cu care, un an mai taarziu, vor trece Alpii si vor supune Friulia. Cu incepere din anul 586, in mai putin de zece ani, aproape intreaga peninsula va cadea in mainile lor. Pentru majoritatea istoricilor, acest moment a reprezentat veritabila intrare a Italiei in Evul Mediu. Regat prosper, bine guvernat, acesta isi va datora sfaarsitul doar inteligentei lui Carol cel Mare care, in urma victoriei de la Pavia (774), isi va insusi titlul de “rege al lombarzilor”, reusind sa inglobeze, fara violenta, intreaga Italie in Imperiul Carolingian.

In perioada care incepe odata cu sfaarsitul secolului al Vll-lea asistam la impartirea teritoriului actualei Romaanii intre trei nou veniti: pecenegii, bulgarii si maghiarii. Ultimele doua popoare sunt, intr-o anumita masura, stramosii a doua natiuni vecine cu Romaania de astazi.

Pecenegii sunt un trib turcofon venit din stepele Asiei Centrale. In secolul al VlII-lea, acestia au luat in stapaanire un teritoriu enorm, care se intindea din nordul Marii Caspice paana in Transilvania. Bravura de care acestia au dat dovada nu a intarziat sa le aduca o alianta avantajoasa cu Constantinopolul, care ii va plati pentru a tine la distanta dusmanii pe care nu dorea sa ii infrunte direct: slavii din Rusia Kieviana si maghiarii. Prea atasati de obiceiurile lor nomade si de modul lor violent si sporadic de a isi controla teritoriul, ei au pierdut sprijinul Constantinopolului. Acesta ii va anihila gratie aliantei incheiate cu cumanii, incredintaand teritoriile lor acestora din urma.

Bulgarii sunt un alt trib turcofon stabilit, in secolul al V-lea, la nordul Marii Negre. Ei sunt intalniti in triburi dispersate, in principal intre Marea de Azov si cursul inferior al Donului. In anul 670, reuniti in jurul legendarului rege Asparukh, ei au navalit in Basarabia, cucerind, in detrimentul triburilor slave, un larg teritoriu la nord de Dunare si intrand in posesia intregii parti nordice a Bulgariei actuale. Aceste evenimente au marcat nasterea Primului Tarat Bulgar. In anul 865, taratul a adoptat crestinismul, devenind ulterior unul dintre principalii promotori ai monoteismului in regiune. Acest stat se va slaviza progresiv, spre deosebire de cel al rudelor lor stabilite pe malurile fluviului Volga, care a ramas turcofon si a adoptat religia islamica.

Maghiarii, originari din Urali si stabiliti timp indelungat in regiunea Perm (Rusia), au initiat in secolul al VlII-lea o lunga migratie spre vest, care va culmina prin traversarea Carpatilor si cucerirea Pannoniei, pana la Pressburg (Bratislava), de catre conducatorul lor Arpad (intre anii 895 si 900). Razboinici redutabili, putine tari europene nu au fost confruntate cu incursiunile lor, care au afectat Danemarca, centrul si sudul Frantei, intreaga Italie paana in Calabria, Aragonul, intreaga Germanie si toata Peninsula Balcanica. Una dintre rugaciunile cele mai raspaandite in Europa acelei epoci spunea: Sagittis hungarorum libera nos Domine.

Catre anul 1000, Ungaria era de trei ori mai mare decaat Regatul Franc, iar dupa convertirea la crestinism (datorata regelui Stefan I, in anul 1001), ea a devenit cea mai raavnita aliata a marilor curti ale Europei in lupta impotriva turcilor.

In secolul al X-lea s-a produs aparitia in regiune a cumanilor, originari din campiile din sudul Siberiei si din Kazahstan. Ei au preluat in scurt timp controlul intregului spatiu cuprins intre Bulgaria si Marea Arai. Datorita lor, Constantinopolul a reusit sa ii anihileze pe pecenegi. Insa, prea putin recunoscator, acesta a ajuns sa si-i transforme pe cumani in dusmanii care, in alianta cu bulgarii si vlahii, vor pune capat definitiv prezentei Bizantului la nord de Grecia.

Ultima cultura din lista noastra, originara din stepele asiatice, este cea a mongolilor. Gengis Han le-a lasat mostenire un imperiu gigantic, care se intindea la moartea sa de la Pacific la Marea Caspica. Fiul acestuia, Ogedei, iar apoi succesorii lui, vor anexa spre est toate tarile cuprinse intre Marea Caspica si Bielorusia, Romaania, Turcia non-egeeana, Siria si Persia.

Dar aceste cuceriri nu au fost decat efemere: prea putin numerosi, mongolii se vor multumi treptat sa perceapa doar un tribut hanatelor vasale, concentraandu-si puterea directa asupra Chinei de nord si a stepelor Asiei Centrale.

In ceea ce priveste ultimele patru culturi paneuropene din lista noastra, acestea provin din nord si est. Cronologic, este vorba despre bizantini, slavii din Rusia Kieviana, saxoni si otomani.

Dupa caderea provinciei Dacia, bizantinii vor fi prezenti, sporadic, in Romania continentala, mai ales prin aliati interpusi. Fortificatiile de pe cursul inferior al Dunarii si porturile din Dobrogea vor ramaane, in schimb, bizantine paana in secolul al XII-lea, cu exceptia unei perioade de dominatie bulgara, intre anii 681 si 971.

Asemeni bizantinilor, slavii din Rusia Kieviana au controlat sporadic zone din Romaania actuala, in principal estul Moldovei. Concentrati asupra expansiunii lor spre nord, ei au administrat aceste teritorii prin intermediul relatiilor de vasalitate. Migratiile pecenege, iar apoi cele cumane, vor reduce substantial prezenta lor in aceasta regiune a Europei.

Saxonii, in contextul migratiei lor spre “toate azimuturile”, inceputa dupa caderea Imperiului Roman de Apus -migratie care i-a condus paana in Irlanda sau Polonia — s-au reorientat, la ordinul lui Carol cel Mare, spre teritoriul actualei Saxonii. O mica parte a acestora, datorita in principal conditiilor grele de viata din zonele lor de origine, vor pleca sa-si gaseasca norocul in Transilvania. Aceasta migratie, databila in secolele XII-XIII, va duce la nasterea aici a unei comunitati germanofone foarte prospere, care va atinge aproximativ 250.000 de persoane la inceputul secolului trecut, constituita in mod traditional in jurul a sapte burguri/orase principale care formau “Siebenbiirgen”.

Trib originar din Anatolia, otomanii vor ajunge pentru prima oara pe continentul european in anul 1347, atunci caand vor reusi sa cucereasca Gallipoli. Imediat dupa caderea Constantinopolului (1453), acestia vor supune intreg Regatul Serbiei, iar apoi restul Balcanilor. De aici, expansiunea acestora va continua pana in Crimeea, pentru ca in final sa anexeze intreg litoralul Marii Negre, devenita acum Mare Nostrum a unui nou imperiu.

Destinele teritoriilor romaanesti subcarpatice vor fi prin urmare intrinsec legate de rapoartele pe care suveranii valahi si moldoveni le vor intretine cu Sublima Poarta. Dominatia otomana asupra acestei parti de continent nu va slabi decaat in anul 1782, odata cu preluarea peninsulei, astazi ucrainiene, de catre trupele Ecaterinei cea Mare. Acest moment va marca debutul unei serii accelerate de infraangeri care ii vor determina pe stapaanitorii rezidenti la Topkapi sa abandoneze progresiv intreaga zona de nord a Marii Negre.

Romania Medievala, Monitorul Oficial, 2010, lucrare aparuta sub inaltul patronaj al Presedintelui Romaaniei

Prefetele lui Patapievici si Baconsky mai jos:

Respectul, cunoasterea si recunoasterea pe care locuitorii Europei de astazi si le poarta unii altora nu depind decat intr-o foarte mica masura de instantanele reprezentate de relatiile la nivel inalt, de campaniile de presa sau de programele internationale comune. Caate dintre aceste actiuni vor inscrie fie si un rand, macar, in manualele de istorie de maaine?

Daca exista, insa, un factor universal de intelegere a tuturor acestor niveluri, el este reprezentat de istorie si de marturiile sale culturale.
Daca Italia si Franta sunt considerate, pe buna dreptate, ca facand parte din categoria marilor natiuni, daca ele se numara printre tarile cele mai vizitate din lume, aceasta se datoreaza faptului ca mostenirea lor istorica si patrimoniul lor multimilenar sunt promovate prin intermediul programelor educationale secundare din aproape toate tarile globului.

Cu riscul de a-i surprinde pe multi, credem ca Romania noastra cea ataat de putin cunoscuta poseda, totusi, o mostenire istorica de o importanta asemanatoare. Patrimoniul care va fi prezentat publicului international prin aceasta initiativa dezvaluie un teritoriu care a fost ataat o poarta a Orientului, caat si una a Occidentului, care a reusit sa isi dezvolte o identitate culturala proprie, rezultata din interactiunea cu alte culturi si civilizatii.

Ministerul Afacerilor Externe a decis sa acorde intregul sau sprijin ambitiosului proiect al unei expozitii destinate prezentarii evului mediu romanesc. Daca Europa a putut descoperi in 2007, caand Sibiul a fost Capitala Europeana a Culturii, farmecul amprentei saxone asupra Transilvaniei, proiectul aflat astazi in discutie va dezvalui, speram, zeci de alte tezaure ascunse prin intermediul carora intreaga Europa va recunoaste, surprinsa, o parte a propriilor sale radacini in acest veritabil „melting-pot” romanesc cu realizari artistice si culturale unice.

Teodor Baconschi
Ministrul Afacerilor Externe

Strategia Institutului Cultural Roman este, de mai multi ani, aceea de a promova atat valorile culturale contemporane ale tarii noastre, cat si bogatia patrimoniului istoric si multietnic de pe teritoriul Romaaniei de astazi.

Acest patrimoniu a fost insa putin exploatat paana acum, in comparatie cu efortul exemplar al unora dintre vecinii nostri, care au oferit publicului european mari expozitii tematice referitoare la cele mai frumoase perioade ale istoriei lor.

Romania se mandreste, in plus, cu un trecut care a facut din ea, adeseori, o prisma ideala prin intermediul careia poate fi descifrata o buna parte a fenomenelor istorice care au afectat ansamblul continentului european.

In acest sens, Institutul Cultural Romaan a sustinut realizarea unei prime expozitii de mare anvergura, dedicata artei neolitice si prezentata in Elvetia in 2008. Prin intermediul acestei arte poate fi inteleasa calitatea de punte intre orient si occident al regiunii carpatice, rolul acesteia de vector al noilor idei si al noilor forme artistice, dar, in acelasi timp, si admirabila sa capacitate de a sintetiza diversele genuri si culturi intr-o civilizatie proprie.

Evul mediu, in sensul sau cel mai larg larg – de la plecarea din Dacia a ultimului legionar roman paana la marile rasturnari social-politice de la inceputul secolului al XVIII-lea – este astazi acela din care dorim sa aducem in atentia publicului international multietnicitatea, dialogul civilizatiilor, mozaicul de popoare care a trait, de-a lungul acestor secole, pe teritoriul actual al Romaniei.

Ceea ce ne propunem sa realizam este departe de a fi o expozitie hagiografica si nationalista, ci o poarta deschisa, ataat spre Occident, caat si spre Orient, care, speram, va reusi sa atraga un larg public european, care va recunoaste, ici si colo, fragmente ale propriului sau trecut si ale propriilor sale radacini.

Admirand ataatea comori care fac parte integranta din patrimoniul lumii slave, al lumii maghiare, al lumii germanice, al lumii bizantine, al lumii otomane, care dintre cetatenii continentului nostru se va putea simti in continuare strain din punctul de vedere al unei astfel de retrospective?
Daca acest proiect va reusi, se va deschide o mare poarta catre cultura romaneasca in general, aducaand cunoasterea si re-cunoasterea bogatiilor milenare ale unei tari ataat de frecvent uitate de marile retrospective istorice europene.

A readuce Romaania in inima Europei este, cu siguranta, dorinta noastra cea mai puternica. Asa cum cantaretul din Hamelin i-a condus, dupa cum afirma traditia, pe sasi paana in Transilvania, aceasta lucrare de prezentare isi propune sa aduca Romania in tara voastra si, mai mult decaat atat, in inima voastra.

Horia-Roman Patapievici

Presedintele Institutului Cultural Romaan
INSTITUTUL CULTURAL ROMAAN
Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaaniei
CHRZANOVSKI, LAURENT

Romanian medieval = Medieval Romaania / Laurent Chrzanovski, Cosmin Rusu, Tudor Salagean ; pref: Teodor Baconschi, Horia Roman-Patapievici ; trad.: Ursula Fernoled, Cosmin Rusu (Ib. germ.), Samuel Onn (Ib. engl.), Laurent Chrzanovski (Ib. fr.). – Bucuresti: Editura Institutului Cultural Romaan, 2010 2 voi. ISBN 978-973-577-618-3
Voi. i. – Bibliogr. – Index. – ISBN 978-973-577-620-6
I. Rusu, Cosmin
II. Salagean, Tudor
II. Baconsky, Teodor (1963) (pref.)
III. Patapievici, Horia-Roman (pref.)
IV. Fernolend, Ursula (trad.)
V. Rusu, Cosmin (trad.)
VI. Onn, Samuel (trad)
VII. Chrzanovski, Laurent (trad.)
94(498)

Sursa: Ziaristi Online

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

– Domnule profesor, omenirea a marcat, în acest an, împlinirea unui secolde la declanşarea Primului Război Mondial. Cum aţi caracteriza, în câteva cuvinte, acest sinistru al istoriei, care a provocat moartea a circa 17milioane de oameni? Sigur că, în esenţă, ne gândim la numărul de morţi şi la uriaşele distrugeri materiale. Dar, în ce priveşte […]

Oamenii pot să se vindece într-adevăr în biserici atunci când ating sfintele moaşte sau sanctuarele. Oamenii de ştiinţă din Petersburg au dovedit-o şi au descoperit şi mecanismul “material” al acestui fenomen divin. “O rugăciune este un remediu puternic”, spune Valeri Slezin, şeful Laboratorului de Neuropsihofiziologie al Institutului de Cercetare şi Dezvoltare Psihoneurologică Bekhterev din Petersburg […]

Ceea ce stim despre avangarda literara, artisica in general, este ca ea reprezinta factorul dinamic in miscarea artei, ca are rolul noului fata de vechi, ca este deschizatoare de drumuri, precursoare a artei viitorului, sondand noi cai de exprimare, impulsionand cursul literaturii, al artei, spre noi orizonturi, respingand traditia ca factor fosilizant, retrograd. Din acest […]

La sfarsitul anului trecut, Cotidianul a publicat poate cea mai completa sinteza a evenimentelor din decembrie 1989, realizata de unul dintre cei care a fost in miezul problemei. Noi am publicat prima parte, sub titlul: Decembrie 1989: Atacul Ungariei asupra Romaniei vazut de serviciile secrete romanesti (I). “Neorevizionismul ungar a devenit vârful de lance al […]