Prof. Univ. Dr. Gh. Buzatu
In cursul anilor 1940-1944, cat timp a fost Presedinte al Consiliului de Ministri si Conducator al Statului Roman, Ion Antonescu a fost adeseori considerat – in mediile de stanga ori de dreapta, de „sus” sau de „jos”, civile ori militare, interne sau externe – tiran ori dictator. Situatia s-a … deteriorat mai apoi, cand, cum se stie ori se spune, dupa razboi multi viteji se arata, la „procesul” din mai 1946 ori in presa de dupa 23 august 1944, in abordarile memorialistice ori, mai grav, in randul istoricilor, Maresalul avea sa fie inclus fara reticente in categoria dictatorilor fascisti, alaturi de Hitler sau Mussolini.

Cititi si: ANTONESCU, ALTFEL. „Sa ne toarcem din credinta in Dumnezeu si Justitie drumul viitorului”. Prof. Gh. Buzatu special pentru ZIARISTI ONLINE

Analiza documentata si nuantata a caracterului regimului social-politic din Romania anilor 1940-1944, pe care Maresalul l-a „patronat”, nu i-a preocupat pe politicieni si nici pe multi istorici. Nu este cazul sa intram in detalii, desi, in raport cu modul in care Conducatorul a cazut in plasa conjuratilor nenorociti de la 23 august 1944 ori comparativ cu ceea ce s-a petrecut in Romania in epoca holocaustului rosu, intruchipat la noi cel putin pana la retragerea Armatei Rosii in 1958 de slugile Kremlinului (Ana Pauker, Emil Bodnaras, Gh. Gheorghiu-Dej, Vasile Luca, Teohari Georgescu sau Iosif Chisinevski), este posibil ca acelasi Antonescu sa apara neinchipuit de … bland … Asa cum, intr-un Apel catre tineretul tarii, el insusi a reclamat: „ … Generalul Antonescu n-a inselat, nu inseala si nu va insela niciodata. Eu nu sunt conducator de stat tiran, n-am clica de aparat si n-am interese sau o viata imorala de ascuns” (Maresal Ion Antonescu, Un ABC al anticomunismului romanesc, I, Iasi, 1992, p. 132).

De asemenea, la intalnirea cu colegii sai din promotia „Turda” (1902) a Liceului Militar din Craiova, seful statului a dat asigurari in acest sens: „Sa credeti ca nici un om de stat n-a avut vreodata pe umerii lui greutatile care apasa astazi pe umerii mei. Sa credeti ca nu poate sa existe inima de roman si suflet de om, care sa vrea sa faca atata bine pentru neamul lui cat doresc sa fac eu. Sa credeti ca gandul meu este totdeauna indreptat in jos, alaturi de toti cei cari au suferit si sufera pentru neamul romanesc, atata cat am suferit eu si am invatat sa sufar de la parintii mei. Sa credeti, iarasi, ca nu este clipa in viata mea pe care sa n-o traiesc decat pentru salvarea prezentului si pregatirea viitorului acestui neam …” (ibidem, p. 149).

Despre „slabiciunile” sale, ulterior „dictatorul” avea sa faca vorbire in multe dintre documentele purtandu-i semnatura, precum, de exemplu, in rezolutia datata 24 februarie 1943, descoperita de noi in Arhivele Speciale de la Moscova (cf. Gh. Buzatu, Romanii in arhivele Kremlinului, Bucuresti, 1996, p. 305). Atunci, la scurt timp dupa esecul de proportii al Axei la Stalingrad, pe o nota din 20 februarie 1943 a Sectiei a II-a (Biroul Contrainformatii) a Marelui Stat Major Roman destinata Cabinetului Militar ce reclama „indiscretiunile cu privire la mersul operatiunilor militare si colportarea de stiri false si alarmiste comise de militari”, Maresalul a consemnat aceste consideratii pe care le apreciem, din toate punctele de vedere, remarcabile, fapt pentru care le reproducem integral:

„Educatia natiei este total neserioasa. Trebuie date cateva exemple publice, prin masuri luate in contra acelora – civili, ofiteri, soldati, functionari de orice grad – cari discuta in public, in saloane, la masa de poker, cafenele, restaurante etc., chestiuni militare si operative. Daca educatia natiei este de condamnat in aceasta privinta, este si mai de condamnat aceea a ofiterilor. Sunt ofiteri, chiar de stat major, cari discuta peste tot situatiile militare, divulga fara intentie, insa din limbutie, ceea ce au auzit, au vazut sau stiu, participa in societati impasibili la astfel de discutii, le provoaca, le intretin, le urmaresc, le tolereaza nu numai civililor si doamnelor, dar chiar si subalternilor. De aici vine tot raul. La Consiliul de Colaborare viitor [ce avea sa se reuneasca la 18 martie 1943] am sa aduc un caz concret. Nimeni nu ia nici o masura. Nici un comandant de regiment, de campanie, de batalion, de garnizoana, de divizie, teritoriale etc. etc. Prin tacerea lor si neindeplinirea datoriei, tara da un aspect de dezmat. Toti strainii stiu tot. Toti civilii fac strategie, toti mahalagii si in toate tramvaiele se vorbeste ce trebuie si ce nu trebuie de functionari, militari etc. Urechile strainilor si spionilor stau larg deschise prin tramvaie, case, cafenele, teatre etc. etc. Statele cheltuiesc sute de milioane ca sa afle informatii. La noi nu este nevoie de nimic, fiindca de sus si pana jos toti vorbim si procuram informatii inamicilor si amicilor. O mai mare inconstienta nu se poate. Asa-zisa opozitie, prin elementele ei bine cunoscute ca valoare, ca trecut si ca aviditate de a reveni la conducere, chiar peste cadavrul tarii, comploteaza si intretine aceasta opera inconstienta de slabire a moralului, de defetism, de tradare. Pe baza acestei situatii generale, sa se faca de Cabinet si Secretariat o instructie completa, care sa se trimita tuturor din partea mea si in anumite parti sa se difuzeze prin presa, radio etc.” (vezi si alte interventii ale sefului statului si guvernului roman, in acelasi sens, la 27 februarie, 1-3 martie 1943).

Este departe de noi gandul de-a afirma ca, din motivele relevate, Antonescu ar fi pierdut Razboiul din Rasarit… Nicidecum, dar Maresalul a surprins o realitate care nu trebuie ignorata, mai cu seama de catre istorici, indemnandu-i la o mai dreapta examinare si profunda meditatie …

Nu ne propunem, evident, sa-l reabilitam pe Antonescu! El nu are nevoie de asa ceva … Rolul si rostul lui in istorie, care nu trebuie exagerate sau infrumusetate, fiind deja scrise, trebuie numai investigate si comunicate, in marginile adevarului, si nicicum altfel. Dat fiind ca se impune sa constatam ca, in anii Razboiului Mondial din 1939-1945 sau dupa aceea, faptele si declaratiile Maresalului au fost … receptionate si interpretate de obicei dincolo de limitele reale, deci denaturate.

Context in care, cel mai adesea, albul a devenit negru si viceversa. Iar erorile asa-zis cardinale ce i-au fost imputate s-au dovedit a fi, in fapt, demne de scolarii primelor clase: De ce s-a aliat Antonescu cu Hitler? De ce a intrat in razboi la 22 iunie 1941? Ce-a cautat dincolo de Nistru? Dar la Stalingrad? De ce n-a incheiat armistitiul cu America, Anglia si URSS la momentul stabilit de Opozitie si de regele Mihai I s.a.m.d. Voi consemna, totusi, ca ma declar … de acord cu reclamantii … Iar, daca este asa, atunci, in mod sigur, ANTONESCU NU TREBUIA (repet: NU TREBUIA), LA 22 IUNIE 1941, SA LANSEZE FAIMOSUL ORDIN PRIVIND ATACAREA URSS in scopul ELIBERARII DIN ROBIA STALINISTA A UNOR TERITORII ISTORICE SI AL LICHIDARII PERICOLULUI COMUNIST. Ce-ar fi urmat? in mod obligatoriu – MAREsALUL ANTONESCU AR FI FOST, CUM SE DORESTE, SCOS DIN ISTORIE … SI, iN MOD SIGUR, O DATA CU EL, POPORUL ROMAAN iNSUSI!

Iata de ce, finalmente, propun sa retinem, din excelentul Album tiparit in 1942 sub titlul Spatiul istoric si etnic romanesc, motto-ul plasat de Maresal pentru capitolul III:

„NE-AM NASCUT AICI, SUNTEM CEI DINTAI ASEZATI AICI SI VOM PLECA CEI DIN URMA”!

Sursa: Ziaristi Online

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

Marius Șerban Odată cu intrarea într-o nouă stare de criză, după ce tocmai am ieșit din una de alertă, pentru că, nu-i așa, starea de continuă criză este singura formulă prin care mai poate fi controlată cât de cât o populație debusolată, anomizată, se vântură tot felul de versiuni de proiecte de lege, prin care, […]

Legea vaccinarii obligatorii a fost adoptata in UNANIMITATATE in comisia de santate din Camera Deputatilor. Adica au votat-o toate “partidele” politice, fara exceptie! Chiar daca au fost aduse sute de amendamente fata de varianta adoptata acum doi ani de Senat, ce sa vezi, s-a pastrat neatins un articol, cu ginion, articolul 13 care prevede la […]

Niciodata in intreaga sa istorie statul si poporul roman, atat cat a mai ramas, nu au fost atat de aprope de extinctie ca acum. Practic, acum se joaca viitorul Romaniei intr-un context politic international extrem de nefavorabil. Lipsa de reactie inseamna acum, pur si simplu, extinctie! Practic, toate partidele, cu exceptia Partidului Noua Romanie (PNR) […]

Partidul Noua Romanie (PNR) considera ca Justitia din Romania este una dintre cele mai corupte institutii publice, fapt confirmat de sondajele de opinie, deciziile contradictorii si arbitrare ale magistratilor avand repercursiuni catastrofale asupra oamenilor si decredibilizand semnificativ statul roman, si asa in disoulutie. PNR sustine cu tarie o lege prin care magistratii sa fie trasi […]

Partidul Noua Romanie (PNR), sustinut de Miscarea Civica Frontul Alfa, sustine ca este o problema de siguranta nationala, in contextul crizei economice fara precedent care va lovi Romania, confiscarea averilor ilicite, investigarea surselor averii afisate, cu precadere pentru demnitari si functionarii publici, audit pentru verificarea datoriei publice a Romaniei, reintroducerea pedepsei cu moartea si majorarea […]