s’il vous plaît, retarde moi !
Aseara, tarziu, dupa ce “ne-a ameninat” cu fregata si ne-a zis despre CSAT si alte chestii de-astea serioase, domnul Presedinte al Romaniei, Traian Basescu, a avut o interventie oarecum ciudata, de natura sa produca consternare in randul telespectatorilor. Domnia sa, intr-un acces de marinimie, ne-a sugerat cheia in care ar trebui sa gandim si modalitatea politicoasa si politically correct care ar trebui sa fie adoptata in talk-show-uri de catre analistii politici, in spiritul noii gandiri perverse globale. Mai precis, domnul Presedinte ne-a sugerat ca nu este frumos si nici politicos fata de aliatii Romaniei sa ne referim la razboiul din Libia in alti termeni decat in cei “clasici” de lupta legitima a intregului occident, patruns de piosenia crestina, cu fortele Raului, cu un “dictator” nemilos care a dat in boala vacii nebune si isi ucide propriul popor, care, evident, trebuie salvat.

Uitati o mostra, prin bunavointa Saccsiv:

“Am observat din sintezele de presa ca foarte multi analisti, politicieni si destui alti oameni care apar la televizor pun actiunea coalitiei, deci nu a NATO, vorbim de coalitie, Franta, Marea Britanie, Statele Unite, pun actiunea acestor tari in Libia sub imperiul nevoii de a controla fluxurile de titei si atractia lor pentru aceasta resursa. Ar fi bine sa nu dam impresia ca suntem nepregatiti a intelege lucruri elementare, pentru ca o astfel de motivatie nu exista”, a spus Traian Basescu.

Evident, in opinia Presedintelui, riscam sa aparem drept niste ageamii in ochii occidentalilor daca continuam sa gandim, in nesimtirea nostra, ca gasca/ coalitia crestina a dat buzna pe cerul Libiei numai ca sa adulmece titeiul libian dulce, unul dintre cele mai bune sortimente din lume, pentru ca, nu-i asa, francezii si libienii oricum erau principalele hiene, scuzati, am vrut sa spunem tari, care se bucurau de aceste resurse.

Seful statului a subliniat ca, in momentul de fata, marii beneficiari ai resurselor petroliere din Libia sunt exact tarile care sunt antrenate in conflictul libian, dand ca exemplu Italia, Franta, Marea Britanie si SUA, astfel incat nu este nevoie de un razboi “pentru a primi ceea ce au deja”. “Cred ca ar fi bine sa fie abordari inteligente”, a atras atentia Basescu.

Presedintele Basescu a tinut sa sugereze ca domnii Sarkozy si Berlusconi, persoane recunoscute, de altfel, pentru sensibilitatea si piosenia lor deosebita, s-au napustit asupra „dictatorului” Gaddafi pentru ca sangera inima in ei (si in Carla Bruni si in Ruby) la vederea atrocitatilor comise de acesta asupra poporului libian martir. Si, evident, au rabdat, au rabdat pana nu au mai putut si au pus mana pe avioane si nave de lupta.

Traian Basescu a explicat ca interventia a fost facuta pentru protectia populatiei impotriva unui lider politic “care nu mai raspunde niciunui parametru pentru a putea ramane sef al acelui stat” pentru ca este „un lider politic care omoara propria lui populatie”.

Evident, Presedintele a tinut sa-i atentioneze pe analistii exaltati ca problematica libiana este complexa si, in consecinta, nu poate fi tratata, asa, de catre te miri cine.

Este adevarat, poate ca este bine – si nu vreau sa dau nimanui lectii – dar atentionez doar ca este bine ca, atunci cand se vorbeste despre populatia din Libia si despre interese si despre solutii, sa se aiba in vedere ca discutam despre o populatie fragmentata in foarte multe triburi, cu origini tribale diferite”, a mai spus Basescu, completand ca nu se poate discuta in parametrii unei natiuni unitare.

In final, dandu-si seama ca a pus cam mult suflet in acesta problema si a cam facut exces de retorica si de argumente, domnul Presedinte a tinut sa precizeze ca singurul sau interes in chestiunea libiana deriva din rolul sau providential de protector a natiunii romane mandre si libere, ajutorul sau dezinteresat in clarificarea problemei fiind subsumat acestui dezidarat.

“Nu vreau decat sa ajut intr-o corecta analiza cu privire la viitoarele evolutii din Libia”, a conchis Basescu.

In concluzie, domnul Basescu a decretat ca in Libia nu avem de-a face decat cu o interventie dezinteresata, plina de compasiune crestina de salvare de la macel a poporului libian martir. In treacat fie spus, chiar ieri un avion al “coalitiei” a omorat din greseala vreo 60-70 de civili, adica mai multi decat a reusit sa omoare Gaddafi de la inceputul conflictului. Dar, ma rog, libertatea cere sacrificii.

Nu stim daca ar fi politicos si nici daca am aparea drept niste semidocti daca am vorbi despre conflictul din Libia intr-un context mai larg.

Domnule Presedinte, credeti ca suntem rai, tendentiosi si ca va stricam imaginea in lume daca incercam sa ne gandim ca acest conflict ar fi fost initiat pentru ca tari precum Franta si Italia sa fure pur si simplu petrolul libian (unul dintre cele mai bune din lume si cel mai usor de rafinat, dupa cum am mai zis) in loc sa-l plateasca, ca pana acum, dupa modelul practicat cu succes de colegii americani in Irak? Si vorbim aici despre 3,8% din rezervele totale la nivel mondial…

Sau ca acest conflict, mai mult sau mai putin artificial, are rolul de a potoli cumva ambitiile Chinei care a cumparat pe tacute cam tot ce se poate cumpara in materie de resurse minerale de-a lungul si de-a latul Africii? Ce credeti, suntem semidocti?

Sau daca apreciem, cu modestia mijloacelor noastre intelectuale, ca razboiul din Libia este doar un episod dintr-o telenovela care se tot joaca de luni bune in tot Orientul Mijlociu a carei deznodamant ar fi “reasezarea” contextului politic din zona si consolidarea pozitiei si a sferei de influenta a statului Israel. Evident, prin plasarea in fruntea tarilor eliberate a unor marionete politice obediente (vezi cazul Sarkozy si “rebelii” libieni invitati la Palatul Elysee). Asta, acolo pe unde se poate pentru ca prin Siria si Iran, de exemplu, isi mai baga si Rusia coada si e ceva mai greu sa faci o “revolutie populara”, lucru care s-a vazut, de altfel…

Un complot cam de genul in care declansezi in tot nordul Africii o explozie controlata ca sa eviti una necontrolata care s-ar putea produce in viitorul foarte apropiat ca urmare a expirarii fizice a unor lideri politici ce au asigurat pana acum o anumita stabilitate in zona.

Domnule Presedinte, spuneti-ne, gandim superficial daca apreciem ca revolutiile din nordul Africii au fost provocate una dupa alta exploatandu-se la momentul oportun o anumita nemultumire populara? Recenta arestare a unui agent MI6 de catre fortele lui Gaddafi, impreuna cu un numar de rebeli, ne indreptatesc sa credem ca “revolutiile” populare spontane au fost indelung exersate in laboratoarele de inginerie sociala occidentale. Si nu numai…

Din pacate, Gaddafi, fiind mai greu de cap, nu a urmat exemplii colegilor Ben-Ali si Mubarak, asa ca “a fortat” mana comunitatii internationale sa faca bine poporului libian cu forta, de data asta, fara masca, pe fata.

Nu am uitat asa de repede “schemele” exersate in Afganistan si Irak, iar nordul Africii a fost abordat cam dupa acelasi scenariu vechi, cu o totala lipsa de imaginatie si inclinatie catre improvizatie si spontaneitate.

Domnule Presedinte, in numele respectului pe care vi-l purtam, am putea fi de-acord sa gandim simplist si oligofren daca va doriti atat de tare acest lucru si daca v-ar ajuta in abordarea mai facila a politicii internationale intelepte pe care a duceti neobosit in numele nostru.

Am putea face acest lucru cu atat mai mult daca am sti ca, in acest fel, v-ati simti cu constiinta mai curata iar noi, poporul roman, nu am aparea in ochii comunitatii internationale ca niste criminali intr-o mare gasca internationala de criminali hrapareti ci ca niste cavaleri ai dreptatii plini de compasiune si spirit crestin.

Asadar, da, domnule Presedinte, ne-ati convins iremediabil ca domnii Sarkozy si Berlusconi ii bombardeaza pe libieni ca sa-i salveze de tiranul Gaddafi (care, paradoxal, se pare ca este din ce in ce mai iubit), in spiritul profunzimii crestine si a sensibilitatii fata de problemele semenilor pentru care cei doi sunt renumiti. De acum incolo nu o sa mai zicem altceva, ca sa nu cumva sa parem penibili si neinformati in ochii comunitatii internationale.

Domnule Presedinte, in final vrem sa va spunem ca noi stim ca un politician versat ca dumneavostra, cu un instinct politic viguros si cu un simt al penibilului bine dezvoltat nu putea sa vina cu astfel de ineptii de capul lui. Suntem alaturi de dumneavoastra, dar, spuneti-ne, ce v-au facut, domnule Presedinte? V-au torturat? V-au lovit? Sau v-au santajat ca o dau afara pe aia mica din PE?

PS:

Printre “analistii” la care facea referire Presedintele Romaniei se numara domnul ziarist-“santajist” Bogdan Chireac, demascat recent ca posibil agent Mossad, care incerca sa ne manipuleze si el cum se pricepea mai bine. Mai precis, invitat la o emisiune la televiunea de casa a domniei sale, Realitatea TV, alaturi de domnul Cioroianu, un renumit istoric din Craiova, si de alte fete ale politicii romanesti, domnul Chireac a jucat rolul “bad cop” sustinand ca razboiul coalitiei se duce in special pentru petrol.

Fiind constient ca nici copii nu mai cred in razboaie duse pentru libertate si democratie de catre Sarkozy, Berlusconi si Obama, domnul Chireac a venit in intampinarea unei anumite zone a publicului facand pe politistul rau si sutinand sus si tare ca razboiul se poarta pentru petrol. Unii telespectatori s-au simtit flatati de discursul “transant” al “analistului”.

Asta, chiar daca, calitatea de agent sub acoperire a domniei sale l-ar indreptati sa stie foarte clar ca razboiul din Libia, ca si “revolutiile populare” din Tunisia si Egipt, se poarta pentru redefinirea sferelor de influenta ale statului Israel si pentru potolirea apetitului Chinei pentru investitii in Africa.

In schimb, domnul Cristian Parvulescu, reprezentantul domnului George Soros in Romania prin intermediul Asociatiei Pro Democratia (o entitate specializata in intromisiunea democratiei in Romania), intelegand jocul domnului Presedinte si al sefilor domniei sale, face pe prostul punand placa cu “dictatorul” si cu “salvarea poporului libian”.

Evident, domnul Cioroianu ii tine isonul facand amandoi opozitie domnului Chireac, de dragul echilibrului si pluralitatii opiniilor. In final, in alt context, si domnul Baconshi, care cica ar fi ministru de Externe sau ceva pe acolo, i-a flatat orgoliul Presedintelui referindu-se la razboiul din Libia in termeni diplomatici si fini precum “clica dictatorului Gaddafi” care trebuie sa plece.

Ulterior prin iatacul Realitatii au mai trecut si alte personaje de aceeasi factura. In final, trebuie sa remarcam faptul ca singurul care parea sa creada sincer, cu toata fiinta sa, in povestea cu dictatorul si salvarea poporului a fost doar bietul Dudu-Ionescu…

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

De aproape trei luni, artistii romani n-au mai vazut scena sau mai simplu spus au ajuns muritori de foame! Daca in continuare nu se vor putea organiza spectacole cu un numar rezonabil de spectatori, astfel incat sa fie cat de cat profitabile, industria de entertainment din Romania pur si simplu va muri, sustine Misu Cernea, […]

Numarul deceselor cauzate de noul coronavirus din China a ajuns la 25, iar numarul persoanelor infectate se ridica la 616, au informat autoritatile sanitare din aceasta tara, citate de Sky News, potrivit Mediafax. umarul deceselor cauzate de virusul misterios din China a crescut dramatic: risc major de epidemie globala China a confirmat marti sase decese […]

Tocmai am citit o nota a Jurnalistului de serviciu, suparat ca la o dezbatere despre Mediu la ProRomania n-a putut bea nici macar un pahar cu apa…. Pai, normal, la cat de multi sunt in firul de asteptare pentru devalizarea tarii asteia, nu-si pot permite sa aiba cheltuieli nedeductibile nici macar cu apa chioara, dar […]

Ca de multe ori in ultimele saptamani “guvernul” Ponta ne-a facut o noua surpriza. Practic, in doar 24 de ore si-a schimbat radical pozitia si a facut un prim pas inapoi. Blocul monolit kominternist a inceput sa aiba primele fisuri. Inca de ieri i-a revenit roseata in obraji si zambetul pe fata lui Traian Basescu. […]

Teroristii nu sunt doar aceia care pun la cale un puci cu arma in mana. O gasca ilegitima care orchestreaza debarcarea unui presedinte legitim invocand motive care mai de care mai puerile/imbecile si care pune pe butuci economia nationala si afecteaza grav veniturile romanilor in decurs de doar cateva saptamani, poate fi incadrata la fel […]