Ani de zile am stiut si eu, ca toata lumea, ca ungurii, in comparatie cu romanii, sunt cei care si-au trimis la Auschwitz, la moarte adica, compatriotii evrei. Sute de mii de evrei din Ungaria, in 1944, au luat calea ferata a lagarelor de exterminare, de unde foarte putini s-au mai intors. Cazul este bine cunoscut si mult discutat. Eu insumi, in mai multe ocazii, am scris pe aceasta tema, mergand pe linia istoriografiei „oficiale” din Romania de dinainte de 1990: in timp ce evreii din Romania s-au salvat aproape in intregime, evreii din Ungaria au fost supusi unui regim de exterminare de o duritate unica. Insusi Winston Churchill a vorbit de acest moment din istoria Ungariei ca despre „crima cea mai abjecta din istoria omenirii”! Acesta a fost si titlul unui capitol din cartea mea intitulata Transilvania – Invincibile Argumentum, publicata in 1991, dar scrisa mult inainte de 1990. Am reluat acest titlu de capitol si in cartea Protocoalele Kogaionului, publicata in 2004, dar de data asta pentru a ma dezice de ce scrisesem mai inainte pe acest subiect! Si o mai fac o data afirmand ca principalii, marii vinovati pentru tragedia evreilor din Ungaria anului 1944 nu sunt ungurii, autoritatile unguresti! Nici macar germanii, as putea zice!… Ci evreii!

Am constatat insa, dupa sapte ani de la publicarea Protocoalelor mele, ca ipoteza mea nu a ajuns la cunostinta vreunui maghiar, a vreunui ungur. Vina este in primul rand a mea, niciodata n-am stiut „sa-mi vand marfa”! Revin acum, din mai multe considerente, unul fiind si acela de a le oferi tinerilor hocheisti secui din echipa Romaniei un motiv in plus ca sa fie mandri ca sunt maghiari, si nu, Doamne, fereste!, romani…

Dupa cum se stie, dupa 1990 romanii s-au trezit acuzati si ei de holocaust! Acuzatie adusa de o serie de autori evrei, a caror profesie era destul de incerta. Au devenit peste noapte specialisti in holocaustul din Romania… Subsemnatul, m-am considerat destul de informat asupra subiectului ca sa raspund acuzatiilor. Vrand-nevrand, daca am intrat in hora, a trebuit sa joc pana la capat, adica sa ma informez in continuare si sa dau seama de cele aflate. Asa am ajuns sa aflu si despre bine cunoscuta vinovatie ungureasca cat este de neintemeiata! Repet: neintemeiata! Ci inventata sau, in cel mai bun (sau rau!) caz, exagerata!

Si precizez: soarta evreilor din Ungaria, trimisi la Auschwitz, nu s-a decis intr-o sedinta a guvernului ungar sau a parlamentului din Budapesta. Nici macar intr-un conclav nazist, german! Ci s-a decis in urma unei initiative evreiesti, a unei decizii luate la cel mai inalt nivel: Comitetul de Salvare al Agentiei Evreiesti!

Pornesc de la datele oferite de Roger Garaudy, in cunoscuta sa lucrare Procesul sionismului israelian, editia romaneasca. Aceasta lucrare nu a fost pana acum de nimeni contestata in privinta acuratetei informatiilor. Roger Garaudy, bine cunoscut ca om de stanga, de atitudini democratice, liber de orice inregimentare, a fost criticat de unii pentru tenta, zic unii acestia, tenta anti-semita a ultimelor sale carti. Dar nimeni nu i-a putut reprosa ca pune in circulatie informatii false sau denaturate. Noi preluam de la Roger Garaudy numai informatiile, care, la randul lor, in chestiunea care ne intereseaza, sunt cam toate provenite de la autori sau institutii evreiesti.

Citez in continuare din Protocoalele Kogaionului, p. 77-79
„Aflam de la Roger Garaudy ca nu era destul sa fii evreu ca sa fii primit in Palestina, in ţara stramosilor tai. Trebuia sa fii un evreu de calitate, facut dintr-un „material uman“ superior. Evreii erau admisi in Palestina „cu condiţia sa nu se dovedeasca prin nimic o povara pentru ţara“, adica pentru Israelul viitor (p. 47). Inca din 1935, un important lider sionist Ytzhak Gruenbaum, avertiza ca „trebuie sa avem autorizaţia de a alege pentru imigrare refugiaţii care merita (s.n.) si, de asemenea, sa avem permisiunea de a nu-i accepta pe toţi“ (ibidem). Se pare ca procentul evreilor din Europa ocupata de Hitler care „nu meritau“ sa calce in Ţara Sfanta se ridica la circa 90%!

Chestiunea evreilor alungaţi din Europa ocupata de nazisti si pe care sionistii nu se grabeau sa-i accepte in Israel ţine, se pare, de insasi doctrina sionista. Problema trebuia abordata „nu dintr-un punct de vedere filantropic, ci din punctul de vedere al nevo¬ilor ţarii“ (ibidem). Alte texte sioniste doctrinare, inca si mai explicite, afirma un cinism si un pragmatism absolut inuman. Iata ce se putea citi in Memorandumul Comitetului de Salvare al Agenţiei Evreiesti din 1943: „Trebuie oare sa-i ajutam pe toţi cei care au nevoi fara sa ţinem cont de caracteristicile fiecaruia?

Nu ar trebui sa dam acestei acţiuni un caracter sionist naţional (s.n.) si sa incercam sa-i salvam cu prioritate pe cei care pot fi folositori pamantului Israelului si iudaismului? Stiu ca pare o cruzime sa pun problema in felul acesta, dar, din nefericire, trebuie sa stabilim clar ca daca suntem capabili sa salvam 10.000 de persoane din cele 50.000 care pot contribui la consolidarea ţarii si la renasterea naţionala sau un milion de evrei care vor deveni pentru noi o povara (s.n.), va trebui sa ne restrangem si sa-i salvam pe cei 10.000 care pot fi salvaţi – in pofida acuzaţiilor si solicitarilor disperate ale milionului lasat la o parte“ (p. 47-48). Asadar, intre 10.000 de evrei utili si un milion de evrei incomozi, numai soarta celor utili ii interesa pe liderii sionisti. Cu ceilalţi, un milion – sau sase milioane!, se putea intampla orice, paguba nu era pentru sionisti nici daca acesti evrei ar fi murit, eventual. Eventualitate care nu emoţiona pe nici unul dintre liderii sionisti! Ba dimpotriva, se pare ca le convenea!

Textul de mai sus ne aduce aminte insa de ceea ce se petrecea cu evreii odata ajunsi la Auschwitz: erau si ei imparţiţi in doua grupuri, „ţinandu-se cont de caracteristicile fiecaruia“, exact dupa acelasi criteriu, al utilitaţii. Cine putea contribui la producţia de razboi a Germaniei („la consolidarea ţarii“) ramanea in viaţa. Ceilalţi, o adevarata „povara“ si pentru nazisti, isi incheiau cat mai repede existenţa lor mediocra, de rebuturi umane, de indivizi sortiţi esecului.

Mai consemnam faptul ca textul de mai sus, emis de o instituţie, nu de mintea subrezita a unui individ fara inima, poarta in el un dispreţ pentru fiinţa umana care nu s-a limitat declaratii, ci a avut consecinţe extrem de concrete, de reale, afectand si deseori curmand viaţa a sute de mii de oameni, a milioane de evrei, daca iei in serios numarul de victime ale Holocaustului mediatizat de propagandistii suferinţei evreiesti… Suntem obisnuiţi ca un asemenea dispreţ, atat de cinic, de dezinvolt, sa-l gasim in texte literare, de ficţiune, unde exagerarea unor atitudini si poziţii are rol artistic, producand consecinţe numai la acest nivel. Adica de data asta avem de-a face cu un text propriu-zis asasin, genocidar. Unde este solidaritatea atat de vestita dintre evrei? De ce n-a mai funcţionat? Ca de solidaritate umana nici nu mai indraznim sa vorbim!…

Altminteri, textele sioniste despre existenţa a doua categorii de evrei marturisesc o „filosofie“ practica, a vieţii, de un pragmatism fara precedent in istorie, care lasa fara glas orice om normal, evreu sau crestin: „O salvare pur filantropica, precum cea a evreilor din Germania (…) nu poate decat sa cauzeze necazuri perspectivelor sioniste, mai ales ca sansele sunt cu atat mai limitate cu cat dezastrul este mai mare. Putem sa acţionam in favoarea evreilor germani atata vreme cat acest lucru reprezinta un avantaj, atata vreme cat acestia isi aduc in Palestina bunurile (s.n.).

Refugiaţii actuali nu prezinta acest avantaj, deoarece sosesc cu mainile goale. Prin urmare, acestia nu au nimic de oferit Yichouvului (denumirea purtata de statul Israel inainte de a fi recunoscut in 1948 ca stat propriu-zis, de sine statator – n.n.) si nu putem sa ne asteptam decat la ceea ce am constatat deja la o mare parte a evreilor germani: o distanţare totala, adesea chiar o ostilitate faţa de pamantul Israel; o atitudine nerespectuoasa faţa de tot ce este evreiesc si ebraic, (…) o masa de oameni fara nici o legatura cu sionismul si total lipsiţi de atasamentul naţional.“ (p. 48)”

Comentariul lui Roger Garaudy: „evocarea acestor texte arata intreaga diferenţa dintre iudaism, religie pe care o respect, si sionismul politic, naţionalist si colonialist, pe care-l combat, la fel ca pe celelalte naţionalisme. In plus, aceste texte dezvaluie impostura celor care astazi plang cadavrele victimelor pe care n-au vrut sa le salveze“ (p. 49).

Fraza de memorat: Impostura celor care astazi plang cadavrele victimelor pe care n-au vrut sa le salveze!
Evrei care n-au vrut sa salveze evrei, asadar!… De ce? Pentru ca sunt evrei saraci, „cu mainile goale”!….
Este din ce in ce mai clar: in timpul Razboiului al II-lea Mondial, liderii evreimii au conceput o selectie (artificiala!) printre evreii meniti sa populeze viitorul stat Israel. Meniti, practic, sa supravietuiasca razboiului. Evreii „programati” sa devina israeliti trebuia sa fie evrei de calitate! Evrei atasati sionismului, care respingeau ideea de asimilare cu populatia majoritara, acceptata tacit de tot mai multi evrei!

De partea cealalta, evreii saraci, evreii considerati de sionisti ca o „masa de oameni fara nicio legatura cu sionismul si total lipsiti de atasamentul national”, care aratau „o atitudine nerespectuoasa fata de tot ce este evreiesc si ebraic”. Motiv pentru care trebuiau exceptati de la salvare! Cumva, la un loc, toti acesti evrei „fara nicio legatura cu sionismul” au fost in numar de sase milioane?… Acele celebre sase milioane?!

Nota: Se iteste din cele de mai sus o ipoteza halucinanta, dar deloc absurda, ci decurgand logic din textele de doctrina sionista: holocaustul ca pedeapsa pentru evreii cu „atitudine nerespectuoasa fata de tot ce este evreiesc si ebraic”! Deocamdata semnalez aceasta ipoteza, o notez!, spre a o verifica cu alta ocazie, cu o documentatie potrivita… Poate vor face altii aceasta verificare! Altii mai priceputi, mai invatati!…

*
Care era pozitia evreilor din Ungaria din aceasta perspectiva pur sionista? Evreii din Ungaria erau bine cunoscuti ca evrei dispusi sa se asimileze sau chiar asimilati. Prin traditie, de pe vremea dualismului, majoritatea evreilor se declarau maghiari, indeosebi cu ocazia recensamintelor si a altor „probe” de loialitate. Risc sa afirm ca, probabil, putini au fost evreii din Ungaria care au parasit confortul in care traiau pentru a merge in Palestina, unde totul era de luat de la inceput! Oameni sunt si evreii! Popor de eroi si martiri nu a existat niciodata!… Numai doctrina sionista se pare ca tocmai asta a urmarit: sa-i selectioneze pentru viitorul Israel numai pe evreii dispusi sa se constituie intr-un popor de eroi si martiri…

Putem considera ca evreii din Ungaria nu prea intruneau simpatia si criteriile de sin-pathie ale sionismului, ale liderilor sionisti ai evreimii! Erau cumva considerati „o masa” de evrei ne-demni sa paseasca in Tara Sfinta?

Citez mai departe din Protocoalele Kogaionului, pag.77-79:
„Asadar, in nenumarate cazuri, evreii din Germania si, in general, evreii din toate ţarile ocupate de nazisti, nu au fost decat „materialul uman“ din care intemeietorii sionisti ai Israelului au ales (doar este vorba de poporul ales!) care evrei sa supravieţuiasca imigrand in Palestina si care evrei, de calitate inferioara fiind, inutili si indezirabili, sa ramana la dispoziţia autoritaţilor naziste. O spune limpede si marele sionist Ben Gurion, ramas in istorie ca primul sef al noului stat Israel: Minoritatea care putea fi salvata trebuia sa fie aleasa (s.n.) in funcţie de nevoile proiectului sionist in Palestina“ (p. 44). Asadar, grija sionismului a fost sa salveze minoritatea de „eroi si martiri”, iar majoritatea, cele sase milioane, a lasat-o pe seama lagarelor de exterminare!

Nota bene: evreii sortiţi de sionisti lagarelor naziste alcatuiau asadar majoritatea, deducţie confirmata expressis verbis si in comentariul pe care Roger Garaudy il face in legatura cu cazul Rudolf Kastner, un evreu sionist judecat in anii ’50 pentru colaborare cu nazistii. In timpul procesului, Rudolf Kastner a fost acuzat ca „in acord cu reprezentanţii sionisti (dintre care cei mai mulţi erau ministri in timpul procesului), el negociase cu Eichmann eliberarea si emigrarea in Palestina a 1684 de evrei utili (sublinierea ii aparţine lui Roger Garaudy) pentru construirea viitorului stat Israel, in schimbul carora ii va con¬vinge (s.n.) pe 460.000 de evrei unguri ca era vorba de un simplu transfer si nu de trimiterea in lagarul morţii de la Auschwitz (s.n.). Judecatorul Halevi arata ca toate aceste crime fusesera comise cu acordul Agenţiei Evreiesti si al Congresului Evreiesc Mondial“ (p. 44).

Cumplita fraza: aceste crime fusesera comise cu acordul Agenţiei Evreiesti si al Congresului Evreiesc Mondial… Aceste crime… Adica asasinarea in cvasi-totalitate a evreimii din Ungaria s-a facut cu acordul, mai exact spus cu concursul Agentiei Evreiesti si al Congresului Mondial Evreiesc…

Si cateva intrebari lamuritoare:
a. Cei „1684 de evrei utili pentru construirea viitorului stat Israel“ erau probabil niste insi super-dotaţi, fiecare dintre ei un posibil candidat la premiul Nobel. Au aflat ei vreodata in ce condiţii au fost eliberaţi din Germania si acceptaţi in Palestina?
b. S-a facut vreodata publica lista celor 1684?
c. Daca „trimiterea in lagarul morţii de la Auschwitz“ a celor 460.000 s-a facut „cu acordul Agenţiei Evreiesti si al Congresului Mondial“, de ce sunt in continuare acuzaţi ungurii, statul ungar si maghiarimea in general, de asasinarea celor 460.000 de evrei unguri deportaţi in Germania in primavara lui 1944?

Sa mai precizam o data despre ce crima este vorba: in desfasurarea Holocaustului, deportarea evreilor din Ungaria a fost apreciata de Winston Churchill ca fiind „crima cea mai abjecta din istoria lumii“. De ani de zile aceasta crima este pusa pe seama autoritaţilor maghiare, a caror ravna si al caror exces de zel in evacuarea evreilor i-ar fi uluit si pe nemţi. Roger Garaudy ne ofera mai intai amanuntul care anuleaza „meritul“ autoritaţilor maghiare: insisi evreii s-au grabit sa se imbarce in trenurile cu pricina deoarece primisera de la liderii sionisti toate asigurarile ca va fi vorba „de un simplu transfer“. Usurinţa cu care bieţii evrei au crezut ca e vorba „de un simplu transfer“ probabil ca, in ochii liderilor sionisti, a constituit o dovada in plus ca toţi cei 460.000 de evrei chiar erau de o calitate mediocra, perfect inutili, niste imbecili care isi meritau soarta de a fi trimisi ca vitele la taiere, intr-un cuvint – chiar ca erau nedemni sa calce in Ţara Sfanta!…

Cu ani in urma, in diverse ocazii, am comentat cu avant aceasta „cea mai abjecta crima din istoria omenirii“, consi¬derand ca ea face cel mai bine diferenţa intre „bestialitatea comportamentului hunic, asiatic, al maghiarilor“ si omenia, toleranţa, atat de tipic romaneasca… Se pare insa ca va trebui sa-mi retrag acele acuze, inclusiv comentariile. Mea culpa! Rau imi pare insa ca greseala mea nu a fost totala! Mi-ar fi facut placere sa-mi retrag acuzaţiile si atat! Din pacate sunt in situaţia de a le retrage nu pentru ca aceste acuzaţii nu au temei, nu au substanţa, nu corespund faptelor, ci doar pentru ca ele trebuie adresate altcuiva! Le menţin asadar, dar cu alta adresa, pe care mi-o impune Roger Garaudy: sionismul! Sionismul este vinovat de soarta celor 460.000 de evrei din Ungaria pe care nazistii, in acord cu liderii sionisti ai evreimii, i-au „transferat” in cuptoarele de la Auschwitz! Repet: nazistii, in acord cu liderii sionisti ai evreimii… Ba, cum spuneam mai sus, cu concursul acestor lideri sionisti!

Caci aceasta este acuzaţia teribila pe care Roger Garaudy o formuleaza: evreii sionisti sunt autorii celei mai abjecte crime din istoria omenirii! Repet: aprecierea ii aparţine lui Winston Churchill. O crima careia i-au cazut victime 460.000 de evrei perfect nevinovaţi!
Sau, si mai clar spus: cea mai abjecta crima din istoria umanitaţii este o „afacere” eminamente evreiasca, avandu-i ca autori asasini pe evreii sionisti, iar ca victime pe evreii inutili…
Abjecţia acestei crime este sporita de faptul ca dupa razboi evreii i-au acuzat pe unguri de savarsirea macelului… Abjecţie totala. Nec plus ultra…”

Post scriptum 2011: Ma bucur sa le aduc la cunostinta maghiarilor din Ungaria si de oriunde ca pe umerii maghiarimii nu mai trebuie acceptata povara cumplitului genocid! E timpul ca maghiarii sa afle acest adevar! Si sa reactioneze in consecinta!
Dar si mai important este ca evreii insisi sa afle si ei adevarul! Si sa reactioneze si ei in consecinta acestui adevar!… Caci acesta este rostul adevarului!

Si o ultima intrebare: Eichman, autorul „transferului”, era cumva evreu, cum zic unii evrei?…

Sursa:Ion Coja

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

Marius Șerban Odată cu intrarea într-o nouă stare de criză, după ce tocmai am ieșit din una de alertă, pentru că, nu-i așa, starea de continuă criză este singura formulă prin care mai poate fi controlată cât de cât o populație debusolată, anomizată, se vântură tot felul de versiuni de proiecte de lege, prin care, […]

Legea vaccinarii obligatorii a fost adoptata in UNANIMITATATE in comisia de santate din Camera Deputatilor. Adica au votat-o toate “partidele” politice, fara exceptie! Chiar daca au fost aduse sute de amendamente fata de varianta adoptata acum doi ani de Senat, ce sa vezi, s-a pastrat neatins un articol, cu ginion, articolul 13 care prevede la […]

Niciodata in intreaga sa istorie statul si poporul roman, atat cat a mai ramas, nu au fost atat de aprope de extinctie ca acum. Practic, acum se joaca viitorul Romaniei intr-un context politic international extrem de nefavorabil. Lipsa de reactie inseamna acum, pur si simplu, extinctie! Practic, toate partidele, cu exceptia Partidului Noua Romanie (PNR) […]

Partidul Noua Romanie (PNR) considera ca Justitia din Romania este una dintre cele mai corupte institutii publice, fapt confirmat de sondajele de opinie, deciziile contradictorii si arbitrare ale magistratilor avand repercursiuni catastrofale asupra oamenilor si decredibilizand semnificativ statul roman, si asa in disoulutie. PNR sustine cu tarie o lege prin care magistratii sa fie trasi […]

Partidul Noua Romanie (PNR), sustinut de Miscarea Civica Frontul Alfa, sustine ca este o problema de siguranta nationala, in contextul crizei economice fara precedent care va lovi Romania, confiscarea averilor ilicite, investigarea surselor averii afisate, cu precadere pentru demnitari si functionarii publici, audit pentru verificarea datoriei publice a Romaniei, reintroducerea pedepsei cu moartea si majorarea […]