Un proverb romanesc spune: “Apara-ma Doamne de prieteni, ca de dusmani ma apar singur”, adica sunt mai periculosi dusmanii ascunsi sub masca de “prieteni” decat dusmanii adevarati, pe care ii cunosti si de care te poti apara singur. In aceasta situatie se afla astazi lumea libera, in mod deosebit cea crestina, in relatie cu iudeo-masoneria si comunismul. Comunismul este deja un dusman cunoscut, un dusman impotriva caruia se poate lupta daca vrei, si care va fi infrant in momentul in care lumea crestina occidentala va scapa din ghearele “amicilor” iudeo-masoni. IUDEO-MASONERIA ESTE INSA CEA MAI PERICULOASA ARMA A IUDAISMULUI, pentru ca este considerata prietena si aliata a tarilor libere si dusmana a comunismului.

REALITATEA ESTE CA LUCRURILE STAU EXACT PE DOS. IUDEO-MASONERIA ESTE DUSMANUL NECUNOSCUT, CARE SE ASCUNDE IN CASA SI FATA DE CARE NU EXISTA IMPOTRIVIRE. Fara oprelisti, el slabeste din interior, macina corpul intregii umanitati asa cum tuberculoza roade si slabeste, pana cand omoara bolnavul. Nici un bolnav de tuberculoza nu simte vreo durere si nu este brusc doborat de boala, el nu realizeaza decat ca, pe zi ce trece devine tot mai slabit, fara a sti de unde vine aceasta stare.

Lumea crestina, inca libera, dar infestata cu ciuma iudeo-masonica, nu-si da seama de boala de care sufera, dar realizeaza ca pe masura ce trece timpul devine tot mai neputincioasa in fata comunismului, fara a sti care este adevarata cauza. Cauza este masoneria, a carei activitate secreta este in perfecta armonie cu activitatea iudaismului si a comunismului, in scopul victoriei absolute, in intreaga lume, a iudaismului.

Majoritatea crestinilor atrasi in randurile masoneriei nu cunosc dedesubturile adevarate ale actiunilor ei si nici nu stiu ce rol joaca ea in treburile politice. Cancelarul Bismarck, vorbind despre masonii crestini, i-a numit lachei ai evreilor – iar Bismarck a fost un geniu politic al crestinilor, care a paralizat activitatea iudaismului in Europa, in cea de-a doua parte al secolului al XIX-lea.

Asa cum comunistii ne-cracanati nu banuiesc ce este de fapt comunismul si traiesc cu iluzia ca vor fauri lumea iluzorie din teoriile propagandistice si mincinoase ale lui Marx, asa si masonii ne-cracanati s-au lasat amagiti de teoriile sectei, care sunt foarte atragatoare. Toate cartile scrise de masoni despre masonerie o zugravesc in culori stralucitoare.

Scriitorii antimasoni, in schimb, cei care si-au dat seama de enormul pericol pe care il reprezinta aceasta pentru umanitate, au inceput studiul activitatii masoneriei de la aparatia lojelor mixte de cracanati si crestini, fara a cauta originile mai indepartate ale ei si in consecinta, nu au putut explica originile, directiile si adevaratul ei scop.

Se afirma, de obicei, ca masoneria a aparut o data cu infiintarea, in secolul al XVII-lea, a primei loje care, dupa cat se pare, purta numele de “Roza-Cruce”. Acesti cercetatori insa ar fi trebuit sa studieze mai intai istoria poporului cracanat si a institutiilor sale, fiindca astfel ar fi aflat toate raspunsurile la intrebarile nelamurite despre masonerie.

IUDEO-MASONERIA ESTE CEA MAI VECHE SECTA INTERNATIONALA. De-a lungul istoriei ei, masoneria a fost de mai multe ori reorganizata, iar activitatile ei secrete au fost readaptate la necesitatile politico-religioase ale evreilor. Adevaratii sefi ai sectei au fost intotdeauna conducatorii politici si religiosi ai evreilor.

Masoneria a fost de la inceputuri (secolul I sau II e.n.) o institutie in exclusivitate evreiasca, ai carei membri erau in totalitate cracanati, pana in anul 926, cand un grup de cracanati din Alexandria s-au stabilit in Anglia si, pentru a castiga simpatia regelui Aethelstan, l-au facut membru al masoneriei, prezentand-o suveranului drept “societate frateasca”.

Acest inceput al infiltrarii iudaice in Anglia si a extinderii masoneriei printre crestini, a fost oprit de regele Canut cel Mare, care i-a expulzat pe cracanati din tara in anul 1020. Reveniti in 1066 cu Wilhelm Cuceritorul, regele Normandiei, cracanatii au fost din nou expulzati si toate institutiile lor au fost dizolvate in 1290 si n-au mai putut sa revina in masa in Anglia pana in 1650, cand au fost primiti de Cromwell.
Atata timp cat cracanatii n-au fost primiti oficial in Anglia, masoneria nu a existat oficial in aceasta tara.

A existat doar, in Scotia, loja masonica nr.1 din Edinburg, creata in iulie 1599 de cracanati, care aveau o libertate mai mare de miscare in acesta tara, Scotia nefiind la acea data unita cu Anglia. Abia reveniti oficial in Anglia sub Cromwell, in 1650, everii au si inceput sa extinda masoneria. Intre 1652 si 1696 au creat nu mai putin de 30 de loje si organizatii masonice mixte in Anglia, loje in care erau cooptati in egala masura cracanati si crestini.

Aceasta, in afara lojelor secrete evreiesti, care au existat dintotdeauna, care exista si astazi si care reprezinta adevarata masonerie, cea care conduce si care nu are in componenta decat cracanati.

Printre primele loje mixte fondate in Anglia, cele mai importante erau “Aberdeen Lodge”, creata in 1670, si “Melrove Lodge”, creata in 1674. In aceeasi tara au aparut in 1701 loja “Alnwich” si in 1705 loja “York”.

Primul mason cunoscut in Anglia a fost evreul Elias Ashmole, fondatorul lojei Warrinngton-Lancashire, in jurul anului 1650. In 1716, patru loje masonice din Londra s-au unit, formand ,,Marea Loja a Angliei”, al carei prim ,,mare maestru” a fost evreul Anthony Sayer, ,,consacrat” la 24 iunie 1717.

In anul 1725, toate lojele din Anglia, inclusiv cea de York, care era cea mai importanta, s-au unit in “Marea Loja a Intregii Anglii”. Orasul York din Anglia, unde se zice ca regele Aethelstan a convocat prima “adunare generala” masonica (mixta) in anul 926, a devenit un fel de “oras sacru” al masonilor. Incetul cu incetul cracanatii au reusit sa atraga in masonerie aristocratia engleza, inclusiv familiile regale, fapt care le-a permis sa se infiltreze in conducerea politica a tarii, sfarsind prin a o acapara in totalitate in jurul anului 1800 si ramanand pe pozitie pana astazi, cand totul este controlat in Anglia de iudeo-masonerie, sub conducerea unor cracanati ca Norman Montagu, directorul Bancii Angliei la mijlocul anilor ’50, Lord Reading (Ruffus Isaac), Lord Samuel (eminente cenusii ale aceleiasi perioade) etc.
Familia regala engleza si Biserica anglicana nu sunt decat simple instrumente sau mai bine zis paravane in spatele carora lucreaza si dirijeaza iudeo-masonii.

Sistemul prin care cracanatii controleaza masoneria este foarte simplu: au propria lor masonerie, cea adevarata cu un rit diferit de cel care il invoca pe “Supremul Arhitect al Universului”,lojele exclusiv evreiesti inchinandu-se lui Iehova, dumnezeul mozaicilor.
Paranteza: “Ceea ce trebuie sa spunem multimii este ca noi adoram un dumnezeu, dar fara vreo superstitie. Însa voua, Mari Suverani Inspectori Generali, va spun, şi voi s-o repetati, fratilor din gradele 32, 31 şi 30, ca religia masonica trebuie sa fie mentinuta de noi toti cei initiati în cele mai înalte grade, în puritatea doctrinei luciferice. Daca Lucifer nu ar fi dumnezeu, ar fi Adonai (care este zeul creştinilor), ale carui fapte îi dovedesc cruzimea, perfidia şi ura fata de om, barbaria şi repulsia fata de ştiinta…” (J. Holy, op. cit., pg 18)

Cracanatii sunt si sefii lojelor mixte, crestinii ateizati, membri ai lojelor, nestiind nimic despre acest lucru.

Toate hotararile luate de lojele masonice evreiesti sunt imediat transmise lojelor mixte de catre cracanati, devenind “propuneri” care trebuie adoptate. Si cum cracanatii detin posturile cheie in lojele mixte, formate in majoritate din crestini (folosim termenul de crestin pentru a face astfel o diferenta, nu pentru ca cei desemnati prin el l-ar merita) si, cum crestinii nu cunosc activitatea evreilor si nici macar nu stiu ca sunt cracanati ascunsi sub nume false, “propunerile” sunt aprobate. Intotdeauana ele favorizeaza insa doar interesele generale ale evreilor. Faptul ca masoneria este vlastarul si instrumentul iudaismului este aprobat de terminologia riturilor si de numele diverselor loje si ordine, toate de origine evreiasca. Desi pare de necrezut, Stephen Wise, marele rabin al New-York-ului a recunoscut public acesta realitate.

Daca cracanatii au reusit sa creeze o masonerie mixta, in afara celei proprii, aceasta se datoreaza faptului ca Anglia a adoptat un regim mai mult sau mai putin democrat cu mult inaintea altor tari europene, iar cracanatii au profitat de libertatile acordate de acest regim.
Totodata, Biserica catolica, care s-a opus intotdeauna masinatiunilor evreiesti, a fost inlocuita de Henric al VIII-lea, in 1534, cu biserica anglicana, ceea ce a permis evreilor sa scape de sub supravegherea catolica si sa lucreze in Anglia fara nici o impotrivire din partea crestinilor. Din Anglia, cracanatii si-au raspndit loje masonice, in care puteau intra oameni din toate tarile, iniferent de origine, religie, convingeri politice si altele. Este o regula generala ca acolo unde exista cracanati exista si loje masonice, iar unde nu sunt cracanati lipsesc si lojele.

Marea Loja Engleza a fundat prima loja de pe continent la Gibraltar, in 1729, iar aceasta la randul ei, a creat mai tarziu lojele “Suveranul Capitol” si “Atelierul Sublim” la Cadiz, primele loje din Spania. In 1732, Marea Loja Engleza a creat prima loja din Paris. Alte loje s-au creat, dupa acelsi model, in Germania, in 1733, in Olanda in 1735, in Portugalia in 1735, in Elvetia in 1740, in Danemarca in 1745, in Italia in 1763, in Belgia in 1765, in Rusia in 1771 si in Suedia in 1773.

In 1730 a fost creata loja din Calcutta si in 1752 cea de la Madras. In tarile Lumii Noi, lojele masonice, fundate de iudeo-masoneria din Anglia, au aparut aproape in acelasi timp cu cele din Europa. Astfel, au fost create in 1730, treisprezece loje masonice in cele treisprezece mari orase din coloniile spaniole din America. In 1738, cea din insulele Antigua, in 1739 in San Cristobal, in 1752 in Jamaica. Primul mason cunoscut in coloniile engleze din America de Nord a fost evreul Jonathan Belcher, care a introdus secta masonica in Lumea Noua, ajungand aici in 1704. Prima loja de pe continentul nord-american fost creata la Boston in 1720, iar a doua la Philadelphia in 1730, cea mai veche loja americana constituita cu aprobarea scrisa a Marii Loje “Mame” din Anglia a aparut in 1733 la Boston, sub conducerea evreului Viscunt Montagu,”Provincial Grand Master of New England and Dominions and Territories thereon to belonging”.

Activitatea iudeo-masonica in Europa secolului al XVIII-lea a dus la rezultate catastrofale pentru lumea crestina, daca ar fi sa ne referim numai la Revolutia franceza, care a fost in totalitate opera evreimii. Toti scriitorii care au pregatit din punct de vedere moral terenul pentru revolutie, ca si conducatorii revolutionari francezi au fost masoni, printre ei numarandu-se Voltaire, D’Alambert, Diderot, Rousseau si apoi Robespierre, Marat si Danton, marii calai ai Revolutiei.

Pentru a-si “camufla” interventia in miscarea pregatita tot de ea in Franta, iudeo-masoneria franceza s-a “autodizolvat” in 1789, in chiar anul Revolutiei. Patrunsese in cele mai inalte sfere ale aristocratiei franceze, dand titlu de “mare maestru”, titlu onorific, ducelui de Orleans, varul regelui Ludovic al XVI-lea; este de la sine inteles ca in momentul in care s-a dezlantuit revolutia, iudeo-masoneria a paralizat activitatea guvernului tarist si a armatei, astfel incat, in mod inevitabil anarhia a triumfat.

(Aceeasi strategie a fost aplicata in 1917 de iudeo-masoneria din Rusia, a carei activitate a paralizat guvernul tarist si armata, dand astfel posibilitatea iudeo-comunistilor sa invinga.)

Napoleon Bonaparte a inteles pericolul iudeo-masoneriei si i-a interzis orice activitate in tarile ocupate de el. Tocmai din aceasta cauza iudeo-masoneria engleza si-a concentrat toate fortele pentru a-l inlatura, reusind pana la urma, cu concursul imparatilor si al regilor crestini din Europa. In 1804, anul in care Napoleon a proclamat Imperiul, iudeo-masoneria franceza a incercat sa se amestece in politica franceza. In acel an iudeo-masoneria din Franta s-a reorganizat, creandu-se la Paris un Consiliu Superior Masonic al celor 33 de grade ale sectei, insa Napoleon i-a paralizat activitatea.

In 1849 a luat fiinta loja “Marele Orient al Frantei” cu sediul la Paris, insa masinatiile ei politice au dus la ruptura de masonii de origine crestina, care au iesit din Marele Orient in 1914 si au format Marea Loja National Independenta si Regulata a Frantei. Cum identitatea si activitatea evreilor in interiorul masoneriei nu erau cunoscute, cracanatii au ajuns in posturile cheie si in aceasta noua loja si au reusit sa, numeasca pe evreul Deschanel prim-ministru al tarii, imediat dupa sfarsitul primului razboi mondial. Apoi au creat in Franta o permanenta stare de haos politic, social, economic, care mai exista si astazi.

Aparuta in Rusia in 1771, iudeo-masoneria a incercat sa ajunga la guvernare in 1825, prin “revolutia decembristilor”, fapt care a stat la baza dizolvarii ei in acelasi an de catre tarul Nicolae I (1825-1855). Reaparuta oficial in 1860, iudeo-masoneria din Rusia
si-a inceput activitatea subversiva creand o multime de societati anarhiste, nihiliste, revolutionare etc. a caror activitate a culminat cu asasinarea tarului Alexandru al II-lea in 1881.

Mai tarziu, activitatea iudeo-masoneriei ruse a condus la revolutiile din 1905 si 1917. Dupa aceasta din urma revolutie, toate lojele masonice mixte din Rusia au fost dizolvate, fiindca rolul lor in planurile evreiilor luase sfarsit. Au mai ramas doar, functionand in secret absolut, lojele pur evreiesti din ramura Mizraim. Politburo-ul comunist de la Moscova nu era altceva decat Consiliul Central al masoneriei secrete iudaice din Rusia, iar actiunile sale au fost intotdeauna in acord cu planurile mondiale ale evreilor.

In secolul nostru, iudeo-masoneria si-a intins tentaculele peste intreg pamantul, contand la ora actuala pe guvernele din multe tari in special crestine.

Efectele dezastruoase pe care le-au provocat iudeo-masonii in viata politica a statelor crestine au determinat guvernele italian si maghiar sa declare lojile masonice drept un “pericol pentru stat”.

Inaintea celui de-al doilea razboi mondial, in afara lojelor masonice din fiecare tara, existau cincisprezece consilii masonice care coordonau activitatea iudeo-masoneriei pe continent. Masurile luate de Hitler au fos dezastruoase pentru iudeo-masoni, fiindca, intre 1933 si 1943 au fost suprimate toate lojele masonice, toate consiliile si toate celelalte organizatii sau societati din tarile europene, cu exceptia Elvetiei si Suediei.

Acelasi lucru l-au facut si Franco cu masoneria din Spania, la fel Oliveira Salazar cu ca din Portugalia si Mussolini cu cea din Italia. Dupa victoria iudeo-masonico-comunista, iudeo-masoneria a fost reorganizata in Europa si, cu ajutorul primit din America si Anglia a reusit sa obtina controlul politic aproape absolut in toate tarile, exceptie facand doar Spania si Portugalia.

Acest control le permitea evreilor sa impinga vechiul continent spre catastrofa finala, creand si mentinand in aproape toate tarile crestine o stare permanenta de confuzie politica si instabilitate interna, pentru a fi usor cucerite de sovietici, cand se va fi decis lovitura finala impotriva lumii libere.

In anii care au urmat celui de-al doilea razboi mondial, activitatea distructiva a iudeo-masoneriei a ajuns sa ameninte linistea interna a fiecarei tari din lumea libera.

In Africa de Sud, iudaismul masonic actiona prin ,,United Party”, Partidul Unit, condus de evreul Jacobus Gedeon (Nel Straus), care folosea metoda bine cunoscuta de a-i ridica pe negri impotriva albilor. Regimul nationalist al doctorului Malan era numit de agentiile de presa iudeo-masonice din toata lumea un “regim de dictatura”, iar doctorul Malan era calificat drept “rasist si nazist”. Spiritul crestin al populatiei albe, a acestei tari i-a impiedicat pe iudeo-masoni s obtina puterea prin alegeri si toata propaganda pentru dreptul de vot al negrilor avea ca scop doar utilizarea acestei mase de votanti negri pentru obtinerea “legala” a controlului asupra guvernului.

Actiunile initiate de generalul Peron, in special de Eva Peron in Argentina, i-a paralizat pe cracanatii masoni si pe fratii lor comunisti. Regimul justitiar al lui Peron a reusit sa scoata poporul argentinian, pentru un timp, din ghearele evreilor care avau sub control atat guvernul, cat si viata economica. Dupa ce au pierdut lupta politica in Argentina prin mijloace legale, iudeo-masonii au recurs la infiltrarea in guvernul peronist, pentru a-l distruge din interior.

Atata timp cat cracanatii nu reusisera infiltrarea, toata presa iudeo-masonica din lume il ataca pe Peron, in mod deosebit pe Eva Peron, calificand regimul drept “dictatorial”.

Reusind sa se infiltreze, dupa moartea Evei Peron, iudeo-masoneria si-a schimbat tactica si Peron a inceput sa fie tratat cu oarecare blandete. Obiectivul urmarit era de a provoca un conflict intern care sa impinga regimul spre o politica extremista sub pretextul ca aceasta este ceruta de starea de spirit populara. In felul acesta au ajuns iudeo-masonii sa creeze un conflict intre regimul peronist si Biserica catolica.

In acest joc murdar un rol important l-a avut evreul Eduardo Vuletich, comunist, fost membru al brigazilor internationale din Spania, care a ajuns sef al CONFEDERATIEI GENERALE ARGENTINIENE A MUNCII, secondat de evreul Abraham Krislavin, subsecretar de stat la Interne, “consilier” al ministrului Angel Borlenghi.

Ascunsa in spatele “bunelor intentii” care trebuiau sa asigure prosperitatea statului, banda iudeo-masona a lui Vuletich a reusit sa convinga regimul peronist, intr-un interval de sase luni, intre 1954 si 1955, sa accepte aproape intreg programul secret al masoneriei, indreptat impotriva bisericii si a institutilor crestine, in special catolice, pentru a le micsora influenta in viata privata a crestinilor.

Programul iudeo-masonic propus de banda lui Vuletich si acceptat cu inconstienta de catre peronisti cuprindea: legalizarea divortului si autorizarea unei noi casatorii pentru cei divortati. ( Separarea trupurilor fara ruperea juramantului, poate fi necesara in unele cazuri, dar nu trebuie uitat faptul ca libertatea neingradita care permite oricui sa divorteze si sa se recasatoreasca oricand a adus instabilitate in familia crestina.

40% din casatoriile americane, de exemplu, sunt desfacute prin divort legal si astfel familia crestina si-a pierdut menirea, iar cracanatii sunt singurii interesati de acest lucru.) S-a legalizat prostitutia in toata Argentina.

A fost scoasa din scolile publice predarea religiei crestine, pana atunci obligatorie, si au fost taiate subventiile guvernamentale pentru scolile catolice.

Masura luata de iudeo-masonii si iudeo-comunistii din toata lumea cu scopul de a ateiza tineretul crestin, ceea ce ar usura distrugerea moralei si anularea potentialului de aparare al acestuia.

S-a hotarat ca cinci zile de mari sarbatori religioase crestine, recunoscute in toata Argentina, sa fie declarate zile lucratoare. (Iudeo-comunistii au declarat zile de munca pana si Craciunul si Pastele in tarile unde au ajuns la putere.)

Biserica trebuia sa plateasca impozite pentru toate bunurile pe care le avea.

(Aceasta masura urmarea sa ingreuneze sau sa faca imposibila functionarea institutiilor publice ca scoli, spitale, azile etc. intretinute de Biserica catolica din fonduri proprii.) interzicerea manifestarilor publice, a procesiunilor si adunarilor religioase in aer liber, fara acordul politiei. Evreul Eduardo Vuletich a prezentat o motiune prin care se cerea amendarea Constitutiei argentiniene in sensul separarii bisericii de stat (Biserica catolica a fost oficiala de la separarea tarii de Imperiul spaniol.)

Impotrivirea catolicilor fata de aceste masuri au atras persecutii si reactia politiei, care primea ordine de la subsecretarul ministerului de interne, evreul Abraham Krislevin. Aceasta situatie nu putea sa dureze prea mult fara a crea tulburari interne, caci iudeo-masoneria calculase foarte bine efectul demersurilor ei. Rebeliunea militara din iunie 1955 a pus capat regimului lui Peron. Rebelii militari erau catolici, folositi ca piesele de sah de catre iudeo-masoni si iudeo-comunisti pentru incendierea bisericilor crestine si obtinerea unor noi libertati politice.

In timpul tulburarilor din iunie 1955 din Buenos Aires au fost retinuti ca participanti multi comunisti si iudeo-masoni notorii, printre ei conducatorul radical sau “ziaristul” (tradator) David Michel Torino si deputatii Santiago Mudelman si Emilio Mercader. Caderea regimului peronist a insemnat triumful iudeo-masoneriei si al comunismului, desi majoritatea rebelilor erau catolici.

In Belgia, activitatea iudeo-masoneriei, al carei reprezentant oficial era in deceniul sase Paul Henri Spaak, a adus la putere un guvern mason format din liberali si socialisti, guvern care in lupta cu crestinismul a suprimat cea mai mare parte a subventiilor oficiale pentru scolile catolice. Tulburarile provocate in aceasta tara in 1955 s-au datorat masurilor anticrestine luate de catre un guvern evreizat.

Daca India si-a obtinut independenta de Marea Britanie, aceasta nu a insemnat ca iudeo-masonii au pierdut controlul in aceasta mare tara. Dimpotriva, dupa obtinerea independentei controlul a devenit si mai puternic.

Pandit Nehru era membru al masoneriei engleze, de la care a obtinut conducerea guvernului indian, dar cal mai periculos membru al guvernului lui Nehru era evreul Khrisna Menon, ambasador itinerant al acestei tari. Menon conducea politica externa a Indiei si astfel orienta tara spre comunism. Partidul Congresului era un partid masonic. Relatiile cordiale intre Nehru si diversi iudeo-masoni si filocomunisti, precum David Lilenthal, care a vizat India in 1952, Eleanor Roosevelt, care a fost aici in 1952, sunt suficiente pentru a intelege ca Nehru lupta cu disperare pentru impunerea “pacii sovietice” in toata lumea.

Dupa ce banda iudeo-masona a lui Roosevelt a dus la foamete si mizerie poporul japonez, prin razboiul pe care l-a obligat sa-l poarte, dupa ce a distrus prin “legi democratice” mare parte din institutiile politice si traditiile tarii, iudeo-masoneria internationala a reusit sa puna mana pe guvernul japonez in 1955, prin intermeiul unei gasti de japonezi vanduti, in frunte cu Hatoyama, fost prim-ministru al Japoniei.

Pe 27 martie 1955, in cadrul unei ceremonii oficiale tinute de Hatoyama, acesta, impreuna cu alte 70 de “personalitati” japoneze a fost investit cu titlul de “maestru” al masoneriei. Hatoyama a plans de fericire ca devenise oficial un instrument al iudaismului international.
Existau in lume, la mijlocul anilor ’50, 3.900.000 de masoni, in majoritatea lor cracanati. Cei mai multi se aflau in Statele UNITE. Existau in America de Nord 2.500.000 de masoni, impartiti in 49 de mari loje si mai mult de 15.000 de loje subordonate diverselor societati ale masoneriei.

Alti 1.400.000 de iudeo-masoni erau imprastiati prin toate tarile lumii, organizati in 60 de Mari loje si aproape 11.000 de loje subordonate, ateliere masonice si alte organizatii ale masoneriei. Toate aceste centre formau Marea Masonerie Universala, cel mai periculos instrument al iudaismului in lupta sa impotriva crestinilor.

Dupa Anglia, sediul central al Marii Masonerii Universale s-a mutat la Geneva, apoi la Chicago, cu o puternica filiala la New York, sediul O.N.U. Acest organism iudeo-masonic conduce lumea libera spre catastrofa finala: dominatia evreiasca universala cu ajutorul comunismului sovietic.

Marea Masonerie Universala este condusa de Consiliul Imperial al Templului din America de Nord; marele sau sef secret era in anii ’50 evreul Bernard Baruch, “consilier” al presedintilor Americii crestine, tara de la care intreaga lume astepta salvarea de comunism… Astfel se explica de ce politica americana a adus lumea crestina in pragul catastrofei totale. Presedintele adevarat al Americii crestine era un cracanat, Bernard Baruch, unul dintre cei mai mari dusmani ai crestinatatii. Bernard Baruch executa el insusi ordinele date de Marele Sanhedrin, superguvernul mondial secret al evreimii, cu sediul in America. Acest superguvern reprezenta toata evreimea din lume, inclusiv pe cea din U.R.S.S.

In 1953 s-a constituit oficial, cu numele Marea Loja de Israel, o organizatie masonica autonoma, exclusiv evreiasca, in care au fuzionat diverse loje care nu existasera pana atunci in Israel. Este posibil ca, daca evreimea va reusi sa-si puna in practica planurile de dominatie asupra lumii, acesta Mare Loja a Israelului sa devina Loja Imperiala a Israelului, care ar lua locul actualului Templu din America.

Pentru a intelege mai bine cum isi organizeaza cracanatii masoneria intr-o tara, cum isi ascund scopurile murdare sub vorbe frumoase si cum stau ascunsi printre crestini renegati, voi face un mic rezumat al iudeo-masoneriei in ROMANIA.

Lojele masonice din tara mea au aparut in urmatoarea ordine “Steaua Dunarii”, loja cu sediul la Galati s-a constituit in 1859; “Inteleptii din Heliopolis”, cu sediul la Bucuresti, in 1863; “Discipolii lui Pitagora”, cu sediul la Galati, in 1865; “Farul Primitor” cu sediul la Braila, in 1865; “Egalitatea” cu sediul la Bucuresti, in 1871; “Fratia” fundata la Bucuresti in 1871; “Coroana lui Mihai Bravul, la Pitesti, in 1872. Asadar, lojele au aparut la Bucuresti, Galati, Braila si Pitesti, tocmai orasele care la acea ora aveau cele mai mari comunitati evreiesti din tara.

Iata acum numele celor care conduceau masoneria in Principatele Romane in anul 1874: doctorul Ludwig P. Bors, cracanat, “venerabil” al lojei “Armonia”, fundata in 1874 in Bucuresti; Topler, cracanat; Weiss, cracanat; Jul Schein cracanat; Gunther, cracanat; Israelo Preciado, cracanat sefard; Lateiner, cracanat; Jules Szekulies, cracanat; G. Dietz, cracanat; Ede Hartz, cracanat; T. D. Costin, roman; I. Kromberg, cracanat; A. Stein, cracanat; M. Ramniceanu, cracanat; D. Nicolaescu, roman; Edward Ludwig, cracanat; Cristopher Czerkenti, ungur; doctorul Grecescu, roman; doctorul Bernarth, cracanat; doctorul Georgescu Dima, roman. Acestia au fost fondatorii masoneriei “romanesti”, care era la inceput dependenta de “Marele Orient” din Franta.

Masoneria a indus o stare permanenta de agitatie prin partidele politice “democratice” care dirijau politica tarii.

In 1922 au fost infiintate noi ateliere masonice in Bucuresti si cu aceasta ocazie “Marele Orient” din Franta l-a trimis ca reprezentant la “solemnitatile” de deschidere pe evreul Bernard Raymond.

In 1934 a fost reorganizata loja “Steaua Dunarii” de la Galati, in prezenta evreului Emmanuel Hibel, “Mare Inspector” delegat de masoneria franceza, si a spaniolului Perez, delegat al masoneriei din Spania.

Regele Carol al II-lea, care a abdicat de la tron in favoarea fiului sau Mihai, a fost readus pe tron in 1930 gratie influentei masonice in politica tarii. Politica sa a fost in totalitate in conconcordanta cu directivele iudeo-masonice si, mai mult, s-a casatorit cu evreica Wolf (lup, in germana), mai apoi devenita “printesa Lupescu”, Magda Lupescu sau “madame Lupescu”, cu numele original tradus in romaneste.
Carol si iudeo-masonii din anturajul lui au adus tara in pragul catastrofei, asasinandu-i pe cei mai buni fii ai poporului roman, furand bogatiile tarii si ducandu-le in strainatate.

Dupa venirea la putere a Maresalului Ion Antonescu, masoneria a incetat sa existe cativa ani si in Bucuresti s-a deschis pentru public o mare expozitie antimasonica in care se puteau vedea obiectele folosite de masonerie in ritualurile ei macabre, inclusiv sortul Cavalerului Kadosch, insarcinat cu executarea sentintei de condamnare la moarte pronuntata in secret de Camera Kadosch, care era mai degraba un “tribunal” secret format din masoni de grade superioare care ordona asasinarea dezertorilor sau a dusmanilor iudeo-masoneriei.

Acest sort pe care masonul de gradul 30 si-l pune la ceremoniile masonice, are pictata pe el o mana care tine de par un cap de om taiat, din a carui gat se scurg picaturi de sange si o alta care sustine o spada din care se scurge, de asemenea, sange.

Acestea sunt simbolurile unor societati care in propaganda si actiunile ei oficiale pretinde ca lupta pentru libertatea oamenilor, pentru egalitate, pentru fraternitate universala, pentru justitie, munca si stiinta… de a taia capete…

In 1944, cand sovieticii au invadat Romania, masoneria a reaparut in tara noastra, condusa de Ana Pauker, mason de grad 33 si, in acelasi timp, cea mai periculoasa comunista venita din Rusia in uniforma militara sovietica. Toti cei care oficial nu erau membri ai partidului comunist, dar care aveau functii importante in guvern, erau vechi membri ai masoneriei. Printre ei se afla si Petru Groza, presedintele Marii Adunari Nationale a Republicii Populare Romane.

Multi masoni care nu intelesesera prea bine ce este masoneria si care, in fata obligatiei de a colabora cu iudeo-comunistii, au refuzat sa o faca, au fost asasinati. Masonii ne-cracanati care acceptau sa colaboreze cu comunistii aveau “privilegiul” de a rade la comanda in fata maselor si de a semna hotararile luate de iudeo-comunisti cand li se ordona sa o faca.

In 1948, la patru ani de la ocuparea rosie a Romaniei, iudeo-masoneria din tara a avut o intalnire secreta la Bucuresti, prezidata de doctorul Antonin ca “mare maestru”, D. Cocea ca “mare maestru adjunct” si de generalul cracanat Pandelea Grau ca scretar al Marii Loje Masonice din Romania. Cu acea ocazie, iudeo-masoneria era intru totul de acord cu regimul sovietic, ca noua ordine impusa de regimul comunist era singura capabila sa realizeze dorintele omenirii si ca ideologia masona si cea comunista aveau acelasi scop.

Din ratiuni tactice, masoneria a incetat sa mai existe in Romania, in mod oficial, dupa 1950.

Cracanatii aveau de acum la dispozitie partidul comunist, instrumentul ce a luat locul masoneriei in toate tarile aflate sub jugul sovietic.
Din momentul in care comunismul realizeaza scopurile ascunse ale masoneriei, existenta oficiala a acesteia nu mai este necesara. O colaborare pe fata intre masonerie si comunism ar fi pus masoneria din lumea occidentala intr-o soituatie delicata, fiindca lumea libera si-ar fi dat seama ce reprezinta de fapt aceasta secta. Iar iudeo-masonilor li se pot aduce orice fel de acuzatii, numai ca nu stiu sa-si ascunda scopurile de ochii occidentalilor nu, in fata acestora ei dorind sa apara drept luptatori pentru cele mai inalte “cuceriri umane”.

Citat textual din cartea MAREA CONSPIRATIE EVREIASCA de Traian Romanescu.

Cu multumiri forumului Dacia noastra, unde se afla si continuarea.

Sursa: Eufrosin, Dacia noastra

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

Legea vaccinarii obligatorii a fost adoptata in UNANIMITATATE in comisia de santate din Camera Deputatilor. Adica au votat-o toate “partidele” politice, fara exceptie! Chiar daca au fost aduse sute de amendamente fata de varianta adoptata acum doi ani de Senat, ce sa vezi, s-a pastrat neatins un articol, cu ginion, articolul 13 care prevede la […]

Brexit-ul este, fara doar si poate, un eveniment de proportii epice prin prisma perpectivelor pe care le deschide. Brexit-ul reprezinta prima fisura intr-un sistem monstrous care parea monolit. Practic, intreaga oligarhie americana si europeana, cu monstroasa masinarie media aservita au fost luate prin suprindere, in ciuda manevrelor diperate de a influenta in extremis opinia publica […]

Site-urile americane sustin ca hacker-ul roman supranumit Guccifer, extradat recent in Statele Unite, ar fi fost gasit mort in celula in care ese incarcerat, la scurt timp dupa ce ar fi disparut din celula, ulterior interogarii acestuia de catre FBI. Informatia vine la scurt timp dupa ce FBI a anuntat ca nu recomanda procurorilor americani […]

Marius Serban Dupa cum ne-am obisnuit deja in astfel de situatii cam toate goarnele media din Romania si de pe afara se vad obligate sa caute dedesubturile acestei afaceri apeland la tot felul de “analisti” mai mult sau mai putin intersati, cu o agenda care mai de care mai inchegata, scrisa de marii actori globali,sau, […]

Michael Thomas “9/11 was an Anglo-American black operation executed in collusion with Israeli Secret Services and Saudi Arabian financiers.” — 9/11 Investigator. Undoubtedly the 9/11 attacks on New York City and Washington DC are the most misrepresented by officialdom in US history. Whereas the assassination of John F. Kennedy is now understood to have been […]