101. Făcătorul cerurilor şi al pămîntului cum să aibă un fiu, neavînd soţie? El a făcut toate şi El toate le cunoaşte.

102. Acesta este Dumnezeu, Domnul vostru. Nu este Dumnezeu afară de El, făcătorul tuturor lucrurilor; deci, slujiţi L, căci El se îngrijeşte de toate.

103. Nu l ajung vederile, însă El ajunge vederile. El este ager, ştiutor.

104. Dovezi v au venit de la Domnul vostru: cel ce le înţelege face bine sufletului său, iar cine este orb, vina cade asupra sa, eu nu sînt păzitor asupra voastră.

105. Astfel tîlcuim semnele Noastre, chiar dacă zic ei: “Tu tîlcuieşti încurcat, noi însă vom tîlcui răsvădit oamenilor pricepuţi”.

106. Urmează, deci, numai ceea ce ţi s a descoperit de Domnul tău; nu este Dumnezeu afară de El, şi dă te alături de la idolatri.

107. De ar fi voit Dumnezeu, n ar fi ei idolatri; iar Noi nu te am pus asupra lor păzitor şi tu nu eşti vechil asupra lor.

108. Nu probozi idolii, pe care îi cheamă ei, afară de Dumnezeu, ca să nu L probozească ei pe Dumnezeu întru duşmănie şi nepricepere. Astfel i am împodobit Noi fiecărui popor faptele sale; apoi se vor întoarce la Domnul lor şi le va vesti răsvădit ce au făcut ei.

109. Ei au jurat lui Dumnezeu un jurămînt sfînt: că, dacă le va veni semn, vor crede în El. Spune: “Într adevăr semnele stau la Dumnezeu; însă ce vă vesteşte că dacă ar veni ele, ei nu ar crede?”

110. Noi vom întoarce inimile şi vederile lor, dacă n au crezut întîia dată; deci, îi vom lăsa Noi la nătîngia lor să rătăcească.

111. Şi de le am fi trimis Noi îngeri şi de ar fi vorbit morţii cu ei şi de am fi adunat toate lucrurile înaintea lor, ei totuşi n ar fi crezut, doară dacă ar fi voit Dumnezeu, de aceea cei mai mulţi dintre ei sînt nepricepuţi.

112. Aşa am pus Noi pentru fiecare profet cîte un duşman, anume Satanele oamenilor şi ale duhurilor, care descoperă altuia cuvinte sporite spre înşelăciune; însă dacă ar voi Domnul tău, ei nu ar putea o face, deci părăseşte i pe ei şi ceea ce născocesc ei.

113. Şi să se aplece la aceasta inimile celora ce nu cred în viaţa de apoi şi să afle plăcere în aceasta şi să aibă parte la ceea ce au cîştigat.

114. Să cer eu afară de Dumnezeu alt judecător? El este doar Acela care v a trimis vouă cartea ce arată toate răsvădit; iar aceia cărora le am dat Noi scriptura asemenea ştiu că aceasta s a trimis în adevăr de Domnul tău; deci, să nu fii între cei ce se îndoiesc.

115. Deplin este cuvîntul Domnului tău în adevăr şi dreptate, şi nimeni nu poate schimba cuvîntul său, căci El aude, ştie.

116. De ai urma celor mai mulţi din cei ce sînt pe pămînt, ei te ar abate de la drumul lui Dumnezeu, căci ei urmează numai prejudecăţile lor şi numai minţesc.

117. Într adevăr, Domnul tău îi cunoaşte pe cei ce se abat de la drumul său şi i cunoaşte şi pe cei ce merg pe drumul drept.

118. Mîncaţi numai aceea peste care s a pomenit numele lui Dumnezeu, de credeţi în semnele Sale.

119. Şi ce vă este că nu mîncaţi aceea peste care s a pomenit numele lui Dumnezeu? El doară v a hotărît ce vă este oprit, afară de aceea la care sînteţi nevoiţi; mulţi vă amăgesc prin poftele lor şi prin neştiinţă, însă Domnul tău îi cunoaşte pe cei nelegiuiţi.

120. Păziţi vă de cele din afară ale păcatului şi de cele din lăuntru ale sale; cei ce fac păcate vor primi răsplata ce şi au agonisit o.

121. Nu mîncaţi de aceea ce nu s a pomenit numele lui Dumnezeu asupra sa; aceasta este nelegiuire. Dar Satanele îi vor pune la cale pe prietenii lor, ca să se certe cu voi. Dacă le veţi urma, veţi fi idolatri.

122. Sau cel ce a murit şi Noi l am înviat şi i am dat lumină, ca să umble cu ea printre oameni, poate să fie asemenea cu cel ce este în întuneric, de unde nu poate ieşi? Aşa li s au împodobit celor necredincioşi faptele lor.

123. De aceea am pus Noi în fiecare cetate căpetenii de făcători de rele, ca să înşele acolo: însă ei se înşală numai pe ei înşişi fără să înţeleagă.

124. Şi dacă şi a venit la ei un semn, zic ei: “Noi nu credem, pînă ce nu ni se va da ceea ce s a dat trimisului lui Dumnezeu”. Însă Dumnezeu ştie unde pune trimiterea Sa. Asupra făcătorilor de rele însă va veni ruşinea de la Dumnezeu şi o pedeapsă mare, pentru că au înşelat.

125. De voieşte Dumnezeu pe cineva să l ocîrmuiască, apoi îi deschide pieptul pentru Islam, iar dacă voieşte să l ducă în rătăcire, apoi îi face pieptul îngust, ca şi celui ce voieşte să se suie în cer**182. Astfel de vină pune Dumnezeu asupra celor ce nu cred.

126. Acesta este drumul cel drept al Domnului tău. Aşa am tîlcuit Noi semnele pentru poporul care ia aminte.

127. Ei vor avea o locuinţă de pace la Domnul lor şi El le va fi scut în faptele lor.

128. în ziua cînd îi va aduna pe toţi, va zice El: “O, ceată a duhurilor, prea mult v aţi făcut de lucru cu oamenii!”. Însă prietenii lor dintre oameni vor zice: “Doamne, noi am avut folos unul de altul şi am ajuns ţinta noastră, pe care ne ai pus o!” El va zice: “Focul să fie locuinţa voastră şi în veci să rămîneţi acolo, de nu va voi Dumnezeu altfel; Domnul vostru este doar înţelept, ştiutor”.

129. Aşa vom pune Noi nelegiuiţi asupra altora, precum şi au agonisit o.

130. “O, ceată a Duhurilor şi a oamenilor, oare n au venit la voi trimişi dintre voi, ca să vă vestească semnele Mele şi să vă îndemne pentru întîmpinarea zilei voastre?” Ei vor zice: “Trebuie să mărturisim împotriva noastră înşine!” I a înşelat viaţa lumii şi ei trebuie să mărturisească împotriva lor înşişi, că au fost necredincioşi.

131. Aceasta, pentru că Domnul tău nu pierde cetăţile întru nelegiuire lor, pe cînd poporul lor este fără de grijă.

132. Sînt trepte deosebite pentru fiecare după faptele lor, căci Domnului tău nu i este necunoscut ce fac ei.

133. Şi Domnul tău a avut întru îndurare. Dacă voieşte, vă poate nimici şi vă poate da urmaşi pe cine voieşte, precum v a făcut pe voi urmaşi altor popoare.

134. Într adevăr, ceea ce vă ameninţă se şi împlineşte şi voi nu puteţi împiedica.

135. Spune: “O, poporul meu, lucraţi după putinţa voastră! Eu voi lucra şi pe urmă veţi înţelege,

136. cine va primi în sfîrşit locuinţa<**183, aceasta nu i face fericiţi pe cei nelegiuiţi”.

137. Ei**184 au hotărît lui Dumnezeu o parte din ceea ce a lăsat El să crească din seminţe şi vite şi zic: “Aceasta este pentru Dumnezeu — după părerea lor — şi aceasta pentru tovarăşii**185 noştri”. Şi ceea ce a fost pentru tovarăşi n a ajuns la Dumnezeu, şi ceea ce a fost pentru Dumnezeu n a ajuns la tovarăşi. Rău judecă ei.

138. Aşa au împins idolii o parte mare din idolatri ca să omoare copiii lor**186 ca să i piardă şi să întunece credinţa lor; însă dacă ar fi voit Dumnezeu, n ar fi făcut ei aceasta; deci părăseşte i pe ei şi ceea ce născocesc ei.

139. Ei zic: “Aceste vite şi seminţe sînt sfinţite; nimenea nu poate gusta din ele, afară de acela căruia îi dăm voie — după părerea lor — şi sînt vite la care este oprit a încărca spatele lor şi vite peste care nu se pomeneşte numele în Dumnezeu”. Astfel de minciuni născocesc ei asupra Sa**187 El le va răsplăti după minciunile lor.

140. Ei mai zic: “Ceea ce este în pîntecele acestor vite este iertat pentru bărbaţii noştri şi este oprit pentru femeile noastre; dacă însă ceea ce s a născut este mort, amîndoi sînt părtaşi la aceasta. Dumnezeu le va răsplăti basmul lor; El este doar ştiutor, înţelept.

141. Pierduţi sînt cei ce omoară copiii lor întru prostie şi nepricepere şi opresc ceea ce le a dat Dumnezeu spre trai, născocind minciuni asupra lui Dumnezeu. Ei au rătăcit şi n au fost bine ocîrmuiţi.

142. El este acela care face să crească grădinile, atît cele cu rînduri de viţe, cît şi cele fără de rînduri de viţe şi fenicul şi sămînţa spre mîncare felurită şi măslinele şi rodiile, care seamănă şi nu seamănă întreolaltă. Mîncaţi din rodul său, dacă a rodit şi daţi din el ce sînteţi datori în ziua recoltei, dar nu isprăviţi, căci El nu iubeşte pe cei isprăvitori.

143. Unele din vite sînt pentru purtat povara, altele spre junghiere. Mîncaţi ceea ce v a dat Dumnezeu spre trai şi nu urmaţi paşilor lui Satan; el vă este doar un duşman răsvădit.

144. Opt vite împerecheate**188 v a dat Dumnezeu, din oi două şi din capre două: “Oprit a Dumnezeu cei doi bărbătuşi sau cele două femeiuşe, sau ce este închis în pîntecele femeiuşelor? Hotărîţi mi aceasta cu pricepere, dacă sînteţi iubitori de adevăr!”

145. Şi din cămile v a dat vouă şi din vite două. Spune: “Oprit a Dumnezeu cei doi bărbătuşi sau cele două femeiuşe sau cele închise în pîntecele femeiuşelor? Fost aţi martori cînd v a poruncit aceasta Dumnezeu?” Dar cine e mai nelegiuit decît cel ce născoceşte minciuni asupra lui Dumnezeu spre a i amăgi pe oamenii cei fără pricepere, Dumnezeu doar nu ocîrmuieşte poporul cel nelegiuit.

146. Spune: “Nu aflu în ceea ce mi s a descoperit ceva oprit spre mîncare decît numai mortăciunea sau sîngele vărsat sau carnea de porc — doar aceasta e urîciune — sau ceva pîngărit, asupra căruia s a chemat altceva decît Dumnezeu”. Iar cine fu silit de nevoie, nu de plăcere şi bucurie, pentru acela Domnul său este iertător, îndurător.

147. Iar jidovilor le am oprit Noi toate cele cu copite**189 şi de la vite şi oi le am oprit Noi grăsimea, afară de ceea ce o poartă pe spatele lor, sau este în măruntaie, sau ceea ce e amestecată între oase. Cu aceasta i am pedepsit Noi pe ei pentru fărădelegea lor, Noi doar păzim adevărul.

148. Dacă te învinuiesc de minciună, atunci spune: “Domnul vostru e plin de îndurare, însă nu se va întoarce asprimea sa de la poporul nelegiuiţilor”.

149. Idolatrii zic: “De ar fi voit Dumnezeu, n am fi idolatri nici noi nici părinţii noştri; nici nu ni s ar fi oprit nimic”. Astfel şi înaintaşii lor învinuiau de minciună pe profeţi pînă ce au gustat asprimea Noastră. Spune: “De o ştiţi aceasta cu bună samă, atunci arătaţi ni o; însă voi urmaţi numai închipuirii şi sînteţi numai mincinoşi”

150. Spune: “Numai la Dumnezeu este dovadă încredinţătoare şi dacă El ar fi voit, v ar fi ocîrmuit cu toţii”.

151. Spune: “Adunaţi martorii voştri care pot mărturisi că Dumnezeu a oprit aceasta”. Şi dacă ar şi mărturisi ei, tu să nu mărturiseşti cu ei şi să nu urmezi poftele acelora ce se leapădă de semnele noastre şi celora care nu cred în ziua de apoi şi fac alte fiinţe asemenea Domnului lor”.

152. Spune: “Veniţi voi să vă citesc ce a oprit Domnul vostru; să nu aveţi idoli pe lîngă El: să vă purtaţi bine cu părinţii voştri, să nu omorîţi copiii voştri din pricina sărăciei: Noi vom griji de voi şi de ei; să nu vă apropiaţi de cele ruşinoase, nici pe faţă, nici într ascuns; şi să nu ucideţi vreun suflet, ceea ce a oprit o Dumnezeu, afară numai după dreptate; aceasta v a poruncit Dumnezeu, pentru ca să fiţi înţelepţi.

153. Şi să nu vă apropiaţi de averea orfanilor, doar ca să o faceţi mai bună pînă ce vor fi vîrstnici; întrebuinţaţi numai măsură şi cumpănă dreaptă; nu porunci sufletului vostru mai mult decît poate purta. În cele ce vorbiţi fiţi drepţi, fie chiar faţă de rudele voastre, şi de legămîntul lui Dumnezeu ţineţi vă. Aceasta v a poruncit Dumnezeu, pentru ca să vă fie aminte”.

154. Acesta este drumul Meu cel drept, deci urmaţi l şi nu urmaţi alte căi, ca să nu vă despărţiţi de drumul Său; aceasta v a poruncit Dumnezeu, pentru ca să vă temeţi de El.

155. Apoi i am dat Noi lui Moise scriptura despre deplinătatea celor ce fac bine şi spre deosebire a tuturor lucrurilor şi spre ocîrmuire şi îndurare, pentru ca ei**190 să creadă la întîlnirea cu Domnul lor.

156. Şi această scriptură**191 pe care am descoperit o este binecuvîntată; urmaţi i şi temeţi vă de Dumnezeu, ca să fiţi părtaşi la îndurare.

157. Să nu spuneţi “Scriptura s a descoperit numai pentru două popoare**192 înaintea noastră şi noi n am priceput să o citim”.

158. Sau să nu spuneţi: “De ni s ar fi trimis nouă scriptura, am fi fost mai bine ocîrmuiţi decît ei”. Doară de la Domnul vostru a venit de la voi învăţătura răsvădită şi ocîrmuirea şi îndurarea. Dar cine e mai nelegiuit decît cel ce învinuieşte de minciună semnele lui Dumnezeu şi se abate de la ele? Noi le vom răsplăti celor ce se abat de la semnele Noastre, cu pedeapsă grea, pentru că s au abătut.

159. Ce au să aştepte decît vor veni la ei îngerii**193 sau va veni Domnul tău însuşi, sau va veni o parte a semnelor Domnului tău? În ziua cînd va veni o parte din semnele Domnului tău, nu i foloseşte sufletului credinţa sa, dacă n a crezut el de’nainte sau n a făcut bine întru credinţa sa. Spune: “Aşteptaţi! Noi aşteptăm!”

160. Cu cei ce se dezbină în legea lor şi fac secte să nu ţi faci de lucru. Numai Dumnezeu are de lucru cu ei. El le va vesti atunci ce au făcut ei.

161. Cel ce vine cu fapte bune, aceluia îi va fi răsplată înzecită, iar cel ce vine cu fapte rele, acela nu va fi pedepsit decît după purtarea sa. Ei, deci, nu vor suferi nici o nedreptate.

162. Spune: “Într adevăr Domnul meu m a dus pe drumul cel drept spre credinţa cea adevărată, spre legea lui Avraam, cel dreptcredincios, care n a fost idolatru”.

163. Spune: “Rugăciunea mea şi închinarea mea şi viaţa mea şi moartea mea sînt ale lui Dumnezeu, Domnul veacurilor; El n are tovarăşi lîngă Sine. Aşa mi s a poruncit şi eu sînt întîiul moslem”.

164. Spune: “Cum să cer alt Domn afară de Dumnezeu? El e doar Domnul tuturor lucrurilor. Fiecare suflet primeşte numai ceea ce şi a agonisit singur şi nu trebuie să poarte sarcina altuia. Atunci întoarcerea voastră va fi la Domnul vostru şi El vă va învăţa despre cele asupra cărora aţi fost în dezbinare.

165. El este acela care v a pus ca urmaşi pe pămînt şi a ridicat treptat pe unii din voi asupra altora, ca să vă ispitească întru ceea ce v a dat. Domnul tău este repede la pedeapsă, însă şi iertător, îndurător”.

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

“Unul si acelasi fotograf poate face zeci de feluri de poze. Uneori, cu unul si acelasi aparat. Poate raspunde unei comenzi de reportaj; poate imortaliza cunostinte, situatii, locuri; se poate mira, bucura, induiosa pe cont propriu, acumuland poze “pentru sertar”; poate “fura” nostalgii, ezitari, asteptari, inaltari si uniri colective de care imaginea da seama mai […]

CAPITOLUL 1 Cartea neamului lui Iisus Hristos, zamislirea, numele si nasterea.

Sfânta Evanghelie după Matei Sfânta Evanghelie după Marcu Sfânta Evanghelie după Luca Sfânta Evanghelie după Ioan

CAPITOLUL 1 Dumnezeu-Cuvantul S-a făcut trup. Marturia lui Ioan Botezătorul despre Mielul lui Dumnezeu. Cei dintai ucenici ai lui Iisus.

CAPITOLUL 1 Gavriil binevesteste lui Zaharia si Mariei. Cantarea Mariei. Nasterea lui Ioan Botezatorul. Cantarea lui Zaharia.