100. Dacă ştergem semne din Coran sau le uităm, aducem altele mai bune decît ele sau asemenea cu ele. Oare nu ştii că Dumnezeu e atotputernic?**32

101. Oare nu ştii că a lui Dumnezeu este stăpînirea asupra cerurilor şi a pămîntului şi că afară de Dumnezeu nu aveţi ajutător şi ocrotitor?

102. Sau voiţi să cereţi voi de la trimisul vostru ceea ce s a cerut mai înainte de la Moise?**33 Însă cine schimbă necredinţă pentru credinţă se abate de la drumul cel drept.

103. Doreşte o parte mare din poporul scripturii ca să vă întoarcă de la credinţa voastră la necredinţă din pizma sufletului lor, după ce li s a făcut dezvăluit adevărul**34, însă iertaţi şi uitaţi pînă va veni Dumnezeu cu porunca Sa; Dumnezeu atotputernic.

104. Şi împliniţi rugăciunea şi daţi milostenie şi ceea ce faceţi înainte bine pentru sufletele voastre, aceea veţi afla la Dumnezeu, căci Dumnezeu ştie ce faceţi.

105. Ei au zis: “Nu vor intra în rai decît cei ce sînt jidovi sau creştini!” Acestea sînt dorinţele lor, tu însă spune: “Aduceţi dovada voastră, dacă iubiţi adevărul!”

106. Într adevăr, cel ce supune faţa sa lui Dumnezeu şi se poartă bine, acela primeşte răsplata sa de la Domnul său şi frică nu vine peste el şi nu se întristează.

107. Jidovii spun: “Creştinii n au temei pe nimic”. Şi creştinii zic: “Jidovii n au temei pe nimic” şi totuşi citesc atît jidovii cît şi creştinii scriptura. Asemenea vorbesc şi cei ce nu au cunoştinţă, însă Dumnezeu va judeca în ziua învierii asupra certelor lor.

108. Şi cine e mai păcătos decît cel ce opreşte să se pomenească la templele lui Dumnezeu numele Său şi năzuieşte să le pustiască?**35

109. Doar al lui Dumnezeu este răsăritul şi apusul şi încotro vă întoarceţi, acolo e faţa lui Dumnezeu: căci Dumnezeu este cuprinzător, înţelept.

110. Ei zic: “Dumnezeu a făcut un copil”. Mărire lui! Ba nu! Ale lui sînt cerurile şi pămîntul: toate ascultă de El.

111. Făcătorul cerurilor şi al pămîntului şi cum hotăreşte un lucru, atunci spune: “Să fii!” şi este!

112. Cei ce nu ştiu spun: “De ar vorbi Dumnezeu cu noi sau de ar aduce un semn!” Cam asemenea cuvintelor lor au vorbit înaintaşii lor; inimile lor seamănă întreolaltă. În adevăr, Noi am adus semne lămurite poporului cunoscător.

113. Noi te am trimis la adevăr să binevesteşti şi să îndemni, însă nu vei fi întrebat despre tovarăşii iadului.

114. Şi nu se vor învoi cu tine jidovii şi creştinii pînă ce nu vei urma legea lor. Spune: “Numai îndreptarea lui Dumnezeu este îndreptare adevărată. În adevăr dacă ai fi urmat ceea ce le place lor, măcar că ţi a venit cunoştinţa, n ai avea de la Dumnezeu scut şi ocrotire.

115. Aceia cărora le am dat Noi scriptura, dacă o vor citi cum trebuie să se citească, vor crede în ea; iar cei ce nu cred în ea sînt pierduţi.

116. O, fiii lui Israel, aduceţi vă aminte de binele ce vi l am făcut Eu, v am ales doar înaintea făpturilor.

117. Şi temeţi vă de ziua în care nu poate sta un suflet pentru altul şi nu se primeşte de la el răscumpărare şi nu i ajută şi nu este mîntuire.

118. Şi Domnul cînd l a ispitit pe Abraam cu porunci pe care le a împlinit acesta, a zis: “Eu te aşez ca Imîm**36 asupra oamenilor”. El zise: “Nu vor primi cei nelegiuiţi legămîntul meu”.

119. Şi cînd am făcut Noi pentru oameni o casă de adunare şi adăpost**37, am zis: “Ţineţi locul lui Avraam**38 ca loc de rugăciune!” Şi am încheiat cu Avraam şi Ismael legămînt. “Curăţiţi**39 casa mea pentru cei ce o înconjură şi cei ce petrec în ea, precum şi cei ce se roagă şi se închină în ea”.

120. Şi cînd a zis Avraam: “Doamne, fă ţara aceasta liniştită şi nutreşte cu roduri poporul ei, care crede în Dumnezou şi în ziua de apoi!”, zise El: “Şi pe cel ce nu crede voi să l hrănesc cu puţin, apoi însă voi să l arunc în pedeapsa focului. Vai de drumul acela!”

121. Şi cînd puseră Avraam şi Ismael temeliile casei, ziseră ei: “Doamne, primeşte o de la noi, tu eşti doar cel ce aude, ştie!

122. Doamne, fă ne moslemi şi pe urmaşii noştri fă i un popor moslem şi arată ne pravila noastră şi te întoarce spre noi. Tu doar eşti cel bun şi milostiv.

123. Doamne, ridică întru ei un trimis dintre ei, care să le arate semnele Tale şi să i înveţe scriptura şi înţelepciunea şi să i curăţească. Tu eşti doar cel puternic, înţelept”.

124. Şi cine se leapădă de legea lui Avraam, afară de acela al cărui suflet este neghiob? Ni l am ales doar pe Avraam acum în lumea aceasta, iar în cea de apoi va fi el între cei desăvîrşiţi.

125. Cînd i a zis lui Domnul său: “Fii moslem!”, a zis el: “Mă supun Domnului veacurilor!”

126. Şi Avraam a dat ca moştenire această lege fiilor săi, şi Iacov asemenea zise: “O, fiii mei, iată, Dumnezeu v a ales vouă credinţa aceasta şi să nu muriţi altfel decît fiind moslemi”.

127. Au fost alţi martori cînd moartea s a apropiat de Iacob? Atunci a zis el fiilor săi: “Cui îi veţi servi după mine?” Ei ziseră: “Voim să i servim Dumnezeului tău şi Dumnezeului părinţilor tăi Abraam, Ismael şi Isaac, unicul Dumnezeu; Lui voim să ne supunem”.

128. Acest popor s a trecut. A primit ce şi a agonisit, şi voi aşijderea veţi primi ce vă veţi agonisi; însă voi nu veţi fi întrebaţi despre ceea ce au făcut ei.

129. Şi ei zic: “Fiţi jidovi sau creştini, atunci sînteţi pe drumul drept!” Spune: “Ba nu! Noi primim legea lui Avraam, cel dreptcredincios, şi el nu era idolatru”.

130. Spuneţi: “Noi credem în Dumnezeu şi în ceea ce ne a trimis nouă şi lui Avraam, Ismael, Isaac, Iacov şi seminţiilor şi în ceea ce s a adus lui Moise şi lui Isus şi ceea ce s a adus profeţilor de la Domnul lor. Noi nu facem deosbire cu vreunul din ei, ci sîntem moslemi”.

131. Iar dacă cred ei întocmai cum credeţi voi, atunci sînt ei pe drumul drept, iar dacă se abat, atunci sînt ei între duşmani. Şi ţie îţi va fi de ajuns Dumnezeu faţă de ei, doar El aude, ştie.

132. Legea lui Dumnezeu o avem şi ce e mai bun decît legea lui Dumnezeu? Lui voim să i slujim!

133. Spune: “Voiţi să vă certaţi cu noi despre Dumnezeu? El doar e Domnul nostru şi al vostru, iar faptele noastre sînt ale noastre, şi faptele voastre sînt ale voastre, şi noi Lui ne închinăm”.

134. Sau voiţi să ziceţi: “Avraam, Ismael, Isaac, Iacov şi seminţiile au fost jidovi sau creştini?” — Spune: “Sînteţi voi mai înţelepţi decît Dumnezeu? Şi cine e mai nelegiuit decît acela care ascunde mărturiile ce le are de la Dumnezeu?” — Dumnezeu doară nu e nebăgător de seamă la ceea ce faceţi.

135. Acest popor s a trecut. A primit ce şi a agonisit, şi voi aşijderea veţi primi ce vă veţi agonisi, însă nu veţi fi întrebaţi despre ceea ce au făcut ei.

136. Vor zice cei nebuni între oameni: “De ce i întoarce de la Kibla pe care o aveau înainte?”**40 Spune: “Al lui Dumnezeu este răsăritul şi apusul. Pe cine voieşte, îl ocîrmuieşte El pe drum drept”.

137. Noi v am aşezat ca popor mijlocitor, ca să fiţi martori faţă de oameni, însă şi trimisul va fi martor faţă de voi.

138. Şi de ce am schimbat Kibla pe care ai avut o înainte? Numai ca să ştim cine urmează trimisul şi cine se întoarce pe călcîiul său. Lucru greu li se pare acesta**41 unora, nu însă celora pe care îi îndreaptă Dumnezeu. Însă Dumnezeu nu lasă să se piardă credinţa voastră, Dumnezeu e dator faţă de oameni îndurat, milostiv.

139. Noi am văzut că am îndreptat faţa ta spre ceruri, dar Noi te vom întoarce spre o Kiblă care ţi place. Întoarce faţa ta spre templul cei sfînt**42 şi oriunde sînteţi faţa voastră este spre el. Iar aceia cărora li s a dat scriptura ştiu că acest adevăr este de la Domnul lor. Lui Dumnezeu doar nu i e necunoscut ceea ce fac ei.

140. Şi dacă le ai aduce celor ce au scriptura toate semnele, totuşi n ar urma ei Kiblei tale, deci nu urma nici tu Kiblei lor**43, doar nici ei nu urmează aici unul Kiblei altuia. Dar dacă ai urma poftei lor, deşi ai ajuns la pricepere, atunci vei fi un nelegiuit.

141. Cei cărora le am dat Noi scriptura îl cunosc pe el**44, ca şi cum i ar cunoaşte pe copiii lor, însă o parte din ei ascund adevărul, deşi îl cunosc.

142. Adevărul este de la Domnul tău, deci nu fi între cei ce se îndoiesc.

143. Fiecare are o parte spre care se întoarce la rugăciune; voi însă rîvniţi spre ceea ce este mai bun. Orişiunde veţi fi, Dumnezeu vă va conduce la un loc. Dumnezeu e doar autotputernic.

144. De orişiunde vii, întoarce faţa ta spre templul cel sfînt, căci adevărul acesta este de la Domnul tău. Lui Dumnezeu doar nu i e necunoscut ceea ce faceţi.

145. De orişiunde vii, întoarce faţa ta spre templul cel sfînt, şi ori şi unde sînteţi întoarceţi faţa voastră spre el, pentru ca oamenii să nu aibă dovezi împotriva voastră, ci numai împotriva celor nelegiuiţi. De ei nu vă temeţi, ci temeţi vă de Mine. Eu voi să umplu cu harul Meu şi veţi fi îndreptaţi spre bine.

146. Noi deci v am trimis vouă un trimis din mijlocul vostru, ca să vă citească semnele Noastre şi să vă curăţească şi să vă înveţe scriptura şi înţelepciunea şi să vă înveţe ceea ce nu ştiţi.

147. Aduceţi vă aminte de Mine, ca să Mi aduc aminte de voi şi să Mi fiţi mulţumitori; şi nu fiţi nemulţumitori faţă de Mine.

148. O, voi cei ce credeţi, cereţi ajutor întru statornicie şi rugăciune, căci Dumnezeu e cu cei statornici.

149. Nu spuneţi despre cei ce fură ucişi în calea lui Dumnezeu “Ei sînt morţi!”, ci “Ei sînt vii!”, căci aceasta nu o pricepeţi.

150. Nu vă vom ispiti cu nimic, nici cu frică, nici cu foamete, nici cu daună în privinţa averii sufletului şi a roadelor; deci binevesteşte celor statornici,

151. care, dacă a venit asupra lor nenorocire, spun: “Noi sîntem ai lui Dumnezeu şi la Dumnezeu ne vom întoarce”.

152. Asupra lor este binecuvîntare şi îndurare de la Domnul lor: ei sînt doar pe drum drept.

153. Şi Safâ şi Mervah**45 sînt locuri sfinte ale lui Dumnezeu şi cel care peregrinează la casa Sa sau o cercetează nu păcătuieşte dacă merge împrejurul lor şi pentru cei ce fac bine este Dumnezeu cel mulţumitor, ştiutor.

154. Iar cei ce ascund ceea ce am trimis Noi ca semne desluşite şi îndreptare, după ce am hotărît oamenilor în scriptură, pe aceia îi va blestema Dumnezeu şi toţi cei ce blestemă îi vor blestema,

155. afară de aceia care se căiesc şi se îndreaptă şi mărturisesc — către aceia Mă voi întoarce, căci Eu sînt paşnic, îndurător.

156. Iar aceia care nu cred şi mor în necredinţă — asupra lor vine blestemul lui Dumnezeu şi al tuturor îngerilor şi oamenilor.

157. Ei vor rămîne în veci întru el**46, nu le va fi uşurată pedeapsa şi nu vor fi băgaţi în seamă.

158. Şi Dumnezeul vostru e numai un unic Dumnezeu; nu este Dumnezeu afară de El, cel milostiv, îndurător.

159. în facerea cerurilor şi a pămîntului — în schimbarea nopţii şi a zilei — în corăbiile care pătrund marea spre folosul oamenilor — în ceea ce trimite Dumnezeu din cer ca apă să învie pămîntul din moartea sa — întru răspîndirea tuturor vietăţilor — întru ocîrmuirea vînturilor şi a nourilor, care plutesc fără răsplată între cer şi pămînt — sînt destule semne pentru poporul cel înţelept.

160. Şi totuşi sînt oameni care primesc afară de Dumnezeu încă şi semeni**47 şi îi iubesc precum se iubeşte Dumnezeu; însă cei ce cred îl iubesc mai mult pe Dumnezeu. O, de ar înţelege cei nelegiuiţi, cînd vor vedea pedeapsa, că toată puterea este a lui Dumnezeu şi că Dumnezeu pedepseşte cu asprime.

161. De se vor dezbăra cei amăgiţi de amăgitori şi dacă vor vedea pedeapsa şi cum se rup legăturile,

162. atunci vor zice cei amăgiţi: “O, de ar fi pentru noi întoarcere, ca să ne dezbărăm de ei, precum s au dezbărat ei de noi!”. Aşa le va arăta Dumnezeu faptele lor, suspin va veni asupra lor şi ei nu vor scăpa din foc.

163. O, voi, oamenilor, mîncaţi din ceea ce este iertat şi bun pe pămînt şi nu urmaţi paşilor lui Satan; el vă este doar un duşman clar.

164. El vă porunceşte ce e rău şi ruşinos şi ca să vorbiţi de Dumnezeu ceea ce nu ştiţi.

165. Dacă li se spune: “Urmaţi ceea ce a trimis Dumnezeu”, zic ei: “Nu, ci noi urmăm cele ce le am aflat de la părinţii noştri”. Oare n au fost părinţii lor nepricepuţi şi rău ocîrmuiţi?

166. Cei ce nu cred seamănă cu cel ce cheamă ceva ce nu aude decît numai chemarea şi strigătul**48. Surzi, muţi, orbi sînt ei şi nu o ştiu.

167. O, voi, cei ce credeţi, mîncaţi din bunătăţile pe care vi le dădurăm şi mulţumiţi lui Dumnezeu, dacă îl slujiţi.

168. Vouă vă sînt oprite numai mortăciune, sînge, carne de porc şi ceea ce nu s a junghiat în numele lui Dumnezeu**49. Iar cine a fost silit la aceasta fără să aibă poftă şi fără să se poată împotrivi, acela n are păcat, căci Dumnezeu este iertător, îndurător.

169. Cei ce ascund ceea ce a trimis Dumnezeu în scriptură şi vînd aceasta penru preţ josnic, aceia nu vor mînca înlăuntrul lor alta decît foc, şi Dumnezeu nu va vorbi cu ei în ziua învierii şi nu i va curaţi şi pentru ei va fi pedeapsă dureroasă.

170. Ei sînt cei ce vînd rătăcire pentru drum drept şi pedeapsă pentru iertare; ce vor suferi ei în foc!

171. Şi anume de aceea, pentru că Dumnezeu a trimis această scriptură întru adevăr, şi cei ce se ceartă asupra scripturii cad în rătăcire mare.

172. Nu stă cuvioşia întru aceea ori de îndreptaţi faţa voastră spre răsărit sau spre apus, ci cuvios este cel ce crede în Dumnezeu, în ziua de apoi, în îngeri în scriptură şi în profeţi şi dă din averea sa din dragoste, către El rudelor, orfanilor, sărmanilor, călătorilor, cerşetorilor şi celor din robie şi şi împlineşte rugăciunea şi dă milostenii, şi cei ce ţin întreolaltă făgăduinţele pe care le au făgăduit şi cei ce sînt statornici în nenorociri şi în timpul vitejiei**50. Aceştia sînt cei drepţi, cei temători de Dumnezeu.

173. O, voi, cei ce credeţi, aveţi ca îndatorire răzbunarea pentru omor: slobod pentru slobod, rob pentru rob, muiere pentru muiere. Iar dacă i s a iertat cuiva aceasta din partea fratelui său, pentru acela să urmeze bunăvoinţă, însă să aibă răscumpărare întru cuviinţă.

174. Aceasta este o uşurare şi îndurare de la Domnul vostru. Şi cel ce greşeşte după aceasta, pentru acela este pedeapsă dureroasă.

175. Şi întru răzbunare este viaţa pentru voi, o, voi, cei pricepuţi, dacă sînteţi cu frica lui Dumnezeu.

176. Aveţi îndatorirea: Dacă va să moară unul din voi şi lasă în urma sa avere, atunci să facă testament pentru părinţi şi rude după bunacuviinţă; o îndatorire pentru cei cu frica lui Dumnezeu.

177. Însă cel ce schimbă testamentul, după ce l a auzit, atunci vine păcatul asupra celor ce schimbă. Dumnezeu doar aude, ştie.

178. De se teme însă cineva că testatorul a fost cu nedrepate sau în rătăcire şi face pace între cei ce se ceartă, acela nu cade în păcat; Dumnezeu doar este iertător, milostiv.

179. O, voi, cei ce credeţi, şi voi aveţi îndatorirea pentru ajunare, cum aveau îndatorire şi înaintaşii voştri, ca să fiţi cu frica lui Dumnezeu.

180. Un număr anumit de zile să ajunaţi, însă acela din voi care e bolnav sau în călătorie să postească asemenea alt număr de zile. Cei ce însă sînt în stare să postească, şi totuşi nu postesc, aceia să dea unui sărac bucatele ca răscumpărare; însă dacă face cineva bine de bunăvoie, atunci e bine pentru el; iar dacă postiţi totodată e mai bine pentru voi, dacă sînteţi pricepuţi.

181. Luna Ramadân**51, în care s a trimis Coranul ca îndreptar pentru oameni şi ca învăţătură lămurită pentru drumul cel drept şi deosebirea între adevăr şi minciună, în luna aceasta să ajuneze cei ce sînt de faţă: cine e însă bolnav sau în călătorie, să postească alt număr de zile; Dumnezeu doreşte să vă uşureze, nu doreşte să vă facă greutate, ca să împliniţi numărul zilelor de post şi să L preamăriţi pe Dumnezeu pentru că vă ocîrmuieşte şi să L mulţumiţi.

182. Dacă te întreabă servii Mei despre Mine, atunci Eu sînt aproape; ascult ruga celui ce se roagă, dacă se roagă; dar şi ei trebuie să asculte de Mine şi să creadă în Mine; poate vor umbla întru dreptate.

183. Vă este iertat în noaptea postului să vă împreunaţi cu muierile voastre; ele vă sînt vouă haină şi voi le sînteţi lor haină; Dumnezeu ştie că voi înşivă v aţi înşelat, însă El se întoarce spre voi şi vă iartă; deci împreunaţi vă cu ele şi cereţi ce v a prescris**52 Dumnezeu şi mîncaţi şi beţi pînă ce se poate deosebi un fir alb de un fir negru în zori de zi. Atunci împliniţi postul pînă noaptea şi nu vă împreunaţi cu ele**53, ci petreceţi în temple. Acestea sînt hotarele lui Dumnezeu, deci nu vă apropiaţi de ele. Astfel îi învaţă Dumnezeu pe oameni să deosebească semnele Sale, pentru ca ei să se teamă de El.

184. Nu istoviţi averile voastre între voi în deşert şi nu mituiţi cu ele pe judecători, ca să mîncaţi o parte din averea cuiva în nelegiuire cu ştirea voastră.

185. Te vor întreba şi despre lunile noi. Spune: “Ele sînt timpurile hotărîte oamenilor de peregrinaj”. Dreptatea nu stă în aceea ca să mergeţi în casele voastre pe dindos, ci dreptatea este a se teme de Dumnezeu; deci mergeţi în case prin poartă**54 şi temeţi vă de Dumnezeu, ca să fiţi fericiţi.

186. Luptaţi vă pentru calea lui Dumnezeu împotriva celor ce voiesc să se lupte cu voi, însă nu începeţi cu nedreptul, căci Dumnezeu nu i iubeşte pe cei nedrepţi.

187. Omorîţi i unde i găsiţi, şi goniţi i de acolo, de unde v au gonit pe voi, căci ispita e mai rea decît omorul, însă nu luptaţi împotriva lor lîngă templul sfînt, doar dacă se luptă ei împotriva voastră acolo; omorîţi i, căci aceasta este răsplata celor necredincioşi.

188. Şi luptaţi împotriva lor pînă ce nu va fi ispitită, ci va fi legea lui Dumnezeu; iar dacă vor înceta, nu ţineţi duşmănie, ci numai faţă de cei nelegiuiţi.

189. Dacă însă înceată ei, atunci Dumnezeu este iertător, îndurător.

190. Luna cea sfîntă pentru luna cea sfîntă, iar templele pentru răzbunare**55 cine vă atacă, atunci atacaţi l şi pe el întocmai cum v a atacat pe voi şi temeţi vă de Dumnezeu şi să ştiţi că Dumnezeu e cu aceia care se tem de El.

191. Jertfiţi pentru drumul lui Dumnezeu şi nu vă aruncaţi cu mîinile voastre în pieire, ci faceţi bine; Dumnezeu doar îi iubeşte pe binefăcători.

192. Împliniţi peregrinajul şi cercetarea cea sfîntă a lui Dumnezeu** 56 iar dacă vă e greu, pregătiţi ceva ca jertfă şi nu tundeţi capetele voastre pînă ce n a ajuns jertfa la locul junghierii; cine din voi însă este bolnav sau are durere de cap**57, acela răscumpere se prin ajunare sau milostenie sau prin vreo jertfă. Dacă sînteţi în siguranţă**58 şi voieşte cineva să cerceteze Mekka abia la peregrinaj, să pregătească ceva ca jertfă. Cel ce însă are avere să postească trei zile în peregrinaj şi şapte zile la reîntoarcere, aşadară zece de toate. Aceeaşi să o facă acela ai cărui casnici n au fost la templul cel sfînt. Deci temeţi vă de Dumnezeu şi să ştiţi că Dumnezeu pedepseşte groaznic.

193. Peregrinajul să fie în lunile cunoscute**59, şi cel ce şi a propus peregrinajul în ele să nu se împreune cu muiere, să nu fie cu nedreptate şi să nu se certe în peregrinaj, căci binele pe care l faceţi îl cunoaşte Dumnezeu. Luaţi vă şi merinde, însă cele mai bune merinde sînt frica lui Dumnezeu, deci temeţi vă de Mine, o, voi, cei pricepuţi.

194. Nu greşiţi dacă cereţi un cîştig **60 de la Domnul vostru şi dacă grăbiţi de pe Arafît**61 atunci aduceţi vă aminte de Dumnezeu în locul cel sfînt şi aduceţi vă aminte că v a ocîrmuit bine şi că înainte eraţi între cei ce rătăcesc.

195. Atunci grăbiţi vă de unde se grăbesc oamenii**62 şi cereţi iertare de la Dumnezeu, căci Dumnezeu este iertător, îndurător.

196. Şi dacă aţi împlinit pravilele voastre, atunci aduceţi vă aminte de Dumnezeu, precum vă aduceţi aminte de părinţii voştri, ba mai mult să vă fie El aminte. Sînt oameni care zic: “Doamne, dă ne partea noastră în lume!”, însă aceştia n au parte în lumea de apoi.

197. Însă alţii din ei zic: “Doamne, dă ne parte bună în lumea aceasta şi parte bună în cea de apoi, şi mîntuieşte ne de pedeapsa focului”.

198. Aceia vor primi partea ce şi au agonisit o, căci Dumnezeu este grabnic la socoteală.

199. Aduceţi vă aminte de Dumnezeu în zile anumite**63 Cel ce se grăbeşte să facă aceasta în două zile, nu păcătuieşte, iar cel ce rămîne încă şi mai lung tot nu păcătuieşte, dacă se teme de Dumnezeu, de aceea temeţi vă de Dumnezeu şi să ştiţi că la El vă veţi aduna.

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

“Unul si acelasi fotograf poate face zeci de feluri de poze. Uneori, cu unul si acelasi aparat. Poate raspunde unei comenzi de reportaj; poate imortaliza cunostinte, situatii, locuri; se poate mira, bucura, induiosa pe cont propriu, acumuland poze “pentru sertar”; poate “fura” nostalgii, ezitari, asteptari, inaltari si uniri colective de care imaginea da seama mai […]

CAPITOLUL 1 Cartea neamului lui Iisus Hristos, zamislirea, numele si nasterea.

Sfânta Evanghelie după Matei Sfânta Evanghelie după Marcu Sfânta Evanghelie după Luca Sfânta Evanghelie după Ioan

CAPITOLUL 1 Dumnezeu-Cuvantul S-a făcut trup. Marturia lui Ioan Botezătorul despre Mielul lui Dumnezeu. Cei dintai ucenici ai lui Iisus.

CAPITOLUL 1 Gavriil binevesteste lui Zaharia si Mariei. Cantarea Mariei. Nasterea lui Ioan Botezatorul. Cantarea lui Zaharia.