200. Şi între oameni este unul care te aduce la mirare cu vorbele sale despre viaţa lumii şi l cheamă pe Dumnezeu ca martor pentru ceea ce e în inima lui şi totuşi e un duşman iubitor de ceartă**64.
201. Însă cum se întoarce el, grăbeşte te în ţară, ca să o strice, şi nimiceşte sămănătura şi ceea ce a răsărit. Dumnezeu însă nu iubeşte stricăciunea.

202. Dacă i se spune: “Teme te de Dumnezeu!”, îl cuprinde puterea fărădelegii. Răsplata sa este iadul şi acesta este un pat rău.

203 Altul din oameni iarăşi vinde sufletul său, căutînd harul lui Dumnezeu şi Dumnezeu e plin de îndurare faţă de slugi**65.

204. O, voi, cei ce credeţi, intraţi în mîntuire pe deplin şi nu urmaţi paşilor lui Satan, el doar vă este un duşman clar.

205. Iar dacă vă poticniţi, după ce v au venit semnele lămurite, atunci să ştiţi că Dumnezeu e puternic, ştiutor.

206. Sau aşteaptă el alta decît Dumnezeu să vie la ei în umbra nourilor împreună cu îngerii? Şi porunca s a împlinit şi la Dumnezeu se întorc lucrurile.

207. Întreabă i pe fiii lui Israel, ce semne le am dat Noi lor; însă cel ce schimbă darul lui Dumnezeu, după ce a venit la El, pentru acela e Dumnezeu grozav răsplătitor.

208. Împodobită e pentru cei necredincioşi viaţa lumească, de aceea îşi bat ei joc de cei necredincioşi. Însă cei cu frica lui Dumnezeu vor fi mai presus de ei în ziua învierii; şi Dumnezeu îngrijeşte pe cine voieşte, fără măsură.

209. Oamenii au fost odinioară un singur popor**66 şi Dumnezeu le a trimis profeţi, ca să le binevestească şi să i îndemne; şi cu ei a trimis şi scriptura adevărului, ca să judece între oameni, unde erau în ceartă. Dară tocmai cei ce primiră hotărîrile se certară cu nătîngie între laolaltă; însă Dumnezeu îi ocîrmuieşte pe cei credincioşi între certele lor asupra adevărului după voia Sa, căci Dumnezeu duce pe drum drept pe cine voieşte.

210. Sau credeţi că veţi intra în rai fără să vie asupra voastră ceea ce au suferit înaintaşii voştri? A venit asupra lor nenorocire şi nevoie şi asuprire pînă ce a zis trimisul şi cei ce credeau cu el: “Cînd vine ajutorul lui Dumnezeu?” — Oare ajutorul lui Dumnezeu este aproape?

211. Ei te vor întreba ce milostenie să dea? Spune: “Ceea ce daţi ca milostenie din averea voastră să fie pentru părinţi, rude, orfani, sărmani şi drumeţi, căci binele pe care îi faceţi îl cunoaşte Dumnezeu”.

212. Războiul vă este orînduit şi el vă este urît.

213. Poate că urîţi tocmai ceva ce este bun pentru voi şi poate iubiţi ceva ce este rău pentru voi; însă Dumnezeu o ştie aceasta, iar voi nu o ştiţi.

214. Dacă te vor întreba despre războiul din luna cea sfîntă, spune: “Războiul este de neiertat în ea, însă a abate de la calea lui Dumnezeu şi a se lepăda de El şi de templul său cel sfînt şi a alunga poporul Său de acolo e păcat mai mare înaintea lui Dumnezeu”. Ispita e mai rea decît omorul. Şi ei nu vor înceta să lupte împotriva voastră pînă nu vă vor abate de la credinţa voastră, dacă le va fi cu putinţă. Însă dacă se leapădă cineva din voi de credinţă şi moare ca necredincios, atunci rămîn faptele lor fără răsplată în lumea de acum şi cea de apoi. Aceştia sînt tovarăşii focului, în veci vor petrece în el.

215. Însă cei ce cedează şi purced şi se luptă pentru drumul lui Dumnezeu, aceia să nădăjduiască în mila lui Dumnezeu, căci Dumnezeu este iertător, îndurător.

216. Te vor întreba despre vin şi despre Meisir**67. Spune: “În amîndouă zace nelegiuire grea, însă şi folos pentru oameni, dar nelegiurea lor e mai mare decît folosul lor”. Şi ei te vor întreba ce milostenie să dea;

217. Spune: “Prisosinţă!” Asfel Dumnezeu vă face desluşite semnele ca să cugetaţi

218. la lumea cea de acum şi la cea de apoi. Şi ei te vor întreba despre orfani; spune: “Este bine a se purta bine cu ei”.

219. Voiţi să aveţi de lucru cu ei? — Ei doar sînt fraţii voştri, iar Dumnezeu cunoaşte deosebirea între nelegiuiţi şi drepţi, şi dacă voieşte Dumnezeu, poate să vă facă greutăţi. El e doar cel puternic, înţelept.

220. Nu luaţi ca soţii pe păgîne, pînă ce nu s au făcut credincioase: o roabă credincioasă e mai bună decît una păgînă, chiar dacă vă place; nu căsătoriţi muieri credincioase cu păgîni, pînă ce nu se fac ei credincioşi, căci un rob credincios e mai bun decît un păgîn, chiar dacă vă place.

221. Aceştia cheamă în foc, iar Dumnezeu cheamă în rai şi la iertarea păcatelor după voia Sa şi face lămurite semnele Sale oamenilor, ca să le fie amintite.

222. Şi ei te vor întreba despre menstruare; spune: Aceasta e o daună, deci depărtaţi vă de muieri la menstruare şi nu vă apropiaţi de ele pînă nu se vor curăţi. Şi dacă vor fi curate, mergeţi la ele după porunca lui Dumnezeu, căci Dumnezeu îi iubeşte pe cei ce se căiesc şi se curăţesc.

223. Muierile voastre vă sînt un ogor: deci veniţi pe ogorul vostru cum voiţi, însă pregătiţi înainte de aceea sufletele voastre şi temeţi vă de Dumnezeu şi să ştiţi că veţi veni înaintea Lui. Şi binevesteşte credincioşilor!

224. Nu l faceţi pe Dumnezeu ţintă a jurămintelor voastre, ca să fiţi drepţi, cuviincioşi şi paşnici între oameni. Dumnezeu aude, ştie.

225. Dumnezeu nu vă va pedepsi pentru un cuvînt nechibzuit în jurămintele voastre, ci vă va pedepsi pentru ceea ce are de gînd inima voastră. Dumnezeu e doar iertător, blînd.

226. Cei ce voiesc să se despartă de muierile lor, să aştepte patru luni şi dacă şi trag pe seamă, atunci Dumnezeu e iertător, îndurător.

227. Dacă însă sînt hotărîţi să se despartă, Dumnezeu o aude, o ştie.

228. Muierile despărţite trebuie să aştepte pînă vor avea trei menstruări şi nu le este iertat să ascundă ce a făcut Dumnezeu în pîntecele lor, dacă cred ele în Dumnezeu şi în ziua de apoi. Însă e mai cuviincios dacă se întorc înapoi bărbaţii lor la ele. Dacă voiesc împăcare şi se poartă cu ele după cuviinţă: însă bărbaţii stau mai presus decît ele. Dumnezeu e doar puternic, înţelept.

229. Despărţirea este iertată de două ori, apoi trebuie să ţineţi muierea cu bunătate sau să o sloboziţi frumos şi nu vă este iertat să luaţi ceva din ceea ce le aţi dăruit, doar dacă se tem amîndoi că nu vor împlini poruncile lui Dumnezeu. Şi dacă vă temeţi că amîndoi nu vor împlini poruncile lui Dumnezeu, atunci nu este păcat asupra lor, dacă se răscumpără ea cu ceva: acestea sînt poruncile lui Dmnezeu. Deci nu le călcaţi, iar cei ce le calcă sînt nelegiuiţi.

230. Iar dacă o slobozeşte a treia oară, nu poate s o mai ia pînă ce nu s a căsătorit ea cu altul, şi dacă o slobozeşte acela atunci n au păcat. De se împreună amîndoi iarăşi, dacă cred că împlinesc poruncile lui Dumnezeu, căci acestea sînt poruncile lui Dumnezeu, pe care le a făcut răsvedite pentru poporul ce pricepe.

231. Dacă sloboziţi muierile şi ele au împlinit timpul lor**68, atunci ţineţi le cu bine sau daţi le drumul cu bine, însă nu le ţineţi cu putere, ca să greşiţi, căci cine o face aceasta, păcătuieşte împotriva sa însuşi. Nu luaţi semnele lui Dumnezeu în batjocură, ci aduceţi vă aminte de harul lui Dumnezeu asupra voastră şi de aceea ce v a trimis El din scriptură şi din înţelepciune ca să vă îndemne prin acesta, deci temeţi vă de Dumnezeu şi să ştiţi că Dumnezeu toate le ştie.

232. Dacă sloboziţi muierile şi ele au împlinit timpul lor, nu le opriţi să ia bărbaţi, dacă s au învoit după cuviinţă. Aceasta este o îndemnare pentru acela din voi care crede în Dumnezeu şi în ziua de apoi. Aceasta este pentru voi cuvioşie şi curăţie. Dumnezeu o ştie, voi însă nu o ştiţi.

233. Mamele să alăpteze copiii lor doi ani întregi, dacă voieşte cineva ca să se împlinească timpul alăptării. Este însă datoria tatălui susţinerea şi îmbrăcarea copiilor după cuviinţă. Nimeni nu e dator să poarte cheltuieli peste puteri. Nu poate fi silită mama pentru copilul ei, nici tatăl pentru copilul său; aceasta este şi dreptul moştenitorului69. Iar dacă se învoiesc la înţărcare, s o facă aceasta cu sfătuire şi împăcare şi nu vor avea păcat. Dacă voiţi să luaţi doică pentru copilul vostru, nu aveţi păcat, dacă numai plătiţi ceea ce aveţi să daţi după cuvinţă. Deci temeţi vă de Dumnezeu şi să ştiţi că Dumnezeu vede cîte faceţi.

234. Iar de moare cineva din voi şi lasă în urmă muieri, atunci acestea să aştepte patru luni şi zece (zile) şi după ce au împlinit timpul lor, vine păcat asupra voastră dacă ele fac cu sine ce voiesc după cuviinţă; Dumnezeu doar ştie ce faceţi.

235. Asemenea nu păcătuiţi dacă voiţi încă în timpul acela să peţiţi muierile sau dacă ascundeţi datorinţa aceasta în sufletul vostru; Dumnezeu doar ştie că voi gîndiţi la ele, însă totuşi să nu vă logodiţi cu ele într ascuns, doar numai vorbind cuvinte cuviincioase.

236. Nu încheiaţi legătura căsătoriei pînă ce nu trece timpul orînduit. Să ştiţi că Dumnezeu ştie ce se petrece în sufletul vostru; să vă fie aminte şi să ştiţi că Dumnezeu este iertător, îndurător.

237. Nu păcătuiţi dacă sloboziţi muierile înainte de ce le aţi atins sau le aţi atins sau le aţi lăsat o zestre, atunci însă trebuie să le daţi un dar, cel avut după putinţa sa, şi cel sărman după putinţa sa, după folos şi cuviinţă. Aceasta e o datorinţă pentru cei drepţi.

238. Dacă le aţi slobozit înainte de ce le aţi atins şi după ce le aţi hotărît o zestre, atunci primesc ele jumătate din aceea ce aţi hotărît, doară dacă se lasă de aceasta ele sau acela în mîna căruia este contractul de căsătorie. Însă lăsarea este mai aproape de cuvioşie**70. Deci nu uitaţi binefacerea între voi, căci Dumnezeu vede ceea ce faceţi.

239. Păziţi rugăciunea, şi anume rugăciunea mijlocie, şi staţi înaintea lui Dumnezeu cu sfială.

240. De vă temeţi, rugaţi vă pe jos sau călare; iar dacă sînteţi n siguranţă, atunci aduceţi vă aminte de Dumnezeu, care v a învăţat cînd încă nu ştiaţi nimic.

241. Iar cei ce mor dintre voi şi lasă în urma lor muieri, să le lase muierilor moştenire cele trebuincioase pentru un an, fără ca să le alunge. Dacă însă se duc ele de bună voie, atunci nu aveţi păcat, de se poartă ele după cuviinţă cu ele înseşi, căci Dumnezeu e puternic, înţelept.

242. Şi celor slobozite să le daţi cele trebuincioase după cuviinţă; aceasta este o orînduire pentru cei cu frica lui Dumnezeu.

243. Aşa vă face Dumnezeu semnele lămurite, ca să înţelegeţi.

244. Nu i ai văzut încă pe aceia care s au dus din casele lor — au fost cu miile temîndu se de moarte? Dumnezeu le zise: “Muriţi!”, apoi i a înviat**71. Dumnezeu e doar binefăcătorul oamenilor, însă cei mai mulţi oameni nu l mulţumesc.

245. Luptaţi vă pentru drumul lui Dumnezeu şi să ştiţi că Dumnezeu aude, ştie.

246. Cine voieşte să i facă lui Dumnezeu un împrumut bun, aceluia Dumnezeu îi dă înapoi îndoit, înmulţit; şi Dumnezeu închide şi deschide mîna şi la El vă veţi întoarce.

247. N ai văzut adunarea fiilor lui Israel după vremea lui Moise, cînd ziseră profetului**72: “Ridică ne un rege, să ne luptăm pentru drumul lui Dumnezeu!” El zise: “Poate nu vă veţi lupta, dacă vi s a poruncit războiul? “Ei ziseră: “Cum să nu ne luptăm pentru drumul lui Dumnezeu? Doar am fost alungaţi din locuinţele noastre împreună cu fiii noştri”. Şi cînd li se porunci războiul, se întoarseră ei afară de puţini din ei, însă Dumnezeu îi cunoaşte pe cei nelegiuiţi.

248. Deci le zise profetul lor: “Dumnezeu vi l a ridicat pe Saul ca rege!” Ei ziseră: “Cum să aibă el stăpînia peste noi, dacă noi sîntem mai vrednici de stăpînire decît el? Lui nu i s a dat avere mare”. El zise: “Dumnezeu l a ales asupra voastră şi i a adaos deplinătatea înţelepciunii şi a trupului, căci Dumnezeu dă stăpînia cui voieşte, Dumnezeu este doar cuprinzător, înţelept”.

249. Şi le zise lor profetul lor: “Un semn al stăpîniei sale este că va veni la voi sicriul legii, în care este locuinţa**73 Dumnezeului vostru şi rămăşiţele pe care le a lăsat în urmă neamul lui Moise şi al lui Aaron; îi vor aduce îngerii. Acesta este pentru voi un semn, dacă sînteţi credincioşi”.

250. Şi cînd purcese Saul cu oştirea, zise el: “Dumnezeu voieşte să vă ispitească la rîul acesta, cel ce va bea din el nu este pe partea mea, iar cel ce nu gustă din el este pe partea mea, afară de cei ce scot din el apă cu mîna”. Ei însă băură, afară de puţini din ei**74. După ce trecu pe acolo el şi cei ce crezură împreună cu el, ziseră ei: “N avem astăzi putere faţă de Goliath şi oştirea sa”. Ziseră însă cei ce credeau că vor veni înaintea lui Dumnezeu: “De cîte ori a învins o oştire mică alta mai mare cu voia lui Dumnezeu, căci Dumnezeu este cu cei statornici”.

251. Şi cînd ieşiră înaintea lui Goliath şi a oştirii sale, ziseră: “Doamne, varsă asupra noastră statornicie, întăreşte picioarele noastre şi ajută ne faţă de acest popor necredincios”.

252. Şi i bătură cu voia lui Dumnezeu şi David îl omorî, pe Goliath, iar Dumnezeu îi dădu lui stăpînia şi înţelepciunea şi l învăţă ce voi. De nu i ar ţine Dumnezeu pe oameni în frîu unul prin altul, ar fi pierit pămîntul, însă Dumnezeu e binefăcător faţă de făpturi.

253. Acestea sînt semnele lui Dumnezeu; ţi le descoperim în adevăr; tu eşti doar unul din cei trimişi.

254. Pe unii dintre profeţi i am ales Noi înaintea altora. Cu unii a vorbit Dumnezeu şi pe alţii i a ales în mai mare treaptă. Noi i am dat lui Isus fiul Mariei semne clare şi l am întărit cu duhul sfînt. De ar fi voit Dumnezeu, nu s ar fi certat cei de apoi, după ce au venit la ei semne lămurite, însă ei erau de felurite păreri, căci unii din ei crezură, alţii nu crezură. De ar fi voit Dumnezeu, ei nu s ar fi certat, însă Dumnezeu face ce voieşte.

255. O, voi, cei ce credeţi, daţi milostenie din ceea ce v am dat Noi vouă, înainte de ce vine ziua în care nu este negoţ, nici prietenie, nici mijlocire. Cei necredincioşi sînt nelegiuiţi.

256. Dumnezeu! Nu este Dumnezeu afară de El; El este cel viu, veşnic. Pe El nu l cuprinde somnul, nici dormitarea. Ale Lui sînt cele din ceruri şi de pe pămînt. Cine poate mijloci la El fără voia Sa? El ştie cele ce sînt dinainte şi cele de apoi şi oamenii pricep numai aceea din ştiinţa Sa ce o voieşte El. Tronul Său cuprinde cerurile şi pămîntul şi păzirea lor nu i face greutate; El este cel înalt, puternic**75.

257. Nu este silă la credinţă. Clară este deosebirea între dreptate şi rătăcire şi cel ce se leapădă de Taghut**76 şi crede în Dumnezeu, acela se ţine de un sprijin tare, care nu se frînge. Dumnezeu doar aude, ştie.

258. Dumnezeu este ajutorul credincioşilor. El îi scoate din întunerec la lumină.

259. Dar celor necredincioşi Taghut le este prieten: ei**77 îi scot de la lumină la întunerec. Aceştia sînt tovarăşii focului, în care vor petrece de veci.

260. Oare nu l ai văzut pe acela**78 cu care s a certat Avraam despre domnul său, căci Dumnezeu i a dat stăpînirea? Avraam a zis: “Domnul meu este cel ce învie şi omoară”. El zise: “Eu pot învia şi omorî!” Avraam a zis: “Dumnezeu aduce soarele de la răsărit, deci adă l tu odată de la apus”. Cel necredincios rămase nedumerit, căci Dumnezeu nu i ocîrmuieşte pe cei nelegiuiţi.

261. Sau nu l ai privit pe acela**79 care trecu pe lîngă o cetate pustiită pînă n temelie? El zise: “Oare o va învia pe aceasta Dumnezeu după moartea ei?” Dumnezeu îl lasă să fie mort prin o sută de ani, după aceea îl invie şi zise: “Cît ai petrecut aici?” El zise: “Am petrecut o zi sau o parte din zi”. El zise: “Ba ai petrecut o sută de ani. Priveşte, mîncarea ta şi băutura ta încă nu s au învechit şi priveşte asinul tău, ca să te punem pentru oameni şi priveşte oasele**80, cum voim să le culegem, apoi voim să le îmbrăcăm cu carne”, iar cînd i s a arătat lui aceasta, zise el: “Ştiu că Dumnezeu este atotputernic”.

262. Cînd zise Avraam: “Doamne, arată mi cum îl învii pe mort?” zise El: “Încă tot nu crezi?” El zise: “Ba da, ci numai să se liniştească inima mea”. El zise: “Ia patru paseri şi le zdrumică la tine şi pune pe fiecare munte o parte din ele, apoi cheamă le şi ele vor veni la tine în grabă; deci să ştii că Dumnezeu e puternic, înţelept**81“.

263. Cei ce dau averea lor pentru drumul lui Dumnezeu seamănă unei seminţe care face şapte spice, în fiecare spic o sută de seminţe. Dumnezeu doar răsplăteşte îndoit cui voieşte. Dumnezeu e cuprinzător, înţelept.

264. Cei ce dau averea lor pentru drumul lui Dumnezeu, apoi nu cer înapoi ceea ce au dat şi nu fac greutăţi, răsplata lor este de la Domnul lor şi asupra lor nu va veni frică şi întristare.

265. Un cuvînt cuviincios şi blînd este mai bun decît o milostenie îmbinată cu greutăţi. Dumnezeu e avut, blînd.

266. O, voi, cei ce credeţi, nu faceţi deşerte milosteniile voastre necăjind şi vătămînd, ca şi cel ce dă milostenie ca să fie văzut de oameni, însă nu crede în Dumnezeu şi în ziua de apoi. Aşa, unul seamănă cu prundul, asupra căruia este colb: vine asupra sa ploaia şi l lasă vîrtos. Ei n au nici un folos din ceea ce şi au cîştigat. Dumnezeu nu ocîrmuieşte poporul celor necredincioşi.

267. Cei ce dau averea lor ca milostenie, ca să caute plăcerea lui Dumnezeu şi din tăria sufletului, aceia seamănă unei grădini pe o colină: vine asupra ei ploaie şi ea dă mîncare îndoită, iar dacă nu vine ploaia asupra ei, atunci vine rouă. Dumnezeu vede ceea ce faceţi.

268. Oare doreşte cineva din voi ca să aibă o grădină cu fenici şi butuci de vie, pătrunsă cu rîuri pe desupt, cu tot felul de roduri în ea, fără să i fie dor ca să ajungă o vîrstă înaltă, pe cînd are urmaşi slabi? Însă vine asupra grădinii un vînt, focul o arde. Aceste semne vă învaţă Dumnezeu pentru ca să cugetaţi.

269. O, voi, cei ce credeţi, daţi milostenii din averile ce le aţi cîştigat şi din ceea ce v am scos Noi vouă din pămînt şi nu căutaţi pentru milostenii lucruri rele,

270. pe care voi înşivă nu le aţi primi, doar dacă aţi fi inchis ochii; deci, să ştiţi că Dumnezeu este avut şi lăudat.

271. Satan vă ameninţă cu sărăcie şi vă porunceşte lucruri ruşinoase; însă Dumnezeu vă făgăduieşte iertare şi har; Dumnezeu e blînd, înţelept.

272. El dă înţelepciune cui voieşte, şi cine a primit înţelepciunea aceea a căpătat un bun mare, însă la aceasta gîndesc numai cei pricepuţi.

273. Ceea ce daţi ca milostenie şi ceea ce juruiţi, aceasta o cunoaşte Dumnezeu, însă cei nelegiuiţi n au ajutor. Dacă daţi de cunoscut milosteniile, e bine; iar dacă daţi într ascuns săracilor, e mai bine. Aceasta vă va răscumpăra de la răutăţile voastre. Dumnezeu ştie ce faceţi.

274. Nu e treaba ta să i ocîrmuieşti pe cei nelegiuiţi, căci Dumnezeu îl ocîrmuieşte pe cine voieşte. Dacă daţi milostenii din avere, e pentru sufletele voastre. Daţi milostenie numai spre a căuta faţa lui Dumnezeu. Binele ce l faceţi vi se va răsplăti şi nu veţi suferi nedreptate. Cei sărmani, care ostenesc pentru drumul lui Dumnezeu şi nu pot umbla în ţară după nutremînt — cei nebuni îi ţin de avuţi pentru modestia lor. Poţi să i cunoşti pe semnul lor, că ei nu cerşesc de la oameni cu obrăznicie. Binele pe care li—1 faceţi îl cunoaşte Dumnezeu.

275. Cei ce dau milostenii din averea lor noaptea şi ziua, în ascuns şi făţiş, vor primi răsplata lor de la Domnul lor şi nu va veni asupra lor nici frică, nici întristare.

276. Cei ce se hrănesc din cămătărie nu vor învia altfel de cum învie cel ce l a bătut Satan atingîndu l, pentru că ei zic: “Negustoria este ca şi cămătăria”. Însă Dumnezeu a încuviinţat negustoria şi a oprit cămătăria. Deci cine se lasă de aceasta în urma îndemnării Domnului său, aceluia i se iartă şi afacerea sa stă la Dumnezeu. Cine însă începe din nou a cămătări, aceia sînt tovarăşii focului; acolo vor petrece în veci.

277. Dumnezeu va şterge cămătăria, însă milostenia o va înmulţi. Dumnezeu nu i iubeşte pe toţi cei necredincioşi, păcătoşi. Însă cei ce cred, fac bine, împlinesc rugăciunea şi dau milostenie, răsplata lor e la Domnul lor, asupra lor nu vine nici frică, nici întristare.

278. O, voi, cei ce credeţi, temeţi vă de Dumnezeu şi daţi înapoi ceea ce v a rămas din camătă, dacă sînteţi credincioşi.

279. Şi dacă nu veţi face aceasta, atunci să auziţi război de la Dumnezeu şi trimisul său; însă dacă vă căiţi, atunci vă rămîne capitalul averii voastre. Nu fiţi nedrepţi şi nu veţi păţi nedreptate.

280. Dacă i vine cuiva greu să plătească datoria, atunci aveţi răbdare pînă i va fi uşor; cînd îi dăruiţi datoria, e mai bine pentru voi dacă sînteţi pricepuţi.

281. Şi temeţi vă de ziua în care vă veţi întoarce la Dumnezeu, atunci fiecare suflet va primi răsplata pe care şi a agonisit o şi lor nu li se va face nedreptate.

282. O, voi, cei ce credeţi, dacă v aţi legat la o datorie pentru un timp anumit, atunci faceţi o în scris. Să scrie aceasta între voi un scriitor după dreptate. Scriitorul să nu scrie altfel decît numai cum l a învăţat Dumnezeu. El să scrie ceea ce vorbeşte datornicul, să se teamă de Dumnezeu şi să nu însemne cu nimic mai puţin. Dacă însă datornicul este prost sau bolînd, sau nu poate vorbi, atunci să vorbească epitropul său după dreptate şi să luaţi doi bărbaţi dintre voi ca martori. Dacă nu se găsesc doi bărbaţi, atunci luaţi un bărbat şi două muieri ca martori. De va greşi una din ele, atunci îi va duce aminte cealaltă. Martorii să nu se împotrivească, dacă sînt chemaţi. Nu vă fie necaz de a scrie datoria, fie ea mică sau mare, împreună cu vadeaua. Asta este cu dreptate pentru voi înaintea lui Dumnezeu şi stă ca mărturie şi vă păzeşte de îndoială. Dacă însă este un negoţ îndată faţă între voi, atunci nu păcătuiţi dacă nu l scrieţi, luaţi însă martori la negoţurile voastre, dar să nu aibă daună scriitorul sau martorul. De faceţi altfel, atunci greşiţi. Deci temeţi vă de Dumnezeu şi El vă va învăţa, căci Dumnezeu toate le ştie.

283. Cînd sînteţi în călătorie şi nu găsiţi un scriitor, atunci să se primească zăloage; dacă însă se încrede unul în altul, atunci acela căruia i s a încrezut ceva să dea înapoi lucrul încrezut şi să se teamă de Dumnezeu, Domnul său. Nu ascundeţi mărturia; cel ce o ascunde are inimă rea, căci Dumnezeu ştie ceea ce faceţi.

284. A lui Dumnezeu e ceea ce este în ceruri şi pe pămînt şi, fie că descoperiţi, fie că ascundeţi ceea ce este în sufletul vostru, Dumnezeu totuşi vă va trage la răspundere. El iartă cui voieşte şi pedepseşte pe cine voieşte, căci Dumnezeu e atotputernic.

285. Cel trimis crede în ceea ce i s a trimis de la Domnul său şi toţi credincioşii cred în Dumnezeu, în îngerii Săi, în scriptura Sa şi în trimişii Săi. Noi nu facem deosebire cu vreunul din trimişii Săi. Ei zic: “Noi auzim şi ascultăm. Iertare pentru noi de la Tine, Doamne, căci la Tine ne întoarcem!”

286. Dumnezeu nu l sileşte pe nimeni peste putere. Ceea ce şi a agonisit cineva, aceea o primeşte ca răsplată. Nu ne pedepsi dacă am întrelăsat ceva sau am păcătuit, o, Doamne, şi nu pune asupra noastră jugul ce l ai pus asupra celora înaintea noastră, o, Doamne. Nu ne încărca pe noi cu ceva ce nu putem duce. Dăruieşte ne vina noastră, iartă ne şi Te îndură de noi. Tu eşti scutul nostru, deci ajută ne împotriva poporului necredincioşilor.

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

“Unul si acelasi fotograf poate face zeci de feluri de poze. Uneori, cu unul si acelasi aparat. Poate raspunde unei comenzi de reportaj; poate imortaliza cunostinte, situatii, locuri; se poate mira, bucura, induiosa pe cont propriu, acumuland poze “pentru sertar”; poate “fura” nostalgii, ezitari, asteptari, inaltari si uniri colective de care imaginea da seama mai […]

CAPITOLUL 1 Cartea neamului lui Iisus Hristos, zamislirea, numele si nasterea.

Sfânta Evanghelie după Matei Sfânta Evanghelie după Marcu Sfânta Evanghelie după Luca Sfânta Evanghelie după Ioan

CAPITOLUL 1 Dumnezeu-Cuvantul S-a făcut trup. Marturia lui Ioan Botezătorul despre Mielul lui Dumnezeu. Cei dintai ucenici ai lui Iisus.

CAPITOLUL 1 Gavriil binevesteste lui Zaharia si Mariei. Cantarea Mariei. Nasterea lui Ioan Botezatorul. Cantarea lui Zaharia.