101. Şi nu fiţi ca şi aceia care se despărţesc şi se ceartă, deşi au venit la ei semne răsvădite. Pentru ei este pedeapsă mare.

102. În ziua aceea vor fi unii cu faţa albă, iar alţii cu faţa neagră**96 iar către cei cu faţa neagră va zice Dumnezeu: “V aţi făcut necredincioşi, deşi eraţi credincioşi? Deci, gustaţi pedeapsa pentru că sînteţi necredincioşi”.

103. Iar cei cu faţa albă vor petrece în veci în harul lui Dumnezeu.

104. Acestea sînt semnele lui Dumnezeu, pe care ţi le vestim întru adevăr: Dumnezeu nu voieşte strîmbătăţirea făpturilor.

105. Ale lui Dumnezeu sînt cele din ceruri şi de pe pămînt şi la Dumnezeu se întorc toate.

106. Sînteţi cel mai bun popor care s a născut între oameni. Voi porunciţi ce e cuviincios şi opriţi ce e nedrept şi credeţi în Dumnezeu. Şi de ar fi crezut cei ce au scriptură, ar fi fost mai bine pentru ei. Şi între ei sînt credincioşi, cei mai mulţi însă sînt nelegiuiţi.

107. Nu vă vor strica decît numai puţin şi cînd se vor lupta împotriva voastră, vă vor întoarce spatele şi atunci nu vor avea ajutor.

108. Bătuţi vor fi cu ruşine, orişiunde vor fi aflaţi, doar dacă vor fi sub stăpînirea lui Dumnezeu sau sub stăpînirea oamenilor**97. Ei ajung întru mînia lui Dumnezeu şi sărăcie cade asupra lor şi anume pentru că n au crezut în semnele lui Dumnezeu şi au omorît profeţii pe nedrept, răzvrătindu se şi fiind nelegiuiţi.

109. Nu sînt toţi una cei ce au scriptura; sînt unii drepţi între ei care citesc semnele lui Dumnezeu în timp de noapte şi se închină.

110. Ei cred în Dumnezeu şi în ziua de apoi, ei poruncesc ce este cuviincios şi opresc ce este nedrept şi se întrec în bunătăţi. Aceştia sînt cucernici.

111. Binele ce l au făcut, nu veţi fi lipsit de el, căci Dumnezeu îi cunoaşte pe cei cuvioşi.

112. Celor necredincioşi nu le va ajuta nici averea, nici copiii lor nimic la Dumnezeu. Aceştia sînt tovarăşii focului şi în el vor rămîne în veci.

113. Ceea ce istovesc ei în viaţa lumii seamănă cu un vînt rece, care trece peste ogoarele oamenilor, ce sînt ei înşişi nelegiuiţi, şi le pierde. Nu însă Dumnezeu e nedrept faţă de ei, ci ei înşişi sînt nedrepţi faţă de sine.

114. O, voi, cei ce credeţi, nu încheiaţi preietenie cu cei ce nu s de ai voştri, ei nu încetează să vă amăgească, ei doresc pieirea voastră: a ieşit ura din gurile lor, iar în pieptul lor e un lucru mai greu de ascuns. Noi v am dat semne vădite, dacă sînteţi pricepuţi.

115. Iată, voi îi iubiţi, ei însă nu vă iubesc. Voi credeţi în întreaga scriptură, ei însă, dacă vă întîlnesc, vă zic: “Noi credem”, iar într ascuns îşi muşcă vîrfurile degetelor, de ciudă asupra voastră. Spune: “Muriţi de ciudă!” Dumnezeu doar cunoaşte lăuntrul piepturilor.

116. De vă merge bine, le pare lor rău, iar de vi se întîmplă o nenorocire, se bucură ei de aceasta. Însă dacă veţi fi statornici şi vă veţi teme de Dumnezeu, nu vă va strica viclenia lor la nimic; Dumnezeu doar ştie ce fac ei.

117. Cînd ai mers dimineaţa de la neamul tău — îţi aduci aminte? — să faci pentru cei credincioşi o tabără de război — Dumnezeu aude, ştie,

118. atunci se înspăimîntează două oştiri de ale voastre şi şi pierdură vitejia, însă Dumnezeu le ajutoră pe amîndouă; în Dumnezeu să se încreadă, deci, credincioşii**98.

119. Dumnezeu v a ajutat şi la Bedr, măcar că eraţi puţini, deci temeţi vă de Dumnezeu şi fiţi mulţumitori.

120. Cînd ai zis credincioşilor: “Nu vă este destul dacă vă întăreşte Domnul vostru cu trei mii de îngeri trimişi?”

121. Într adevăr, dacă sînteţi statornici şi vă temeţi de Dumnezeu, îndată ce vor veni duşmanii asupra voastră cu sălbăticie, vă va întări Domnul vostru cu cinci mii de îngeri înzestraţi cu semne**99.

122. Dumnezeu vă trimite această veste, ca să se ridice inimile voastre prin ea, căci nu este ajutor decît la Dumnezeu cel puternic, înţelept. Ori de i nimiceşte cu totul pe cei necredincioşi, sau îi frînge, încît se trec cu încetul,

123. sau se întoarce iarăşi spre ei, sau îi pedepseşte, de aceasta nu ţi pese nimic, ei sînt doară nelegiuiţi.

124. Ale lui Dumnezeu sînt toate din ceruri şi de pe pămînt; El iartă cui voieşte şi pedepseşte pe cine voieşte, căci Dumnezeu este iertător, îndurător.

125. O, voi, cei ce credeţi, nu fiţi lacomi la camătă, luînd tot cîte de două ori înapoi cele împrumutate, ci temeţi vă de Dumnezeu, ca să vă meargă bine.

126. Temeţi vă de foc, care este pregătit pentru cei necredincioşi, şi ascultaţi de Dumnezeu şi de cel trimis, ca să aveţi har.

127. Grăbiţi spre iertare de la Domnul vostru şi spre raiul cel întins ca şi pămîntul, cel pregătit pentru cei cucernici,

128. care dau milostenii la vremuri bune şi rele şi şi stăpînesc mînia şi iartă oamenilor, căci Dumnezeu îi iubeşte pe cei buni.

129. Însă şi aceia care au păcătuit şi au fost nelegiuiţi, dacă îşi aduc aminte de Dumnezeu şi cer iertare pentru păcatele lor, — însă cine poate ierta păcatele, decît numai Dumnezeu? — şi nu rămîn în faptele lor, ci le cunosc,

130. şi aceştia vor agonisi iertare de la Domnul lor şi vor petrece în veci în grădina cea pătrunsă cu rîuri pe dedesupt. Frumoasă răsplată au cei ce se poartă bine.

131. Dumnezeu a trimis acum înaintea voastră legi, umblaţi pe pămînt şi vedeţi ce sfîrşit au luat cei ce ţineau de minciună adevărul.

132. Acesta**100 este hotărîre pentru oameni şi drum drept şi îndemnare pentru cei cu frica lui Dumnezeu.

133. Nu fiţi deci slabi şi întristaţi; voi veţi fi înălţaţi, dacă veţi fi credincioşi.

134. De aţi fost răniţi în război, au fost asemenea răniţi şi alţi oameni. Noi schimbăm astfel zilele între oameni, ca să cunoască Dumnezeu pe cei ce cred şi să aleagă dintre voi martiri, pentru că Dumnezeu nu i iubeşte pe cei nelegiuiţi**101,

135. şi pentru ce Dumnezeu să i ispitească pe cei credincioşi şi să i nimicească pe cei necredincioşi.

136. Credeţi că veţi intra în rai înainte de ce i va cunoaşte Dumnezeu pe cei care s au luptat dintre voi şi au fost statornici?

137. Voi doriţi moartea, înainte de ce o întîmpinaţi, însă aţi mai văzut o şi o veţi mai privi.

138. Şi Mohammed nu e nimic alta decît un trimis. Înaintea lui au murit alţi trimişi. Însă dacă ar muri el sau ar fi ucis, v aţi întoarce iarăşi pe urmele voastre**102. Cel ce se întoarce pe urmele sale nu i strică lui Dumnezeu nimic. Dumnezeu le va răsplăti celor mulţumitori.

139. Nimenea nu poate muri fără de voia lui Dumnezeu, cum e scris în cartea termenelor**103 cine cere răsplată în lumea aceasta, îi vom da o, iar cine cere răsplată în lumea de apoi, şi aceluia îi vom da o şi le vom răsplăti celor mulţumitori.

140. Cîţi profeţi s au luptat cu unii care erau de zeci de mii de ori mai puternici decît ei, şi nu slăbiră în urma întîmplărilor de pe drumul lui Dumnezeu şi nu se poticniră şi nu se umiliră. Dumnezeu îi iubeşte pe cei statornici.

141. Şi n a fost cuvîntul lor altul decît că vorbeau: “Doamne, iartă ne păcatele noastre şi ce am greşit întru trebile noastre; întăreşte ne picioarele noastre şi ajută ne faţă de poporul necredincios”. Dumnezeu le a dat lor răsplată în lumea de apoi, Dumnezeu îi iubeşte pe cei buni.

142. O, voi, cei ce credeţi, de veţi asculta de cei necredincioşi, ei vă vor duce pe urmele voastre, şi voi vă întoarceţi ca pierduţi.

143. În Dumnezeu este stăpînul vostru. El este cel mai bun ajutător.

144. Noi vom arunca în inimile necredincioşilor spaimă, pentru că adaugă lîngă Dumnezeu încă şi altele, fără ca El să fi trimis împuternicire la aceasta. Locuinţa lor este focul: o ospeţie rea pentru cei nelegiuiţi.

145. Dumnezeu şi a împlinit făgăduinţa Sa faţă de voi, cînd i aţi nimicit pe duşmani cu voia Sa, pînă ce v aţi poticnit şi v aţi certat asupra poruncilor şi v aţi răzvrătit, deşi Dumnezeu v a arătat ce aţi dorit voi.

146. Unii din voi căutau lumea de acum, alţii căutau cea de apoi, atunci a lăsat El să vă fugărească, spre a vă ispiti, însă acum v a iertat, căci Dumnezeu este binefăcătorul credincioşilor.

147. Cînd v aţi suit în sus şi nu v aţi întors după nimenea, iar trimisul striga în urma voastră, atunci Dumnezeu a aruncat asupra voastră durere peste durere, ca să nu vă întristaţi de ceea ce aţi pierdut şi de ceea ce vi s a întîmplat. Dumnezeu doar ştie ce faceţi**104.

148. Atunci vă trimise asupra voastră după nevoie spre întărire un somn, care veni peste o parte din voi. Altă parte se întrista şi cugeta neadevăruri şi nebunii despre Dumnezeu, zicînd: “Avem ceva de la lucrul acesta?” Spune: “Toată treaba este a lui Dumnezeu”. Ei au ascuns în sufletele lor ceea ce nu ţi au descoperit zicînd: “De am fi avut ceva de la lucrul acesta, n am fi fost omorîţi aici”. Spune: “De aţi fi rămas în casele voastre, ar fi trebuit să iasă la cîmp aceia cărora le a fost scrisă moartea: la locurile lor de odihnă”. Dumnezeu a voit să ispitească ce este în piepturile voastre şi să cerce ce este în inimile voastre, Dumnezeu cunoaşte lăuntrul piepturilor.

149. Aceia din voi care s au pus pe fugă, în ziua luptei între cele două oştiri, pe aceia Satan i a amăgit, pentru că umblau după cîştig; însă Dumnezeu le a iertat, pentru că Dumnezeu este iertător, îndurător.

150. O, voi, cei ce credeţi, nu fiţi ca şi cei necredincioşi, care spun despre fraţii lor cei ce au călătorit în ţară sau au purces în război: “De ar fi rămas la noi, n ar fi murit şi n ar fi fost omorîţi”. Dumnezeu hotărăşte aceasta, spre întristarea inimii lor, căci Dumnezeu dă viaţă şi moarte şi Dumnezeu vede toate cîte le faceţi.

151. De veţi fi omorîţi pentru drumul lui Dumnezeu sau veţi muri, este ierta-rea lui Dumnezeu şi îndurarea Sa mai bună decît toate averile cîte le aţi adunat.

152. Căci dacă veţi muri sau veţi fi omorîţi, vă veţi aduna la Dumnezeu.

153. Şi pentru îndurarea lui Dumnezeu**105 ai fost prea blînd faţă de ei, căci de ai fi fost mai aspru şi mai vîrtos la inimă, s ar fi împrăştiat ei din jurul tău. Deci, iartă le şi roagă te de iertare pentru ei şi sfătuieşte te cu ei în afacere; şi după ce vei fi venit la hotărîre, încrede te în Dumnezeu, căci Dumnezeu îi iubeşte pe cei ce se încred în El.

154. De vă ajută Dumnezeu, nimenea nu vă poate birui, însă dacă vă părăseşte El, cine vă va ajuta afară de El? Deci, să se încreadă în El cei credincioşi.

155. Şi nu este felul profetului ca să înşele**106. Iar cine înşală, va veni, la ziua învierii, cu ceea ce a înşelat. Atunci va primi fiecare suflet răsplata ce şi a agonisit o şi lor nu li se va face nedreptate.

156. Oare să fie prigonit acela care a trăit după placul lui Dumnezeu, ca şi cei care l a oţărît pe Dumnezeu, şi să fie iadul locuinţa sa? Acesta este un drum nenorocit.

157. Sînt felurite trepte ale răsplăţii la Dumnezeu, căci Dumnezeu vede ce fac ei.

158. Dumnezeu s a arătat binevoitor faţă de cei credincioşi, ridicîndu le pe cel trimis din mijiocul lor, ca să le citească semnele Sale şi să i curăţească şi să i înveţe scriptura şi înţelepciunea, pentru că erau înainte în rătăcire vădită.

159. Cînd a venit asupra voastră nenorocirea**107 — măcar că a venit asupra voastră un bine îndoit**108 — aţi zis voi: “De unde este aceasta?” Spune: “Aceasta este de la voi înşivă, căci Dumnezeu este atotputernic”.

160. Ceea ce a venit asupra voastră, în ziua luptei între cele două oştiri, aceea a fost cu voia lui Dumnezeu, ca să i cunoască pe cei credincioşi şi să i cunoască pe cei făţarnici. Lor li se spune: “Mergeţi de luptaţi pe drumul lui Dumnezeu!” sau: “Respingeţi duşmanul!”. Ei ziseră: “De am pricepe să ne luptăm, v am urma vouă”. Ei erau atuncea mai aproape de necredinţă decît de credinţă.

161. Ei vorbeau cu gurile lor ceea ce nu era în inimile lor, însă Dumnezeu ştie ceea ce ascund ei.

162. Aceia care rămăseseră acasă ziseră către fraţii lor: “De n ar fi ascultat, n ar fi omorîţi!”
Spune: “Respingeţi moartea de la sufletul vostru, dacă iubiţi adevărul!”

163. Să nu crezi că s morţi cei ce fură omorîţi pe drumul lui Dumnezeu, ci că sînt vii la Domnul lor, unde sînt bine grijiţi.

164. Ei se bucură cu ceea ce le a dat Domnul lor ca binefacere şi se veselesc asupra celora care încă n au ajuns la ei, însă le vor urma. Asupra lor nu vine nici frică, nici întristare.

165. Ei se veselesc asupra harului lui Dumnezeu şi a binefacerii Sale şi că Dumnezeu nu lasă să se piardă răsplata credincioşilor.

166. Cei ce au ascultat de Dumnezeu şi de trimisul Său şi deşi fură răniţi, au făcut bine şi s au temut de Dumnezeu, vor primi răsplată mare.

167. Către aceştia ziseră oamenii: “S au adunat oameni**109 împotriva voastră, deci temeţi vă!” Însă aceasta mări credinţa lor şi ei ziseră: “Dumnezeu este ajungător pentru noi şi ocrotitorul nostru cel mai bun.”

168. Ei se întoarseră deci cu harul lui Dumnezeu şi cu îndurarea Sa, fără să i fi atins un rău; ei căutară să i placă lui Dumnezeu, căci Dumnezeu e un binefăcător mare.

169. Acel Satan**110 vrea să vă înfricoşeze înaintea prietenilor săi, voi însă nu vă temeţi de ei, ci temeţi vă de Mine, dacă sînteţi credincioşi.

170. Nu te întrista de cei ce se grăbesc spre necredinţă, ei doar nu i pot strica nimic lui Dumnezeu; căci Dumnezeu nu voieşte să le dea parte în lumea de apoi, ci pentru ei este pedeapsă mare.

171. Într adevăr cei ce iau în schimb necredinţa pentru credinţă nu i pot strica lui Dumnezeu nimic, însă pentru ei este pedeapsă dureroasă.

172. Cei necredincioşi să nu creadă că Noi avem îndelungă răbdare cu ei, pentru binele sufletelor lor, ci Noi avem îndelungă răbdare, ca ei să crească întru păcate, pentru ei este pedeapsă ruşinoasă.

173. Dumnezeu nu i va lăsa mai mult pe cei credincioşi în starea în care vă aflaţi voi, ci numai pînă i va despărţi pe cei răi de cei buni.

174. Dumnezeu nici nu vă descoperă cele ascunse, ci la aceasta îşi alege Dumnezeu ca trimis pe cine voieşte. Deci, credeţi în Dumnezeu şi în trimişii Săi, căci de veţi crede şi vă veţi teme de Dumnezeu, veţi primi răsplată mare.

175. Să nu creadă cei zgîrciţi că ceea ce le a lăsat Dumnezeu din harul Său este spre binele lor, ci tocmai spre răul lor.

176. Li se va pune ca zgardă în ziua învierii ceea ce au strîns prin zgîrcenie; a lui Dumnezeu este moştenirea cerurilor şi a pămîntului şi Dumnezeu ştie ce faceţi.

177. Dumnezeu a auzit cuvîntul celor ce zic: “Dumnezeu este sărman şi noi sîntem avuţi”**111. Vom scrie vorba lor şi că au omorît profeţii pe nedrept şi le vom zice: “Gustaţi pedeapsa arderii!”

178. Aceasta pentru aceea ce au făcut înainte mîinile voastre şi pentru că Dumnezeu nu e nedrept faţă de robii Săi.

179. Cei ce zic: “Dumnezeu a încheiat un legămînt cu noi, ca să nu credem unui trimis pînă ce n a venit cu o jertfă, ca să o mistuie focul”,

180. spune le: “Au venit trimişi de la Mine cu semne vădite şi cu ceea ce aţi vorbit; însă de ce i aţi omorît, dacă sînteţi iubitori de adevăr?”

181. Dacă te au învinuit că minţeşti, apoi au învinuit de minciună şi trimişii de’naintea ta, care au venit cu semne vădite, cu scripturi şi cu cartea cea luminată.

182. Tot sufletul va gusta moartea, iar voi veţi primi răsplata voastră în ziua învierii, iar cel ce va fi departe de foc şi va fi adus în rai va fi mîntuit, căci ce este viaţa lumii decît o folosire deşartă?

183. Veţi fi ispitiţi cu privire la averile voastre şi la voi înşivă şi veţi trebui să ascultaţi sudalme mari de la cei ce au primit scriptura înaintea voastră şi de la idolari; dar dacă sînteţi statornici şi vă temeţi de Dumnezeu, atunci aşa e cu tărie hotărît.

184. Cînd a încheiat Dumnezeu un legămînt cu cei ce au scriptura: “Descoperiţi o oamenilor şi nu o ascundeţi!”, atunci îl aruncară ei legămîntul după spatele lor şi l vîndură pentru un preţ mic, însă acesta a fost negoţ rău.

185. Nu crede că cei ce se bucură de faptele lor şi le place să fie lăudaţi pentru ceea ce n au făcut, vor scăpa de pedeapsă, căci pentru ei este pedeapsă dureroasă.

186. A lui Dumnezeu este stăpînia în ceruri şi pe pămînt şi Dumnezeu este atotputernic.

187. În facerea cerurilor şi a pămîntului şi n schimbarea nopţii şi a zilei sînt destule semne pentru cei înţelepţi,

188. care îşi aduc aminte de Dumnezeu cînd stau şi cînd şed şi cînd zac. Ei cugetă la facerea cerurilor şi a pămîntului: “Doamne, n ai făcut aceasta în deşert; mărie Ţie, mîntuieşte ne de pedeapsa focului!”

189. Doamne, pe cine l arunci în foc, pe acela îl şi acoperi cu ruşine, iar pentru cei nelegiuiţi nu este ajutor.

190. Doamne, noi am auzit un vestitor**112, care cheamă la credinţă: “Credeţi în Domnul vostru!”, şi noi am crezut.

191. Doamne, iartă ne păcatele noastre şi ascunde răutăţile noastre şi lasă ne să murim cu cei curaţi.

192. Doamne, dă ne ce ne ai făgăduit prin trimişii Tăi şi nu ne ruşina în ziua învierii, căci tu nu calci făgăduinţa”.

193. Acestora le răspunde Domnul lor: “Eu nu las să piară nici o faptă de ale voastre, fie ea împlinită de bărbat sau de muiere.

194. Iar pe cei ce au pribegit şi fură alungaţi din casele lor şi au suferit pentru drumul Meu şi s au luptat şi au fost omorîţi, voi să i curăţesc de răutăţile lor şi să i duc în grădini pătrunse cu rîuri pe desupt”.

195. Răsplata e de la Dumnezeu şi la Dumnezeu e cea mai frumoasă răsplată.

196. Să nu te înşele umbletul necredincioşilor în ţară**113; acesta e un cîştig de nimica. Doar locuinţa lor este iadul — un pat rău!

197. Însă cei ce se tem de Domnul lor, pentru aceia sînt grădini pătrunse cu rîuri pe desupt, acolo vor rămîne ei în veci: o ospeţie de la Dumnezeu şi ceea ce este de la Dumnezeu e bine pentru cei curaţi.

198. Şi din cei cu scriptura sînt unii care cred în Dumnezeu şi în ceea ce vi s a trimis vouă, li s a trimis lor, umilindu se înaintea lui Dumnezeu, nu vînd semnele lui Dumnezeu pentru un preţ mic.

199. Aceia vor primi răsplata lor de la Domnul lor, căci Dumnezeu e grabnic la socoteală.

200. O, voi, cei ce credeţi, fiţi răbdători şi porunciţi răbdare, fiţi statornici şi temeţi vă de Dumnezeu, ca să fiţi fericiţi.

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

“Unul si acelasi fotograf poate face zeci de feluri de poze. Uneori, cu unul si acelasi aparat. Poate raspunde unei comenzi de reportaj; poate imortaliza cunostinte, situatii, locuri; se poate mira, bucura, induiosa pe cont propriu, acumuland poze “pentru sertar”; poate “fura” nostalgii, ezitari, asteptari, inaltari si uniri colective de care imaginea da seama mai […]

CAPITOLUL 1 Cartea neamului lui Iisus Hristos, zamislirea, numele si nasterea.

Sfânta Evanghelie după Matei Sfânta Evanghelie după Marcu Sfânta Evanghelie după Luca Sfânta Evanghelie după Ioan

CAPITOLUL 1 Dumnezeu-Cuvantul S-a făcut trup. Marturia lui Ioan Botezătorul despre Mielul lui Dumnezeu. Cei dintai ucenici ai lui Iisus.

CAPITOLUL 1 Gavriil binevesteste lui Zaharia si Mariei. Cantarea Mariei. Nasterea lui Ioan Botezatorul. Cantarea lui Zaharia.