IV
SURA MUIERILOR**114
Din Medina şi este cu o sută şaptezeci şi cinci de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR

1. O, voi, oamenilor, temeţi vă de Domnul vostru, care v a făcut dintr un singur suflet**115 şi anume făcînd din el pe soţia sa**116 şi a răspîndit din ei bărbaţi mulţi şi muieri. Deci temeţi vă de Dumnezeu, la care vă rugaţi pentru olaltă, şi cinstiţi pîntecele care v a născut, căci Dumnezeu vă păzeşte.

2. Daţi le orfanilor averea lor şi nu schimbaţi răul vostru cu
binele lor. Şi nu mîncaţi averea lor în folosul averii voastre, căci acesta este un păcat greu.

3. De vă temeţi că veţi fi nedrepţi către cei orfani, atunci luaţi ca soţii, dacă vă pare bine, dintre muieri două, trei sau patru, şi dacă vă temeţi că nu veţi fi cu dreptate, atunci luaţi numai una sau pe ceea ce stăpîneşte dreapta voastră**117; aşa vă va fi mai uşor să nu greşiţi. Daţi le muierilor zestrea cu bună voie. De vă iartă ele înşile ceva din zestre, apoi întrebuinţaţi aceea pentru voi bucuroşi şi sănătoşi.

4. Nu le daţi celor bolînzi în mînă averea voastră, pe care v a dat o Dumnezeu spre susţinerea lor, ci nutriţi i şi îmbrăcaţi i şi vorbiţi cu ei cuvinte cuviincioase.

5. Cercaţi i pe cei orfani pînă ce au ajuns timpul căsătoriei şi dacă aţi cunoscut că ei se pot înşişi ocîrmui, atunci încredinţaţi le averea lor, însă nu o mătrăşiţi fără măsură şi în grabă,

6. dacă încă nu vor fi în vîrstă. Cine este avut, să fie cumpătat, şi cine este sărman, să întrebuinţeze averea după cuviinţă.

7. Dacă le încredinţaţi averile lor, atunci luaţi vă martori la aceasta, căci Dumnezeu cere socoteală ajungătoare.

8. Bărbaţilor li se cuvine o parte din ceea ce au lăsat în urmă părinţii şi ru-dele, asemenea li se cuvine şi femeilor o parte din ceea ce au lăsat în urmă părinţii şi rudele; fie puţin sau mult, o parte anumită li se cuvine.

9. Dacă sînt de faţă la împărţire rude, orfani şi sărmani, atunci daţi le părţi şi lor şi vorbiţi cu ei cuvinte cuviincioase.

10. Cei ce sînt îngrijoraţi că vor lăsa în urma lor urmaşi slabi şi se tem din pricina lor, aceia să se încreadă în Dumnezeu şi să vorbească cuvinte bine chibzuite.

11. Cei ce mătrăşesc averile orfanilor pe nedrept, aceia mănîncă în pîntecele lor foc şi se vor frige în flăcări.

12. În privinţa copiilor voştri a hotărît Dumnezeu: Bărbatul să aibă parte cît două muieri. Dacă sînt însă numai femei şi anume mai mult decît două, primesc ele două treimi din ceea ce a rămas, iar dacă este numai una, capătă ea jumătate. Părinţii mortului primesc fiecare tot a şasea parte din ceea ce a rămas, dacă are răposatul un copil, însă dacă n are copil şi moştenesc părinţii săi, atunci primeşte maică sa a treia parte, iar dacă are fraţi, atunci primeşte maică sa a şasea parte, plătindu se legatele testate sau datoriile. Ori de vă sînt părinţii voştri sau copiii voştri mai folositori, aceasta nu o ştiţi. Cele zise sînt o poruncă de la Dumnezeu şi Dumnezeu este ştiutor, înţelept.

13. Jumătate din ce lasă în urmă soţiile voastre e pentru voi, dacă n au ele copii; dacă însă au ele copii, atunci vă vine vouă a patra parte din ceea ce au lăsat ele în urmă, plătindu se legatele testate sau datoriile.

14. Asemenea şi muierilor li se cuvine a patra parte din ceea ce aţi lăsat în urmă, dacă n aveţi copii; însă dacă aveţi copii, li se cuvine muierilor a opta parte din ceea ce aţi lăsat în urmă, plătindu se legatele testate sau datoriile.

15. Dacă un bărbat sau o muiere pune ca moştenitor o rudă depărtată şi testatorul are un frate sau o soră, atunci primeşte fiecare din aceştia din urmă tot a şasea parte. Dacă sînt însă mai mulţi fraţi sau surori, atunci primesc ei cu toţii partea a treia în părţi de o potrivă, plătindu se legatele testate sau datoriile,

16. fără scurtare. Aceasta e o hotărîre nestrămutată de la Dumnezeu şi Dumnezeu e ştiutor, înţelept.

17. Acestea sînt hotărîri ale lui Dumnezeu şi cel ce ascultă de Dumnezeu şi trimisul Său, pe acela îl va duce Dumnezeu în grădini pătrunse cu rîuri pe desupt şi acolo va rămîne în veci şi aceasta este o fericire mare.

18. Însă cine se răzvrăteşte împotriva lui Dumnezeu şi a trimisului Său şi calcă orînduielile Sale, pe acela îl duce Dumnezeu în foc, să rămîie acolo în veci; pentru el este pedeapsă ruşinoasă.

19. Dacă preacurveşte una din muierile voastre, atunci să mărturisească asupra lor patru inşi din voi; şi dacă au mărturisit, atunci ţineţi le închise în casele voastre, pînă ce moartea le va mîntui sau Dumnezeu le va da drumul.

20. De se împreună doi din voi, pedepsiţi i, însă dacă se căiesc şi se îndreaptă, iertaţi i, căci Dumnezeu este paşnic, îndurător.

21. Într adevăr, la Dumnezeu este iertarea pentru cei ce au păcătuit întru neştiinţă şi apoi se căiesc îndată; spre aceştia se întoarce iarăşi Dumnezeu, şi Dumnezeu e ştiutor, înţelept.

22. Însă nu este iertare pentru cei ce fac rău, pînă ce nu l păleşte moartea pe unul din ei, şi zic abia atunci: “Mă căiesc acum!”, nici pentru cei ce mor necredincioşi: pentru ei am pregătit Noi pedeapsă dureroasă.

23. O, voi, cei ce credeţi, nu vă este iertat să moşteniţi muieri împotriva voiei lor**118, nici nu le opriţi să se căsătorească cu alţii, ca să le luaţi o parte din ceea ce le aţi dat ca zestre, doar dacă au preacurvit vădit: ci purtaţi vă cu ele după cuviinţă. Dacă le urîţi, se poate că urîţi ceva, în ce a pregătit Dumnezeu mare fericire pentru voi.

24. De voiţi să schimbaţi o soţie în locul alteia şi i aţi dat uneia din ele un talant, atunci să nu luaţi din aceasta nimic. Oare voiţi să luaţi înapoi cu clevetire şi cu păcat vădit?

25. Şi cum să luaţi înapoi, dacă aţi fost lîngă olaltă şi au primit de la voi un legămînt tare?

26. Nu vă căsătoriţi cu muierile cu care s au căsătorit părinţii voştri — doar dacă s a întîmplat înainte**119 — căci aceasta este un drum ruşinos, urîcios şi rău.

27. Vă sînt oprite pentru căsătorie maicile voastre, fiicele voastre, surorile voastre, mătuşile voastre după tată şi după maică, fiicele fratelui, fiicele surorii, doicele care v au alăptat surorile voastre după doice, maicile muierilor voastre, fiicele voastre vitrege, care sînt scutul vostru şi care sînt de la muieri la care aţi intrat; însă, dacă încă n aţi intrat la ele, nu este păcat asupra voastră; oprite vă sînt şi soţiile fiilor voştri, care sînt din coapsele voastre, asemenea două surori deodată — doar dacă s a întîmplat înainte — Dumnezeu e iertător, milostiv.

28. Nici muieri căsătorite să nu luaţi, doar acelea pe care le stăpîneşte dreapta voastră. Aceasta e porunca dumnezeiască pentru voi. De acum vă sînt iertate toate, afară de acestea, ca să vi le luaţi ca soţii, după averile voastre, afară de curve, pentru folosul ce l aveţi de la ele, daţi le lor zestre; aceasta este o hotărîre; nu păcătuiţi dacă încheiaţi un legămînt slobod cu ele, afară de ceea ce s a hotărît; Dumnezeu e ştiutor, înţelept.

29. Care din voi nu este în stare să se căsătorească cu muieri slobode şi credincioase, acela să şi ia una din roabele voastre credincioase, pe care le stăpîneşte dreapta voastră, căci Dumnezeu cunoaşte credinţa voastră, aveţi doar o singură obîrşie; însă căsătoriţi vă cu ele numai cu voia Domnului lor şi daţi le zestrea lor după cuviinţă; şi acestea să fie ruşinoase, şi nu curve, şi să nu şi ia ibovnici.

30. Dacă sînt căsătorite şi preacurvesc, atunci să vie asupra lor jumătate din pedeapsa cuvenită muierilor slobode**120. Aceasta este pentru acela dintre voi care se teme de păcat: dacă însă sînteţi răbdători, e mai bine pentru voi, căci Dumnezeu este iertător, milostiv.

31. Dumnezeu voieşte să vă dea de cunoscut şi să vă ocîrmuiască după felul celor de naintea voastră şi să se întoarcă spre voi, căci Dumnezeu e ştiutor, înţelept.

32. Dumnezeu voieşte să se întoarcă spre voi, iar cei ce umblă după poftele lor, voiesc să vă abateţi foarte departe. Dumnezeu voieşte să vă facă uşurinţă, căci omul este o făptură slabă.

33. O, voi, cei ce credeţi, nu isprăviţi între voi averile voastre pentru nimicuri, ci numai la negustorii cu învoire întreolaltă. Nu vă ucideţi înşivă, căci Dumnezeu este îndurător cu voi.

34. însă cine face aceasta întru fărădelege şi păcat, pe acela îl vom lăsa să ardă în foc, căci pentru Dumnezeu este acesta un lucru uşor.

35. De vă veţi feri de păcate grele, ce vă sînt oprite, vă vom curăţi de răutăţile voastre şi vă vom lăsa să intraţi cu cinste în rai.

36. Nu doriţi ceea ce i a dat Dumnezeu unuia mai mult decît altuia dintre voi; bărbaţii vor primi partea ce şi au agonisit o şi muierile vor primi partea ce şi au agonisit o; deci rugaţi vă lui Dumnezeu pentru harul Său, căci Dumnezeu este atotştiutor.

37. Tuturor le am dat neamuri, ca să poată moşteni ceea ce au lăsat în urmă părinţii sau rudele lor, sau aceia cu care aţi împreunat dreapta voastră**121, deci daţi le partea lor. Dumnezeu este martor la toate trebile.

38. Bărbaţii să fie înaintea muierilor, pentru că şi Dumnezeu i a pus pe aceia înaintea acestora şi ei le ţin din averile lor. Muierile cele cinstite să fie ascultătoare şi să păzească tainele, ca să le păzească şi Dumnezeu. Acele muieri însă, de care vă temeţi că vă vor oţărî prin purtarea lor, proboziţi le, legaţi le în cămări şi le bateţi, iar dacă ascultă de voi, atunci nu căutaţi pricină împotriva lor, căci Dumnezeu este înalt, măreţ.

39. Dacă vă temeţi de ruptură între ei, atunci trimiteţi un arbitru din neamul lui şi unul din neamul ei. Dacă voiesc ei împăcare, atunci va da Dumnezeu noroc în mijlocul lor. Dumnezeu este înţelept, ştiutor.

40. Slujiţi lui Dumnezeu şi nu puneţi nimic pe o treaptă cu El şi purtaţi vă bine cu părinţii, rudele, orfanii, sărmanii şi cu vecinul, fie că e de aproape sau străin, şi cu prietenii şi călătorii şi robii voştri, căci Dumnezeu nu l iubeşte pe cel semeţ, lăudăros.

41. Cei ce sînt zgîrciţi şi i îndeamnă şi pe alţi oameni la zgîrcenie şi ascund ceea ce le a dat Dumnezeu întru bunătatea Sa… şi necredincioşilor le am pregătit Noi pedeapsă dureroasă.

42. Cei ce dau milostenie numai ca să fie văzuţi de oameni şi nu cred în Dumnezeu şi în ziua de apoi şi cei ce au pe Satan ca tovarăş — un tovarăş destul de rău.

43. Cîtă răsplată ar avea, dacă ar crede în Dumnezeu şi în ziua de apoi şi ar da milostenie din ceea ce le a dat Dumnezeu, căci Dumnezeu este atotştiutor cu privire la ei!

44. Dumnezeu nu face nedreptate nici cît e furnica de grea şi o binefacere o plăteşte El îndoit şi dă şi din partea Sa mare plată.

45. Şi cum va fi, dacă vom aduce martori din toate popoarele şi te vom aduce ca martor împotriva acestora? În ziua aceea, vor dori cei necredincioşi şi cei ce se răzvrătesc împotriva trimisului ca să piară în pămînt, însă nu vor putea ascunde nimic înaintea lui Dumnezeu.

46. O, voi cei ce credeţi, nu vă rugaţi cînd sînteţi beţi, pînă ce nu ştiţi ce vorbiţi, nici cînd sînteţi pătaţi cu sămînţă — doar dacă sînteţi în călătorie — pînă ce nu v aţi spălat. Dacă sînteţi bolnavi sau în călătorie, sau dacă a fost unul din voi la o parte, sau dacă aţi atins muierile şi nu găsiţi apă, atunci luaţi ţărînă măruntă şi ştergeţi vă cu ea faţa şi mîinile, căci Dumnezeu iartă foarte multe.

47. Nu i ai văzut pe cei ce au primit o parte din scriptură? Ei vînd rătăcire şi voiesc ca şi voi să rătăciţi de la drumul adevărat, însă Dumnezeu îi cunoaşte pe duşmanii voştri, că doar Dumnezeu este îndeajuns scut şi îndeajuns ajutor.

48. Unii din jidovi mută cuvintele din locul lor şi zic: “Am auzit şi ne răzvrătim. Auzi cuvinte fără să pricepi şi priveşte ne”. Vorbe înşelătoare sînt pe limba lor şi ei blestemă credinţa.

49. De ar fi zis ei: “Noi auzim şi ascultăm, deci auzi şi Tu şi ne priveşte”, în adevăr aceea ar fi fost mai bine pentru ei şi mai drept, pentru aceea îi blestemă Dumnezeu din pricina necredinţei lor şi nu vor crede decît numai puţini din ei.

50. O, voi, cei ce aveţi scriptura, credeţi în ceea ce v am trimis Noi spre adeverirea celor ce le aveţi de înainte, înainte de ce vom distruge feţele voastre şi le vom face asemenea dosurilor sau le voi blestema, cum i am blestemat pe tovarăşii Sabatului**122 — porunca lui Dumnezeu fu împlinită.

51. Dumnezeu nu iartă celuia ce pune în rînd cu El o fiinţă afară de aceasta, însă iartă cui voieşte; căci cel ce pune în rînd cu Dumnezeu o fiinţă, a născocit un păcat mare.

52. Nu i ai văzut pe cei ce se ţin pe sine înşişi de curaţi**123? Însă Dumnezeu curăţeşte pe cine voieşte şi nu face nimănui nedreptate, nici măcar cît e pielicica unei seminţe.

53. Priveşte cum născocesc ei minciuni asupra lui Dumnezeu şi aceasta este îndeajuns un păcat vădit.

54. Nu i ai văzut pe cei ce au primit o parte din scriptură. Ei cred în Gjibt şi în Taghut**124 şi zic despre cei necredincioşi: “Ei sînt ocîrmuiţi pe drum mai drept decît cei credincioşi.”

55. Pe unii ca aceştia i a blestemat Dumnezeu şi cei blestemaţi de Dumnezeu nu află ajutor.

56. Vor avea ei parte la împărăţia cerurilor, dacă n au dat oamenilor nici măcar cît de puţin?

57. Oare i pizmuiesc ei pe oameni pentru ceea ce le a dat lor Dumnezeu după bunăvoinţa Sa? Noi i am dat acum neamului lui Avraam scriptura, înţelepciunea şi o împărăţie mare.

58. Unii din ei au crezut în el**125, alţii iară s au întors de la el. Pentru aceia ajunge focul iadului.

59. Cei ce nu cred în semnele noastre, pe aceia îi vom lăsa să ardă în foc şi de cîte ori s au fript pieile lor, le schimbăm pieile, ca să guste pedeapsa, căci Dumnezeu este puternic, ştiutor.

60. Cei ce cred şi fac bine, pe aceia îi vom aduce în grădini pătrunse cu rîuri pe desupt; acolo vor petrece în veci; acolo vor avea femei curate şi vor petrece în umbră necurmată.

61. Dumnezeu vă porunceşte să daţi înapoi stăpînului ceea ce v a încredinţat şi dacă judecaţi între oameni, să judecaţi după dreptate. Cît de frumos este aceea la care vă îndeamnă Dumnezeu, căci Dumnezeu aude, vede.

62. O, voi, cei ce credeţi, urmaţi lui Dumnezeu şi urmaţi trimisului şi dregătorilor voştri, şi dacă vă certaţi pentru ceva, aduceţi aceasta înaintea lui Dumnezeu şi a trimisului, dacă credeţi în Dumnezeu şi în ziua de apoi. Aceasta este cea mai bună şi cea mai frumoasă tîlcuire.

63. Nu i ai văzut pe cei care zic că cred în ceea ce ţi s a trimis ţie şi s a trimis înaintea ta, şi totuşi se supun judecăţii lui Taghut, deşi li s a poruncit să nu creadă în el. Însă Satan voieşte să i ducă în rătăcire lungă.

64. Dacă li se spune: “Urmaţi ceea ce a descoperit Dumnezeu şi cuvintelor trimisului!”, atunci poţi vedea cum se întorc de la tine cei făţarnici.

65. Însă cum va fi, dacă i va ajunge o nenorocire pentru ceea ce au făcut cu mîinile lor? Atunci vor veni la tine şi vor jura pe Dumnezeu: “Voim numai ce e bine şi împăcare!”

66. Dumnezeu ştie ce este în inimile lor, deci depărtează te de la ei, însă înfruntă i şi vorbeşte către sufletele lor cu cuvinte puternice.

67. Noi numai de aceea am trimis trimişi, pentru ca să asculte de ei după voia lui Dumnezeu. Dacă vin ei la tine, după ce au păcătuit, şi l roagă de iertare pe Dumnezeu şi se roagă de iertare şi trimisul pentru ei, atunci îl vor afla ei pe Dumnezeu iertător, îndurător.

68. Însă, jur pe Domnul tău, ei nu vor deveni credincioşi, pînă ce nu te vor lua ca judecător pentru certele dintre dînşii; ei atunci nu vor afla în sufletele lor greşeala cu privire la ceea ce ai judecat şi se vor supune în pace.

69. De le am fi poruncit: “Omorîţi vă înşivă!” sau: “Părăsiţi locuinţele voastre!”, numai puţini din ei ar fi făcut o. De ar fi făcut însă ceva la ce i am îndemnat, ar fi fost mai bine pentru ei şi ei ar fi sporit în statornicie.

70. Şi atunci Noi le am fi dat răsplată mare şi i am fi ocîrmuit pe drum drept.

71. Cel ce ascultă de Dumnezeu şi de trimis va fi împreună cu cei ce au harul lui Dumnezeu, între profeţi, drepţi, martiri şi cuvioşi; frumoasă este tovărăşia aceasta.

72. Acesta este har de la Dumnezeu, care ştie toate îndestul.

73. O, voi, cei ce credeţi, luaţi seama în război! Purcedeţi în cîrduri sau cu toţii la un loc.

74. De rămîne unul din voi înapoi şi vouă vi se întîmplă o nenorocire, atunci zice acela: “Dumnezeu s a îndurat de mine, că n am fost de faţă împreună cu ei”.

75. Dacă însă vine la voi harul lui Dumnezeu, atunci se zice — doară între voi şi acela n a fost prietenie — “Păcat că n am fost împreună cu ei, mi aş fi cîştigat mare izbîndă”.

76. Să se lupte, deci, în drumul lui Dumnezeu, numai aceia care dau în schimb viaţa lumii de acum pentru lumea de apoi. Iar cel ce se luptă, pe drumul lui Dumnezeu, fie că este omorît sau biruieşte, lui îi dăm în sfîrşit răsplată mare.

77. Şi ce vă este că nu luptaţi pentru drumul lui Dumnezeu şi pentru bărbaţi, muieri şi copii slabi, care zic: “Doamne, scoate ne din cetatea aceasta cu popor nelegiuit şi dă ne din partea Ta un scut şi dă ne din partea Ta un ajutor!”

78. Cei credincioşi se luptă pe drumul lui Dumnezeu, iar cei necredincioşi se luptă pe drumul lui Taghut. Luptaţi împotriva prietenilor lui Satan, căci vicleşugul lui Satan este slab.

79. Oare nu i ai văzut pe aceia cărora li s a zis : “Opriţi mîinile voastre de la război, împliniţi vă rugăciunile şi daţi milostenii!”. Cînd li s a poruncit războiul, atunci o parte din ei se tem de oameni, ca şi cînd s ar teme de Dumnezeu, sau se temură şi mai mult şi ziseră: “Doamne, de ce ne ai poruncit război şi nu ne laşi să aşteptăm pînă la un termen apropiat?” Spune: “Cîştigul lumii acesteia este mic, însă lumea de apoi este mai bună pentru cei ce se tem de Dumnezeu, acolo nu vi se va întîmpla nedreptate, nici cîtu i pielicica de pe sămînţă”.

80. Ori şi unde veţi fi, moartea vă ajunge, chiar dacă aţi fi pe turnurile cele mai înalte. Dacă i întîmpină pe ei binele, zic ei: “Aceasta vine de la Dumnezeu”, iar dacă i întîmpină răul, zic ei: “Aceasta vine de la tine”. Spune: “Toate sînt de la Dumnezeu!”, însă ce este cu poporul acesta, că abia înleleg ei un cuvînt?

81. Binele ce te întîmpină vine de la Dumnezeu. Iar răul ce te întîmpină este de la tine însuţi. Noi te am trimis la oameni ca trimis şi Dumnezeu mărturiseşte aceasta îndeajuns.

82. Cel ce ascultă de cel trimis, ascultă de Dumnezeu, iar cel ce se întoarce, către aceia nu te am trimis Noi ca păzitor.

83. Ei vorbesc: “Ascultare!” Cum însă s au depărtat de la tine, o parte din ei îi născoceşte în gînd cu totul altceva, decît ceea ce ai vorbit cu ei. Dumnezeu scrie ceea ce născocesc ei. Tu însă întoarce te de la ei şi încrede te în Dumnezeu, căci Dumnezeu e scut îndeajuns.

84. Oare nu vor cugeta ei asupra Coranului? De n ar fi de la Dumnezeu, ar afla ei în multe contraziceri.

85. De vine la ei o afacere, fie de pace sau de frică, o răspîndesc îndată; dacă însă ar împărtăşi o trimisul său unuia din dregătorii lor, ar price-pe o aceia care ar voi s o scoată de la ei. De n ar fi harul lui Dumnezeu asupra voastră şi îndurarea Sa, afară de puţini, aţi fi urmat lui Satan.

86. Luptă te, pe drumul lui Dumnezeu, şi numai tu însuţi să fii silit la aceasta, pe cei credincioşi însă aţîţă i la luptă, poate că Dumnezeu va împiedica vitejia necredincioşilor; căci Dumnezeu are vitejie mare şi poate mai bine pedepsi.

87. Cine mijloceşte bine la o afacere, să capete şi el o parte de acolo, iar cine mijloceşte rău la o afacere, să capete şi el asemenea partea sa; doar Dumnezeu vede toate.

88. Dacă vi se dă bineţe, apoi daţi înapoi bineţe încă mai frumos, sau răspundeţi cel puţin, căci Dumnezeu răsplăteşte toate.

89. Dumnezeu! Nu este Dumnezeu afară de Dînsul: El vă va aduna în ziua învierii, fără îndoială, căci cine este mai cu adevăr la făgăduinţe decît Dumnezeu?

90. De ce sînteţi despărţiţi în două părţi din cauza făţarnicilor? Dumnezeu i a lepădat pentru păcatele lor. Voiţi să i duceţi pe drumul drept pe cei ce i a dus Dumnezeu în rătăcire? Pentru cel dus în rătăcire de Dumnezeu, nu poţi afla drum.

91. Ei doresc să fiţi necredincioşi, precum sînt şi ei necredincioşi şi să fiţi asemenea lor. Deci nu prindeţi cu ei prietenie, pînă ce nu purced pe drumul lui Dumnezeu; dacă, însă, se abat, apoi prindeţi i şi omorîţi i, unde i aflaţi, şi nu primiţi de la ei nici prieten, nici ajutător,

92. afară de aceia care vin la un popor cu care aveţi legămînt sau care vin la voi pentru că îi strîmtorează piepturile**126 ca să se lupte cu voi sau să se lupte cu poporul lor; căci, de ar fi voit Dumnezeu, le ar fi dat putere asupra voastră şi ei s ar fi luptat cu voi. Dacă se depărtează ei de la voi şi nu se luptă cu voi, ci vă îmbie cu pace, atunci nu vă dă voie Dumnezeu să faceţi drum împotriva lor.

93. Se vor găsi alţii care vor voi să aibă legămînt cu voi şi totodată cu poporul lor; de cîte ori se vor răscula din nou, să fie zdrobiţi întru aceasta. Dacă, însă, nu se depărtează de la voi şi nu vă îmbie cu pace şi ridică mîinile împotriva voastră, prindeţi i şi omorîţi i, unde i găsiţi. Noi vă dăm putere răsvădită asupra lor.

94. Un credincios să nu l omoare pe alt credincios doară din greşeală. Cel ce omoară din greşeală un alt credincios să slobozească un rob credincios şi să dea un preţ de răscumpărare neamului omorîtului, afară dacă îl iartă. Dacă însă cel omorît este dintr un popor duşman vouă şi totuşi este credincios, atunci să slobozească un rob credincios, iar dacă este dintr un popor care are legămînt cu voi, atunci să se dea preţ de răscumpărare neamului său şi să se slobozească un rob credincios. Cel ce nu poate, să postească două luni după olaltă. Această căinţă e de la Dumnezeu şi Dumnezeu e ştiutor, înţelept.

95. Cel ce omoară un credincios cu voia, partea acestuia este iadul; în veci să rămîie acolo. Dumnezeu se mînie asupra sa şi l blastămă şi i pregăteşte pedeapsă mare.

96. O, voi, cei ce credeţi, dacă purcedeţi pe drumul lui Dumnezeu, luaţi seama şi nu ziceţi fiecăruia care vă dă bineţe “Tu nu eşti credincios!”, căutînd voi averile vieţii lumeşti, căci la Dumnezeu este pradă mai mare. Aşa aţi fost voi înainte, însă Dumnezeu a fost cu bunăvoinţă faţă de voi: deci, luaţi bine seama, căci Dumnezeu ştie ce faceţi.

97. Cei credincioşi, care rămîn acasă fără să fie bolnavi, nu sînt asemenea cu cei care luptă, pe drumul lui Dumnezeu, cu avere şi putere. Dumnezeu îi ridică mult mai mult pe cei ce se luptă cu avere şi putere, faţă de cei ce rămîn acasă. Dumnezeu le a făgăduit tuturor frumosul, însă celor ce se luptă le dă mai mare răsplată decît celor ce rămîn acasă,

98. cu o treaptă mai mult, le dă şi iertare şi îndurare, căci Dumnezeu este iertător, îndurător.

99. Îngerii, cînd uciseră pe cei ce păcătuiră în sufletele lor, le ziseră: “De cine vă ţineţi?”. Ei ziseră: “Am fost slabi pe pămînt”. Ei ziseră: “Oare nu este pămîntul lui Dumnezeu destui de larg ca să fi putut voi purcede de acolo?”. Locuinţa unora ca aceştia este iadul, o călătorie destul de rea!

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

“Unul si acelasi fotograf poate face zeci de feluri de poze. Uneori, cu unul si acelasi aparat. Poate raspunde unei comenzi de reportaj; poate imortaliza cunostinte, situatii, locuri; se poate mira, bucura, induiosa pe cont propriu, acumuland poze “pentru sertar”; poate “fura” nostalgii, ezitari, asteptari, inaltari si uniri colective de care imaginea da seama mai […]

CAPITOLUL 1 Cartea neamului lui Iisus Hristos, zamislirea, numele si nasterea.

Sfânta Evanghelie după Matei Sfânta Evanghelie după Marcu Sfânta Evanghelie după Luca Sfânta Evanghelie după Ioan

CAPITOLUL 1 Dumnezeu-Cuvantul S-a făcut trup. Marturia lui Ioan Botezătorul despre Mielul lui Dumnezeu. Cei dintai ucenici ai lui Iisus.

CAPITOLUL 1 Gavriil binevesteste lui Zaharia si Mariei. Cantarea Mariei. Nasterea lui Ioan Botezatorul. Cantarea lui Zaharia.