100. Afară de cei slabi dintre bărbaţi, muieri şi copii, ce n au mijloace şi nu şi găsesc drum de scăpare, acestora poate că le va ierta Dumnezeu, căci Dumnezeu este foarte iertător.

101. Cel ce trebuie să pribegească pe drumul lui Dumnezeu va afla pe pămînt multe adăposturi şi bogăţii. Cel ce se depărtează de la casa sa, ca să purceadă la Dumnezeu şi la trimisul său, şi l ajunge moartea, răsplata aceluia este la Dumnezeu, căci Dumnezeu este iertător, îndurător.

102. Dacă purcedeţi în ţară, atunci nu păcătuiţi dacă scurtaţi rugăciunea, temîndu vă că vă vor ataca cei necredincioşi, căci cei necredincioşi vă sînt duşmani răsvădiţi.

103. Dacă eşti tu**127 la ei şi te ridici la rugăciune cu ei, atunci să se ridice o parte din ei cu tine şi să apuce armele. Iar după ce s au închinat, să se puie după voi şi să vie cealaltă parte, care nu s a rugat şi să se roage cu tine; şi ei să fie cu pază şi să apuce armele lor. Doresc doar cei necredincioşi ca să negrijiţi armele şi uneltele voastre, ca să poată năvăli asupra voastră deodată. Nu păcătuiţi dacă depuneţi armele pe timpul ploii, sau dacă sînteţi bolnavi, însă luaţi seama. Dumnezeu a hotărît pentru cei necredincioşi o pedeapsa ruşinoasă.

104. Dacă aţi împlinit rugăciunea, atunci aduceţi vă aminte de Dumnezeu, ori de staţi sau şedeţi, sau zăceţi pe coaste. Dacă sînteţi în pace, atunci împliniţi rugăciunea întreagă, căci rugăciunea este orînduită celor credincioşi pentru timpuri hotărîte.

105. Nu fiţi cu nepăsare la căutarea unui popor necredincios, chiar dacă aţi suferi greutăţi, căci şi ei suferă greutăţi precum şi voi, pe cînd voi puteţi nădăjdui în Dumnezeu, iar ei nu pot nădăjdui, căci Dumnezeu e ştiutor, înţelept.

106. Noi ţi am trimis scriptura în adevăr, ca să judeci între oameni precum ţi a arătat Dumnezeu: deci, nu te certa cu înşelătorii, ci roagă L pe Dumnezeu de iertare: Dumnezeu este iertător, îndurat.

107. Nici nu te lupta pentru aceia care se înşală întreolaltă, căci Dumnezeu nu i iubeşte pe înşelătorii cei păcătoşi.

108. Ei se ascund înaintea oamenilor, însă nu se pot ascunde înaintea lui Dumnezeu, căci El e la ei, cînd născocesc ei noaptea vorbe care nu i plac, căci Dumnezeu ştie ce fac ei.

109. Iată, în viaţa lumii acesteia aţi fost voi apărătorii lor, însă cine îi va apăra în ziua învierii înaintea lui Dumnezeu, sau cine le va fi scut?

110. Cei ce au făcut rău sau au păcătuit, apoi se roagă de iertare, acela pe Dumnezeu îl află iertător, îndurat.

111. Cine a făcut păcat, sieşi şi l a făcut, căci Dumnezeu e ştiutor, înţelept.

112. Cel ce a făcut păcat sau nedreptate şi pune aceasta pe seama unui nevinovat, se încarcă cu înşelăciune şi nedreptate răsvădită.

113. De n ai fi avut mila şi îndurarea lui Dumnezeu, ar fi cercat o parte din ei să te amăgească, însă ei se amăgesc numai pe sine înşişi şi nu pot să ţi strice nimic, căci Dumnezeu ţi a trimis scriptura şi înţelepciunea şi te a învăţat ceea ce n ai ştiut, şi harul lui Dumnezeu a fost mare asupra ta.

114. Nu este nimic bun în partea cea mai mare a vorbelor lor falnice, doar numai la ceia care sfătuiesc milostenii sau cuviinţă, sau bine între oameni. Iar cei ce fac aceasta din dor ca să placă lui Dumnezeu, primesc răsplată mare.

115. Însă cine este împotriva trimisului, măcar că i s a lămurit drumul adevărat şi se întoarce spre alt drum decît cel al credincioşilor, de la acela Ne vom întoarce, precum s a întors şi el şi l vom lăsa să ardă în iad; rău este drumul într acolo.

116. Dumnezeu nu i iartă celuia ce face asemenea cu Dumnezeu o fiinţă. Însă toate celelalte, afară de aceasta, cui voieşte. Cel ce face o fiinţă asemenea cu Dumnezeu, rătăceşte foarte mult.

117. Ei cheamă, afară de Dumnezeu, fiinţe femeieşti şi l cheamă pe Satan cel răzvrătitor.

118. Dumnezeu l a blestemat pe el şi el zise: “Voi să iau o parte anumită din robii tăi şi să i amăgesc şi să le stîrnesc pofte rele şi să le poruncesc să taie urechile dobitoacelor şi să schimbe făpturile lui Dumnezeu”**128 . Cine şi ia, afară de Dumnezeu, pe Satan ca scut, este răsvădit pierdut.

119. El le face făgăduinţe şi le stîrneşte pofte rele; însă ceea ce făgăduieşte Satan este numai înşelăciune.

120. Locuinţa lor este iadul şi ei nu vor afla scăpare de acolo.

121. Cei ce cred şi fac bine îi vom duce în grădini pătrunse cu rîuri pe desupt; acolo vor petrece în veci, ceea ce a făgăduit Dumnezeu în adevăr; şi ce e mai adevărat decît vorba lui Dumnezeu?

122. Nici pofta voastră, nici pofta celor ce au scriptura va fi împlinită, cel ce face rău, să i se răsplătească şi să nu se afle, afară de Dumnezeu, nici scut, nici ajutor.

123. Cel ce face bine, fie bărbat sau muiere, şi dacă e credincios, aceia vor intra în rai şi nu vor suferi nici cît de puţină nedreptate.

124. Cine are credinţa mai frumoasă decît cel ce supune faţa sa lui Dumnezeu şi face urmînd credinţa lui Avraam celui dreptcredincios? Dumnezeu l a primit pe Avraam ca prieten.

125. Ale lui Dumnezeu sînt cele din ceruri şi de pe pămînt şi Dumnezeu le cuprinde pe toate.

126. Şi ei te vor întreba despre muieri. Spune: “Dumnezeu v a învăţat despre ele şi v a vestit în scriptură despre orfanii femeieşti, cărora nu le daţi ceea ce este orînduit pentru aceştia şi pe care nu voiţi să le luaţi în căsătorie, şi despre copiii cei slabi, şi că trebuie să fiţi cu dreptate faţă de orfani, căci binele ce l faceţi îl cunoaşte Dumnezeu.”

127. Dacă o soţie se teme de mînia sau lepădarea soţului ei, atunci nu păcătuieşte dacă se împacă ei cu bine, căci împăcarea e foarte bună. Sufletul se întoarce spre zgîrcenie; însă dacă vă purtaţi bine şi vă temeţi de Dumnezeu, atunci ştie Dumnezeu ce faceţi.

128. Nu puteţi să vă purtaţi de o potrivă cu toate muierile voastre, chiar dacă aţi voi; deci nu vă întoarceţi cu totul de la vreuna din muierile voastre, ci lăsaţi le în îndoială: însă dacă vă împăcaţi şi vă temeţi de Dumnezeu, atunci este Dumnezeu iertător, îndurător.

129. Iar dacă se despărţesc, atunci Dumnezeu poate pe amîndoi să i înzestreze cu avuţia Sa, căci Dumnezeu este cuprinzător, înţelept.

130. Şi ale lui Dumnezeu sînt cele din ceruri şi de pe pămînt. Noi le am poruncit celor ce au primit scriptura înaintea voastră, precum şi vouă, ca să se teamă de Dumnezeu; şi dacă sînteţi necredincioşi — sînt ale lui Dumnezeu cele din ceruri şi de pe pămînt, căci Dumnezeu este avut, măreţ.

131. Ale lui Dumnezeu sînt cele din ceruri şi de pe pămînt şi Dumnezeu e scut îndeajuns.

132. Dacă voieşte El, poate să vă ia, o, voi, oamenilor, şi să puie alţii în locul vostru, căci Dumnezeu are putere la aceasta.

133. Dacă voieşte cineva răsplată în lumea aceasta — la Dumnezeu e răsplată pentru lumea aceasta şi cea de apoi, căci Dumnezeu aude, vede.

134. O, voi, cei ce credeţi, rămîneţi la adevăr, mărturisind înaintea lui Dumnezeu, fie chiar împotriva voastră sau a părinţilor voştri, sau a rudelor voastre, fie faţă de avuţi sau sărmani, căci Dumnezeu este mai aproape de ei. Deci, nu urmaţi poftei, ca să vă abateţi de la dreptate. Ori şi cum vă întoarceţi şi ori şi unde vă îndreptaţi, tot Dumnezeu ştie ceea ce faceţi.

135. O, voi, cei ce credeţi, credeţi în Dumnezeu şi în trimisul său şi în scriptura pe care a descoperit o încă înainte. Iar cel ce nu crede în Dumnezeu, în îngerii Săi, în scriptura Sa, în trimisul Său şi în ziua de apoi, rătăceşte foarte mult.

136. Cei ce cred, apoi nu cred, apoi iarăşi cred, apoi nu cred, apoi sporesc în necredinţă, Dumnezeu nu le iartă şi nu i duce pe drumul cel drept.

137. Vesteşte le celor făţarnici, că pentru ei este pedeapsă dureroasă.

138. Cei ce şi iau ca scut pe cei necredincioşi, în locul credincioşilor, pot să caute la dînşii putere? Doar toată puterea este la Dumnezeu.

139. El doară v a descoperit în scriptură: “Dacă veţi asculta de semnele lui Dumnezeu, ei**129 nu vor crede în ele şi şi vor bate joc de ele”; deci, nu şedeţi cu ei, doar dacă vorbesc ei de alte lucruri**130altfel aţi fi asemenea cu ei; Dumnezeu însă îi va aduna pe cei făţarnici şi pe cei necredincioşi cu toţii în iad.

140. Cei ce vă pîndesc zic, dacă Dumnezeu vă dă biruinţă: “Oare n am fost noi cu voi?” Iar de cîştigă necredincioşii un folos, ei zic: “Oare n am fost noi mai tari decît voi şi nu v am apărat faţă de cei credincioşi?” Însă Dumnezeu va judeca între voi în ziua învierii şi Dumnezeu nu va face drum celor necredincioşi împotriva credincioşilor.

141. Cei făţarnici încearcă să l înşele pe Dumnezeu, însă El îi înşală pe ei. Cînd împlinesc rugăciunea, stau ei alene, ca să fie văzuţi de oameni, însă la Dumnezeu nu se gîndesc decît foarte puţin.

142. Ei se clatină între acestea, nu sînt nici aici, nici acolo, însă pe cine l duce Dumnezeu în rătăcire, pentru acela**131 nu vei afla drum.

143. O, voi, cei ce credeţi, nu i luaţi pe cei necredincioşi, ca scut în locul credincioşilor. Voiţi să I daţi lui Dumnezeu o putere răsvădită**132?

144. Cei făţarnici vor ajunge în fundul cel mai adînc al focului şi nu vei afla ajutor pentru ei.

145. Afară de cei ce se căiesc, se îndreaptă, ţin tare la Dumnezeu şi sînt sinceri în credinţa lor faţă de Dumnezeu, aceştia se ţin la cei credincioşi, iar Dumnezeu le va da credincioşilor mare răsplată.

146. Cum să vă pedepsească Dumnezeu, dacă sînteţi mulţumitori şi credincioşi? Doar şi Dumnezeu este mulţumitor, înţelept.

147. Nu i place lui Dumnezeu vorba rea în obşte, doar dacă a păţit cineva nedreptate, căci Dumnezeu aude, ştie.

148. Dacă descoperiţi o faptă bună, sau o ascundeţi, sau iertaţi răul, atunci Dumnezeu este iertător, puternic.

149. Cei ce nu cred în Dumnezeu şi în trimişii Săi şi voiesc să facă deosebire între Dumnezeu şi trimişii Săi şi zic: “Credem în unii şi nu credem în alţii”, şi voiesc să şi caute un drum mijlociu,

150. aceştia sînt în adevăr necredincioşi, şi pentru cei necredincioşi am pregătit Noi pedeapsă ruşinoasă.

151. Cei ce cred în Dumnezeu şi trimişii Săi şi nu fac deosebire cu vreunul dintre ei, acelora le vom da răsplata lor, căci Dumnezeu este iertător, îndurător.

152. Cei ce au scriptura vor cere ca să trimiteţi o scriptură din cer. Au cerut doar de la Moise lucru şi mai greu, zicînd: “Arată ni l pe Dumnezeu pe faţă!”. Atunci i a pălit trăznetul pentru păcatul lor. După aceea şi au făcut viţelul de aur deşi au venit la ei semne răsvădite. Însă Noi le am iertat aceasta şi am dat lui Moise putere răsvădită.

153. Şi Noi am ridicat asupra lor muntele**133 cînd am încheiat legămînt cu ei şi le am zis: “Intraţi pe poartă, închinîndu vă!”. Deci, le am mai zis: “Nu călcaţi Sabbathul!” şi am încheiat cu ei legămînt puternic.

154. Dară pentru că au frînt legămîntul lor şi n au crezut în semnele lui Dumnezeu şi au omorît profeţii pe nedrept şi au zis: “Inimile noastre nu sînt tăiate împrejur!” — în adevăr Dumnezeu i a semnat cu pecete pentru necredinţa lor şi ei nu vor crede decît numai puţini,

155. şi pentru că n au crezut şi au vorbit minciuni mari asupra Mariei…**134

156. Ei au zis: “Noi l am omorît pe Mesia Isus, fiul Mariei, trimisul lui Dumnezeu”. Ei însă nu l au omorît şi nu l au răstignit, ci pe altul, care le părea asemenea. Însă părerile felurite în privinţa acestuia sînt numai îndoieli, pentru că ei n au despre aceasta cunoştinţă, ci urmează numai unor presupuneri. Ei însă cu bună seamă nu l au omorît, ci Dumnezeu l a ridicat la sine, căci Dumnezeu e puternic, înţelept**135.

157. Cei ce au scriptura, vor crede toţi în El, înainte de ce vor muri; însă în ziua învierii va fi El martor împotriva lor.

158. Jidovilor le am oprit, din pricina păcatelor lor, mult bine ce le a fost iertat, pentru că au abătut pe mulţi de la drumul lui Dumnezeu.

159. Şi au luat camătă, măcar că le a fost oprit, şi au mîncat averea oamenilor pe nedrept. Şi celor necredincioşi dintre ei le am pregătit pedeapsă dureroasă.

160. Însă celor ce sînt puternici în pricepere între ei şi celor credincioşi, care cred în ceea ce ţi s a trimis ţie şi s a trimis înaintea ta şi celor ce împlinesc rugăciunea, dau milostenie şi cred în Dumnezeu şi în ziua de apoi, acestora le vom da răsplată mare.

161. Noi Ne am descoperit înaintea ta, precum Ne am descoperit înaintea lui Noe şi a profeţilor după el, precum Ne am descoperit înaintea lui Avraam, Ismael, Isaac, Iacov şi a seminţiilor înaintea lui Isus, Iov, Iona, Aaron şi Solomon, iar lui David i am dat Noi psalmi.

162. Cîţiva trimişi ţi i am numit Noi de nainte, alţi trimişi nu ţi i am numit. Cu Moise a vorbit Dumnezeu însuşi.

163. Trimişii au binevestit, însă au şi îndemnat ca să nu aibă oamenii dezvinuiri faţă de Dumnezeu după ce au venit cei trimişi, căci Dumnezeu este puternic, înţelept.

164. Dumnezeu doar va fi martor pentru ceea ce ţi s a trimis, căci ţi a trimis după înţelepciunea Sa. Şi îngerii vor mărturisi, însă Dumnezeu e îndeajuns ca martor.

165. Cei necredincioşi, care i au abătut şi pe alţii de la drumul lui Dumnezeu, rătăcesc foarte.

166. Cei necredincioşi şi nelegiuiţi nu vor fi iertaţi de Dumnezeu. Ei nu vor fi ocîrmuiţi pe drumul drept,

167. ci pe drumul iadului, acolo vor rămîne în veci; pentru Dumnezeu este aceasta uşor.

168. O, voi, oamenilor, trimisul a venit la voi cu adevărul de la Domnul vostru, deci credeţi şi va fi mai bine pentru voi şi chiar dacă nu credeţi, totuşi sînt cele din ceruri şi de pe pămînt ale lui Dumnezeu, căci Dumnezeu este ştiutor, înţelept.

169. O, voi, cei cu scriptura, nu treceţi hotarele credinţei voastre şi nu vorbiţi despre Dumnezeu alta decît numai adevărul. Într adevăr, Mesia Isus, fiul Mariei, este un trimis al lui Dumnezeu şi cuvîntul Său pe care l a pus în Maria şi duhul Său. Credeţi în Dumnezeu şi în trimisul Său şi nu spuneţi nimic despre treime, opriţi vă de asta şi va fi mai bine pentru voi. Dumnezeu e doar un unic Dumnezeu. Mărire Lui! El să aibă un fiu? A Lui este ceea ce e în ceruri şi pe pămînt, căci Dumnezeu e scut îndeajuns.

170. Mesia nu este aşa de semeţ, ca să nu fie robul lui Dumnezeu, nici chiar îngerii, care sînt aşa de aproape de Dumnezeu.

171. Cel ce e prea semeţ, ca să fie robul Său, şi se îngîmfează, pe aceia îi va aduna la El cu toţii.

172. Celor ce cred şi fac bine, le va da El răsplata lor, mărind o după harul Său, iar pe cei semeţi şi îngîmfaţi îi va pedepsi cu pedeapsă dureroasă.

173. Şi ei nu vor afla scut şi ajutor afară de Dumnezeu.

174. O, voi, oamenilor, a venit de la voi o dovadă de la Domnul vostru şi noi v am trimis o lumină răsvădită; iar cei ce cred în Dumnezeu şi ţin tare la El, pe aceia îi va aduce la Sine cu îndurare şi milă şi i va ocîrmui la Sine pe drumul cel drept.

175. Ei te vor mai întreba. Spune: “Dumnezeu va învăţa în privinţa rudelor depărtate: dacă un bărbat moare fără copii şi are o soră, atunci primeşte aceasta jumătate din ceea ce a lăsat el în urmă, iar el o moşteneşte, dacă n are ea copii. Dacă sînt două surori, atunci primesc ele două treimi din ceea ce a lăsat el în urmă. Dacă sînt fraţi şi surori, atunci primeşte fiecare bărbat atît cît două muieri. Dumnezeu vă învaţă ca să nu rătăciţi, căci Dumnezeu cunoaşte toate.”

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

“Unul si acelasi fotograf poate face zeci de feluri de poze. Uneori, cu unul si acelasi aparat. Poate raspunde unei comenzi de reportaj; poate imortaliza cunostinte, situatii, locuri; se poate mira, bucura, induiosa pe cont propriu, acumuland poze “pentru sertar”; poate “fura” nostalgii, ezitari, asteptari, inaltari si uniri colective de care imaginea da seama mai […]

CAPITOLUL 1 Cartea neamului lui Iisus Hristos, zamislirea, numele si nasterea.

Sfânta Evanghelie după Matei Sfânta Evanghelie după Marcu Sfânta Evanghelie după Luca Sfânta Evanghelie după Ioan

CAPITOLUL 1 Dumnezeu-Cuvantul S-a făcut trup. Marturia lui Ioan Botezătorul despre Mielul lui Dumnezeu. Cei dintai ucenici ai lui Iisus.

CAPITOLUL 1 Gavriil binevesteste lui Zaharia si Mariei. Cantarea Mariei. Nasterea lui Ioan Botezatorul. Cantarea lui Zaharia.