V
SURA MESEI
Din Medina şi este cu o sută douăzeci de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR

1. O, voi, cei ce credeţi, ţineţi învoielile; vă este iertat să mîncaţi vite fără de minte, afară de ceea ce vi s a citit**136 şi afară de vînatul de pe timpul pelegrinajului, căci Dumnezeu orînduieşte ce voieşte.

2. O, voi, cei ce credeţi, nu pîngăriţi pravilele lui Dumnezeu şi nici luna cea sfîntă şi nici vitele de jertfă şi nici podoabele acestora şi nu i supăraţi pe cei ce cercetează casa sfîntă**137, ca să caute milă şi har de la Domnul lor.

3. Dacă aţi împlinit pelegrinajul, apoi puteţi vîna. Să nu vă întărîte ura poporului, ce v a oprit de la templul cel sfînt ca să păcătuiţi. Ajutaţi vă întreolaltă la dreptate şi frica lui Dumnezeu, însă nu vă ajutaţi la păcat şi nedreptate. Temeţi vă de Dumnezeu, căci Dumnezeu pedepseşte aspru.

4. Oprită vă este mortăciune, sînge, carne de porc, apoi aceea la a cărui junghiere s a amintit altcineva în loc de Dumnezeu, deci ce e năduşit sau a pierit în urma căderii, sau s a străpuns de coarnele altei vite, sau s a sfîşiat de fiare, doar dacă aţi junghiat vietatea; oprit este şi ceea ce s a junghiat idolilor. Şi dacă împărţiţi ceva prin sorţi, aceasta este pentru voi păcat**138 Vai în ziua aceea de cei ce s au lepădat de legea voastră. Nu vă temeţi de ei, ci temeţi vă de Mine.

5. Astăzi v am îndeplinit legea voastră**139 şi am săvîrşit asupra voastră harul meu şi v am dat Islamul ca lege. Iar cine este silit de foame să mănînce cele oprite, fără să voiască să păcătuiască, faţă de acela Dumnezeu este iertător, îndurat.

6. Ei te vor întreba ce le este iertat să mănînce. Spune: “Vă este iertat tot ce este bun pentru voi şi ceea ce le aţi învăţat pe vietăţi să vîneze ca şi cîinii, învăţîndu le să omoare sălbăticiunea, cum v a învăţat Dumnezeu pe voi. Mîncaţi ceea ce vă aduc ele şi pomeniţi numele lui Dumnezeu asupra lor şi temeţi vă de Dumnezeu, căci Dumnezeu socoteşte grabnic.

7. Astăzi vă este iertat tot ce este bun, şi mîncarea celor cu scriptura vă este iertată, iar lor le este iertată mîncarea voastră”. Vă este iertat să vă căsătoriţi şi cu muieri slobode, credincioase, sau cu muieri de ale acelora care au primit scriptura înaintea voastră, dacă le daţi zestre, vă purtaţi bine şi nu le faceţi să preacurvească şi nu le luaţi ca ţiitoare. Cel ce se leapădă de credinţă, ale acelui fapte sînt zadarnice şi el piere în lumea de apoi.

8. O, voi, cei ce credeţi, dacă vă gătiţi la rugăciune, spălaţi feţele şi mîinile voastre pînă la coate şi ştergeţi vă capetele voastre şi picioarele voastre pînă la glezne.

9. Iar dacă v aţi necurăţit prin sămînţă, atunci curăţaţi vă; dacă sînteţi bolnavi sau prin călătorie sau iese unul din voi din ieşitoare sau aţi atins muieri şi nu se află apă, atunci luaţi nisip mărunt şi ştergeţi feţele şi mîinile voastre cu acesta. Dumnezeu nu voieşte să vă facă greutate, ci voieşte să vă curăţească şi să vă dea harul Său, pentru ca să fiţi mulţumitori.

10. Aduceţi vă aminte de harul lui Dumnezeu faţă de voi şi de legămîntul pe care l a încheiat cu voi cînd aţi zis: “Noi am auzit şi ascultăm”. Temeţi vă de Dumnezeu, căci Dumnezeu cunoaşte lăuntrul piepturilor.

11. O, voi, cei ce credeţi, aduceţi cu dreptate mărturie înaintea lui Dumnezeu. Nu vă lăsaţi împinşi de ura cuiva să fiţi nedrepţi, ci fiţi cu dreptate, căci aceasta e mai aproape de frica lui Dumnezeu, deci temeţi vă de Dumnezeu, căci Dumnezeu ştie ce faceţi.

12. Dumnezeu le a tăgăduit iertare şi mare răsplată celor ce cred şi se poartă bine.

13. Cei ce nu cred şi ţin de minciună semnele Noastre, sînt tovarăşi ai iadului.

14. O, voi, cei ce credeţi, aduceţi vă aminte de harul lui Dumnezeu asupra voastră; cînd voiau unii oameni să întindă mîinile spre voi, atunci împinse El mîinile lor de la voi; deci temeţi vă de Dumnezeu şi numai în Dumnezeu să se încreadă credincioşii.

15. Dumnezeu a încheiat un legămînt cu fiii lui Israel şi Noi am ridicat din ei doisprezece voievozi**140 şi Dumnezeu a zis: “Eu voi fi cu voi, dacă veţi împlini rugăciunea, veţi da milostenie, veţi crede în cei trimişi ai Mei şi le veţi ajuta şi veţi da lui Dumnezeu împrumut pentru camătă bună. Atunci voi curaţi răutăţile voastre şi vă voi duce în grădini pătrunse cu rîuri pe desupt. Acela dintre voi ce se va întoarce la necredinţă după aceasta, rătăceşte de la drumul cel drept”.

16. Pentru că au frînt legămîntul lor, i am blestemat Noi şi le am împietrit inimile, pentru că au mutat cuvintele din locurile lor**141 şi au uitat o parte din ceea ce li s a amintit. Însă tu să nu încetezi de a descoperi înşelătorii dintre ei, afară de numai puţin: însă iartă le şi le dăruieşte, căci Dumnezeu îi iubeşte pe cei ce fac bine.

17. Iar cu cei ce zic: “Noi sîntem creştini” am încheiat Noi o legătură. Şi aceia au uitat o parte din ceea ce li s a amintit, noi deci am pus duşmănie şi ură între ei pînă la ziua învierii. Atunci le va vesti Dumnezeu ceea ce au făcut ei.

18. O, voi, cei ce aveţi scriptura, a venit la voi trimisul Nostru ca să arate o mulţime de lucruri pe care le aţi ascuns din scriptură. Multe vă va şterge şi el. Vouă v a venit o lumină şi o scriptură răsvădită cu care ocîrmuieşte Dumnezeu pe aceia care rîvnesc după plăcerea Sa, pe drumul păcii.

19. Necredincioşii sînt aceia care zic: “Dumnezeu este Mesia, fiul Mariei!” Spune: “Cine ar fi avut putere asupra lui Dumnezeu dacă ar fi voit El să l piardă pe Mesia, fiul Mariei, împreună cu maică sa şi cu toţi cei de pe pămînt?”

20. A lui Dumnezeu este stăpînirea peste ceruri şi pămînt şi peste ceea ce este între acestea. El zideşte ce voieşte, căci Dumnezeu este atotputernic.

21. Jidovii şi creştinii zic: “Noi sîntem fiii lui Dumnezeu şi prietenii Săi”. Spune: “De ce vă pedepseşte El pentru păcatele voastre? Nu, ci voi sînteţi oameni de cei făcuţi. El iartă cui voieşte şi pedepseşte pe cine voieşte, căci Dumnezeu este stăpîn peste ceruri şi pămînt şi peste cele ce se află între acestea şi la El este întoarcerea.”

22. O, voi, cei ce aveţi scriptura, va veni la voi trimisul Nostru, ca să vă înveţe despre lipsa trimişilor, căci altfel aţi zice: “N a venit la noi nimenea, nici ca să ne binevestească, nici ca să ne îndemne”, însă acum a venit la voi unul, care vă binevesteşte şi vă îndeamnă, căci Dumnezeu este atotputernic.

23. Moise spuse poporului său: “O, poporule, aduceţi vă aminte de harul lui Dumnezeu asupra voastră, care a aşezat între voi profeţi şi voievozi şi v a dat ceea ce nu i a mai dat cuiva din lume.

24. O, poporule, intraţi în ţara cea sfinţită pe care a hotărît o Dumnezeu şi nu vă întoarceţi înapoi, căci vă veţi turbura şi veţi rătăci”.

25. Ei ziseră: “O, Moise, în ţară este un popor de uriaşi. Noi nu vom intra în ea, pînă ce nu vor ieşi ei din ea, iar dacă vor ieşi ei, atunci vom intra noi**142

26. Ziseră doi bărbaţi**143, care se temeau de Dumnezeu şi erau părtaşi la harul lui Dumnezeu: “Mergeţi spre ei la poartă şi dacă veţi intra, veţi învinge. Încredeţi vă în Dumnezeu, dacă sînteţi credincioşi”.

27. Ei ziseră: “O, Moise, nu vom intra cît vor rămîne ei înăuntru. Deci, mergi tu şi Domnul tău înlăuntru şi luptaţi vă, iar noi vom rămîne aici”.

28. El zise: “Doamne, nu stăpînesc asupra nimănui decît asupra mea şi asupra fratelui meu, deci fă o deosebire între noi şi poporul ăst nelegiuit”.

29. Dumnezeu zise: “Ţara să le fie oprită prin patruzeci de ani şi ei să rătăcească pe pămînt. Nu te îngriji pentru poporul ăst nelegiuit.

30. Istoriseşte le veste despre cei doi fii ai lui Adam, cum era în adevăr”. Cînd aduseră ei jertfa şi aceasta fu primită de la unul din ei, iară de la celălalt nu, atunci zise acesta din urmă: “Voi să te omor!” El zise: “Dumnezeu primeşte numai jertfa celor cucernici.

31. De vei întinde mîna ta spre mine, ca să mă omori, eu nu voi întinde mîna mea spre tine, ca să te omor, căci mă tem de Dumnezeu, stăpînul veacurilor.

32. Eu doresc să porţi păcatul meu şi păcatul tău şi să fii un tovarăş al focului, căci aceasta este partea nelegiuiţilor”.

33. Însă sufletul său îl puse la cale să omoare pe fratele său şi el îl omorî şi a fost unul din cei pierduţi.

34. Şi Dumnezeu trimise un corb, care să scurme pămîntul ca să i arate cum să îngroape trupul frăţîne său. El zise atunci: “Vai de mine, care sînt aşa de slab ca să nu fiu nici cum e corbul acesta, spre a îngropa trupul frăţîne meu?” Şi acum deveni cîinicios.

35. De aceea am scris noi fiilor lui Israel: Cel ce omoară un suflet, nu ca răsplată pentru alt suflet sau pentru că face stricăciune pe pămînt, este aşa ca şi cînd ar fi omorît toţi oamenii, şi cel care susţine în viaţă un suflet e ca şi cînd ar susţine în viaţă pe toţi oamenii.

36. Trimişii Noştri veniseră de mult la ei**144 cu semne răsvădite şi totuşi rămaseră după aceea încă mulţi păcătoşi pe pămînt.

37. însă partea celor Ce se împotrivesc lui Dumnezeu şi trimisul său şi caută să facă stricăciune pe pămînt va fi că ei vor fi omorîţi sau vor fi răstigniţi, sau li se vor tăia mîinile şi picioarele cruciş**145 sau vor fi alungaţi din ţară. Acest rău vine în lumea de acum peste ei, iar în lumea de apoi îi aşteaptă pedeapsă mare,

38. afară de cei ce se căiesc înainte de cei siliţi; şi să ştiţi că Dumnezeu este iertător, îndurător.

39. O, voi, cei ce credeţi, temeţi vă de Dumnezeu şi căutaţi apropierea Sa şi luptaţi vă pe drumul Său, ca să fiţi fericiţi.

40. Cei ce nu cred dacă ar şi avea tot ce este pe pămînt şi încă o dată pe atît, ca să se răscumpere cu aceasta de pedeapsă, în ziua învierii, aceasta nu se va primi de la ei, căci pe ei îi aşteaptă pedeapsă dureroasă.

41. Ei ar voi să iasă din foc, însă nu vor ieşi de acolo, căci pedeapsa lor va fi veşnică.

42. Şi tîlharului şi tîlhăriţei tăiaţi le mîinile, ca răsplată pentru ceea ce au făcut; aceasta e o pildă de la Dumnezeu, căci Dumnezeu e puternic, înţelept.

43. Cel ce se căieşte în urma fărădelegii sale şi face bine, şi Dumnezeu se întoarce spre el, căci Dumnezeu este iertător, îndurător.

44. Nu ştii că a lui Dumnezeu e stăpînia în ceruri şi pe pămînt şi El pedepseşte pe cine voieşte şi iartă pe cine voieşte, căci Dumnezeu este atotputernic?

45. O, trimisule, să nu te întristeze cei ce se grăbesc spre necredinţă, cei ce zic cu gurile lor: “Noi credem!” şi totuşi nu cred inimile lor şi jidovii care ascultă numai de minciuni şi ascultă numai de alţii, care nu vin la Tine. Ei încîlcesc vorbele scripturii din locurile lor şi zic: “De vi s a adus cartea aceasta, atunci primiţi o, iar dacă nu vi s a adus, atunci feriţi vă de ea”. Însă pentru cel ce voieşte Dumnezeu să l ispitească nu vei isprăvi nimic la Dumnezeu. Aceia ale căror inimi nu voieşte Dumnezeu să le curăţească, pentru ei va fi în lume de acum ruşine, iar în lumea de apoi pedeapsă mare.

46. Ei ascultă de minciuni şi mănîncă ce e oprit. Dacă vor veni la Tine, apoi sau judecă între ei sau depărtează te de la ei, iar dacă te vei depărta de la ei, nu ţi vor strica ei nimic, iar dacă judeci între ei, atunci judecă după dreptate, căci Dumnezeu îi iubeşte pe cei drepţi.

47. Însă cum să se supuie ei judecăţii Tale, doar au Thora şi în ea sînt judecăţile lui Dumnezeu? Atunci vor întoarce ei spatele după acestea, căci ei nu sînt credincioşi.

48. Noi am trimis Thora în care este ocîrmuire dreaptă şi lumină: după ea îi judecă pe jidovi profeţii cei moslemi, rabinii şi învăţaţii, după cum li se încredinţase spre păstrare scriptura lui Dumnezeu şi ei erau martori pentru ea. Deci nu vă temeţi de oameni, ci temeţi vă de Mine şi nu vindeţi semnele Mele pentru preţ mic. Iar cine nu judecă după ceea ce a trimis Dumnezeu, aceia sînt necredincioşi.

49. Şi le am orînduit în ea suflet pentru suflet, ochi pentru ochi, nas pentru nas, ureche pentru ureche, dinte pentru dinte şi răsplătire pentru răni. Dacă însă unul dă aceasta înapoi ca milostenie**146, atunci să fie aceasta ca răscumpărare. Cei ce nu judecă după ceea ce a trimis Dumnezeu, aceia sînt nelegiuiţi.

50. Noi l am făcut pe Isus, fiul Mariei, să meargă pe urma lor, întărind Thora, care era în mîinile lor, şi le am dat Evanghelia, în care este îndreptare şi lumină şi adeverire pentru Thora, ce se află acum înainte, spre ocîrmuire şi îndemnarea celor cucernici.

51. Deci, să judece cei ce au Evanghelie după ceea ce le a trimis Dumnezeu, iar cei ce nu judecă după ceea ce a trimis Dumnezeu, aceia sînt nelegiuiţi.

52. Şi ţie ţi am trimis scriptura**148 în adevăr, adeverind şi întărind ceea ce se află în scriptură înainte, deci judecă asupra lor după ceea ce a trimis Dumnezeu şi nu urma poftele lor, ca să te depărtezi de la adevărul care a venit la tine. Fiecăruia din noi i am dat o lege şi un drum descoperit.

53. De ar fi voit Dumnezeu, v ar fi făcut pe voi un singur popor, aşa însă voieşte să vă ispitească cu ceea ce v a dat, deci întreceţi vă în bine, căci la Dumnezeu vă veţi întoarce cu toţii şi El vă va învăţa despre ceea pentru ce v aţi certat.

54. Şi tu judeci între ei după aceea ce a trimis Dumnezeu şi nu urma poftele lor. Fereşte te de ei, ca să nu te ispitească să rătăceşti de la ceea ce ţi a trimis Dumnezeu. Dacă se întorc ei de la tine, atunci să ştii că Dumnezeu voieşte să i piardă pentru o parte a păcatelor lor. Mulţi din oameni sînt nelegiuiţi.

55. Cer ei judecăţi din vremea păgîniei? Însă cine poate judeca mai bine decît Dumnezeu pentru un popor ce are conştiinţă?

56. O, voi, cei ce credeţi, nu lăsaţi jidovi sau creştini ca prieteni numai întreolaltă. Cine din voi însă şi i alege ca prieteni, este ca şi unul din ei. Dumnezeu nu ocîrmuieşte un popor nelegiuit.

57. Tu îi vei vedea pe cei cu inimă slabă că vor grăbi spre ei şi vor zice: “Ne temem că vom fi biruiţi!” Însă Dumnezeu poate va da biruinţă sau va face altă orînduială şi apoi le va părea rău pentru ceea ce au ascuns în sufletele lor.

58. Atunci vor zice cei credincioşi: “Sînt aceşti oameni care au jurat la Dumnezeu jurămînt sfînt că vor ţine cu voi?” Faptele lor sînt deşarte şi ei vor fi pierduţi.

59. O, voi, cei ce credeţi, cei ce se leapădă din voi de credinţa sa, în locul aceluia va pune Dumnezeu alt popor, pe care l iubeşte şi care l iubeşte pe El, blînzi faţă de cei credincioşi şi aspri faţă de cei necredincioşi, şi care se luptă pe drumul lui Dumnezeu şi nu se tem de bîrfeala bîrfitorilor. Acesta este harul lui Dumnezeu pe care l dă oricui voieşte, pentru că Dumnezeu este cuprinzător, înţelept.

60. Scutul vostru este Dumnezeu şi trimisul Său şi cei ce cred şi împlinesc rugăciunea şi dau milostenii şi se închină adînc.

61. Cine şi ia ca scut pe Dumnezeu şi pe trimisul său şi pe cei ce cred, aceia sînt ceata lui Dumnezeu şi ei vor birui.

62. O, voi, cei ce credeţi, nu primiţi ca prieteni pe cei ce şi bat joc şi rîd de credinţa voastră, dintre cei ce au primit scriptura dinaintea voastră şi nici pe cei necredincioşi, ci temeţi vă de Dumnezeu, dacă sînteţi credincioşi.

63. Nici pe cei care îşi bat joc şi rîd cînd sînteţi chemaţi la rugăciune. Ei o fac aceasta pentru că sînt un popor nepriceput.

64. Spune: “O, voi, cei ce aveţi scriptura, vă lepădaţi de noi pentru că credem în Dumnezeu şi în ceea ce ne a trimis nouă acum şi a trimis înainte, pentru că mulţi din voi sînt nelegiuiţi?”

65. Spune: “Să vestesc vestea mai rea decît răsplata lui Dumnezeu? Acela pe care l blestemă Dumnezeu şi asupra căruia e înfuriat — şi i a prefăcut pe unii din ei în momite şi în porci**148 — şi cei ce i servesc lui Taghut**149, aceia sînt într un loc rău şi rătăcesc foarte departe de drum.

66. Dacă au venit la voi, au zis ei: “Noi credem”; însă ei au venit întru necredinţă şi se duc întru necredinţă, însă Dumnezeu ştie ce ascund ei.

67. Vei vedea mulţi din ei cum grăbesc spre păcat şi nedreptate şi mănîncă cele oprite, dar vai de ei pentru faptele lor.

68. Dacă nu le opresc rabinii şi învăţaţii vorbele cele păcătoase şi mîncarea celor oprite, vai de faptele lor.

69. Jidovii zic: “Mînia lui Dumnezeu este legată”; însă mîinile lor să fie legate şi blestemaţi să fie ei pentru astfel de vorbe. Nu, ci mîinile Lui sînt întinse, ca să împărtăşească precum voieşte; însă ceea ce ţi s a trimis de la Domnul tău îi va face să mai sporească în fărădelege şi necredinţa lor, şi noi vom arunca între ei duşmănie şi ură pînă la ziua învierii. De cîte ori vor aprinde ei focul războiului, îl va stinge Dumnezeu. Ei caută să facă stricăciune pe pămînt, Dumnezeu însă nu i iubeşte pe cei ce fac stricăciune.

70. De ar crede cei ce au scriptura şi s ar teme de Dumnezeu le am ierta răutăţile şi i am duce în grădini pline de plăceri; de ar păzi ei Thora şi Evanghelia şi ce li s a trimis de la Domnul lor, atunci ar mînca din bunătăţile ce se află asupra lor şi sub picioarele lor**150. Sînt şi oameni drepţi între ei însă cei mai mulţi din ei fac numai răutăţi.

71. O, trimisule, vesteşte ce ţi s a trimis de la Domnul tău; însă dacă nu o faci, atunci n ai vestit trimiterea Sa; şi Dumnezeu te va scuti înaintea oamenilor, căci Dumnezeu nu ocîrmuieşte poporul necredincioşilor.

72. Spune: “O, voi, cei ce aveţi scriptura, voi nu vă sprijiniţi pe nimic, pînă ce veţi împlini Thora şi Evanghelia şi ce vi s a trimis de la Domnul vostru.” însă ceea ce ţi s a descoperit de la Domnul tău va mai mări încă la mulţi din ei fărădelegea şi necredinţa, deci nu te scîrbi pentru poporul necredincioşilor.

73. Cei ce cred, jidovii, sabeii**151 şi creştinii, dacă numai cred în Dumnezeu şi în ziua de apoi şi fac bine, nu vine asupra lor nici frică de întristare.

74. Cînd am încheiat noi legămîntul cu fiii lui Israel, am trimis la ei trimişi. De cîte ori venea la ei trimis cu ceva ce nu le plăcea sufletelor lor, parte îi învinuiau că minţesc, parte îi omorau.

75. Ei credeau că nu vor primi răsplată; orbi şi surzi erau ei; Dumnezeu, apoi, se întoarse spre ei, apoi deveniră iarăşi orbi şi surzi o mulţime din ei, însă Dumnezeu ştie ce fac ei.

76. Necredincioşi sînt cei ce zic: “Dumnezeu e Mesia, fiul Mariei”. Doar a zis Mesia: “O, fiii lui Israel, slujiţi lui Dumnezeu, Domnul meu şi Domnul vostru; cei ce adaugă lîngă Dumnezeu încă altă fiinţă, pe acela îl opreşte Dumnezeu de la rai şi locuinţa sa va fi focul şi cei nelegiuiţi nu vor avea ajutor”.

77. Şi aceia sînt necredincioşi care zic: “Dumnezeu este al treilea din trei”**152 Căci nu este Dumnezeu afară de unicul Dumnezeu, şi dacă nu se vor păzi să vorbească astfel, îi va atinge pe cei necredincioşi din ei o pedeapsă dureroasă.

78. De ce să nu se întoarcă la Dumnezeu şi să l roage de iertare? Dumnezeu e doar iertător, îndurător.

79. Ce a fost Mesia, fiul Mariei, decît un trimis, precum au fost trimişi şi înaintea sa, şi maică sa o muiere adevărată. Amîndoi mîncau bucate de rînd**153 Priveşte ce semne răsvădite le am tîlcuit Noi şi priveşte cum au minţit ei!

80. Spune: “Voiţi să slujiţi şi altcuiva afară de Dumnezeu, unuia care nu vă aduce nici stricăciune nici folos? Dumnezeu doar este cel ce aude, ştie”.

81. Spune: “O, voi, cei ce aveţi scriptura, nu treceţi în credinţa voastră peste adevăr şi nu urmaţi poftele acelor oameni care au rătăcit ei înşişi şi i au amăgit pe mulţi; ei au rătăcit de la drumul cel drept”.

82. Blestemaţi fură cei necredincioşi dintre fiii lui Israel, acum limba lui David şi a lui Isus, fiul Mariei, pentru că s au răzvrătit şi s au împotrivit şi nu s au oprit întreolaltă de la fărădelegile pe care le împlineau; vai de faptele lor.

83. Vei vedea că mulţi din ei se împrietenesc cu necredincioşii. Vai de cei ce trimit înainte sufletele lor**154. Dumnezeu se înfuriază asupra lor şi în veci vor rămîne ei în pedeapsă.

84. De ar fi crezut ei în Dumnezeu şi în profet şi în ceea ce s a trimis acestuia, nu i ar fi primit, de aceea, ca prieteni; însă cei mai mulţi din ei sînt nelegiuiţi.

85. Vei afla că între oameni sînt din jidovi şi păgîni cei mai mulţi duşmani ai credincioşilor; asemenea vei afla că cei mai aproape în prietenie pentru cei credincioşi sînt aceia care zic: “Noi sîntem creştini”. Aceea vine de acolo pentru că între ei sînt preoţi şi călugări şi ei nu sînt sumeţi.

86. De vor auzi ce s a descoperit trimisului, vei vedea cum se umplu ochii lor de lacrimi pentru adevărul ce l au cunoscut şi ei vor zice: “Doamne, noi credem şi scrie ne împreună cu cei ce mărturisesc.

87. Şi de ce să nu credem în Dumnezeu şi în adevărul care a venit la noi şi de ce să nu dorim ca Domnul nostru să ne ducă în rai împreună cu poporul celor cucernici?”

88. Şi Dumnezeu le răsplăteşte vorbele lor cu grădini pătrunse cu rîuri pe desupt, ca să petreacă în veci în ele. Aceasta este răsplata celor ce se poartă bine. Însă cei ce nu cred şi ţin de mincinoase semnele noastre, aceia sînt tovarăşii iadului.

89. O, voi, cei ce credeţi, nu opriţi binele pe care vi l a încuviinţat Dumnezeu; nu călcaţi poruncile, căci Dumnezeu nu iubeşte pe călcătorii poruncilor.

90. Mîncaţi din ceea ce v a dat Dumnezeu, ceea ce este iertat şi bun şi temeţi vă de Dumnezeul în care credeţi.

91. Dumnezeu nu vă va mustra pentru o vorbă nesocotită în jurămintele voastre, ci vă va mustra pentru că v aţi legat cu jurămînt. Răscumpărarea unui astfel de jurămînt este hrănirea a zece sărmani în felul cum îi hrăniţi pe cei din familia voastră, sau să i îmbrăcaţi asemenea, sau să sloboziţi un rob. Cel ce nu poate aceasta, să postească trei zile. Aceasta e răscumpărarea jurămintelor voastre pe care le aţi jurat. Deci păziţi jurămintele voastre. De aceea vă dă de cunoscut Dumnezeu semnele Sale, ca să fiţi mulţumitori.

92. O, voi, ce credeţi, vinul, Meisirul**155 idolii şi săgeţile**156 sînt urîciuni din făptuirile lui Satan, deci feriţi vă de ele, ca să vă meargă bine.

93. Satan voieşte să arunce între voi duşmănie şi ură prin vin şi Meisir şi să vă abată de la gîndul spre Dumnezeu şi de la rugăciune. Deci nu vă veţi păzi de aceasta? Aşadar ascultaţi de Dumnezeu şi ascultaţi de trimisul Său şi păziţi vă. Iar de vă veţi abate, atunci să ştiţi că datoria trimisului Nostru este propovăduire răsvădită.

94. Nu păcătuiesc cei ce cred şi fac bine de au gustat ceva din aceasta**157 dacă numai apoi se tem de Dumnezeu şi cred şi fac bine, căci Dumnezeu îi iubeşte pe cei ce fac bine.

95. O, voi, cei ce credeţi, Dumnezeu vă va ispiti şi la vînătoare ori de prindeţi sălbăticiunea cu mîinile sau cu lăncile voastre, ca să ştie Dumnezeu cine se teme de El într ascuns. Însă cine păcătuieşte întru acestea, pentru aceia este pedeasă dureroasă.

96. O, voi, cei ce credeţi, nu omorîţi sălbăticiune cînd sînteţi în peregrinaj, iar cei ce omoară într adins să înapoieze tot atîtea vite blînde după judecata a doi bărbaţi drepţi dintre voi; ca jertfă, să se ducă în Kaaba; sau, spre răscumpărare, să hrănească el doi sărmani, sau, în loc de aceasta, să poftească ca să guste stricăciunea faptei sale. Dumnezeu iartă ceea ce a trecut, însă cine iarăşi se întoarce la păcat, pe acela se răzbună Dumnezeu, căci Dumnezeu e puternic, răzbunător.

97. Vă este iertat vînatul mării**158 şi mîncarea ei să vă fie vouă şi călătorilor spre merinde; însă vă este oprit să vînaţi pe uscat, cît petreceţi în peregrinaj, deci temeţi vă de Dumnezeu, căci la El vă veţi aduna.

98. Dumnezeu a făcut Kaaba, casa cea sfîntă, adăpost pentru oameni şi a hotărît luna cea sfîntă şi jertfa cu podoabă, pentru ca să ştiţi că Dumnezeu ştie ce e în cer şi pe pămînt, căci Dumnezeu le ştie pe toate. Să ştiţi că Dumnezeu pedepseşte aspru şi este iertător, îndurat.

99. Trimisul e numai dator la propovăduire, însă Dumnezeu ştie ce descoperiţi şi ce ascundeţi.

100. Spune: “Nu e tot una răul cu binele, chiar dacă ţi ar plăcea mulţimea răului”. Deci, temeţi vă de Dumnezeu, o, voi, cei înţelepţi, ca să fiţi fericiţi.

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

“Unul si acelasi fotograf poate face zeci de feluri de poze. Uneori, cu unul si acelasi aparat. Poate raspunde unei comenzi de reportaj; poate imortaliza cunostinte, situatii, locuri; se poate mira, bucura, induiosa pe cont propriu, acumuland poze “pentru sertar”; poate “fura” nostalgii, ezitari, asteptari, inaltari si uniri colective de care imaginea da seama mai […]

CAPITOLUL 1 Cartea neamului lui Iisus Hristos, zamislirea, numele si nasterea.

Sfânta Evanghelie după Matei Sfânta Evanghelie după Marcu Sfânta Evanghelie după Luca Sfânta Evanghelie după Ioan

CAPITOLUL 1 Dumnezeu-Cuvantul S-a făcut trup. Marturia lui Ioan Botezătorul despre Mielul lui Dumnezeu. Cei dintai ucenici ai lui Iisus.

CAPITOLUL 1 Gavriil binevesteste lui Zaharia si Mariei. Cantarea Mariei. Nasterea lui Ioan Botezatorul. Cantarea lui Zaharia.