101. O, voi, cei ce credeţi, nu întrebaţi de lucruri care, dacă vi s ar descoperi, v ar face scîrbă; însă, dacă întrebaţi de ele abia după ce s a trimis Coranul, atunci vi se vor descoperi; Dumnezeu vă iartă, căci Dumnezeu este iertător, blînd. Au întrebat de ele şi oameni înaintea voastră. Apoi n au crezut în acesta.

102. Dumnezeu n a stătorit nimic despre Bahirah, Saibah, Vasilah şi Hami**159, ci necredincioşii au născocit minciuni asupra lui Dumnezeu, căci partea cea mai mare din ei este fără pricepere.

103. De li se spune: “Întoarceţi vă la ceea ce a trimis Dumnezeu”, zic ei: “Noi ţinem ca de ajuns ceea ce am aflat la părinţii noştri”. Însă cum este, dacă părinţii lor nu pricepeau nimica şi n au fost ocîrmuiţi?

104. O, voi, cei ce credeţi, fie vă aminte de sufletele voastre, şi nu va strica nici un rătăcit, dacă sînteţi ocîrmuiţi. La Dumnezeu este întoarcerea voastră a tuturor şi El vă va vesti ce aţi făcut.

105. O, voi, cei ce credeţi, să fie mărturie între voi, dacă se apropie moartea de unul din voi, pe timpul testamentului, şi anume doi bărbaţi cinstiţi dintre voi sau doi alţii afară de voi**160, dacă sînteţi în călătorie în ţară şi vine asupra voastră moartea. După rugăciune, închideţi ca să jure la Dumnezeu, dacă vă îndoiţi de ei: “Nu vom vinde aceasta**161 pentru nici un preţ, chiar fie şi pentru o rudă, şi nici nu vom ascunde mărturia lui Dumnezeu, altfel sîntem păcătoşi”.

106. De s ar cunoaşte însă că aceştia au judecat cu nedreptate, atunci să se puie alţi doi în locul lor între rude, care să judece asupra lor, şi aceştia să jure pe Dumnezeu: “Mărturia noastră e mai adevărată decît mărturia lor; noi doar nu sîntem nedrepţi, altfel am fi nelegiuţi”.

107. Astfel e mai uşor, căci vor depune mărturia după adevăr, sau se vor teme că după jurămîntul lor se va jura alt jurămînt; însă temeţi vă de Dumnezeu şi ascultaţi, căci Dumnezeu nu ocîrmuieşte un popor nelegiuit.

108. Într o zi, Dumnezeu va aduna pe cei trimişi şi va zice: “Ce vi s a răspuns cînd aţi vestit?” Ei vor zice: “Noi nu ştim, Tu ştii cele ascunse”.

109. După aceea, va zice Dumnezeu: “O, Isuse, fiul Mariei, adă ţi aminte de harul meu asupra ta şi asupra născătoarei tale, cînd te am întărit cu duhul sfînt, ca să vorbeşti cu oamenii din leagăn şi ca bărbat**162.

110. Eu te am învăţat scriptura şi înţelepciunea, Thora şi Evanghelia, Tu ai plăsmuit din lut chipul unei păsări cu voia Mea şi ai suflat asupra lui şi el s a făcut pasăre cu voia Mea şi ai vindecat orbi din naştere şi leproşi cu voia Mea**161 şi ai înviat morţi cu voia Mea, şi eu i am respins pe fiii lui Israel de la tine**162 cînd ai venit la ei cu semne răsvădite. Atunci au zis cei necredincioşi: “Aceasta este fermecătura răsvădită”.

111. Cînd le am poruncit apostolilor: “Credeţi în Mine şi în trimisul Meu”, au zis ei: “Noi credem, deci mărturiseşte ne că sîntem moslemi”.

112. Atunci ziseră apostolii: “O, Isuse, fiul Mariei, poate Domnul tău să ne trimită o masă**165 din cer?” El le zise: “Temeţi vă de Dumnezeu, dacă sînteţi credincioşi”.

113. Ei ziseră: “Voim să mîncăm din ea, ca ea să ne ridice inimile noastre şi să ştim că ne ai vestit adevărul şi să fim martori asupra sa”.

114. Zise Isus, fiul Mariei: “O, Dumnezeul, Domnul nostru, trimite ne o masă din cer, ca să ne fie nouă sărbătoare pentru cel dintîi şi cel de pe urmă din noi şi să ne fie semn de la Tine. Nutreşte ne, căci tu eşti cel mai bun nutritor!”

115. Dumnezeu zise: “Voi să vă trimit masa, însă cine din voi nu va crede nici după aceasta, îl voi pedepsi cu o pedeapsă cu care n am pedepsit nici pe o făptură”.

116. Şi dacă va zice Dumnezeu: “O, Isuse, fiul Mariei, zis ai cîndva oamenilor: Luaţi mă pe mine şi pe maica mea ca doi Dumnezei afară de Dumnezeu?” El va zice: “Mărire Ţie, nu mi se cuvine să zic ceva ce nu e adevărat; de aş fi zis o, ai şti o; Tu doar ştii ce este în sufletul meu, eu însă nu ştiu ce este în sufletul tău; în adevăr, Tu ştii cele ascunse”.

117. Nimic nu le am zis lor, afară de aceea ce mi ai poruncit, adică: Slujiţi lui Dumnezeu, Domnului meu şi Domnului vostru! Eu am fost martor asupra lor, cînd am petrecut între ei, şi după ce m ai luat la Tine, eşti Tu păzitorul lor, căci Tu eşti martorul tuturor lucrurilor”.

118. De i pedepseşti, ei sînt doar robii Tăi, şi de i ierţi, eşti doar puternic, înţelept.

119. Dumnezeu va zice: “În această zi, le va ajuta adevărul celor iubitori de adevăr; pentru ei sînt grădini pătrunse de rîuri pe dedesupt, acolo vor petrece în veci: Dumnezeu are plăcere la ei, şi ei vor avea plăcere la El. Aceasta va fi o fericire mare”.

120. A lui Dumnezeu este stăpînirea peste ceruri şi pămînt şi peste cele ce se află între ele, căci El este atotputernic.

VI
SURA VITELOR
Din Mekka şi este cu o sută şasezeci şi cinci de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR

1. Mărire lui Dumnezeu, care a făcut cerurile şi pămîntul şi a rînduit întunericul şi lumina; necredincioşi sînt aceia care fac alte fiinţe, asemenea cu Domnul lor.

2. El e acela care v a făcut din lut. El a hotărît un termen**166 şi un termen hotărît**167, însă voi vă îndoiţi.

3. El este Dumnezeu în ceruri şi pe pămînt. El ştie ce tăinuiţi şi ce descoperiţi şi ştie ce v aţi agonisit.

4. Nu li s a dat lor nici unul din semnele Domnului lor, fără ca ei să se fi întors de la el.

5. Ei învinuiră de minciună adevărul, care acum a venit la ei, însă curînd li se va vesti aceea despre care şi au bătut joc.

6. Oare n au văzut ei cîte neamuri am pierdut Noi înaintea lor? Pe aceia îi întăriserăm mai tare pe pămînt, de cum v am întărit pe voi, şi am trimis din ceruri ploaie şi am dat rîuri, care curgeau sub ei, însă, în urma păcatelor lor, i am pierdut şi am făcut după ei alte neamuri.

7. De ţi am fi trimis Noi ţie o scriptură scrisă pe hîrtie, ar fi pipăit o cei necredincioşi cu mîinile lor şi ar fi zis: “Aceasta e fermecătură răsvădită”.

8. Ei zic: “De ce nu fu trimis pentru aceasta un înger?” Însă de am fi trimis Noi un înger, treaba ar fi fost de’nainte hotărîtă, şi atunci nu ar fi fost aşteptaţi.

9. De l am fi făcut Noi pe el**168 înger, l am fi făcut în chip de om şi l am fi acoperit cu aceea ce acoperă ei.

10. însă batjocoriţi fură cei trimişi înaintea Ta, dară i a cuprins pe cei ce şi băteau joc tocmai aceea de ce şi băteau joc.

11. Spune: “Mergeţi în ţară şi vedeţi care este sfîrşitul acelora care învinuiesc de minciună” .

12. Spune: “A cui e ceea ce e în ceruri şi pe pămînt?” Spune: “A lui Dumnezeu!” El însuşi îndurarea şi a orînduit o, ca să vă adune în ziua învierii; nu e îndoială despre aceasta; numai aceia care se duc ei înşişi în rătăcire nu cred.

13. Ale lui sînt cele ce locuiesc în noapte şi în zi şi El aude, ştie.

14. Spune: “Oare să mi iau alt scut decît pe Dumnezeu, făcătorul cerurilor şi al pămîntului, care dă mîncare şi singur nu mănîncă?” Spune: “Mie mi s a poruncit să fiu cel dintîi moslem; şi să nu fiu idolatru!”

15. Spune: “M aş teme de pedeapsa zilei celei mari, dacă l aş întărîta pe Dumnezeu”.

16. Cel ce scapă în ziua aceea, pentru acela este milă, fericire răsvădită.

17. De te atinge Dumnezeu cu vreun rău, nimenea nu l poate depărta decît numai El, iar dacă ţi dă un bine, apoi El este cel atotputernic.

18. El este stăpîn asupra robilor săi şi El este cel înţelept ştiutor.

19. Spune: “Care este mărturia cea mai mare?” Spune: “Dumnezeu este martor între mine şi voi şi mie mi s a descoperit acest Coran, ca să vă îndemn prin el pe voi şi pe aceia la care a venit el. Cum voiţi deci să mărturisiţi că lîngă Dumnezeu mai sînt şi alţi Dumnezei?” Spune: “Eu nu mărturisesc aceasta!” Spune: “El este un unic Dumnezeu şi nu e vina mea dacă i faceţi semeni”.

20. Cei cărora le am dat scriptura îl cunosc**169 cum îi cunosc pe copiii lor, însă ei rătăcesc, pentru că nu voiesc să creadă.

21. Şi cine e mai nelegiuit decît cel ce născoceşte minciuni asupra lui Dumnezeu şi minciuni asupra semnelor Sale? Celor nelegiuiţi nu le merge bine.

22. Într o zi, îi vom aduna pe toţi; atunci vom zice către cei ce au păgînit: “Unde sînt idolii voştri pe care i aţi născocit?”

23. Atunci nu vor avea altă dezvinuire decît ca să zică: “Pe Dumnezeul nostru, noi n am păgînit!”

24. Priveşte cum minţesc ei faţă de sine înşişi şi piere ceea ce au născocit ei.

25. Unii din ei ascultă de Tine, însă Noi am pus acoperămînt pe inimile lor, ca să nu l priceapă**170, şi surzenie în urechile lor, deci dacă şi văd toate semnele, totuşi nu cred; ba ei încă vor veni la Tine ca să se certe cu Tine. Vor zice cei necredincioşi: “Acestea sînt numai basme ale înaintaşilor”!

26. Şi ei opresc aceasta şi se depărtează şi ei înşişi de la aceasta. Însă ei se grăbesc ei înşişi la pieire şi nu o ştiu.

27. De ai vedea cum sînt ei aruncaţi în foc şi cum zic: “O, de ne am întoarce înapoi în lume, cu bună seamă, n am învinui semnele Domnului nostru de minciună şi am fi credincioşi”.

28. Atunci vor pricepe ceea ce au ascuns înainte. Dar şi de s ar întoarce în lume, totuşi ar cerceta numai cele ce le sînt oprite, pentru că ei sînt mincinoşi.

29. Ei zic: “Nu este viaţă decît cea din lume şi noi nu vom mai învia”.

30. Dar să vezi cînd vor sta înaintea Domnului lor şi El va zice: “Oare nu este aceasta într adevăr?” Ei vor zice: “Ba da, pe Domnul nostru!” El va zice: “Deci, gustaţi pedeapsa pentru că aţi fost necredincioşi!”

31. Rătăcesc cei ce tăgăduiesc întîlnirea cu Dumnezeu, pînă ce deodată vine ora lor. Deci, vor zice: “Vai de noi pentru ceea ce am negrijit!” Atunci vor purta ei sarcinile lor pe spatele lor şi oare nu va fi rău ceea ce poartă?

32. Însă ce este viaţa lumii decît un joc şi o glumă? În adevăr, mai bună e locuinţa cea de apoi pentru cei cucernici. Nu o pricepeţi aceasta?

33. Noi ştim că te întristează vorbele lor, însă ei nu te fac mincinos, ci nelegiuţii luptă împotriva semnelor lui Dumnezeu.

34. Ei i au făcut mincinoşi şi pe trimişii de’naintea Ta, însă aceştia răbdară că i învinuiră de minciună pînă a venit la ei ajutorul Nostru. Nimeni nu poate schimba cuvintele lui Dumnezeu şi acum ţi a venit veste de la cei înainte trimişi.

35. De ţi ar fi abaterea lor prea supărăcioasă şi de ai putea afla o peşteră în pămînt sau o scară în cer ca să le aduci semn — căci de ar voi Dumnezeu, i ar aduna pe drumul cel drept; deci, nu fi neştiutor.

36. El le va răsplăti numai celor ce ascultă şi pe morţi îi va învia Dumnezeu şi atunci se vor întoarce la El.

37. Ei zic: “Numai de s ar trimite semn de la Domnul său!” Spune: “Dumnezeu poate să trimită semn şi totuşi cei mai mulţi din ei nu o pricep”.

38. Nu sînt vietăţi pe pămînt şi păsări ce zboară cu aripile lor, care să nu fie popoare asemenea vouă. Noi n am lăsat nimic afară în scriptură. Ei se vor întoarce la Domnul lor.

39. Cei ce ţin de mincinoase semnele Noastre, sînt surzi şi muţi şi petrec în întuneric. Dumnezeu pe cine voieşte îl duce în rătăcire şi pe cine voieşte îl duce pe drum drept.

40. Spune: “Ce vi se pare, dacă va veni asupra voastră pedeapsa lui Dumnezeu sau ora aceea**171; îl veţi chema pe altul afară de Dumnezeu, dacă sînteţi iubitori de adevăr?

41. Nu, ci numai pe El îl veţi chema şi El vă va mîntui pentru că l aţi chemat, dacă va voi, şi voi veţi uita de idoli”.

42. Noi am trimis profeţi la popoare înaintea ta şi le am cercetat cu nenorociri şi nevoi, ca să se umilească.

43. Iar cînd îi ajunse nenoricirea, de s ar fi umilit! Însă inimile lor se învîrtoşară şi Satan împodobi faptele lor.

44. Cînd uitară ceea la ce fură îndemnaţi, le am deschis Noi porţile tuturor lucrurilor**172 şi, pe cînd se bucurau cu ceea ce au primit, i am apucat Noi deodată şi ei deznădăjduiră.

45. Deci, a fost smulsă rădăcina poporului nelegiut. Mărire lui Dumnezeu, Domnul veacurilor.

46. Spune: “Ce vi se pare, dacă v ar lua Dumnezeu vederea şi auzul şi v ar pecetlui inimile? Care Dumnezeu, afară de Dumnezeu, vi le ar putea da înapoi?” Priveşte cum tîlcuim Noi semnele şi ei totuşi se întorc de la Noi.

47. Spune: “Ce vi se pare, dacă v ar ajunge deodată sau pe faţă pedeapsa lui Dumnezeu, oare n aţi pieri împreună cu poporul nelegiuiţilor?”

48. Noi i am trimis pe trimişi numai să binevestească şi să îndemne. Cel ce crede şi se îndreaptă, nu va veni asupra lor frică şi întristare.

49. Cei ce ţin însă de minciună semnele Noastre, pe aceia îi va ajunge pedeapsa pentru că sînt nelegiuiţi.

50. Spune: “Eu nu vă spun că la mine sînt comorile lui Dumnezeu, nici că ştiu tainele; nici nu vă spun că sînt un înger, ci eu urmez numai ceea ce mi s a descoperit”. Spune: “Oare sînt cei orbi şi cei ce văd tot una? Nu vă gîndiţi la aceasta?”

51. Îndeamnă i cu aceasta pe cei ce se tem că se vor aduna la Domnul lor, căci n au, afară de El, scut, nici mijlocitor, ca să se teamă de Dumnezeu.

52. Nu i alunga pe cei ce cheamă pe Domnul lor dimineaţa şi seara, dorind faţa Sa; doar nu ţi pasă de cugetul lor nimic, nici lor de cugetul tău, căci de i vei alunga, ai fi nelegiuit.

53. Astfel i am ispitit Noi unul prin altul, ca să zică: “Sînt aceştia aceia asupra cărora este harul lui Dumnezeu între noi?” Oare nu i cunoaşte Dumnezeu pe cei mulţumitori?

54. Dacă vin la tine de aceia care cred în semnele Noastre, spune: “Pace asupra voastră!” Domnul vostru şi a poruncit sie însuşi îndurare, deci, cel ce face rău din necunoştinţă şi apoi se căieşte şi face bine, pentru acela este Dumnezeu iertător, îndurător.

55. De aceea am dat Noi semne răsvădite, pentru ca să cunoaşteţi drumul păcătoşilor.

56. Spune: “Mie mi este oprit ca să servesc acelora pe care îi chemaţi, afară de Dumnezeu”. Spune: “Eu nu urmez poftele voastre, căci aş rătăci şi nu m aş ţine de cei bine ocîrmuiţi”.

57. Spune: “Eu mă ţin numai de hotărîrea Domnului meu, pe care o ţineţi de mincinoasă. Nu stă în puterea mea ceea ce voiţi voi să se întîmple în grabă. Judecata e la Dumnezeu, El va vesti adevărul şi El este cel mai bun arbitru”.

58. Spune: “De ar sta în puterea mea ceea ce voiţi ca să se întîmple mai degrabă, ar fi hotărîtă treaba între mine şi voi; însă Dumnezeu îi cunoaşte pe cei nelegiuiţi”.

59. Şi la El sînt cheile tainelor pe care nimenea nu le cunoaşte, numai El; El ştie ce e pe uscat şi pe mare, şi nu cade nici o frunză fără ca El să o ştie; nu este un fir de sămînţă în pămîntul întunecat, nici verdeaţă, nici uscăciune, fără să fie însemnate într o carte răsvădită.

60. El este cel ce vă ia la Sine noaptea**173 şi ştie ce aţi cîştigat ziua, apoi vă trezeşte în ea**174, ca să împlinească un termen hotărît; atunci va fi la El întoarcerea voastră; atunci vă va vesti El ce aţi făcut.

61. El este stăpîn asupra robilor Săi; El trimite paznici asupra voastră; cînd ajunge unul din voi la moarte, pe acela îl iau la sine trimişii Noştri**175 fără întîrziere.

62. Atunci se întorc ei la Dumnezeu, stăpînul lor adevărat; oare nu este a Lui judecata? Şi El este repede la socoteală.

63. Spune: “Cine vă mîntuieşte de întunecimea uscatului şi a mării, cînd îl rugaţi cu umilinţă şi într ascuns; de ne vei mîntui de aceasta, vom fi mulţumitori?”

64. Spune: “Dumnezeu vă mîntuieşte de aceasta şi de toată întristarea! Şi totuşi adăugaţi la El şi alte fiinţe”.

65. Spune: “El e în stare să vă trimită pedepse pe deasupra voastră sau pe de desuptul picioarelor voastre sau să vă înzestreze cu pizmă şi să vă facă să gustaţi ceartă întreolaltă”. Priveşte cum tîlcuim semnele, pentru ca ei să înţeleagă.

66. Însă poporul tău îl**176 ţine de mincinos, cu toate că el e adevărul. Spune: “Eu nu sînt scut deasupra voastră. Fiecare profeţie se adevereşte şi în sfîrşit veţi înţelege”.

67. Şi dacă vezi că unii se ceartă asupra semnelor Noastre, dă te la o parte de ei, pînă ce încep a vorbi despre altceva nou; iar dacă Satan te face să uiţi aceasta, atunci nu şedea, îndată ce ţi aduci aminte, cu poporul cel nelegiuit.

68. Cei cu frica lui Dumnezeu nu vor fi traşi la răspundere pentru aceasta, totuşi să şi aducă aminte, ca să rămîie temători de Dumnezeu.

69. Fugi de cei ce şi bat joc şi fac rîs de legea lor, căci pe ei i a amăgit viaţa lumii, însă aminteşte le aceasta, că dacă piere un suflet prin faptele sale, n are scut afară de Dumnezeu şi nici mijlocitor, şi dacă ar da tot felul de răscumpărare, nu s ar primi de la el. Cei ce ajung la pierzare prin faptele lor vor bea apă clocotitoare şi vor primi pedeapsă dureroasă, pentru că au fost necredincioşi.

70. Spune: “Să chemăm afară de Dumnezeu ceva ce nu ne foloseşte şi nu ne strică?” Să ne întoarcem pe urmele noastre, după ce ne a ocîrmuit Dumnezeu ca acela pe care l au scos din minte Satanii să rătăcească pe pămînt, măcar că are prieteni care îl cheamă la drum drept: “Vino la noi”! Spune: “Numai ocîrmuirea lui Dumnezeu este ocîrmuire şi nu s a poruncit să ne supunem Domnului veacurilor”.

71. Şi să împliniţi rugăciunea şi să vă temeţi de El, căci la El vă veţi aduna odată.

72. El este cel ce a făcut cerurile şi pămîntul întru adevăr; în ziua ce a zis El: “Să fie!” — a fost.

73. Cuvîntul Său este adevăr. A lui este stăpînirea în ziua cînd va suna trîmbiţa. El ştie cele ascunse şi cele descoperite. El este înţelept, ştiutor.

74. Adă ţi aminte cînd a zis Avraam lui Azar**177, tatălui său: “Tu primeşti idolii ca zei? În adevăr eu văd că tu şi poporul tău sînteţi în rătăcire răsvădită”.

75. După aceea, i am arătat Noi lui Avraam împărăţia cerurilor şi a pămîntului, ca să fie el între cei ce ţin tare la credinţă.

76. Şi după ce l a acoperit noaptea, văzu el o stea; el zise: “Acesta e Domnul meu!” Şi după ce spuse aceasta, zise el: “Eu nu i iubesc pe cei ce apun”.

77. Şi văzu el luna răsărind, zise el: “Acesta este Domnul meu!”, iar cînd spuse, zise el: “Dacă nu mă ocîrmuieşte Domnul meu, sînt şi eu din acest popor rătăcitor”.

78. Şi cînd văzu el soarele răsărind, zise el: “Acesta este Domnul meu, aceasta este mai mare!” Şi cînd spuse, zise el: “O, poporul meu, eu sînt curat de idolii voştri.

79. Eu îndrept faţa mea cu dreaptă credinţă către Cel ce a făcut cerurile şi pămîntul şi nu voi să fiu idolatru”.

80. Şi s a certat poporul său cu dînsul. El zise: “Voiţi să vă certaţi cu mine despre Dumnezeu?” El m a dus pe drumul cel adevărat şi eu nu mă tem de fiinţele ce i le aţi alăturat; numai ceea ce voieşte Domnul meu se întîmplă, căci Domnul meu cuprinde toate lucrurile cu ştiinţă. Nu voiţi să gîndiţi la aceasta?

81. Şi cum să mă tem de idolii voştri, dacă voi nu vă temeţi să alăturaţi lui Dumnezeu fiinţe pentru care nu v a trimis El împuternicire? Care dintr amîndouă tabere de credinţă este cea adevărată, dacă sînteţi pricepuţi?

82. Cei ce cred şi nu îmbracă credinţa lor cu nedreptate, aceia sînt în siguranţă şi sînt bine ocîrmuiţi.

83. Această dovadă a Noastră am dat o Noi lui Avraam faţă de poporul său. Noi îl ridicăm cu trepte pe cine voim. Domnul tău doară este înţelept, ştiutor.

84. Şi Noi i am dat lui pe Isaac şi Iacov şi pe amîndoi i am ocîrmuit şi pe Noe l am ocîrmuit Noi încă înainte şi pe urmaşii săi şi pe David şi pe Solomon şi pe toţi şi pe Iosef şi pe Moise şi pe Aaron şi aşa răsplătim Noi celor ce fac bine;

85. şi pe Zaharia şi pe Ioan şi pe Isus, şi pe Elia, pe toţi cei cuviincioşi;

86. şi pe Ismael şi pe Eliseu şi pe Iona şi pe Lot, pe toţi i am ales înaintea lumii.

87. Şi pe unii din părinţii lor şi din urmaşii lor şi din fraţii lor i am ales şi ocîrmuit Noi pe drumul cel drept.

88. Aceasta este ocîrmuirea lui Dumnezeu, cu care ocîrmuieşte El pe cine voieşte din robii săi. Şi de ar fi ei idolatri, ar fi fost zadarnic ceea ce au făcut ei.

89. Aceştia sînt aceia cărora le am dat noi cartea şi înţelepciunea şi profeţia, iar dacă nu vor crede în aceasta, atunci aceasta o încredinţăm unui popor care nu este aşa de necredincios.

90. Pe aceştia i a ocîrmuit Dumnezeu şi tu urmează ocîrmuirii lor. Spune: “Eu nu cer de la voi răsplată pentru aceasta. Doar aceasta nu e alta decît o pomenire pentru cei din lume”.

91. Ei nu l preţuiesc pe Dumnezeu după preţul Său, pentru că zic: “Dumnezeu n a trimis nimic asupra oamenilor”. Spune: “Cine a trimis cartea pe care a adus o Moise, cu lumină şi ocîrmuire pentru oameni, pe care aţi pus o pe pergament, aţi dat o pe faţă, însă aţi şi ascuns mult din ea**178 şi aţi învăţat ceea ce n aţi ştiut voi şi părinţii voştri?” Spune: “Dumnezeu!” Apoi fugi de la ei. Joace se ei cu vorbele lor goale.

92. Această carte pe care am trimis o Noi este binecuvîntată şi adevereşte ceea ce este în mîinile lor. Tu să îndemni maica cetăţilor**179 şi împrejurimea ei. Cei ce cred în ziua de apoi vor crede în ea şi vor păzi vremea rugăciunii lor.

93. Şi cine e mai nelegiuit decît cel ce născoceşte minciună asupra lui Dumnezeu sau cel ce zice: “Mi s a descoperit ceva**180!”, şi nu i s a descoperit nimic; sau cel ce zice: “Voi să trimit ceva asemenea cu ceea ce a trimis Dumnezeu!” Dar de i ai vedea pe nelegiuiţi în apele morţii, cînd întind îngerii mîinile lor zicînd: “Lepădaţi sufletele voastre! Astăzi veţi primi pedeapsă ruşinoasă pentru că aţi vorbit despre Dumnezeu neadevărul şi v aţi sumeţit peste semnele Sale.

94. Şi acum aţi venit la Noi singuri, precum v am făcut pe voi mai întîi şi aţi părăsit ceea ce v am dăruit în urma voastră şi Noi nu vedem mijlocitorii voştri despre care aţi crezut voi că ei sînt tovarăşi ai lui Dumnezeu. Acum s a tăiat toată legătura între voi şi v a înşelat aceea în ce aţi crezut”.

95. Dumnezeu lasă să răsară sămînţa şi odrasla curmalului; El lasă să iasă viaţă din moarte şi moarte din viaţă. Acesta vă este Dumnezeu, iar voi voiţi să vă abateţi de la El?

96. El lasă să răsară zorile şi aşază noapte spre odihnă şi soarele şi luna spre socotirea timpului. Aceasta este o hotărîre a Celui puternic, înţelept.

97. El este cel ce a pus stelele, ca să fiţi ocîrmuiţi de ele în întuneric, pe uscat şi pe mare. Noi am tîlcuit semnele Noastre pentru poporul cel priceput.

98. El v a făcut dintr un singur suflet şi v a dat loc de repaus şi de odihnă**181. Noi am tîlcuit semnele Noastre pentru poporul cel înţelept.

99. El este cel ce a trimis apă din cer şi Noi scoatem prin aceasta odraslele tuturor lucrurilor şi scoatem din ea verdeaţă, scoatem din ea grăunţele ce cresc în rînduri şi fenici, pe ale căror crengi sînt înşirate curmalele, şi grădini de struguri, măsline şi rodii, asemenea şi neasemenea. Priviţi rodurile lor, cum cresc şi se coc. În adevăr, aici sînt semne pentru poporul credincios.

100. Ei au făcut tovarăşi lui Dumnezeu duhurile, pe care El le a făcut, şi au minţit că El ar avea fii şi fiice, fără înţelepciune; mărire Lui şi departe de El tot ce i adaugă ei.

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

“Unul si acelasi fotograf poate face zeci de feluri de poze. Uneori, cu unul si acelasi aparat. Poate raspunde unei comenzi de reportaj; poate imortaliza cunostinte, situatii, locuri; se poate mira, bucura, induiosa pe cont propriu, acumuland poze “pentru sertar”; poate “fura” nostalgii, ezitari, asteptari, inaltari si uniri colective de care imaginea da seama mai […]

CAPITOLUL 1 Cartea neamului lui Iisus Hristos, zamislirea, numele si nasterea.

Sfânta Evanghelie după Matei Sfânta Evanghelie după Marcu Sfânta Evanghelie după Luca Sfânta Evanghelie după Ioan

CAPITOLUL 1 Dumnezeu-Cuvantul S-a făcut trup. Marturia lui Ioan Botezătorul despre Mielul lui Dumnezeu. Cei dintai ucenici ai lui Iisus.

CAPITOLUL 1 Gavriil binevesteste lui Zaharia si Mariei. Cantarea Mariei. Nasterea lui Ioan Botezatorul. Cantarea lui Zaharia.