VII
SURA ZIDURILOR
Din Mekka şi este cu două sute cinci semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR

1. ALMS. O scriptură ţi s a descoperit ţie – deci să nu fie nelinişte în pieptul tău pentru aceasta – ca să îndemni prin ea şi ea să fie îndemnare pentru cei credincioşi.

2. Urmaţi ceea ce vi s a trimis de la Domnul vostru şi nu urmaţi altui apărător decît El. Numai puţini se lasă îndemnaţi.

3. Cîte cetăţi am pierdut noi şi le a ajuns pedeapsa Noastră noaptea sau cînd se odihneau de amiază.

4. Iar cînd i a ajuns pedeapsa Noastră, n a fost strigătul lor altul decît că au zis: “Noi am fost nelegiuiţi!”

5. Vom cere socoteală de la cei la care am trimis profeţi, dară vom cere socoteală şi de la cei trimişi.

6. Şi le vom arăta întru ştiinţă ceea ce au făcut ei, căci Noi doară n am fost departe.

7. Şi cumpăna va fi în ziua aceea întru dreptate; al căror disc va fi greu, aceia vor fi fericiţi.

8. Însă al căror disc va fi uşor, aceia vor pierde sufletul lor, pentru că au fost nelegiuiţi faţă de semnele Noastre.

9. Noi v am aşezat pe pămînt şi v am dat cele de lipsă pentru viaţă; numai puţini sînteţi mulţumitori.

10. Noi v am făcut bine, apoi v am plăsmuit, apoi le am zis îngerilor: “Închinaţi vă lui Adam!” Şi ei s au închinat, numai diavolul n a voit să se închine.

11. El zise: “Ce te a oprit să te închini, cînd ţi am poruncit?” El zise: “Eu sînt mai bun decît el. Pe mine m ai făcut din foc, iar pe el din tină”.

12. El zise: “Jos cu tine de aici; să nu te mai arăţi semeţ aici; deci ieşi afară, eşti dispreţuit!”

13. El zise: “Aibi cu mine răbdare pînă la ziua învierii”.

14. El zise: “Da, vei fi între cei cu care avem răbdare”.

15. El zise: “Pentru că m ai amăgit, îi voi pîndi pe ei pe drumul tău cel drept

16. şi mă voi repezi asupra lor de dinainte şi de dinapoi şi din dreapta şi din stînga şi partea cea mai mare din ei nu vei afla o mulţumitoare”.

17. El zise: “Cară te de aici, dispreţuitule şi lepădatule! De ţi va urma ţie unul, voi să umplu iadul cu voi cu toţii.

18. Şi tu, o, Adam, locuieşte împreună cu muierea ta în rai şi mîncaţi de unde voiţi, însă nu vă apropiaţi de acest pom, căci veţi fi nelegiuiţi!”

19. Dar Satan le a şoptit că doreşte să le arate ceea ce le a fost ascuns, adică goliciunea lor, şi zise: “Domnul vostru nu v a oprit de la acest pom, decît numai ca să fiţi îngeri sau să fiţi veşnici”.

20. Şi el le a jurat: “În adevăr, eu vă sînt prieten credincios!”

21. Şi i a amăgit cu vicleşug. Şi cînd au gustat din pom, li s a descoperit goliciunea lor şi ei au început să şi coase asupra lor frunze de ale gradinei, iar Domnul lor a strigat către ei: “Oare nu v am oprit de la acest pom şi v am zis că Satan vă este un duşman răsvădit?”

22. Ei ziseră: “Doamne, am păcătuit împotriva noastră înşine şi dacă nu ne ierţi şi nu te înduri de noi, sîntem perduţi”.

23. El zise: “Jos cu voi. Unul să fie duşman altuia! Pe pămînt să vă fie locuinţa şi mormîntul de a pururi”.

24. El mai zise: “Pe el să trăiţi şi pe el să muriţi şi din el să ieşiţi iarăşi”.

25. O, fiii lui Adam, Noi v am trimis vouă haine, ca să acopere goliciunea voastră, haine foarte frumoase, însă haina cuvioşiei este mai bună. Acestea sînt semne ale lui Dumnezeu, ca lor să le fie aminte.

26. O, fiii lui Adam, să nu vă amăgească Satan, precum i a scos pe părinţii voştri din rai şi a tras de pe ei hainele lor, ca să le arate goliciunea lor. În adevăr, vă vede el şi tovarăşii săi, deşi voi nu l vedeţi. Noi am pus Satanele ca păzitori pentru cei necredincioşi.

27. Şi dacă împlinesc ei o faptă ruşinoasă, atunci zic: “Noi am aflat aceasta la părinţii noştri şi Dumnezeu ne a poruncit aceasta!” Spune: “Dumnezeu nu porunceşte fapte ruşinoase. Voiţi să vorbiţi despre Dumnezeu ceea ce nu ştiţi?”

28. Spune: “Domnul meu porunceşte numai dreptate, întoarceţi, deci, faţa voastră spre toate locurile de rugăciune şi chemaţi l în credinţă curată. Precum v a făcut El, aşa vă veţi întoarce la EI. O parte a ocîrmuit o El, iar altă parte cu dreptate a lăsat o să rătăcească. Ei şi au luat Satanele ca scut, afară de Dumnezeu şi au crezut că sînt bine ocîrmuiţi.

29. O, fiii lui Adam, luaţi podoabele voastre**1 în tot locul de închinare şi beţi**2, însă nu fiţi îmbuibaţi, căci El nu iubeşte pe cei îmbuibaţi.

30. Spune: “Cine a oprit podoaba lui Dumnezeu, pe care a făcut o El pentru robii Săi şi lucrurile cele bune pentru nutrămînt?” Spune: “Acestea sînt pentru cei credincioşi în viaţa lumească, mai cu seamă în ziua învierii”. Astfel facem răsvădite semnele Noastre pentru un popor priceput.

31. Spune; “Domnul meu a oprit faptele ruşinoase, făţişe şi ascunse şi nedreptăţile şi voinicia cea fără dreptate şi idolatria la care nici nu v a împuternicit şi [a oprit] să vorbiţi asupra lui Dumnezeu ceea ce nu ştiţi.

32. Şi pentru fiecare popor este un termen şi dacă vine acel termen, nu l pot ei întîrzia nici cu o oră şi nici nu l pot apropia.

33. O, fiii lui Adam, vor veni trimişi din mijlocul vostru şi vă vor tîlcui semnele Mele; cei ce vor crede şi se vor îndrepta, asupra lor nu va veni frică, nici întristare.

34. Iar cei ce ţin de mincinoase semnele Noastre şi se întorc semeţi de la ele, aceia să fie tovarăşi ai focului şi să petreacă acolo în veci.

35. Iar cine e mai nelegiuit decît cel ce născoceşte minciună asupra lui Dumnezeu sau ţine de mincinoase semnele Sale? Ei vor primi partea lor după scriptură, pînă ce vor veni la ei trimişii Noştri, ca să i omoare. Aceştia vor zice: “Unde este aceea ce aţi chemat voi, afară de Dumnezeu?” Ei vor zice: “Ei s au depărtat de la noi!” şi aşa mărturisesc împotriva lor înşişi că au fost necredincioşi.

36. El va zice: “Intraţi cu cetele care au fost înaintea voastră, cu duhurile şi cu oamenii, în foc!” Şi de cîte ori va intra o ceată, va blestema pe soră sa**3, pînă ce vor ajunge toate acolo, şi cea de pe urmă va spune despre cea dintîi: “Doamne, aceştia ne au amăgit, deci du i la pedeapsă îndoită în foc!” El va zice: “Pentru toţi să fie îndoială!” Voi însă nu pricepeţi aceasta.

37. Atunci, cea dintîi va spune către cea din urmă: “Ce aveţi voi mai mult înaintea noastră? Gustaţi pedeapsa pe care v aţi agonisit o!”

38. Cei ce ţin de mincinoase semnele noastre şi cu semeţie se întorc de la ele, lor nu li se vor deschide porţile cerurilor şi ei nu vor intra în rai, pînă ce nu va intra cămila în urechea acului**4; astfel vom răsplăti celor păcătoşi.

39. Lor iadul le este pat şi deasupra lor să fie acoperăminte [de foc]; astfel vom răsplăti celor nelegiuiţi.

40. Cei ce cred şi fac bine — Noi nu punem mai mult pe un suflet decît poate purta — aceştia sînt tovarăşi ai raiului, acolo vor petrece în veci.

41. Şi noi vom depărta din piepturile lor toată ura. Sub ei vor curge rîuri şi ei vor zice: “Laudă lui Dumnezeu, care ne a ocîrmuit încoace: n am fi putut fi bine ocîrmuiţi, dacă nu ne ar fi ocîrmuit Dumnezeu. Trimişii Domnului nostru au venit cu adevărul”. Şi către ei se strigă: “Acesta este raiul pe care l moşteniţi, pentru ceea ce aţi lucrat”.

42. Tovarăşii raiului strigă atunci către tovarăşii focului: “Acum am aflat că e adevăr ceea ce ne a făgăduit Domnul nostru. Oare nu aflaţi că e adevăr ceea ce v a făgăduit Domnul vostru?” Ei zic: “Da!” Iar un vestitor va vesti între ei: “Blestemul lui Dumnezeu asupra nelegiuiţilor,

43. asupra celor ce momesc de la drumul lui Dumnezeu şi caută să l facă strîmb şi asupra celor ce nu cred în viaţa de apoi”.

44. Şi între ei este un văl şi asupra zidurilor sînt oameni**5 care îi cunosc pe toţi după semnele lor**6 şi ei strigă către tovarăşii raiului: “Pace asupra voastră!” Ei nu pot să ajungă acolo, deşi o doresc.

45. Iar dacă se îndreaptă ochiul lor spre tovarăşii focului, zic ei: “Doamne, nu ne pune la un loc cu poporul nelegiuiţilor”.

46. Tovarăşii zidurilor vor striga către unii bărbaţi, pe care îi cunosc după semnele lor, zicînd: “Ce v a folosit că aţi adunat [averi] şi aţi fost semeţi?

47. Oare aceştia sînt aceia despre care aţi jurat că Dumnezeu nu le va dărui îndurare? — intraţi în rai şi să nu vie asupra voastră nici frică, nici întristare”.

48. Tovarăşii focului vor striga către tovarăşii raiului: “Vărsaţi ceva apă asupra noastră sau altceva, ce v a dat Dumnezeu!” Ei vor zice: “Dumnezeu a oprit aceasta pentru cei necredincioşi,

49. pentru cei ce iau legea în rîs şi pentru aceia pe care i a înşelat viaţa lumii”. Astăzi voim să uităm de ei, precum şi ei au uitat de venirea zilei lor şi pentru că s au lepădat de semnele Noastre.

50. Noi le am dat o carte, am tîlcuit o cu înţelepciune, spre ocîrmuire şi îndurare pentru poporul credincioşilor.

51. Oare ce aşteaptă ei decît tîlcuirea ei? În ziua cînd se va împlini tîlcuirea ei, cei ce acum de’nainte au uitat de ea vor zice: “Au venit trimişii Domnului nostru cu adevărul. Oare vom avea mijlocitori care să mijlocească pentru noi? Sau ne vom întoarce [în lume], ca să împlinim alte fapte decît cele ce le am împlinit?” Dar ei înşişi s au pierdut şi au dispărut de la ei născocirile lor.

52. Domnul vostru e Dumnezeu care a făcut cerurile şi pămîntul în şase zile, apoi s a suit pe tron. El face ca noaptea să acopere ziua şi aceasta îi urmează în grabă. El a făcut şi soarele şi luna şi stelele, care ascultă de porunca Sa. Oare nu este a Lui făptura şi stăpînirea? Binecuvîntat fie Dumnezeu, Domnul veacurilor.

53. Chemaţi pe Domnul vostru cu umilinţa şi într ascuns, căci El nu i iubeşte pe nelegiuiţi.

54. Nu faceţi stricăciune pe pămînt, după ce fu el întocmit ci chemaţi l întru frică şi nădejde. Aproape este îndurarea lui Dumnezeu pentru cei ce fac bine.

55. El este cel ce trimite vînturile, ca să vestească înainte îndurarea Sa, pînă ce, dacă au ridicat nouri grei, le mînăm la un tărîm mort şi lăsăm să cadă apă asupra sa, ca să scoatem acolo tot felul de roduri. Astfel îi vom scoate odinioară şi pe morţi (din mormintele lor), ca să vă fie aminte.

56. Un tărîm bun aduce (multe) roduri, cu voia Domnului său, iar unul rău nu aduce decît puţin. Astfel tîlcuim semnele pentru un popor mulţumitor.

57. Noi l am trimis pe Noe la poporul său şi el a zis: “O, poporul meu, slujiţi lui Dumnezeu; să nu aveţi pe nimeni altul afară de Dumnezeu. Eu nu mă tem pentru voi de pedeapsa unei zile mari”.

58. Fruntaşii poporului său au zis: “Vedem că te afli în rătăcire răsvădită”.

59. El zise: “O, poporul meu, nu la mine este rătăcirea, ci eu sînt trimis de Domnul veacurilor.

60. Eu vă aduc trimiterea Domnului meu şi voi să vă sfătuiesc, căci eu ştiu de la Dumnezeu ceea ce voi nu ştiţi.

61. Oare vă miraţi că v a venit o îndemnare de la Domnul vostru prin un bărbat dintre voi, să vă dea de grijă, ca să vă temeţi şi să agonisiţi îndurare?”

62. Ei învinuiră de minciună, însă noi îl mîntuirăm pe el şi pe cei ce erau împreună cu el în corabie şi i înecarăm pe cei ce învinuiră de minciună semnele Noastre; ei erau un popor de orbi.

63. Şi la Ad [îl trimiserăm] pe fratele său Hud; el zise: “O, poporul meu, slujiţi numai lui Dumnezeu; n aveţi dar pe altul afară de El ca Dumnezeu, oare nu vă veţi teme de El?”

64. Fruntaşii cei necredincioşi din poporul său ziseră: “Noi vedem că eşti prost şi te ţinem de mincinos”.

65. El zise: “O, poporul meu, nu este în mine prostie, ci eu sînt trimisul Domnului veacurilor.

66. Eu vă aduc vestea de la Domnul meu şi eu vă sînt un sfătuitor credincios.

67. Vă miraţi că a venit o îndemnare de la Domnul vostru printr un bărbat dintre voi, spre a vă face luători aminte? Aduceţi vă aminte că El v a făcut urmaşi ai poporului lui Noe şi v a făcut un popor mare la chip şi aduceţi vă aminte de binefacerile lui Dumnezeu, ca să vă meargă bine”.

68. Ei ziseră: “Ai venit la noi ca să i slujim numai lui Dumnezeu singur şi să i părăsim pe aceia cărora i au slujit părinţii noştri? Adă asupra noastră aceea cu ce ne ai ameninţat, dacă adevărul e la tine!”

69. El zise: “Va veni asupra voastră de la Domnul vostru mînie şi pedeapsă!” Voiţi să vă certaţi cu mine pentru numirile cu care i aţi numit pe ei**7 voi şi părinţii voştri, pentru care lucru Dumnezeu nu v a dat împuternicire? Deci, aşteptaţi, eu aştept cu voi!”

70. Deci Noi l am mîntuit pe el şi pe cei ce erau cu el întru îndurarea Noastră şi am tăiat rădăcina celor ce ţineau de mincinoase semnele Noastre şi nu erau credincioşi.

71. Şi la Thamud l am trimis pe fratele lor Sâlih. El zise: “O, poporul meu, slujiţi lui Dumnezeu şi să nu aveţi Dumnezeu afară de El. Aveţi doar pentru aceasta dovadă răsvădită de la Domnul vostru. Această femeiuşcă de cămilă a lui Dumnezeu**8 vă este semn. Daţi i drumul, ca să mănînce pe pămîntul lui Dumnezeu şi nu o atingeţi cu scop rău, ca să nu vă ajungă pedeapsă dureroasă.

72. Şi Aduceţi vă aminte că El v a pus ca urmaşi după Ad şi v a dat locuinţă pe pămînt şi aţi ridicat cetăţi şi şesuri şi v aţi scobit case în stînci, deci aduceţi vă aminte de binefacerile lui Dumnezeu şi nu faceţi stricăciune pe pămînt”.

73. Ziseră fruntaşii cei îngîmfaţi din poporul său către cei ce păreau slabi şi erau credincioşi între ei: “Ştiţi voi, cu bună seamă, că Sâlih este trimis de Domnul său?” Ei ziseră: “Credem în aceea la ce fu trimis el”.

74. Ziseră cei îngîmfaţi: “Aceea ce credeţi voi, noi nu o credem”.

75. Şi ei ologiră cămila şi călcară porunca Domnului lor şi ziseră: “O, Sâlih, adă asupra noastră aceea cu ce ne ai ameninţat, dacă eşti trimis”.

76. Atunci îi apucă un cutremur de pămînt şi dimineaţă fură aflaţi zăcînd pe piepturile lor**9.

77. El se întoarse de la ei şi zise: “O, poporul meu, v am adus solia Domnului meu şi v am sfătuit de bine, însă voi nu iubiţi pe cei ce sfătuiesc de bine”.

78. Şi Lot, cînd zise poporului său: “Faceţi voi spurcăciune care nu se întîmplă la celelalte făpturi?

79. Voi mergeţi la bărbaţi cu poftă, lepădînd muierile. În adevăr, sînteţi un popor desfrînat”.

80. Poporul său nu dădu alt răspuns decît că zise: “Alungaţi i din cetatea voastră**10 căci ei sînt oameni care se ţin de curaţi”.

81. Şi Noi l am mîntuit pe el şi familia sa, afară de muierea sa, pentru că ea rămase înapoi.

82. Şi noi am lăsat să cadă asupra lor ploaie, deci priveşte cum a fost sfîrşitul nelegiuiţilor.

83. Şi la Madian [l am trimis] pe fratele lor Şoeib. El zise: “O, poporul meu, slujiţi lui Dumnezeu; doar nu aveţi alt Dumnezeu afară de El. A venit la voi [pentru aceasta] o dovadă răsvădită de la Domnul vostru. Deci, daţi măsură şi greutate plină şi nu l scurtaţi pe nimenea la averea sa şi nu faceţi stricăciune pe pămînt după întocmirea sa. Aceasta va fi mai bine pentru voi, dacă sînteţi credincioşi.

84. Şi nu vă puneţi la toate drumurile**11 ameninţînd, ca să i împiedicaţi în calea lui Dumnezeu pe cei ce cred în ea; nici nu căutaţi ca să o faceţi strîmbă. Aduceţi vă aminte că aţi fost puţini şi că El v a înmulţit şi priviţi cum a fost sfîrşitul făcătorilor de rele.

85. Dacă o parte din voi crede în ceea pentru ce am fost eu trimis la voi, iar o parte nu crede, atunci aşteptaţi pînă ce Dumnezeu va judeca între noi, căci El este cel mai bun judecător”.

86. Ziseră fruntaşii celor îngîmfaţi din poporul său: “Noi te alungăm pe tine, o, Şoeib, şi pe cei ce cred împreună cu tine, afară din cetatea noastră, sau trebuie să vă întoarceţi la legea noastră”. El zise: “Dar dacă nu voim s o facem?

87. Am născoci minciună asupra lui Dumnezeu, dacă ne am întoarce la legea voastră, după ce Dumnezeu ne a mîntuit de ea. N avem pricină să ne întoarcem la ea, doar dacă o voieşte Dumnezeu Domnul nostru. Însă Domnul nostru cuprinde toate lucrurile cu ştiinţă. În Dumnezeu ne încredem. Doamne, judecă între noi şi poporul nostru întru dreptate, căci Tu eşti cel mai bun judecător”.

88. Atunci ziseră fruntaşii celor necredincioşi din poporul său: “Dacă urmaţi lui Şoeib, sînteţi pierduţi!”

89. Atunci îi apucă un cutremur de pămînt şi dimineaţa fură aflaţi zăcînd pe piept.

90. Cei ce l au învinuit de minciună pe Şoeib au fost ca şi cînd n ar fi petrecut acolo; cei ce l au învinuit de minciună pe Şoeib au fost cei pierduţi.

91. El se întoarse de la ei şi zise: “O, poporul meu, acum am împlinit faţă de voi solia Domnului meu şi v am sfătuit de bine, dar la ce să mă întristez asupra unui popor necredincios?”

92. Nicicînd n am trimis Noi un profet în vreo cetate, fără să nu cuprindem poporul ei cu ticăloşie şi stricăciune, pentru ca ei să se umilească.

93. Atunci le am schimbat răul cu bine, pînă ce au uitat şi au zis: “I a atins şi pe părinţii noştri nenorocire şi bucurie”. Deci i am apucat Noi pe neaşteptate, fără ca ei să o ştie.

94. Dacă însă poporul acestor cetăţi ar fi crezut şi s ar fi temut de Dumnezeu, atunci Noi le am fi deschis binecuvîntarea din ceruri şi de pe pămînt; ei însă ţinură de mincinoşi pe trimişii Noştri şi Noi îi apucarăm pentru faptele lor.

95. Se credeau siguri locuitorii cetăţilor că nu i va ajunge pedeapsa Noastră la miez de noapte, pe cînd dorm ei?

96. Sau se credeau siguri locuitorii cetăţilor că nu i va ajunge pedeapsa Noastră ziua mare, pe cînd se joacă?

97. Sau se credeau siguri de viclenia lui Dumnezeu?**12 Dar nimenea nu se crede sigur de viclenia lui Dumnezeu, afară de poporul celor pierduţi.

98. Oare nu s au încredinţat cei ce au moştenit ţara de la poporul de nainte, că dacă voim, putem să i pedepsim pentru păcatele lor? Însă Noi vom pecetlui inimile lor, ca ei să nu audă.

99. îţi vom povesti unele din istoriile acestor cetăţi. Trimişii lor au venit la ele cu semne răsvădite, însă ele nu voiră să creadă ceea ce au tăgăduit înainte; aşa pecetluieşte Dumnezeu inimile celor necredincioşi.

100. Partea cea mai mare din ei Noi n am aflat o ţinînd ea legămînt, ba am aflat partea cea mai mare ca făcători de rele.

101. Apoi I am trimis pe Moise cu semnele Noastre la Faraon şi la fruntaşii săi, însă ei păcătuiră faţă de ele; priveşte, deci, cum a fost sfîrşitul nelegiuiţilor!

102. Şi zise Moise: “O, Faraon, eu sînt trimis de Domnul veacurilor.

103. Se cuvine, deci, ca să nu spun nimic alta despre Dumnezeu decît numai adevărul. Eu vin la voi cu dovadă răsvădită de la Domnul vostru, deci trimite cu mine pe fiii lui Israel”. El zise: “Dacă ai venit cu un semn, arată l dacă eşti iubitor de adevăr!”

104. Atunci aruncă el toiagul său, şi iată el deveni şarpe răsvădit.

105. El scoase mîna sa şi iată, ea era albă în faţa privitorilor**13.

106. Ziseră fruntaşii din poporul lui Faraon: “Acesta este un fermecător înţelept!

107. El voieşte să vă alunge din ţară, deci, ce gîndiţi să faceţi?”

108. Ei ziseră: “Trimite l pe el şi pe fratele său şi trimite în cetăţi adunători,

109. să aducă toţi fermecătorii înţelepţi”.

110. Venind fermecătorii lui Faraon, ziseră: “Vom primi o răsplată, dacă vom fi biruitori?”

111. El zise: “Da, veţi fi cel mai aproape de mine”.

112. Ei ziseră: “O, Moise, vrei tu să arunci [toiagul tău], sau să aruncăm noi?”

113. El zise: “Aruncaţi!” Şi cînd aruncară ei, fermecară ochii oamenilor şi i înfricoşară prin farmec mare.

114. Deci, i am descoperit Noi lui Moise: “Aruncă toiagul tău!” Şi iată, el înghiţi ceea ce au prefăcut ei**14.

115. Şi s a întărit adevărul, iar ceea ce au făcut ei a fost deşert.

116. Şi fură biruiţi acolo şi se turburară ruşinaţi.

117. Şi se prosternau fermecătorii, închinîndu se.

118. Ei ziseră: “Credem în Domnul veacurilor,

119. Domnul lui Moise şi Aaron”.

120. Faraon zise: “Voiţi să credeţi în El înainte de ce v am dat voie? Acesta este un vicleşug ce l aţi născocit faţă de cetate, ca să alungaţi din ea poporul**15. Dar în sfîrşit veţi cunoaşte;

121. Voi să vă tai mîinile voastre şi picioarele voastre schimbiş şi apoi să vă răstignesc pe toţi”.

122. Ei ziseră: “Atunci, ne vom întoarce la Domnul nostru,

123. căci tu te răzbuni numai pentru aceea, pentru că noi am crezut în semnele Domnului nostru, după ce au venit la noi. Doamne, varsă asupra noastră răbdare şi lasă ne să murim ca moslemi”.

124. Ziseră fruntaşii din poporul lui Faraon: “Vrei să l laşi pe Moise şi poporul său ca să facă stricăciune în ţară şi să te părăsească pe tine şi pe zeii tăi?” El zise: “Voim să ucidem fiii lor şi să lăsăm să trăiască muierile lor şi aşa vom avea putere asupra lor”.

125. Zise Moise către poporul său: “Rugaţi vă lui Dumnezeu pentru ajutor şi fiţi statornici; al lui Dumnezeu doar este pămîntul. El îi dă moştenire cui voieşte dintre robii săi, şi fericit e sfîrşitul celor ce se tem de El”.

126. Ei ziseră: “Furăm asupriţi înainte de ce ai venit la noi şi după ce ai venit”. El zise: ” Poate că Domnul vostru voieşte să i nimicească pe duşmanii voştri şi să vă facă pe voi urmaşi în ţară şi să vadă cum vă veţi purta”.

127. Noi am cercetat poporul lui Faraon cu ani [de foamete] şi lipsă de roduri, pentru ca să le fie aminte.

128. Şi cînd le mergea bine, atunci ziceau ei: “Aceasta e pentru noi**16!”, iar dacă venea asupra lor o nenorocire, o puneau pe seama prezicerii de rău a lui Moise şi a celor împreună cu el. Oare nu este nenorocirea lor de la Dumnezeu? Şi totuşi cei mai mulţi din ei nu voiră să priceapă.

129. Ei ziseră: “Orişice semne vei aduce, ca să ne farmeci, noi nu ţi vom crede!”

130. Deci, trimiserăm asupra lor potop, lăcuste, muşte, broaşte şi sînge**17 ca semne răsvădite, însă ei se îngîmfară şi rămaseră popor nelegiuit.

131. Şi cînd venea asupra lor vreo plagă, ziceau ei: “O, Moise, strigă la Domnul tău pentru noi după legămîntul pe care l a încheiat cu tine şi dacă vei lua de pe noi plaga, îţi vom crede şi vom trimite împreună cu tine pe fiii lui Israel”, iar dacă luarăm de pe ei plaga, după ce trecu timpul hotărît pentru dînşii, călcau ei făgăduinţa.

132. Deci, Ne am răzbunat asupra lor şi i am înecat în mare, pentru că ei ţineau de mincinoase semnele Noastre şi nu le băgau în seamă.

133. Şi lăsarăm poporul care era asuprit să moştenească răsăritul şi apusul ţării pe care am binenecuvîntat o şi s a împlinit cuvîntul cel frumos al Domnului tău asupra fiilor lui Israel, pentru că au fost statornici. Şi am nimicit ceea ce a făcut Faraon şi poporul său şi ceea ce au zidit ei.

134. Iar pe fiii lui Israel i am lăsat să treacă prin mare şi ei veniră la un popor, care slujea cu străduinţă idolilor. Ei ziseră: “O, Moise, fă ne un zeu, precum au şi ei zei”. El zise: “Voi sînteţi un popor nepriceput.

135. Acele [credinţe] în care petrec ei se vor pierde şi deşert este ceea ce fac ei”.

136. El [mai] zise: “Să vă caut alt Dumnezeu, afară de Dumnezeu, care v a ales înaintea lumii?”

137. V am mîntuit doară de poporul lui Faraon, care v a asuprit rău, a omorît fiii voştri şi a lăsat să trăiască muierile voastre şi întru aceasta a fost o ispită grea de la Domnul vostru.

138. Şi noi i am hotărît lui Moise treizeci de nopţi**18 şi i am mai adus încă zece şi s a împlinit timpul Domnului său în patruzeci de nopţi. Şi Moise zise către fratele său Aaron: “Ţine mi locul la poporul meu şi poartă te bine şi nu urma drumul stricăcioşilor”.

139. Şi cînd a venit Moise la timpul hotărît de Noi şi a vorbit cu el Domnul său, zise el: “Lasă mă să Te privesc, să Te văd!” El zise: “Nu Mă poţi vedea! însă priveşte pe muntele acela şi dacă va rămîne el neclintit în locul său, Mă vei vedea!” Şi cînd s a arătat Domnul său muntelui, l a prefăcut într un nisip şi a căzut Moise leşinat.

140. Iar cînd şi a venit în fire, zise el: “Mărire Ţie, mă întorc la Tine, căindu mă, şi voi să fiu cel dintîi între credincioşi”.

141. El zise: “O, Moise! Te am ales înaintea oamenilor, prin trimiterea Mea şi cuvintele Mele, deci, primeşte ceea ce ţi dau şi fii mulţumitor”.

142. Şi Noi i am scris pe table o îndemnare despre toate lucrurile şi o tîlcuire despre toate lucrurile: “Primeşte le cu putere şi porunceşte poporului tău să primească ce e mai frumos în ele. Apoi vă voi arăta locuinţa nelegiuiţilor.

143. Voi să depărtez de la semnele Mele pe toţi cei ce sînt îngîmfaţi pe pămînt fără dreptate; căci dacă şi văd toate semnele, nu cred în ele, şi dacă văd drumul cel adevărat, nu l primesc drept drum, iar dacă e drumul rătăcirii, îl primesc drept drum.

144. Aceasta, pentru că ţin de mincinoase semnele Noastre şi nu se îngrijesc de ele.
145. Iar cei ce ţin de mincinoase semnele Noastre şi întîmpinarea vieţii de apoi, faptele lor sînt deşarte. Oare se poate să li se răsplătească altfel decît după faptele lor?”

146. Şi după depărtarea lui Moise, făcu poporul din sculele sale un viţel cu trup care putea rage. Nu vedeau ei că el nu putea vorbi cu ei şi nu i putea ocîrmui pe cale?

147. Şi totuşi îl primiră [ca Dumnezeu] şi făceau nelegiuiri.

148. Iar cînd se căiră şi văzură că rătăciră, ziseră: “În adevăr, dacă nu se îndură de noi Domnul nostru şi nu ne iartă, sîntem pierduţi”.

149. Şi cînd se întoarse Moise la poporul său, cu mînie şi furie zise el: “Un mare rău aţi făcut pe cînd nu eram aici; voiţi să grăbiţi porunca lui Dumnezeu?” Şi a aruncat tablele şi l a apucat de cap pe fratele său şi l a tras la sine. El zise: “Fiu al mamei sale, poporul m a ţinut de slab şi aproape că m a ucis. Nu lăsa să se bucure asupra mea duşmanii mei şi nu mă pune asemenea cu nelegiuiţii”.

150. El zise: “Doamne, iartă mi mie şi fratelui meu şi lasă ne să intrăm întru îndurarea Ta, căci Tu eşti atotîndurător”.

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

“Unul si acelasi fotograf poate face zeci de feluri de poze. Uneori, cu unul si acelasi aparat. Poate raspunde unei comenzi de reportaj; poate imortaliza cunostinte, situatii, locuri; se poate mira, bucura, induiosa pe cont propriu, acumuland poze “pentru sertar”; poate “fura” nostalgii, ezitari, asteptari, inaltari si uniri colective de care imaginea da seama mai […]

CAPITOLUL 1 Cartea neamului lui Iisus Hristos, zamislirea, numele si nasterea.

Sfânta Evanghelie după Matei Sfânta Evanghelie după Marcu Sfânta Evanghelie după Luca Sfânta Evanghelie după Ioan

CAPITOLUL 1 Dumnezeu-Cuvantul S-a făcut trup. Marturia lui Ioan Botezătorul despre Mielul lui Dumnezeu. Cei dintai ucenici ai lui Iisus.

CAPITOLUL 1 Gavriil binevesteste lui Zaharia si Mariei. Cantarea Mariei. Nasterea lui Ioan Botezatorul. Cantarea lui Zaharia.