151. Pe cei ce au primit viţelul îi va ajunge mînie de la Domnul lor şi ruşine în viaţa din lume. Astfel le vom răsplăti celor ce născocesc minciuni,

152. însă cu privire la cei ce au făcut rău, iar apoi s au căit, şi după aceea au crezut, este Domnul tău iertător, îndurător.

153. Şi după ce s a potolit mînia lui Moise, luă el tablele şi în scrisoarea lor era ocîrmuire pentru cei ce se tem de Domnul lor.

154. Şi Moise alese şaptezeci de bărbaţi din poporul său pentru timpul hotărît de Noi**19 şi cînd îi apucă un cutremur de pămînt, zise el: “Doamne, dacă ai fi voit, i ai fi putut pierde acum de nainte pe ei şi pe mine. Vrei să ne pierzi pentru ceea ce au făcut cei proşti dintre noi? Aceasta este numai o ispită de la Tine, prin care duci în rătăcire pe cine voieşti şi l ocîrmuieşti pe cine voieşti. Tu eşti scutul nostru, deci, iartă ne şi îndură Te de noi, căci Tu eşti cel mai bun între iertători.

155. Scrie pentru noi binele în lumea aceasta şi în cea de apoi, doar la Tine ne am întors”. El zise: “Cu pedeapsa Mea îi ajung pe cine voiesc, iar îndurarea Mea cuprinde toate lucrurile şi voi să scriu [bine] pentru cei ce se tem de Dumnezeu şi dau milostenii şi cei ce cred în semnele Noastre,

156. cei ce urmează trimisului, profetului neînvăţat**20 despre care află ei scris chiar la ei în Thora şi în Evanghelie. Acesta le va porunci ceea ce este bine şi le va opri ce este cu nedreptate. Şi le va ierta lor bucatele cele bune şi le va opri cele necurate şi le va uşura greutatea lor şi jugurile lor, care au fost asupra lor. Cei ce cred în el şi îi întăresc şi îl ajută şi urmează luminei care s a coborît cu el, acelora le v a merge bine”.

157. Spune: “O, voi, oamenilor, eu sînt trimisul lui Dumnezeu către voi toţi.

158. A lui este împărăţia cerurilor şi a pămîntului, nu este Dumnezeu, afară de El. El dă viaţă şi moarte. Deci, credeţi în Dumnezeu şi în trimisul Său, profetul cel neînvăţat, care crede în Dumnezeu şi cuvîntul Său, şi urmaţi i lui, ca să fiţi bine ocîrmuiţi”.

159. Şi din poporul lui Moise este un neam**21 care cîrmuieşte cu dreptate şi face ceea ce este după cuviinţă.

160. Şi Noi i am împărţit **22 în douăsprezece seminţii, neamuri, şi i am descoperit lui Moise, cînd ceru de la el de băut poporul său, [zicînd]: “Loveşte cu toiagul tău în stîncă!” Şi au curs de acolo douăsprezece izvoare, încît fiecare om ştia unde să bea. Noi le am dat nouri pentru umbră şi le am trimis Manna şi potîrnichile [zicînd]: “Mîncaţi din bunătăţile pe care vi le am dat spre nutremînt”. Însă ei n au făcut nelegiuire faţă de Noi, ci au fost nelegiuiţi faţă de ei înşişi.

161. Şi cînd li s a spus: “Locuiţi în cetatea aceasta şi mîncaţi din ea ce voiţi şi ziceţi: “Hittatun!**23 ” şi intraţi în poartă închinîndu vă, atunci vă vom ierta păcatele voastre şi i vom ridica pe cei ce se poartă bine”.

162. Însă cei nelegiuiţi din ei au schimbat cuvîntul cu un altul, ce nu li s a spus: noi, deci, am trimis asupra lor pedeapsa din cer, pentru că au fost nelegiuiţi.

163. Întreabă i deci despre cetatea care a fost aşezată lîngă mare, cînd au păcătuit în Sabbath, cînd au venit la ei peştii lor în zi de Sabbath pe faţă; numai în ziua cînd nu serbau Sabbathul, nu se arătau. Aşa i am ispitit Noi, pentru că erau nelegiuiţi.

164. Şi cînd zise o parte din ei: “La ce să îndemnaţi un popor pe care Dumnezeu voieşte să l nimicească sau să l pedepsească pedeapsă grea?” Ziseră [ceilalţi]: “Ne va fi spre dezvinuire la Domnul vostru şi poate că ei se vor teme”.

165. Şi cînd uitară îndemnarea, îi mîntuirăm pe cei care îi opriră de la rău şi i apucarăm pe cei nelegiuiţi cu pedeapsă grea, pentru că erau făcători de rele.

166. Şi pentru că totuşi călcară ceea ce le era oprit, le ziserăm lor: “Să fiţi momiţe lepădate!”**24 [Ştii] cînd a jurat Domnul tău să trimită asupra lor**25 [un popor] pînă în ziua învierii, care să i cerceteze cu pedepse grele? Domnul tău doară este repede la pedeapsă, însă şi iertător şi îndurător.

167. Şi Noi i am împrăştiat pe pămînt, ca popoare. Unii din ei se poartă bine, însă alţii tocmai dimpotrivă; şi Noi i am ispitit cu bine şi cu rău, pentru ca ei să se întoarcă.

168. Lor le au urmat urmaşi şi ei au moştenit scriptura, însă ei apucă numai cele trecătoare ale lumii şi zic: “Aceasta ni se va ierta!” Şi dacă le mai vine ceva trecător ca aceasta, o apucă. Însă nu s a încheiat cu ei legămîntul scripturii, ca să nu vorbească nimic despre Dumnezeu, decît adevărul? Şi totuşi cercetează ei ce este înlăuntru; însă locuinţa în lumea de apoi va fi mai bună pentru cei ce se tem de Dumnezeu. Nu voiţi să pricepeţi asta?

169. Iar cei ce ţin strîns la scriptură şi împlinesc rugăciunea, pe aceia nu i vom lăsa să piardă răsplata celor cuvioşi.

170. Şi cînd am scuturat Noi asupra lor muntele, ca şi cînd ar fi fost o umbră şi ei credeau că el va cădea asupra lor, [le ziserăm]: “Luaţi ceea ce v am dat cu putere şi fie vă aminte ce e înlăuntru, ca să vă temeţi de Dumnezeu.”

171. Şi cînd a scos Domnul tău din fiii lui Adam, [adică] din coapsele lor, urmaşi**26 şi i a lăsat să mărturisească împotriva lor înşişi: “Oare nu sînt Eu Domnul vostru?”, au zis ei: “Dar noi o mărturisim”. Ca, nu cumva, să ziceţi în ziua învierii: “Noi nu ne am îngrijit de aceasta”.

172. Sau ca să ziceţi: “În adevăr, părinţii noştri au fost idolatri şi noi sîntem urmaşii lor după ei. Vrei să ne pierzi pentru ceea ce au făcut oamenii cei deşerţi?”

173. Astfel facem răsvădite semnele, ca ei să se întoarcă.

174. Şi citeşte le şi vestea aceluia căruia i am dat Noi semnele Noastre; dar el s a abătut de la dînsele, de aceea i a urmat Satan şi el a rătăcit.

175. De am fi voit Noi, l am fi ridicat, însă el s a plecat la pămînt şi a urmat poftei sale. El seamănă unui cîine; dacă l alungi, scoate limba; şi dacă l laşi, tot scoate limba. Aceasta este pilda unui popor, care învinuieşte de minciună semnele Noastre. Istoriseşte le deci istoria, ca ei să se recugete.

176. Rea este asemănarea poporului care ţine de minciună semnele Noastre şi păcătuieşte împotriva lui însuşi.

177. Pe care l ocîrmuieşte Dumnezeu, acela este bine ocîrmuit; pe care îl duce însă în rătăcire, acela este pierdut.

178. Noi i am făcut pentru iad pe mulţi dintre duhuri şi oameni. Ei au inimi, însă nu înţeleg, şi au ochi şi nu văd şi au urechi şi nu aud. Ej sînt ca vitele, ba chiar mai rătăciţi, ei nu sînt luători de seamă.

179. Ale lui Dumnezeu sînt numirile cele mai frumoase; chemaţi l cu aceste şi depărtaţi vă de cei ce fac eres cu numirile Lui. Ei vor primi răsplată pentru faptele lor.

180. Între cei făcuţi de Noi este un popor care ocîrmuieşte cu dreptate şi singur se poartă cu dreptate.

181. Cei ce ţin de mincinoase semnele Noastre îl vom aduce treptiş la pieire, fără ca ei s o ştie.

182. Voi să aib răbdare cu ei, iată, viclenia Mea este hotărtă.

183. Oare nu vor ei să priceapă că tovarăşul lor**27 nu este cuprins de duh rău? El nu este alta decît un îndemnător răsvădit.

184. Nu vor ei să privească spre împărăţia cerurilor şi a pămîntului şi spre toate cîte le a făcut Dumnezeu şi că poate s a apropiat timpul lor? În ce [descoperire] nouă, după aceasta, voiesc să creadă?

185. Pe cine l duce în rătăcire Dumnezeu, acela nu are ocîrmuitor. El îi lasă în nedreptatea lor să rătăcească.

186. Ei**28 te vor întreba şi despre ora [cea de apoi], pe cînd este hotărîtă? Spune: “Numai la Domnul meu este ştirea despre ea. Nimenea nu poate descoperi timpul hotărît pentru ea, decît numai El. Va fi [o oră] grea pentru ceruri şi pămînt. Nu va veni asupra noastră altfel decît pe neaşteptate”.

187. Ei te vor întreba, ca şi cînd ar şti toate despre ea. Spune: “Dumnezeu numai singur o cunoaşte, cei mai mulţi oameni nu o ştiu”.

188. Spune: “Eu însumi nu am putere peste ceva ce mi este de folos spre stricăciune, fără voia lui Dumnezeu. De aş şti cele ascunse ale lui Dumnezeu, aş avea prisosinţă de bunuri şi nu m ar atinge răul; eu sînt numai un îndemnător şi binevestitor pentru poporul credincioşilor” .

189. El este cel ce v a făcut dintr un singur suflet şi din aceasta pe muiere, ca să se împreune. Şi cînd a cunoscut o, a purtat ea sarcină uşoară, încît putea umbla cu ea. Iar cînd fu mai grea, strigară amîndoi către Dumnezeu, Domnul lor: “De ne vei da [copil] bun, îţi vom fi mulţumitori”.

190. Însă, cînd le dădu [copil] bun, puseră lîngă El idoli ca răsplată pentru ceea ce le a dat. Însă Dumnezeu este înălţat peste ceea ce i au pus ei ca tovarăş.

191. Vor ei să facă tovarăşi lui Dumnezeu nişte fiinţe care n au făcut nimic, ci ele fură făcute şi nu le pot ajuta nimic, ba nici chiar sie înşişi nu şi pot ajuta?

192. Dacă i chemaţi să fie ocîrmuiţi, ei nu ascultă. E tot atîta, orice îi chemaţi, sau de tăceţi.

193. Aceia pe care îi chemaţi afară de Dumnezeu, sînt asemenea robi**29 ca şi voi. Chemaţi i deci şi lăsaţi i să vă răspundă, de iubiţi adevărul.

194. Au ei oare picioare, ca să umble cu ele, sau mîini, ca să apuce; sau ochi, ca să vadă; sau urechi, ca să audă. Spune: “Chemaţi idolii voştri şi apoi puneţi mi curse şi nu mă lăsaţi să aştept”.

195. Scutul meu este Dumnezeu, care a descoperit scriptura. El îi scuteşte pe cei cuvioşi.

196. Aceia, însă, pe care îi chemaţi afară de El, nu vă pot ajuta nici vouă, nici lor înşişi nu şi pot ajuta.

197. Iar dacă i chemaţi la ocîrmuire, ei nu aud, vezi i cum privesc la tine, însă nu te văd.

198. Fii cu iertare şi porunceşte ce este bun şi depărtează te de cei neştiutori.

199. Şi dacă voieşte să te îmboldească Satan cu îmboldire, fugi la Dumnezeu, El doar aude, ştie.

200. Cei care se tem de Dumnezeu, dacă i atinge o nălucă de la Satan, îşi aduc aminte [de Dumnezeu] şi văd [primejdia].

201. Însă pe fraţii lor îi duc [Satanele] atît de adînc în rătăcire, încît nu mai pot scăpa.

202. Şi dacă nu le aduci semn, zic ei: “Nu ai făcut o strînsură?”**30 Spune: “Eu urmez ceea ce mi s a descoperit de la Domnul meu. Acestea sînt dovezi răsvădite de la Domnul vostru şi ocîrmuire şi îndurare pentru poporul credincios”.

203. Şi dacă se citeşte Coranul, atunci ascultaţi şi tăceţi ca să nu fiţi părtaşi la îndurare.

204. Adă ţi aminte de Domnul tău în sufletul tău, cu umilinţă şi frică, fără de strigăt**31, de dimineaţă şi de seară, şi nu fi nebăgător de seamă.

205. Chiar cei ce sînt la Domnul tău, nu sînt prea îngîmfaţi, ca să i slujească, ci ei îl preamăresc şi se închină Lui.

VIII
SURA PRĂZILOR
Din Medina şi este cu şaptezeci şi şase de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR

1. Ei te vor întreba despre prăzi; spune: Prăzile sînt ale lui Dumnezeu şi ale trimisului. Deci, temeţi vă de Dumnezeu şi puneţi treaba cu pace la cale şi ascultaţi de Dumnezeu şi de trimisul Său, dacă sînteţi credincioşi.

2. Aceia sînt credincioşi [adevăraţi], cărora li se cutremură inimile cînd se aminteşte de Dumnezeu şi cînd se citesc înaintea lor semnele Sale, li se măreşte credinţa şi ei se încred în Domnul lor;

3. [şi] cei ce împlinesc rugăcinea şi dau milostenie din ceea ce le am împărtăşit Noi;

4. aceştia sînt în adevăr credincioşi. Lor le sînt hotărîte trepte [mari de fericire] de la Domnul lor şi iertare şi îngrijire cinstită.

5. Cînd te a scos Domnul tău din casa ta în adevăr, o parte din credincioşi erau nătîngi.

6. Ei se certau cu tine pentru adevăr, deşi aceasta era răsvădit, ca şi cînd ar fi fost duşi ei la moarte şi ar vedea o chiar.

7. Şi cînd v a făgăduit Dumnezeu una dintre două oştiri, ca să fie a voastră**32, atunci v aţi ales ca să fie a voastră aceea care n avea arme, însă Dumnezeu a voit ca să adeverească adevărul cuvîntului său şi să taie rădăcina necredincioşilor,

8. ca să se adeverească adevărul şi deşartă să se arate deşertăciune, deşi cei nelegiuiţi se împotriveau.

9. Cînd cercaţi ajutor de la Dumnul vostru, El vă răspunse: “Voi să vă ajut cu o mie de îngeri, care să urmeze după olaltă”.

10. Şi n a făcut o aceasta Dumnezeu, decît numai spre veste bună şi ca să liniştească inimile voastre, căci nu este ajutor decît numai la Dumnezeu; doar Dumnezeu e puternic, înţelept.

11. Cînd vă acoperiţi somnul spre odihnă, atunci trimise El asupra voastră din ceruri apă, să vă curăţească prin ea şi să ia de pe voi pîngărirea lui Satan şi să încingă inimile voastre şi să vă întărească, prin aceasta, picioarele**33.

12. [Asemenea] cînd descoperi Domnul tău îngerilor: “Eu sînt cu voi, întăriţi, deci, pe cei ce cred, arunca voi frică în inimile necredincioşilor; deci, tăiaţi le gîturile şi tăiaţi le toate vîrfurile degetelor”**34.

13. Aceasta anume pentru că s au împotrivit lui Dumnezeu şi trimisului său. Însă pentru cel ce se împotriveşte lui Dumnezeu şi trimisului Său, Dumnezeu este foarte pedepsitor.

14. Aceasta e pentru voi, gustaţi o deci, pentru cei necredincioşi este pedeapsa focului.

15. O, voi, cei ce credeţi, dacă întîmpinaţi pe cei necredincioşi gata la luptă, nu le întoarceţi spatele.

16. Căci cel ce le întoarce, în ziua aceea, spatele sale — doară dacă e abătut prin luptă, sau se îndreaptă spre [altă] oştire — acela vine la pedeapsa lui Dumnezeu şi locuinţa sa este iadul; rău este drumul [încolo]!

17. Voi nu i aţi omorît, ci Dumnezeu i a omorît. Şi nu tu ai aruncat cînd ai aruncat**35, ci Dumnezeu a aruncat, ca să ispitească pe cei credincioşi cu ispită frumoasă. Dumnezeu doar aude, ştie.

18. Aceasta vi s a întîmplat, pentru ca Dumnezeu să zdrobească viclenia necredincioşilor.

19. De cereţi hotărîre, v a venit hotărîrea, şi de veţi înceta, va fi mai bine pentru voi; dacă însă vă veţi întoarce, Ne vom întoarce şi noi şi nu vă va ajuta ceata voastră nimic, fie ei cît de mulţi, căci Dumnezeu este cu cei credincioşi.

20. O, voi, cei ce credeţi, ascultaţi de Dumnezeu şi de trimisul Său, şi nu vă întoarceţi de la el, doar aţi auzit**36.

21. Şi nu fiţi ca şi cei ce zic: “Am auzit”, şi ei n au auzit.

22. Mai răi decît vitele sînt la Dumnezeu cei surzi şi muţi, care nu voiesc să înţeleagă.

23. De ar şti Dumnezeu numai ceva bun la ei, i ar lăsa să audă; însă dacă şi i ar lăsa să audă, ei totuşi s ar întoarce şi s ar abate.

24. O, voi, cei ce credeţi, răspundeţi lui Dumnezeu şi trimisului Său, dacă vă cheamă la ceea ce vă înviază, şi să ştiţi că Dumnezeu merge între om şi inima sa**37 şi că vă veţi aduna la El.

25. Feriţi vă de răscoală, nu i ajunge [pedeapsa] numai singur pe cei nelegiuiţi dintre voi. Să ştiţi doar că Dumnezeu pedepseşte foarte.

26. Aduceţi vă aminte, cînd aţi fost puţini şi slabi în ţară şi vă temeaţi să nu fiţi răpiţi de oameni; însă Dumnezeu v a dat adăpost şi v a întărit cu ajutorul Său şi v a hrănit cu bunătăţi, ca să fiţi mulţumitori.

27. O, voi, cei ce credeţi, nu i înşelaţi pe Dumnezeu şi pe trimisul Său, nici nu fiţi vicleni în credinţa voastră, deşi o cunoaşteţi.

28. Să ştiţi că averea voastră şi copiii voştri sînt numai o ispită şi că de la Dumnezeu este răsplată mare.

29. O, voi, cei ce credeţi, dacă vă temeţi de Dumnezeu, atunci vă va da el Furkânul**38 şi vă va curăţi de răutăţile voastre şi vi le va ierta, căci Dumnezeu e foarte bun.

30. [Adă ţi aminte], cum vicleneau împotriva ta cei necredincioşi, să te puie în cătuşe sau să te omoare, sau să te alunge. Ei vicleneau, însă şi Dumnezeu viclenea. Dumnezeu doar e de frunte între cei vicleni.

31. Şi dacă li se citesc lor semnele Noastre, zic ei: “Noi am auzit. Dacă am voi, am putea vorbi lucruri de asemenea. Aceasta doar nu e nimic alta, decît basme învechite”.

32. Şi cînd ziseră: “Dumnezeu, dacă este [cartea] aceasta în adevăr de la Tine, lasă să ploaie asupra noastră pietre din ceruri, sau adă asupra noastră pedeapsă dureroasă!”

33. Dumnezeu atunci nu i a pedepsit, pentru că erai tu la ei, şi nu i a pedepsit Dumnezeu încă şi de aceea pentru că L au rugat de iertare.

34. Nu era pricină, pentru ca să nu i pedepsească Dumnezeu, pentru că ei opriră intrarea la templul cel sfînt, deşi nu erau păzitorii săi, căci numai cei ce se tem de Dumnezeu sînt păzitorii săi; însă cei mai mulţi din ei nu ştiu aceasta.

35. Rugăciunea lor în acea casă nu era alta decît şuierat şi plesnit din palme. Gustaţi, deci, pedeapsa, pentru că aţi fost necredincioşi.

36. Cei ce nu cred dau averea lor, ca să abată [pe alţii] de la drumul lui Dumnezeu. Să o dea numai! Atunci vor veni asupra lor suspine, apoi vor fi biruiţi**39.

37. Cei ce nu cred se vor aduna în iad,

38. pentru ca Dumnezeu să deosebească pe cei răi de cei buni şi să i pună pe cei răi unul peste altul şi să facă din toţi o grămadă şi să i dea în iad. Aceştia sînt pierduţi.

39. Spune celor necredincioşi: dacă se vor reţine, li se va ierta ceea ce au făcut, dacă însă o vor face iarăşi, atunci a fost acum pedeapsă pentru cei de’nainte.

40. Şi luptaţi împotriva lor, pînă nu mai este răscoală şi pînă va fi la toţi credinţa în Dumnezeu, şi dacă vor înceta, atunci Dumnezeu va vedea ceea ce fac ei.

41. Şi de se vor întoarce, atunci să ştiţi că Dumnezeu este scutul vostru, cel mai bun scut şi cel mai bun ajutor.

42. Şi să ştiţi că dacă faceţi pradă din ceva, a cincea parte este pentru Dumnezeu şi pentru trimisul şi rudele [sale], şi pentru orfani şi sărmani, şi pentru fiul drumului, dacă credeţi în Dumnezeu şi în ceea ce am trimis Noi asupra robului Său, în ziua hotărîrii, în ziua cînd s au întîlnit amîndouă grămezile. Şi Dumnezeu este puternic peste toate.

43. Cînd eraţi voi pe malul de dincoace şi ei pe malul de dincolo, iar caravana era mai jos decît voi, atunci chiar dacă v aţi fi sfătuit, nu v aţi fi împăcat cu sfat. Totuşi, însă, [a fost lupta] ca Dumnezeu să hotărască un lucru, care avea să se împlinească.

44. Cel ce piere să piară cu dovadă răsvădită, iar cel ce rămîne în viaţă să vieze cu dovadă răsvădită. Dumnezeu doar aude, ştie.

45. [Adă ţi aminte], cînd ţi i a arătat Dumnezeu în visul tău puţini. Iar dacă ţi i ar fi arătat mulţi, aţi fi pierdut inima şi v aţi fi certat asupra acestui lucru; însă Dumnezeu v a păzit de aceasta; El doar cunoaşte lăuntrul piepturilor.

46. Şi cînd a lăsat El, la întîlnirea voastră, ca ei în ochii voştri să apară puţini şi v a micşorat în ochii lor, ca Dumnezeu să împlinească lucrul ce avea să se întîmple. Şi la Dumnezeu se întorc lucrurile.

47. O, voi, cei ce credeţi, cînd întîlniţi o ceată, fiţi tari şi aduceţi vă aminte de Dumnezeu, de multe ori, ca să vă meargă bine.

48. Şi ascultaţi de Dumnezeu şi de trimisul Său şi nu vă certaţi, ca să pierdeţi inima şi să piară biruinţa voastră. Fiţi statornici, Dumnezeu doar este cu cei statornici.

49. Şi nu fiţi ca şi cei ce ieşiră cu buiecie din locuinţele lor, ca să fie văzuţi de oameni, ei doar abat de la drumul lui Dumnezeu, însă Dumnezeu ştie ce fac ei.

50. Şi cînd le împodobi Satan faptele lor, zise el: “Nimenea nu vă va birui astăzi între oameni, eu doar vă sînt aproape”. Cînd însă se văzură întreolaltă amîndouă grămezile, se întoarse el pe călcîiele sale şi zise: “Am scăpat de voi; eu văd ceea ce nu vedeţi; eu mă tem de Dumnezeu şi Dumnezeu pedepseşte foarte”.

51. Cînd ziseră făţarnicii şi acei în ale căror inimi este boală: “I a înşelat pe ei credinţa lor” — însă cel ce se încrede în Dumnezeu: Dumnezeu doar este puternic, înţelept.

52. De ai vedea numai cum îngerii îi iau la sine pe cei necredincioşi, îi bat în faţă şi pe spate: “Gustaţi pedeapsa arderii!”

53. Aceasta e pentru ceea ce au pus înainte mîinile voastre: Dumnezeu doar nu este nedrept faţă de robii Săi.

54. Ei seamănă poporului lui Faraon şi celor ce au fost înaintea lor, ce s au lepădat de semnele lui Dumnezeu, însă Dumnezeu i a apucat întru păcatele lor. Dumnezeu doar e puternic şi aspru la pedeapsă.

55. Aceasta pentru că Dumnezeu nu schimbă îndurarea Sa, cînd se îndură asupra unui popor, pînă ce nu schimbă ei ceea ce este în sufletul lor. Dumnezeu doar aude, ştie.

56. Ei seamănă poporului lui Faraon şi celor care înaintea lui ţinură de mincinoase semnele Domnului lor. Atunci, îi pierdurăm în păcatele lor şi înecarăm poporul lui Faraon; dar toţi erau nelegiuiţi.

57. Mai răi decît vitele sînt la Dumnezeu cei necredincioşi; ei doar nu cred;

58. cei care, de cîte ori fac un legămînt cu ei, de fiecare dată calcă legămîntul şi nu se tem de Dumnezeu.

59. Şi de cîte ori îi biruieşti în luptă, împrăştie cu e**40 pe cei ce le urmează, poate se vor lăsa îndemnaţi.

60. Şi dacă te temi de viclenie din partea unui popor, poartă te cu el întocmai aşa; Dumnezeu nu i iubeşte pe cei vicleni.

61. Şi nu crede că necredincioşii biruiesc, ei doar nu L pot slăbi [pe Dumnezeu].

62. Deci pregătiţi împotriva lor ce puteţi din puteri şi din cîrduri de călăreţi, ca să înspăimîntaţi cu aceasta pe duşmanul lui Dumnezeu şi duşmanul vostru şi alţii, afară de ei, pe care nu i cunoaşteţi; Dumnezeu îi cunoaşte, şi orişice daţi pentru drumul lui Dumnezeu, El vă va da înapoi şi nu veţi păţi nedreptate.

63. Iar dacă sînt ei aplecaţi spre pace, fii şi tu aplecat spre ea şi încrede te în Dumnezeu; El doar aude, ştie.

64. Şi dacă voiesc să te înşele, atunci Dumnezeu să ţi fie de ajuns. El doar te întăreşte cu ajutorul Său şi cu cel credincios şi El a împreunat inimile lor. De ai fi dat totul pe pămînt, n ai fi împreunat inimile lor, însă Dumnezeu le a împreunat. El doar e puternic, înţelept.

65. O, profetule, să ţi fie de ajuns Dumnezeu şi cei ce ţi urmează din credincioşi.

66. O, profetule, aţîţă i pe cei credincioşi la luptă; dacă dintre voi douăzeci sînt statornici, biruiesc ei două sute, iar dacă sînt între voi o sută, biruiesc ei o mie din cei necredincioşi, deoarece aceştia sînt un popor nepriceput.

67. Dumnezeu v a făcut aceasta uşor, căci El ştie că în voi este slăbiciune. Şi dacă sînt între voi o sută statornici, biruiesc ei două sute, şi dacă sînt între voi o mie, biruiesc ei două mii cu voia lui Dumnezeu. Şi Dumnezeu este cu cei statornici.

68. Nu s a întîmplat ca un profet să aibă captivi, pînă ce n a măcelărit pe pămînt. Voi voiţi bunurile lumii, însă Dumnezeu voieşte lumea de apoi şi Dumnezeu este puternic, înţelept.

69. De n ar fi venit înainte o scriptură de la Dumnezeu, v ar fi ajuns pedeapsă mare pentru ceea ce aţi luat**41.

70. Deci, mîncaţi din ceea ce aţi cîştigat ca pradă cele iertate şi bune şi temeţi vă de Dumnezeu, doar Dumnezeu este iertător, îndurător.

71. O, profetule, spune celor prinşi în mîinile voastre: “Dacă va cunoaşte Dumnezeu ceva bun în inimile voastre, vă va da mai bun decît ceea ce vi s a luat şi vă va ierta, căci Dumnezeu este iertător, îndurător.”

72. Şi dacă voiesc ei să viclenească împotriva ta, au viclenit doar şi împotriva lui Dumnezeu, acum de nainte, iar El i a dat pe unii din ei în puterea [voastră]; Dumnezeu doar este ştiutor, înţelept.

73. Cei ce cred şi au purces şi s au luptat cu averea şi puterea lor în drumul lui Dumnezeu, şi l au găzduit [pe profet] şi l au ajutat, aceia să fie rudă unul altuia. Iar cei ce cred şi nu purced, aceia cu nimeni să nu fie rude, pînă ce nu vor purcede. Dacă însă se roagă la voi pentru ajutor cu privire la credinţă, voi trebuie să le ajutaţi, afară faţă de un popor, dacă este între voi şi ei un legămînt; Dumnezeu doar vede ce faceţi.

74. Cei ce nu cred [asemenea] sînt rude unul altuia; dacă nu faceţi aceasta**42 se întîmplă în ţară răscoală şi mare stricăciune.

75. Iar cei ce cred şi au purces şi s au luptat, în drumul lui Dumnezeu şi cei ce l au găzduit [pe profet] şi l au ajutat, aceia sînt în adevăr credincioşi, lor li se cuvine iertare şi îngrijire cinstită.

76. Cei ce au devenit mai apoi credincioşi şi au purces şi s au luptat împreună cu voi şi aceştia sînt de ai voştri. Şi rudele de sînge sînt rude întreolaltă. [Aceasta este] în cartea lui Dumnezeu, doar Dumnezeu e atotştiu-tor.

IX
SURA CĂINŢEI**43
Din Medina şi este cu o sută treizeci de semne

1. Nevinovăţia să fie de la Dumnezeu şi de la trimisul Său pentru acei idolatri cu care aţi încheiat legămînt.

2. Să călătoriţi patru luni prin ţară şi să ştiţi că nu l puteţi slăbi pe Dumnezeu, însă Dumnezeu îi ruşinează pe cei necredincioşi.

3. Şi o veste să fie de la Dumnezeu şi de la trimisul Său către oameni, în ziua peregrinajului mai mare, că Dumnezeu este slobod de idolatri, împreună cu trimisul Său**44. Şi dacă vă căiţi, este mai bine pentru voi, însă dacă nu vă întoarceţi, să ştiţi că nu L puteţi slăbi pe Dumnezeu. Şi să vesteşti necredincioşilor pedeapsă dureroasă,

4. afară de acei necredincioşi, cu care aţi încheiat legămînt [şi care] atunci nu v au scurtat cu nimic şi nu i au ajutat cuiva împotriva voastră. Faţa de ei trebuie sa împliniţi legămîntul lor pînă la termenul lor; Dumnezeu doar îi iubeşte pe cei ce se tem de El.

5. Dacă însă au trecut lunile cele sfinte, atunci omorîţi i pe idolatri, unde îi aflaţi, şi i apucaţi şi i împresuraţi. Pîndiţi i în toate cursele, iar dacă se căiesc şi împlinesc rugăciunea şi dau milostenii, daţi le drumul, Dumnezeu doar este iertător, îndurător.

6. Şi dacă unul dintre idolatri te roagă pentru scut, dă i scut, pînă ce aude cuvîntul lui Dumnezeu, apoi lasă l să ajungă la locul său de adăpost. Aceasta pentru că ei sînt un popor fără de ştiinţă.

7. Cum pot idolatrii să aibă legămînt cu Dumnezeu şi cu trimisul Său, afară de aceia cu care aţi încheiat un legămînt la templul cel sfînt? Şi pe cînd vă rămîn ei credincioşi, rămîneţi le şi voi credincioşi, Dumnezeu doar îi iubeşte pe cei ce se tem de El.

8. Cum? Ei, dacă biruiesc, nu păzesc faţă de voi nici o înrudire, nici legămînt. Ei vă fac mulţumiţi cu gurile lor, însă inimile lor sînt întoarse şi cei mai mulţi din ei sînt nelegiuiţi.

9. Ei vînd semnele lui Dumnezeu pentru preţ mic şi abat [pe alţii] de la drumul lui Dumnezeu. Rău este ceea ce fac ei.

10. Ei nu păzesc faţă de credincioşi nici înrudire, nici legămînt, ei sînt cei ce calcă.

11. Însă dacă se căiesc şi împlinesc rugăciunile şi dau milostenie, atunci sînt ei fraţii voştri în credinţă. Noi semnele le facem răsvădite pentru un popor priceput.

12. Şi dacă frîng ei jurămîntul lor după legămînt şi batjocoresc credinţa voastră, atunci luptaţi vă împotriva fruntaşilor celor necredincioşi. La ei doar nu este credinţă. Poate vor înceta.

13. Nu voiţi să vă luptaţi împotriva unui popor, care şi a frînt jurămîntul şi are de scop să l alunge pe cel trimis şi a început întîi [ceartă] cu voi? Oare vă temeţi de ei? Însă e mai cu dreptate să vă temeţi de Dumnezeu, dacă sînteţi credincioşi.

14. Luptaţi vă împotriva lor, Dumnezeu îi va pedepsi prin mîinile voastre şi i va ruşina şi vă va da biruinţă asupra lor şi va vindeca piepturile poporului credincios,

15. şi va lua mînia inimilor lor. Şi Dumnezeu se întoarce la cine voieşte, căci Dumnezeu este ştiutor, înţelept.

16. Sau credeţi că veţi fi părăsiţi şi Dumnezeu nu ştie cine din voi s a luptat şi nu l a primit pe nimenea altul ca prieten, afară de Dumnezeu, de trimisul Său şi de cei credincioşi? Dumnezeu doar ştie ce faceţi.

17. Idolatrilor nu li se cade să cerceteze templele lui Dumnezeu, mărturisind împotriva lor înşişi în necredinţă. Aceştia — zadarnice sînt faptele lor şi în foc vor petrece în veci.

18. Să cerceteze templele lui Dumnezeu numai cel ce crede în Dumnezeu şi în ziua de apoi şi împlineşte rugăciunea şi dă milostenii şi nu se teme de nimenea afară de Dumnezeu. Şi poate că şi aceia sînt dintre cei bine ocîrmuiţi.

19. Poate puneţi voi adăparea peregrinului şi cercetarea templelor celor sfinte pe o treaptă cu cel ce crede în Dumnezeu şi în ziua de apoi şi se luptă pe drumul lui Dumnezeu? Ei nu sînt deopotrivă înaintea lui Dumnezeu, şi Dumnezeu nu ocîrmuieşte poporul nelegiuiţilor**45.

20. Cei ce au devenit credincioşi şi au purces şi s au luptat în drumul lui Dumnezeu cu avere şi putere au primit o treaptă mare la Dumnezeu. Aceştia sînt cei fericiţi.

21. Le vesteşte Domnul îndurare de la El şi bunăvoinţă şi grădini sînt pentru ei, în care este plăcere continuă.

22. Vor petrece acolo în veci. Da, Dumnezeu — la el este plată mare.

23. O, voi, cei ce credeţi, nu vă luaţi nici pe părinţii voştri, nici pe fraţii voştri ca scut, dacă iubesc ei mai mult necredinţa decît credinţa; iar care din voi îi iau ca scut, aceia sînt nelegiuiţi.

24. Spune: “Dacă vă sînt părinţii voştri şi fiii voştri şi fraţii voştri şi muierile voastre şi gloata voastră şi averea pe care aţi cîştigat o şi marfa pe care credeţi că nu o veţi vinde şi locuinţele care vă plac mai dragi decît Dumnezeu, atunci aşteptaţi pînă ce va veni Dumnezeu cu porunca Sa”. Şi Dumnezeu nu ocîrmuieşte poporul nelegiuiţilor.

25. Dumnezeu v a ajutat în multe cîmpuri de luptă şi în ziua de la Honein, cînd v aţi făcut semeţi cu mulţimea voastră**46. Însă aceasta nu v a ajuns de loc şi îngust v a fost pămîntul, măcar că este larg; atunci, aţi întors spatele la fugă.

26. Atunci a trimis Dumnezeu locuinţa Sa asupra trimisului Său şi asupra credincioşilor şi a trimis oştirile, pe care nu le aţi văzut, şi i a pedepsit pe cei necredincioşi, şi aceasta este răsplata necredincioşilor.

27. Apoi se întoarce Dumnezeu după aceasta către cine voieşte; Dumnezeu doară este iertător, îndurător.

28. O, voi, cei ce credeţi, idolatrii sînt necuraţi, deci să nu se apropie de templul cel sfînt după acest an al lor**47. Şi dacă vă temeţi de sărăcie**48 atunci vă va îmbogăţi Dumnezeu din prisosinţa Sa, dacă voieşte. Dumnezeu doar este ştiutor, înţelept.

29. Luptaţi vă împotriva celor ce nu cred în Dumnezeu şi în ziua de apoi şi nu opresc ceea ce a oprit Dumnezeu şi trimisul Său şi nu mărturisesc mărturia adevărului — dintre cei cărora li s a dat scriptura — pînă ce nu dau tributul din mînă şi sînt umiliţi.

30. Şi zic jidovii “Esdra este fiul lui Dumnezeu”**49, şi nazarinenii zic “Messia este fiul lui Dumnezeu!” Acesta este cuvîntul lor, în gurile lor. Ei poartă vorbe asemenea, ca şi cei ce erau necredincioşi de’nainte. Bată i Dumnezeu. Cît sînt de proşti!

31. Ei primesc pe Rabbinii şi pe călugării lor, ca Domni, afară de Dumnezeu şi de Messia, fiul lui Dumnezeu, şi doar li s a poruncit ca să servească numai unui singur Dumnezeu: nu este Dumnezeu, afară de El, mărire Lui peste ceea ce i pun Lui de o samă.

32. Ei voiesc să stingă lumina lui Dumnezeu cu gurile lor, însă Dumnezeu nu voieşte nimic alta, decît să îndeplinească lumina Sa, chiar dacă nu le place necredincioşilor.

33. El este cel ce a trimis pe trimisul Său cu ocîrmuire şi cu legea adevărurilor, ca să o facă văzută asupra tuturor, chiar dacă nu le place necredincioşilor.

34. O, voi, cei ce credeţi, mulţi din rabbini şi călugări mănîncă din averea oamenilor degeaba şi amăgesc de la drumul lui Dumnezeu. Însă cei ce adună aur şi argint şi nu l dau pentru drumul lui Dumnezeu, acelora vesteşte le pedeapsă dureroasă.

35. Într o zi se va înfierbînta**50, în focul iadului şi cu acestea se vor înfiera frunţile, laturile şi spatele lor: “Aceasta este ceea ce aţi adunat pentru sufletele voastre; gustaţi ceea ce aţi adunat”.

36. Numărul lunilor de la Dumnezeu este douăsprezece luni, în cartea lui Dumnezeu, în ziua cînd a făcut El cerurile şi pămîntul. Din ele, patru sînt sfinte. Aceasta este credinţa cea dreaptă. Deci, să nu păcătuiască în ele sufletele voastre şi să nu vă luptaţi cu idolatrii toţi, întocmai cum s au luptat ei cu voi toţi, şi să ştiţi că Dumnezeu este cu ei şi se tem de El.

37. Mutarea**51 este un adaos la necredinţă. Prin aceasta, vin în rătăcire cei necredincioşi. Ei o încuviinţează, într un an şi o opresc în alt an, ca să facă deopotrivă numărul [lunilor] celor sfinţite de Dumnezeu şi să încuviinţeze ceea ce a oprit Dumnezeu. Împodobit le este răul pe care l fac, şi Dumnezeu nu ocîrmuieşte poporul necredincioşilor.

38. O, voi, cei ce credeţi, ce vă era cînd vi s a spus: “Purcedeţi în drumul lui Dumnezeu”, iar voi v aţi plecat grei la pămînt?**51 Vă place prea mult viaţa lumească decît cea de apoi? însă folosul vieţii lumeşti e mai mic în lumea de apoi.

39. Dacă nu veţi purcede, vă va pedepsi El cu pedeapsă dureroasă şi va pune alt popor în locul vostru şi voi nu i stricaţi nimic, căci Dumnezeu este atotputernic.

40. Dacă voi nu i ajutaţi**53, i a ajutat Dumnezeu, cînd l au alungat cei necredincioşi, fiind ei cîte doi**54, cînd au fost ei în peşteră, cînd zise el către tovarăşul său: “Nu fi întristat, Dumnezeu este cu noi!” Atunci trimise Dumnezeu locuinţa Sa**55 asupra lui şi l a întărit cu oştiri pe care nu le aţi văzut şi a făcut josnic cuvîntul necredincioşilor, iar cuvîntul lui Dumnezeu l a înălţat. Şi Dumnezeu este puternic, înţelept.

41. Purcedeţi uşori şi grei**56, şi luptaţi vă cu avere şi putere pe drumul lui Dumnezeu. Aceasta e mai bine pentru voi, dacă pricepeţi.

42. De ar fi un cîştig aproape şi un drum în vecinătate, ei ţi ar fi urmat. Însă departe le a fost calea**57. Dar ei jură la Dumnezeu: “De am fi putut, am fi purces cu voi!” Ei se nimicesc înşişi. Şi Dumnezeu ştie că ei sînt mincinoşi.

43. Dumnezeu să le ierte! De ce le ai dat voie, înainte de ce nu ţi s au descoperit cei iubitori de adevăr şi nu i ai cunoscut pe mincinoşi?**58

44. Nu te vor ruga să dai voie cei ce cred în Dumnezeu şi în ziua de apoi, ca ei să se lupte cu avere şi putere; şi Dumnezeu îi cunoaşte pe cei ce se tem de El.

45. Te vor ruga să dai voie celor ce nu cred în Dumnezeu şi în ziua de apoi şi cei ale căror inimi mai stau la îndoială, şi care întru îndoiala lor se poticnesc încolo şi încoace.

46. Şi dacă ei ar fi voit să purceadă, s ar fi pregătit ei pentru aceasta. Însă lui Dumnezeu nu i a plăcut purcederea lor şi El i a slăbit şi [li] s a spus: „Şedeţi [acasă] cu cei ce şed”.

47. De ar fi purces cu voi, ce ar fi fost mergerea lor decît numai necaz şi umblînd printre voi v aţi fi aţîţat la răscoală şi unii din voi ar fi ascultat de ei. Însă Dumnezeu îi cunoaşte pe cei nelegiuiţi.

48. Acum înainte, căutau ei răscoală şi întorceau pe dos trebile tale, pînă a venit dreptatea şi a apărut porunca lui Dumnezeu, măcar că El nu le plăcea.

49. Unii din ei zic: “Dă mi voie şi nu mă ispiti!” Oare n au căzut ei în ispită? Însă iadul îi va cuprinde pe cei necredincioşi.

50. Dacă te întîmpină binele, se întristează ei; iar dacă te întîmpină o nenorocire, zic ei: “Noi ne am pus treaba la cale, acum înainte!” şi [ţi] întorc spatele cu bucurie.

51. Spune: “Nicicînd nu ne întîmpină altceva, decît ceea ce a scris Dumnezeu pentru noi. El este scutul nostru şi în Dumnezeu să se încreadă cei necredincioşi”.

52. Spune: “Oare aşteptaţi că nu ne va întîmpină unul din cele două lucruri mai luminoase?**59 Şi noi aşteptăm cu privire la voi, că Dumnezeu vă va ajunge cu pedeapsa, fie de la El, sau prin mîinile noastre. Deci, aşteptaţi; şi noi aşteptăm cu voi”.

53. Spune: “Dăruiţi cu plăcere sau fără voie, totuşi nu se primeşte de la voi. Sînteţi doar un popor de nelegiuiţi”.

54. Şi ce opreşte primirea darurilor lor, decît numai că ei nu cred în Dumnezeu şi în trimisul Său şi nu împlinesc rugăciunea, decît numai cu lene şi nu dăruiesc, decît numai fără voie.

55. Deci nu te mira de averea lor, nici de copiii lor; Dumnezeu voieşte numai să i pedepsească prin aceasta, în viaţa lumii, ca să piară sufletele lor, fiind ei necredincioşi.

56. Ei jură pe Dumnezeu că se ţin de voi, dar sînt un popor fricos.

57. De ar afla un adăpost sau peşteri, sau loc de ascuns, s ar întoarce spre el cu grabă mare.

58. Unii din ei te**60 defăimă cu privire la milostenii. Dacă li se dau de acestea, sînt ei mulţumiţi; iar dacă nu li se dau, sînt ei mînioşi.

59. Dar de ar fi ei mulţumiţi cu ceea ce le dă lor Dumnezeu şi trimisul Său şi ar zice: “De ajuns ne este Dumnezeu. Ne va da Dumnezeu din prisosinţa Sa şi [aşa şi] trimisului Său. Lui Dumnezeu ne rugăm cu tot dinadinsul”.

60. Milosteniile sînt numai pentru cei sărmani şi nevoiaşi şi pentru cei ce se ostenesc pentru ele, şi pentru cei ale căror mîini sînt împreunate, şi pentru cei din temniţe, şi pentru cei datornici, şi pentru drumul lui Dumnezeu şi pentru fiul drumului. [Aceasta e] o hotărîre de la Dumnezeu şi Dumnezeu este ştiutor, înţelept.

61. Şi dintre ei sînt unii care îl necăjesc pe profet şi zic: “El este ureche!”**61 Spune: “O ureche a binelui pentru voi. El crede în Dumnezeu şi crede celor credincioşi

62. şi este o îndurare pentru cei ce cred din voi”. Iar cei care îl necăjesc pe trimisul lui Dumnezeu, pentru aceia este pedeapsă dureroasă.

63. El vă jură pe Dumnezeu, ca să placă. Însă Dumnezeu şi trimisul Său sînt mai vrednici să le placă, dacă sînt credincioşi.

64. Oare nu ştiu ei că pentru cela ce se împotriveşte lui Dumnezeu şi trimisului Său este focul iadului, să petreacă în veci în el? Aceasta este ruşine mare.

65. Se tem cei făţarnici că se va trimite asupra lor o Sură, care le va vesti ce este în inimile lor. Spune: “Bateţi vă joc; Dumnezeu scoate la iveală aceea de ce vă temeţi”.

66. Iar dacă i întrebi, zic ei: “Noi vorbeam întreolaltă şi glumeam”**62 Spune: “Vă bateţi oare joc de Dumnezeu şi de semnele Sale şi de trimisul Său?”

67. Nu vă dezvinovăţiţi. V aţi făcut necredincioşi, după credinţa voastră. Dacă şi iertăm o parte din ei, pedepsim partea cealaltă, pentru că ei sînt nelegiuiţi.

68. Făţarnici şi făţarnice sînt ei unul cu altul. Ei poruncesc strîmbătatea şi opresc dreptatea şi şi împreună mîinile. Au uitat de Dumnezeu şi El a uitat de ei. Făţarnicii sînt fărădelege.

69. Dumnezeu pentru cei făţarnici şi cele făţarnice şi pentru cei necredincioşi a făgăduit focul iadului: în veci vor petrece acolo. Aceasta le ajunge. Şi i a blestemat Dumnezeu şi pentru ei este pedeapsă veşnică.

70. [Sînteţi] ca aceia care erau înaintea voastră. Ei au fost mai tari decît voi la putere şi aveau mai multă avere şi copii şi se foloseau de partea lor. Iar voi vă folosiţi de partea voastră, precum se foloseau înaintaşii voştri de partea lor, şi bîrfiţi precum bîrfeau şi ei. Aceştia — zadarnice sînt lucrurile lor, în lumea cea de acum şi cea de apoi. Ei sînt doară pierduţi.

71. N a venit, oare, la ei vestea despre înaintaşii lor? Despre poporul lui Noe, lui Ad, lui Thamud şi despre poporul lui Avraam şi despre locuitorii din Madian şi despre cele două cetăţi răsturnate? Veniră la ei trimişii lor cu semne răsvădite, şi Dumnezeu nu voia să le facă nedreptate, însă ei înşişi îşi făcură nedreptate.

72. Iar cei necredincioşi şi cele necredincioase sînt prieteni unul altuia; ei poruncesc dreptatea şi opresc strîmbătatea, şi împlinesc rugăciunea, şi dau milostenii, şi ascultă de Dumnezeu şi de trimisul Său. Aceştia — Dumnezeu se va îndura de ei; Dumnezeu este puternic, înţelept.

73. Dumnezeu a făgăduit celor credincioşi şi celor credincioase grădini pătrunse cu rîuri pe de desupt. Acolo vor petrece în veci în locuinţe bune, în grădinile Edenului. Însă bineplăcerea lui Dumnezeu e mai mare decît aceasta. Aceasta este mare fericire.

74. O, profetule, luptă te împotriva necredincioşilor şi a făţarnicilor şi fii crud cu ei. Locuinţa lor este iadul şi [încolo] este drum rău.

75. Ei jură pe Dumnezeu, că n au vorbit**63 şi totuşi vorbiră cuvîntul necredinţei şi se făcură necredincioşi după Islamul lor şi plăsmuiră ceea ce nu au izbutit. Lor nu le plăcu aceasta, pentru că Dumnezeu şi trimisul Său i au îmbogăţit din mila Sa. Însă, dacă se vor căi, va fi mai bine pentru ei; iar de se vor întoarce, îi va pedepsi Dumnezeu cu pedeapsă dureroasă, în lumea de aici şi în cea de apoi, şi nu vor avea pe pămînt nici scut, nici ajutor.

76. Şi din ei au încheiat unii un legămînt cu Dumnezeu: “De ne va da Dumnezeu din harul Său, vom da milostenii şi vom fi drepţi”.

77. Iar cînd le a dat din harul Său, se făcură zgîrciţi şi se întoarseră şi se lepădară.

78. Şi aşa lăsă El să urmeze făţărie în inimile lor, pînă în ziua cînd se vor întîlni cu El, pentru că ei n au ţinut faţă de Dumnezeu ce au făgăduit şi s au făcut minciunoşi.

79. Oare nu ştiu ei că Dumnezeu cunoaşte taina lor şi cele acoperite ale lor şi că Dumnezeu cunoaşte cele ascunse.

80. Aceia care îi defaimă pe cei credinicioşi, ce dau milostenii de bună voie, şi pe cei ce nu află nimic alta decît ce şi au cîştigat şi şi bat joc de ei — îşi bate joc [şi] Dumnezeu de dînşii şi pentru ei este pedeapsă dureroasă.

81. Roagă te de iertare pentru ei sau nu te ruga de iertare pentru ei, chiar de te ai ruga de iertare de şaptezeci de ori pentru ei, Dumnezeu nu Le va ierta; aceasta, pentru că ei nu cred în Dumnezeu şi în trimisul Său şi Dumnezeu nu ocîrmuieşte poporul nelegiuiţilor.

82. Se bucurară cei ce rămaseră în locuinţele lor**64 că s au împotrivit trimisului lui Dumnezeu şi nu voiau să lupte cu avere şi putere în drumul lui Dumnezeu şi ziseră: “Nu purcedeţi în fierbinţeală!” Spune: “Focul iadului este cu mult mai fierbinte!” O, dacă ar fi ei cu pricepere!

83. Ei să rîdă mai puţin şi să plîngă mai mult, drept răsplată pentru ceea ce şi au agonisit.

84. Şi dacă te lasă Dumnezeu să te întorci la o parte din ei şi ei te roagă să le dai voie să iasă, spune: “Nu veţi ieşi cu mine în veci şi nu vă veţi lupta cu mine împreună împotriva duşmanului. V a plăcut doară mai bine întîia dată să şedeţi acasă, deci şedeţi cu cei ce rămîn înapoi!”

85. Şi nu te ruga pentru vreunul din ei nicicînd, dacă a murit şi nu stă la mormîntul său; ei doară nu credeau în Dumnezeu şi trimisul Său şi au murit nelegiuiţi.

86. Şi nu te mira de averea lor şi de copiii lor, Dumnezeu voieşte să i pedepsească prin aceasta în lumea de aici, ca să le iasă sufletele cît sînt necredincioşi.

87. Şi cînd s a trimis o sură: “Credeţi în Dumnezeu şi luptaţi vă împreună cu trimisul Său!”, te rugară cei ce au avuţii dintre ei şi ziseră: “Lasă ne la cei ce şed [acasă]!”

88. Le a plăcut să rămîie la muieri şi li s au pecetluit inimile, încît ei nu pricep.

89. Însă trimisul şi cei ce cred împreună cu el se luptă cu avere şi putere, şi aceştia — pentru ei este binele; şi aceştia — lor le va merge bine.

90. Dumnezeu le a pregătit grădini pătrunse de rîuri pe dedesupt, acolo vor petrece în veci. Aceasta este o fericire mare.

91. Şi veniră unii arabi, codindu se ca să li se dea voie [să rămîie acasă], şi şezură [acasă] aceia care au minţit lui Dumnezeu şi trimisului Său. Pe cei necredincioşi din ei îi va atinge pedeapsa dureroasă.

92. Nu au păcat cei slabi şi cei bolnavi, şi nu cei ce nu află să dea ceva [de rămîn acasă], numai dacă se poartă cu credinţă faţă de Dumnezeu şi de trimisul Său. Împotriva celor drepţi nu este drum şi Dumnezeu este iertător, îndurător.

93. Şi nu împotriva acelora cărora le ai zis, cînd veniră la tine ca să i înarmezi: “Nu aflu ce să pun pe voi!” Atunci se întoarseră ei şi ochii lor se umplură cu lacrimi de tristeţe, pentru că nu aflară ce să dea.

94. Numai împotriva acelora este drumul care cerură să le dai voie [să rămînă acasă], măcar că erau avuţi. Lor le plăcea să rămînă cu muierile şi aşa a pecetluit Dumnezeu inimile lor şi ei nu pricep.

95. Ei se vor dezvinovăţi la voi, cînd veţi veni înapoi la ei. Spune: “Nu vă dezvinovăţiţi, noi nu vă credem. Dumnezeu ne a vestit faima voastră. Şi Dumnezeu şi trimisul Său vă văd faptele voastre. Apoi, veţi fi duşi înapoi la Cel ce ştie cele ascunse şi cele descoperite şi El vă va vesti ce aţi făcut”.

96. Ei vă vor jura pe Dumnezeu, cînd veţi veni înapoi la ei, ca să vă lăsaţi de ei**65 Deci, lăsaţi vă de ei. Ei sînt o spurcăciune şi locuinţa lor este iadul, ca răsplată pentru faptele lor.

97. Ei vă vor jura, ca să fiţi mulţumiţi cu ei; dar dacă şi sînteţi mulţumiţi cu ei, atunci Dumnezeu nu este mulţumit cu poporul nelegiuiţilor.

98. Arabii sînt mult mai credincioşi şi mai făţarnici şi se poate că ei nu cunosc orînduielile pe care le a trimis Dumnezeu trimisului Său; şi Dumnezeu este ştiutor, înţelept.

99. Şi între arabi sînt unii care privesc ceea ce dăruiesc, drept o datorie silnică, şi ei pîndesc la voi schimbările [norocului]. Asupra lor va veni schimbarea rea, căci Dumnezeu aude, ştie.

100. Însă unii dintre arabi cred în Dumnezeu şi în ziua de apoi şi privesc ceea ce dăruiesc drept o apropiere de Dumnezeu şi de rugăciunile trimisului. Oare nu sînt acestea apropiere pentru ei? Dumnezeu îi va lăsa să intre, întru îndurarea Sa. Dumnezeu este iertător, îndurător.

101. Şi cei ce au purces înainte dintre cei ce au pribegit dintîi**66 şi ajutătorii şi cei ce au urmat cu purtare bună, la aceştia are Dumnezeu plăcere şi ei au plăcere Ia El şi Dumnezeu le a pregătit grădini pătrunse cu rîuri pe dedesupt, unde vor petrece în veci. Aceasta este fericire mare.

102. între arabii din jurul vostru sînt şi făţarnici; şi în poporul din Medina sînt unii, care necontenit făţăresc. Tu nu i cunoşti; Noi îi cunoaştem. Noi îi vom pedepsi de două ori; atunci vor fi aruncaţi la pedeapsă mare.

103. Alţii au mărturisit păcatele lor, au amestecat o faptă bună cu alta rea. Poate că Dumnezeu se va întoarce iarăşi la ei, Dumnezeu este iertător, îndurător.

104. Ia de la averea lor milostenie, ca să i curăţeşti şi să i sfinţeşti prin aceasta şi roagă te pentru ei; rugăciunile tale sînt odihnă pentru ei şi Dumnezeu aude, ştie.

105. Oare nu ştiu ei că Dumnezeu primeşte căinţa de la robii Săi şi ia milostenii şi că Dumnezeu este preamilostiv, îndurător?

106. Şi spune: “Lucraţi” şi va primi Dumnezeu lucrul vostru şi [asemenea şi] trimisul Său şi cei credincioşi; şi veţi fi aduşi înapoi la Cel ce ştie cele ascunse şi cele descoperite şi El vă va vesti ce să faceţi.

107. Iar alţii aşteaptă porunca lui Dumnezeu, ori de i va pedepsi sau se va întoarce la ei. Şi Dumnezeu este ştiutor, înţelept.

108. [Sînt alţii] care au zidit un templu spre pagubă şi necredinţă şi certe între cei credincioşi şi spre cursă pentru cel ce s a luptat înainte împotriva lui Dumnezeu şi a trimisului Său. Şi ei jură: “Dorim numai binele!” Însă Dumnezeu e ştiutor că ei sînt mincinoşi.

109. Să nu stai nicicînd în el. Este un templu întemeiat pe cucernicie din ziua întîi; e mai cuviincios să stai în el. Într însul sînt oameni care doresc să se curăţească, şi Dumnezeu îi iubeşte pe cei ce se curăţesc.

110. Oare este mai bun cel ce a întemeiat zidirea sa pe frica lui Dumnezeu şi pe îndurarea Sa, sau cel ce a întemeiat zidirea sa pe marginea nisipului surpat de apă, care curge cu el în focul iadului? Însă Dumnezeu nu ocîrmuieşte poporul celor nelegiuiţi.

111. Nu va înceta zidirea, pe care au zidit o, să nască îndoieli**67 în inimile lor, pînă ce nu vor fi tăiate inimile lor; şi Dumnezeu este ştiutor, înţelept.

112. Dumnezeu a cumpărat de la cei credincioşi sufletul şi averea lor pentru trai. Ei să se lupte, în drumul lui Dumnezeu, să omoare şi să fie omorîţi. O făgăduinţă este pentru aceea hotărîtă în Thora şi în Evanghelie, şi în Coran; şi cine împlineşte făgăduinţa sa mai cu temei decît Dumnezeu? Bucuraţi vă de negoţul pe care l aţi neguţat; şi aceasta e fericirea cea mare.

113. Cei ce se căiesc, servesc, preamăresc, postesc, se închină, se prosternă, poruncesc dreptate şi opresc strîmbătatea şi cei ce păzesc poruncile lui Dumnezeu…**68 şi binevesteşte credincioşilor!

114. Nu se cade ca profetul şi credincioşii să ceară iertare pentru idolatri, fie chiar rude, după ce li s a arătat răsvădit că ei sînt tovarăşi ai iadului.

115. Şi Avraam a cerut iertare numai pentru tatăl său, în urma unei făgăduinţe ce a făgăduit o acestuia. Dar cînd i s a arătat că este duşman lui Dumnezeu, s a lepădat de el; iar Avraam era îndurător, blînd.

116. Şi Dumnezeu nu duce la rătăcire un popor, după ce l a ocîrmuit bine, pînă ce nu le a arătat răsvădit de ce au să se teamă. Dumnezeu doar ştie toate.

117. Dumnezeu! A Lui este stăpînirea în ceruri şi pe pămînt; El dă viaţă şi moarte şi, afară de Dumnezeu, nu aveţi scut şi ajutor.

118. Dumnezeu s a întors către profet şi către cei ce au purces şi către ajutătorii care i au urmat, în ora greutăţii, după ce aproape se abătuseră inimile unei părţi din ei. Apoi se întoarseră spre ei; El este doar faţă de ei milostiv, îndurător.

119. Şi către cei trei**69 [se întoarse El], care rămaseră înapoi, pînă ce le a fost prea îngust pămîntul, cu toate că e larg; şi sufletele lor se făcură aşa de înguste, încît înţeleseră că nu este adăpost de la Dumnezeu, decît numai la El însuşi**70. Atunci se întoarse El către ei, ca să se căiască. Dumnezeu doar este iertător, îndurător.

120. O, voi, cei ce credeţi, temeţi vă de Dumnezeu şi fiţi cu cei iubitori de adevăr.

121. N aveau pricină poporul din Medina şi cei din jurul lor dintre arabi să rămîie înapoi după trimisul lui Dumnezeu şi să puie sufletele lor mai presus decît sufletul său. Aceasta, pentru ca să nu i întîmpine sete, nici oboseală, nici foame pe drumul lui Dumnezeu. Şi ei nu păşesc nici un pas, ca să i înfurieze pe cei necredincioşi, şi ei nu păţesc nimic din partea duşmanilor, fără ca să li se scrie aceasta ca faptă bună. Dumnezeu doar nu pierde răsplata făcătorilor de bine.

122. Şi ei nu dau nici un dar, mic sau mare şi ei nu trec nici un rîu fără să li se scrie, ca să le răsplătească Dumnezeu cele mai bune dintre faptele lor.

123. Şi să nu purceadă credincioşii cu toţii şi să nu purceadă din fiecare despărţitură o parte, ca să se înveţe împreună cu privire la credinţă şi să îndemne poporul lor, cînd se vor întoarce la ei, ca să se păzească**71.

124. O, voi cei ce credeţi, luptaţi vă împotriva necredincioşilor celor învecinaţi şi ei să afle în voi cruzime, şi să ştiţi că Dumnezeu este cu cei ce se tem de El.

125. Iar dacă se trimite o Sură, zic unii dintre ei: “Pe cine din voi l a întărit aceasta în credinţă?” Cît îi priveşte însă pe cei credincioşi, pe aceştia îi întăreşte în credinţă şi ei se bucură.

126. Iar ceea ce i priveşte pe cei cu boală în inimile lor, adaugă ea îndoială la îndoiala lor, şi ei mor ca necredincioşi.

127. Oare nu văd că sînt ispitiţi în fiecare an o dată sau de două ori? Atunci nu se căiesc ei şi nu se lasă îndemnaţi.

128. Şi dacă se trimite o Sură, se uită ei unul la altul: “Vă vede oare cineva?”**72 Apoi se întorc. Dumnezeu însă întoarce inimile lor, pentru că ei sînt un popor nepriceput.

129. La voi a venit un trimis din mijlocul vostru. Greu zac asupra lui păcatele voastre. Îngrijit este el pentru voi, faţă de cei credincioşi milostiv, îndurător.

130. Şi dacă voi vă întoarceţi, spune: “Dumnezeu îmi ajunge! Nu este Dumnezeu afară de El! În El mă încred şi El este Domnul tronului preaînalt!”

X
SURA LUI IONA
Pace peste el**73. Din Mekka şi este cu o sută nouă semne.
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR

1. ALR. Acestea sînt semnele cărţii înţelepte.

2. Le este oamenilor de mirare dacă am descoperit Noi unui bărbat dintre ei: “Îndeamnă i pe oameni şi vesteşte le celor ce cred că vor afla răsplată pentru curăţenia lor la Domnul lor!” Cei necredincioşi zic “Acesta este un fermecător răsvădit!”

3. Domnul vostru este Dumnezeu, care a făcut cerurile şi pămîntul în şase zile, apoi s a suit pe tron, ca să poarte stăpînirea. Nu este mijlocitor fără voia Lui. Acesta este Dumnezeu, Domnul vostru; Lui slujiţi i! Oare nu vă este aminte?

4. La El este întoarcerea voastră a tuturor. Făgăduinţa lui Dumnezeu este adevărată. El scoate la iveală făptura, apoi o lasă să se întoarcă, pentru ca să le răsplătească celor ce cred şi se poartă bine întru dreptate. Iar cei ce nu cred, pentru ei va fi băutură fierbinte şi pedeapsă dureroasă, pentru că sînt necredincioşi.

5. El este cel ce a făcut soarele spre luminător şi luna spre lumină şi a orînduit locuinţele**74, ca să cunoaşteţi numărul anilor şi socotirea vremii. Dumnezeu acestea le a făcut numai pentru adevăr. Răsvădite face El semnele pentru un popor priceput.

6. în schimbarea nopţii şi a zilei şi în toate cîte le a făcut Dumnezeu în ceruri şi pe pămînt sînt semne pentru poporul temătorilor de Dumnezeu.

7. Cei ce n au nădejde să Ne întîmpine şi au plăcere la lumea de acum şi află linişte în ea şi nu bagă în samă semnele Noastre,

8. aceştia — locuinţa lor este focul pentru faptele lor.

9. Cei ce cred şi se poartă bine, pe ei îi va ocîrmui Domnul lor pentru credinţa lor. Curge vor sub ei rîuri în grădinile plăcerii.

10. Rugăciunea lor va fi acolo: “Mărire Ţie, Dumnezeule!” Iar binecuvîntarea lor acolo: “Pace!”

11. Şi sfîrşitul rugăciunii lor: “Mărire lui Dumnezeu, Domnul veacurilor!”

12. Şi dacă Dumnezeu ar grăbi răul pentru oameni, aşa precum grăbeşte binele, hotărît ar fi pentru ei termenul lor. Şi aşa îi lăsăm pe cei ce n au nădejde să Ne întîmpine, să rătăcească întru fărădelegea lor.

13. Şi dacă l întîmpină pe om nenorocire, Ne cheamă pe Noi, fiind culcat sau şezînd sau stînd, şi dacă am luat de pe el nenorocirea, merge el mai departe, ca şi cînd nu Ne ar fi chemat, împotriva nenorocirii care l a întîmpinat. Astfel se împodobesc faptele păcătoşilor.

14. Noi am stăpînit acum neamurile de’naintea voastră, după ce păcătuiră şi deşi veniră la ei trimişii lor cu semne răsvădite, nu crezură. Astfel răsplătim Noi poporului nelegiuiţilor.

15. Atunci v am făcut pe voi, ca urmaşi ai lor pe pămînt, ca să vedem cum vă veţi purta.

16. Şi dacă li se citesc lor semnele Noastre răsvădite, zic cei ce n au nădejde să Ne întîmpine: “Adă ne alt Coran, decît acesta, sau schimbă l!” Spune: “Nu stă în puterea mea să l schimb din voia mea. Eu urmez numai ceea ce mi s a descoperit. Mă tem să mă răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu pentru pedeapsa unei zile mari”.

17. Spune: “De ar fi voit Dumnezeu, nu vi l aş fi citit şi nu v aş fi învăţat în el. Şi eu doară am petrecut între voi ani de zile înaintea lui.” Oare nu înţelegeţi?

18. Şi cine e mai nelegiuit decît cel ce plăsmuieşte o minciună despre Dumnezeu sau învinuieşte de minciună semnele Sale? Păcătoşilor nu le merge bine.

19. Ei slujesc, afară de Dumnezeu, celui ce nu le poate nici strica, nici ajuta şi zic “Aceştia sînt mijlocitorii noştri la Dumnezeu!” Spune: “Voiţi să i vestiţi lui Dumnezeu ceea ce nu ştie El în ceruri şi pe pămînt? Mărirea Lui şi El sînt mai înalte decît ceea ce i faceţi deopotrivă!”

20. Şi oamenii au fost numai un popor şi s au certat şi de n ar fi mers înainte un cuvînt de la Domnul tău, s ar fi hotărît între ei aceea pentru ce s au certat.

21. Şi ei zic: “De ce nu s a trimis asupra sa un semn de la Domnul său?” Deci spune: “Cele ascunse sînt de la Dumnezeu. Deci aşteptaţi şi eu aştept cu voi!”

22. Şi cînd i am lăsat Noi pe oameni să guste îndurare, după ce i a ajuns o nenorocire, atunci vicleniră împotriva semnelor Noastre. Spune: “Dumnezeu e mai repede în vicleşug! Trimişii Noştri**75 scriu ceea ce aţi viclenit”.

23. El este Cel ce vă lasă să umblaţi pe uscat şi pe mare, încît dacă sînteţi în corăbii — şi ele se grăbesc cu ei la vînt prielnic şi ei se bucură de aceasta; vine asupra lor un vînt furtunos şi vin asupra lor undele din toate părţile şi ei cred că sînt cuprinşi de ele, atunci strigă ei la Dumnezeu cu credinţă curată: “De ne ai mîntui din aceasta, Ţi am fi mulţumitori!”

24. Şi dacă i a mîntuit, atunci se fac ei siluitori pe pămînt fără drept. O, voi, oamenilor, siluirea împotriva voastră înşivă este cîştigul vostru, în viaţa lumească. Apoi este întoarcerea voastră la Noi, şi Noi vă vom vesti ce aţi făcut.

25. Viaţa lumească seamănă apei, ce am trimis o Noi din cer; şi ea se amestecă în ierburile pămîntuîui, din care mănîncă oamenii şi vitele, pînă ce, dacă a primit pămîntul podoaba sa şi s a împodobit şi cred locuitorii săi că au putere asupra sa, vine porunca Noastră, noaptea sau ziua, şi Noi îl facem mirişte, ca şi cînd ieri n ar fi fost bogat. Astfel facem Noi răsvădite semnele pentru poporul care cugetă.

26. Şi Dumnezeu cheamă la locuinţa păcii**76 şi l ocîrmuieşte pe cine voieşte, pe drumul drept.

27. Pentru cei ce fac bine, va fi bine şi încă mai mult. Nu vor fi acoperite feţele lor cu negreaţă**77 şi ruşine. Ei sînt tovarăşii raiului; acolo vor petrece în veci.

28. Cei ce s au purtat rău, vor primi ca răsplată rău deopotrivă şi i va acoperi ruşinea. Nu vor avea apărător împotriva lui Dumnezeu, ca şi cînd feţele lor ar fi acoperite cu o bucată de noapte întunecoasă. Ei sînt tovarăşii iadului, acolo vor petrece în veci.

29. Într o zi, îi vom aduna pe toţi: atunci, vom zice idolatrilor: “La locul vostru voi şi idolii voştri!” Şi i vom despărţi deolaltă şi idolii vor zice: “Voi nu ne aţi slujit.

30. Şi ajunge lui Dumnezeu să mărturisească între noi şi voi, că noi n am băgat în seamă slujba voastră”**78.

31. Acolo să cerceteze fiecare suflet ce a dat înainte, şi ele se vor întoarce la Dumnezeu, stăpînul lor adevărat, şi se va duce în rătăcire ceea ce au născocit ei.

32. Spune: “Cine vă îngrijeşte din ceruri sau de pe pămînt? Sau cine stapîneşte peste auz şi văz? Şi cine scoate viaţă din moarte şi scoate moarte din viaţă? Şi cine porunceşte?” Iar ei vor spune: “Dumnezeu!” Atunci, spune: “Oare nu vă veţi teme de El?”

33. Şi acest Dumnezeu este Domnul vostru cel adevărat. Şi ce ar fi fără de adevăr, decît rătăcire? Cum sînteţi de întorşi?

34. Aşa se adevereşte cuvîntul Domnului tău faţă de păcătoşi, pentru că ei nu cred.

35. Spune: “Oare este între idolii voştri vreunul care scoate la iveală făptura, apoi o lasă să se întoarcă înapoi?” Spune: “Dumnezeu scoate la iveală făptura, apoi o lasă să se întoarcă înapoi”. Cum de sînteţi astfel de întorşi?

36. Spune: “Este între idoli vreunul care ocîrmuieşte spre adevăr?” Spune: “Dumnezeu ocîrmuieşte spre adevăr!” Şi cine este mai vrednic să i se urmeze, cel ce ocîrmuieşte spre adevăr sau cel ce nu ocîrmuieşte spre adevăr, doar dacă este singur ocîrmuit? Ce vă este? Cum de judecaţi astfel?

37. Şi cei mai mulţi din ei urmează unei păreri, însă părerea nu ajută nimic faţă de adevăr**79. Dumnezeu doară cunoaşte ceea ce fac ei.

38. Şi Coranul acesta nu putu fi născocit fără de Dumnezeu, ci este o adeverire a celor premergătoare şi o tîlcuire a Scripturii — nu este îndoială în el — din partea Domnului veacurilor.

39. Sau poate zic ei: “El l a născocit!” Spune: “Aduceţi, deci, o Sură asemenea şi chemaţi pe cine puteţi, afară de Dumnezeu”.

40. însă ei ţinură de minciună ceea ce nu cuprinseră cu mintea şi încă nu le venise tîlcuirea sa. Aşa ţinură de minciună şi înaintaşii lor. Deci, priveşte cum a fost sfîrşitul nelegiuiţilor.

41. Şi unii din ei cred în el, iar alţii din ei nu cred în el. Însă Domnul tău îi cunoaşte pe cei ce fac stricăciune.

42. Iar de te învinuiesc de minciună, spune: “Fapta mea este pentru mine, şi fapta voastră este pentru voi! Voi sînteţi slobozi faţă de fapta mea, şi eu sînt slobod faţă de fapta voastră!”

43. Şi unii din ei ascultă de tine; poţi însă pe cei surzi să i faci să audă, dacă n au pricepere?

44. Unii privesc la tine, poţi însă să i ocîrmuieşti pe orbi, dacă nu văd?

45. Dumnezeu nu le face oamenilor nici o strîmbătate, ci ei înşişi îşi fac strîmbătate.

46. Şi în ziua cînd îi va aduna, le va fi ca şi cînd ar fi întîrziat numai cu o oră din zi**80. Ei vor cunoaşte întreolaltă. Atunci sînt pierduţi cei ce s au lepădat de întîlnirea cu Dumnezeu şi n au fost ocîrmuiţi.

47. Şi dacă te lăsăm să priveşti o parte din ceea ce le am ameninţat, sau dacă te luăm la Noi, totuşi la Noi este întoarcerea lor. Atunci va fi Dumnezeu martor asupra faptelor lor.

48. Şi fiecare popor are trimisul său**81. Şi cînd a venit trimisul lor, s a judecat între ei cu dreptate şi ei n au suferit strîmbătate.

49. Şi ei zic: “Cînd [se împlineşte] această ameninţare, dacă sînteţi iubitori de adevăr?”

50. Spune: “N am putere asupra mea însumi, spre rău sau spre bine, fără voia lui Dumnezeu! Fiecare popor are termenul său. Dacă a venit termenul lor, nu l pot întîrzia sau grăbi nici măcar cu o oră.”

51. Spune: “Vedeţi, dacă ar veni la voi pedeapsa Sa, noaptea sau ziua, ce vor face mai grabnic din ea păcătoşii?

52. Oare atunci cînd se va împlini veţi crede în ea? Şi totuşi voiţi să o grăbiţi!”

53. Atunci se va zice către cei nelegiuiţi: “Gustaţi pedeapsa veşniciei! Voiţi să primiţi altă răsplată decît cea ce v aţi agonisit o?”

54. Şi ei vor cere de la tine lămurire, ori de este aceasta adevărat. Spune: “Da! [Jur] pe Domnul meu, acesta este adevărat, şi voi nu L puteţi slăbi”.

55. Şi dacă ar avea un suflet nelegiuit toate cîte sînt pe pămînt, cînd vor vedea pedeapsa. Şi se va judeca între ei cu dreptate şi ei nu vor suferi strîmbătate.

56. Oare nu sînt ale lui Dumnezeu toate cîte sînt în ceruri şi pe pămînt? Oare făgăduinţa lui Dumnezeu nu este adevăr? Însă cei mai mulţi din ei nu o ştiu.

57. El dă viaţă şi moarte şi la El vă veţi întoarce.

58. O, voi, oamenilor, a venit la voi o îndemnare de la Domnul vostru şi o vindecare pentru ceea ce este în piepturi şi o ocîrmuire dreaptă şi o îndurare pentru cei credincioşi.

59. Spune: “Prin mila lui Dumnezeu şi prin îndurarea Sa! Şi prin aceasta să se bucure. Aceasta e mai bun decît ceea ce au adunat”.

60. Spune: “Aţi văzut ce v a trimis Dumnezeu spre nutrămînt, că o parte din aceasta aţi oprit şi la o parte aţi dat voie?” Spune: “Dumnezeu v a dat voie la aceasta, sau veţi născoci basme despre Dumnezeu?”

61. Ce va fi, însă, cugetarea acelora ce au născocit minciuni asupra lui Dumnezeu, în ziua învierii?
Dumnezeu doar este plin de milă faţă de oameni, şi totuşi cei mai mulţi dintre ei sînt nemulţumitori.

62. Să nu faci un negoţ şi să nu citeşti din Coran, şi voi să nu faceţi nici un lucru fără ca să vă fim Noi martori, dacă întreprindeţi aceasta. Şi nu este ascuns înaintea Domnului tău nici cît de greutatea unui fir de praf, nici pe pămînt, nici în cer, şi nimic nu e mai mic sau mai mare decît aceasta, ca să nu fie într o carte răsvădită.

63. Oare nu este că asupra prietenilor lui Dumnezeu nu vine frică, şi ei nu se întristează?

64. Cei ce cred şi se tem de Dumnezeu,

65. pentru aceia va fi veste bună, în viaţa lumii de acum şi a celei de apoi. Nu se schimbă cuvintele lui Dumnezeu. Aceasta e o fericire mare.

66. Să nu te întristeze vorbele lor. Puterea întreagă este a lui Dumnezeu. El aude, ştie.

67. Oare nu sînt ale lui Dumnezeu toate din ceruri şi de pe pămînt? Şi cui urmează cei ce cheamă, afară de Dumnezeu, încă şi idolii? Ei urmează numai unei păreri deşarte şi sînt numai mincinoşi.

68. El este cel ce a făcut pentru voi noaptea, ca să vă odihniţi în ea, şi ziua, ca să vedeţi. Întru aceasta sînt semne pentru un popor ce ascultă.

69. Ei zic: “A născut Dumnezeu un copil!” Mărire Lui, El este bogat! Ale lui sînt cele din ceruri şi de pe pămînt. Aveţi împuternicire la aceasta, sau vorbiţi asupra lui Dumnezeu ceea ce nu ştiţi?

70. Spune: “Celor ce născocesc minciuni asupra lui Dumnezeu nu le va merge bine!”

71. Se folosesc de lume! Apoi este la Noi întoarcerea lor; atunci le vom da de gustat pedeapsă aspră, pentru că au fost necredincioşi.

72. Citeşte le istoria lui Noe, cînd spune el poporului său: “O, poporul meu, dacă vă vine locuirea mea [între voi] şi îndemnarea mea cu semnele lui Dumnezeu, atunci mă încred în Dumnezeu. Adunaţi afacerea voastră şi idolii voştri; atunci să nu fie afacerea voastră întru întuneric; şi apoi judecaţi asupra mea şi aşteptaţi.

73. Iar dacă vă întoarceţi, nu voi cere de la voi răsplată. Doar răsplata mea este la Dumnezeu şi mi s a poruncit să fiu moslem.”

74. Şi ei l au ţinut de mincinos şi Noi l am mîntuit pe el şi pe cei împreună cu el, în corabie şi i am pus pe ei ca urmaşi şi i am înecat pe cei ce ţineau de mincinoase semnele Noastre. Deci, priveşte, cum a fost sfîrşitul celor îndemnaţi.

75. Apoi am trimis Noi după el trimişi la popoarele lor şi ei au adus semne răsvădite. Însă ei nu voiră să creadă ceea ce înainte ţineau de minciună. Deci, am pecetluit inimile păcătoşilor.

76. Apoi am trimis după ei pe Moise şi pe Aaron la Faraon şi la fruntaşii săi cu semne. Ei însă erau îngîmfaţi şi un popor nelegiuit.

77. Şi cînd a venit la ei adevărul de la Noi, ziseră ei: “Aceasta doară este o fermecătură răsvădită”.

78. Zise Moise: “Vorbiţi voi despre adevăr, după ce a venit la voi; aceasta e fermecătură? Însă fermecătorilor nu le va merge bine”.

79. Ei ziseră: “Aţi venit să ne abateţi de la aceea, la care i am găsit pe părinţii noştri, ca să aveţi amîndoi puterea în ţară? Însă noi nu voim să credem la voi”.

80. Şi zise Faraon: “Aduceţi mi toţi fermecătorii înţelepţi!” Şi cînd veniră fermecătorii, le zise lor Moise: “Aruncaţi ceea ce aveţi de aruncat!”

81. Şi, după ce aruncară, zise Moise: “Ceea ce aţi adus voi ca fermecătură, Dumnezeu o va zădărnici. Dumnezeu nu lasă să sporească fapta făcătorilor de rele.

82. Şi va adeveri Dumnezeu adevărul întru cuvintele Sale, chiar dacă nu le place păcătoşilor”.

83. Şi nu i a crezut lui Moise nimenea, decît numai o seminţie din poporul său, de frica lui Faraon şi a fruntaşilor săi, că i va certa. Şi Faraon era înălţat în ţară şi era strigat.

84. Şi zise Moise: “O, poporul meu, dacă credeţi în Dumnezeu, încredeţi vă în El, dacă sînteţi moslemi!”

85. Şi ei ziseră: “în Dumnezeu ne încredem! Doamne, nu ne lăsa să ne pedepsească poporul nelegiuiţilor,

86. ci ne mîntuieşte întru îndurarea Ta de poporul necredincioşilor!”

87. Şi Noi îi descoperirăm lui Moise şi fratelui său: “Pregătiţi case poporului vostru în Egipt şi puneţi în casele voastre cîte o Kiblă**82 şi împliniţi rugăciunea şi binevestiţi credincioşilor!”

88. Şi zise Moise: “Doamne, Tu ai dat lui Faraon şi fruntaşilor săi podoabă şi averi, în viaţa lumească, Doamne, ca să rătăcească de la drumul Tău! Doamne, stîrpeşte averile lor şi împietreşte inimile lor, ca să nu creadă, pînă nu vor vedea pedeapsă dureroasă!”

89. El zise: “S a primit rugăciunea voastră. Purtaţi vă bine şi nu urmaţi drumul nepricepuţilor!”

90. Şi Noi i am trecut pe fiii lui Israel prin mare şi le a urmat Faraon şi ostaşii săi cu asuprire şi duşmănie, pînă ce l a ajuns înecul. El zise: “Cred că nu este Dumnezeu decît Acela în care cred fiii lui Israel, şi eu sînt un moslem.”

91. “Acuma! Dar înainte te ai răsvrătit şi te ai purtat rău!

92. Deci, astăzi te vom mîntui cu trupul tău, ca să fii un semn pentru urmaşii tăi”, însă mulţi dintre oameni nu bagă în seamă semnele Noastre.

93. Şi Noi le am pregătit fiilor lui Israel o locuinţă sigură şi i am îngrijit cu cele bune. Şi ei nu se certară, pînă ce nu veni la ei ştiinţa**83. Dumnezeu va judeca între ei în ziua învierii cu privire la aceea pentru ce se ceartă.

94. Iar dacă stai la îndoială cu privire la ceea ce ţi am trimis Noi, întreabă pe cei ce au citit Scriptura, înaintea ta. Doar a venit la tine adevărul de la Domnul tău, deci să nu fii îndoielnic,

95. şi să nu fii între cei ce ţin de mincinoase semnele lui Dumnezeu, căci eşti pierdut.

96. Aceia împotriva cărora vine cuvîntul Domnului tău nu cred

97. chiar dacă ar veni la ei toate semnele, pînă ce nu văd pedeapsă dureroasă.

98. Şi dacă nu — unei cetăţi credincioase totuşi i ar fi ajutat credinţa ei. Însă numai de pe poporul lui Iona**84, după ce crezuse, luarăm pedeapsa ruşinii în viaţa lumească şi le dădurăm folosire pînă la un timp.

99. Şi de ar fi voit Domnul tău, toţi de pe pămînt ar fi crezut la un loc. Vrei să i sileşti pe oameni să creadă?

100. Şi nimenea nu poate crede fără voia lui Dumnezeu şi El va trimite mînia Sa asupra celor nepricepuţi.

101. Spune: “Priviţi ce este în ceruri şi pe pămînt!” Însă n ajută nici semne, nici îndemnări unui popor necredincios.

102. Şi oare aşteaptă ei altceva, decît zile ca acelea, în care pieiră înaintaşii lor? Spune: “Aşteptaţi, deci; şi eu aştept cu voi!”

103. Atunci vom mîntui Noi pe trimişii Noştri şi pe cei ce cred. Aşa este dorinţa Noastră, să i mîntuim pe cei credincioşi.

104. Spune: “O, voi, oamenilor, dacă staţi la îndoială cu privire la credinţa mea, atunci nu slujesc eu celora cărora le slujiţi, afară de Dumnezeu, care vă va primi la Sine; şi mi s a poruncit ca să fiu unul dintre credincioşi”.

105. Şi: “Ridică faţa ta spre lege cu credinţă dreaptă, şi nu fi idolatru!”

106. Şi nu chema afară de Dumnezeu, ceva ce nici nu ţi ajută, nici nu ţi strică; iar dacă o faci, eşti nelegiuit.

107. Şi dacă te atinge Dumnezeu cu un rău, nu este nimenea care să L depărteze, decît numai El, iar dacă plăsmuieşti binele pentru tine, nimenea nu poate întoarce harul Său; El îi atinge cu aceasta pe cine voieşte dintre robii săi şi El este iertător, îndurător.

108. Spune: “O, voi, oamenilor, a venit la voi adevărul de la Domnul vostru. Şi cel ce este ocîrmuit, este ocîrmuit numai pentru sine însuşi, iar cel ce rătăceşte, rătăceşte numai pentru sine însuşi, şi eu nu sînt păzitorul vostru.”

109. Şi urmează ceea ce ţi s a descoperit şi rabdă pînă ce va judeca Dumnezeu; şi El este cel mai bun judecător.

XI
SURA LUI HUD**85
Din Mekka şi este cu o sută douăzeci şi trei de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR

1. ALR. O carte ale cărei semne sînt bine întocmite, apoi tîlcuite de unul înţelept, ştiutor,

2. ca să slujiţi numai lui Dumnezeu. Eu sînt de la El [trimis] la voi, ca să vă îndemn şi să vă binevestesc;

3. şi ca să vă rugaţi de iertare la Domnul vostru, apoi să vă întoarceţi spre El. El vă îngrijeşte cu lucruri frumoase pînă la un termen anumit; şi vă dă harul fiecăruia, care şi agoniseşte har; iar dacă vă întoarceţi, mă tem pentru voi de pedeapsa zilei celei mari.

4. La Dumnezeu este întoarcerea voastră şi El este atotputernic.

5. Oare nu îndoiesc ei piepturile lor, ca să se ascundă de El?

6. Dar dacă se şi înveselesc ei în hainele lor, oare nu ştie El ce ascund ei şi ce arată?

7. El doar cunoaşte lăuntrul piepturilor.

8. Şi nu este tîrîtoare pe pămînt, de care nu s ar îngriji Dumnezeu, şi El ştie locuinţa ei şi locul ei de păstrare**86. Totul este într o carte răsvădită.

9. El este cel ce a făcut cerul şi pămîntul în şase zile şi a fost tronul Său pe apă**87, ca să vă ispitească cine din voi are faptele cele mai bune.

10. Şi dacă zici: “Veţi fi înviaţi după moarte!”, atunci zic cei necredincioşi: “Aceasta este o fermecătură răsvădită!”

11. Şi dacă întîrziem cu pedeapsa asupra lor pînă la un timp hotărît, atunci zic ei: “Ce o reţine?” Oare nu va veni ea într o zi la ei, cînd nimenea nu o va feri de la ei, şi îi va cuprinde ceea ce au luat ei în rîs?

12. Şi dacă dăm omului de gustat îndurare din partea noastră, apoi o luăm de la el, atunci deznădăjduieşte el şi este nemulţumitor.

13. Şi dacă i dăm de gustat milă după nenorocirea ce l a atins, zic ei: “S a dus de la mine răul!” El se bucură, se făleşte.

14. Numai cei ce sînt cu răbdare şi se poartă bine, pentru ei este iertare şi răsplată mare.

15. Poate ai reţine o parte din ceea ce ţi s a descoperit şi te strîmtoreşte pentru aceasta pieptul tău, că ei zic: “De ce nu s a trimis asupra sa o comoară, n a venit cu el un înger?” Tu însă numai îndemni şi Dumnezeu e atotputernic.

16. Sau ei zic: “El l a născocit!”**88 Spune: “Atunci aduceţi zece Sure ca aceasta, născocite [de voi] şi chemaţi, dacă puteţi, pe altcineva, afară de Dumnezeu, dacă iubiţi adevărul!”

17. Şi dacă nu vă răspund ei, atunci să ştiţi că aceasta**89 s a trimis prin înţelepciunea lui Dumnezeu şi că nu este Dumnezeu afară de El. Oare sînteţi moslemi?

18. Cel ce doreşte viaţa lumii şi podoaba ei, aceluia îi vom răsplăti cu aceasta faptele sale, şi ei să nu fie scurtaţi întru aceasta?

19. Ei sînt aceia pentru care, în lumea de apoi, nu este alta decît focul şi zadarnic a fost ceea ce au făcut ei aici şi deşertăciune ceea ce au lucrat ei.

20. [Oare le este totuna] cel ce urmează unui semn răsvădit de la Domnul său şi îi citeşte un martor din el**90 şi înaintea lui a fost cartea lui Moise drept ocîrmuire şi îndurare? Aceştia cred în el, iar celui ce nu crede în ea, din strînsură, pentru acela este locul făgăduit. Deci nu fi în îndoială cu privire la el! El este adevărul Domnului tău, totuşi, cei mai mulţi din oameni nu cred.

21. Şi cine e mai nelegiuit decît cel ce născoceşte o minciună despre Dumnezeu? Ei vor fi aduşi înaintea Domnului lor şi vor zice martorii: “Aceştia sînt cei ce au minţit asupra Domnului lor!” Oare nu este blestemul lui Dumnezeu asupra nelegiuiţilor,

22. care amăgesc de la drumul lui Dumnezeu şi caută să l facă strîmb şi nu cred în lumea de apoi? Aceştia nu putură slăbi [puterea lui Dumnezeu] pe pămînt şi ei n au scut, afară de Dumnezeu. Lor le va fi pedeapsă îndoită. Ei nu putură auzi şi nu văzură.

23. Ei sînt aceia ale căror suflete se duc la pieire şi rătăcesc de la ceea ce au născocit.

24. Fără îndoială că în lumea de apoi vor fi cei mai prăpădiţi.

25. Cei ce cred şi se poartă bine şi se umilesc înaintea Domnului lor, aceştia sînt tovarăşii raiului; acolo vor petrece în veci.

26. Asemănarea amînduror cete este ca şi cea a orbului şi a surdului cu cel ce vede şi aude. Oare seamănă aceste pilde? Oare nu voiţi să vă lăsaţi îndemnaţi?

27. Noi l am trimis pe Noe la poporul său: “Eu vă sînt un îndemnător răsvădit,

28. ca să nu serviţi altuia decît numai lui Dumnezeu. Eu mă tem pentru voi de pedeapsa unei zile dureroase”.

29. Şi ziseră fruntaşii din poporul său, cei ce nu credeau: “Nu vedem în tine nimic alta decît un ora ca noi şi noi vedem că ţi urmează numai oamenii de rînd dintre noi, cu sfat pripit, şi nici nu vedem la voi ceva mai mult faţă de noi, ci vă ţinem de mincinoşi”.

30. El zise: “O, poporul meu, ce credeţi că am de la Domnul meu o dovadă răsvădită şi dacă mi a dat El îndurare de la Sine, faţă de care sînteţi orbi, să vă silim la aceasta, dacă nu voiţi?”

31. Şi: “O, poporul meu, nu cer pentru aceasta averi, răsplata mea este numai la Dumnezeu; eu nu i alung pe cei credincioşi; ei îl vor întîmpina pe Domnul lor, însă văd că sînteţi un popor nepriceput.”

32. Şi: “O, poporul meu, cine mi poate ajuta împotriva lui Dumnezeu, de i aş alunga? Oare nu voiţi să vă lăsaţi îndemnaţi?”

33. Şi eu nu vă spun: “La mine sînt comorile lui Dumnezeu!”; nici: “Eu ştiu cele ascunse!”; nici nu spun: “Eu sînt un înger!”; nici nu spun despre cei pe care îi dispreţuiesc ochii voştri: “Dumnezeu nu le va da bine!” Dumnezeu ştie ce este în sufletele lor, altfel m aş ţine de cei nelegiuiţi.

34. Ei ziseră: “O, Noe, te ai certat acum cu noi şi ai făcut multă ceartă cu noi; deci, adă ne ceea cu ce ne ameninţi, dacă eşti iubitor de adevăr!”

35. El zise: “Dumnezeu poate să vă aducă oricînd voieşte şi voi nu l puteţi slăbi.

36. Şi nu v ar fi fost de folos sfatul meu, de aş fi voit să vă sfătuiesc, dacă Dumnezeu voieşte să vă ducă în rătăcire. El este Domnul vostru şi la El vă veţi întoarce”.

37. Sau ei**91 zic: “El l a născocit!” Spune: “Dacă l am născocit, atunci [vie] asupra mea păcatul meu, însă eu sînt slobod de păcatele voastre!”

38. Şi s a descoperit lui Noe: “Nimenea nu va crede din poporul tău, decît numai cel ce s a făcut credincios. Nu te scîrbi pentru faptele lor.

39. Şi fă ţi corabia înaintea ochilor Noştri şi după descoperirea Noastră şi nu Mi mai vorbi despre cei nelegiuiţi! Ei se vor îneca”.

40. Şi el făcu corabia şi de cîte ori treceau pe lîngă el fruntaşii poporului său, rîdeau de el; el zise: “Dacă rîdeţi de noi, vom rîde şi noi de voi, precum rîdeţi voi. Şi apoi veţi şti,

41. la cine vine o pedeapsă, ca să l ruşineze, şi la cine vine pedeapsă pentru totdeauna”.

42. [Aşa a fost] pînă ce a venit porunca Noastră şi s a înfierbîntat cuptorul**92 am spus: “Du în ea din toate cîte o pereche şi gloata ta, afară de cel asupra căruia a fost cuvîntul şi pe cei credincioşi”. Însă cu el crezură numai puţini.

43. Şi el zise: “Suiţi vă în ea! În numele lui Dumnezeu să fie pornirea ei şi oprirea ei! Domnul meu este iertător, îndurător!”

44. Şi ea purcese cu ei între valuri ca munţii. Şi Noe îl chemă pe fiul său, care era de o parte: “Fiul meu, suie te cu noi şi nu fi necredincios!”

45. El zise: “Voi să mă duc pe un munte, care mă va scuti de apă!” El zise: “Nu este nimenea astăzi scutit de porunca lui Dumnezeu, afară de cel spre care s a îndurat El”. Atunci se repezi între ei un val şi el se înecă**93.

46. Şi s a spus: “O pămîntule, înghite apa ta, şi, o, cerule, încetează!” Şi a scăzut apa şi s a împlinit porunca şi ea s a oprit pe El Gjudi. Şi s a spus: “Departe, cu poporul nelegiuiţilor!”

47. Şi l chemă Noe pe Domnul său şi zise: “Doamne, fiul meu este din gloata mea şi făgăduinţa Ta este adevăr şi Tu eşti cel mai înţelept judecător!”

48. El zise: “O, Noe, el nu este din gloata ta; aceasta este o faptă necinstită. Nu Mă întreba aceea despre care n ai ştiinţă. Eu te îndemn să nu fii prost”.

49. El zise: “Doamne, caut scăpare la Tine, ca să nu te întreb ceva, despre ce nu am ştiinţă; şi dacă nu mi ierţi şi nu Te înduri de mine, sînt unul din cei pierduţi”.

50. S a spus: “O, Noe, coboară te cu pacea Noastră şi cu binecuvîntări asupra ta şi asupra unora, care sînt cu tine; pe alţii însă îi vom îngriji, apoi îi va ajunge de la Noi pedeapsă dureroasă.

51. Aceasta este o veste tainică; Noi ţi o descoperim. N ai ştiut o nici tu, nici poporul tău înainte. Deci, fii statornic; sfîrşitul [cel bun] este al celor temători de Dumnezeu.”

52. Şi la Ad [trimiserăm] pe fratele lor Hud. El zise: “O, poporul meu, slujiţi lui Dumnezeu; n aveţi alt Dumnezeu, afară de El; voi sînteţi numai născocitori**94.

53. O, poporul meu, eu nu cer pentru aceasta răsplată de la voi; răsplata mea este la Cel care m a făcut. Nu o pricepeţi?

54. Şi, o poporul meu, rugaţi vă de iertare la Domnul vostru, apoi întoarceţi vă la Dînsul; el va trimite asupra Voastră cerul în ploi

55. şi va mări puterea voastră cu putere; deci, nu vă abateţi, fiind păcătoşi”.

56. Ei ziseră: “O, Hud, n ai venit la noi cu un semn răsvădit şi noi nu voim să părăsim zeii noştri la cuvîntul tău şi noi nu ţi credem.

57. Noi numai zicem că te a ajuns un rău de la unul din zeii noştri”**95. El zise: “Eu nu îl iau pe Dumnezeu ca martor şi mărturisesc că n am de a face cu idolii,

58. afară de Dumnezeu. Deci vicleniţi împotriva mea cu toţii, apoi nu aşteptaţi.

59. Eu mă încred în Dumnezeu, Domnul meu şi Domnul vostru. Nu este vietate pe care să n o ţie El de chica ei. Domnul meu este pe drumul cel drept.

60. Şi dacă vă întoarceţi, v am adus [vestea] cu care am fost trimis la voi. Şi va lăsa Domnul meu să vă urmeze alt popor, şi nu i puteţi strica nimic; Domnul meu păzeşte toate.”

61. Şi cînd a venit porunca Noastră, l am mîntuit Noi pe Hud şi pe cei ce credeau împreună cu el din îndurarea Noastră şi i am mîntuit de pedeapsă cruntă.

62. Iar cei Adiţi se lepădară de semnele Domnului lor şi se răzvrătiră împotriva trimişilor Săi şi urmară poruncii fiecărui voinic războinic.

63. Şi le urmă în lumea aceasta blestem, iar în ziua învierii [li se va spune]: “Oare nu au fost Adiţii necredincioşi în Domnul lor? Oare nu [s a spus]: departe cu Ad, poporul lui Hud?”

64. Şi la Thamud [l am trimis] pe fratele lor Salih**96. El zise: “O, poporul meu, slujiţi lui Dumnezeu, să nu aveţi alt Dumnezeu afară de El. El v a scos la iveală din pămînt şi v a dat locuinţa pe el. Deci, rugaţi l de iertare, apoi întoarceţi vă la El. Domnul meu este aproape şi răspunde”.

65. Ei ziseră: “O, Salih, tu ai fost pentru noi nădejde înainte**97. Vrei să ne opreşti ca să slujim celor cărora le au slujit părinţii noştri? Noi stăm foarte la îndoială cu privire la ceea ce ne ai poruncit”.

66. El zise: “O, poporul meu, vedeţi dacă am o dovadă răsvădită de la Domnul meu şi El mi a dat îndurarea Sa, cine m ar mîntui de Dumnezeu, dacă m aş răzvrăti împotriva Lui? Şi aşa îmi aduceţi numai pieire.

67. Şi, o, poporul meu, această femeiuşă de cămilă a lui Dumnezeu vă este un semn, deci daţi i drumul să pască în ţara lui Dumnezeu şi nu i faceţi vreun rău, căci vă apucă pedeapsă apropiată!”

68. Ei însă o ologiră, iar el zise: “Mai rămîneţi în locuinţele voastre încă trei zile. Aceasta este o făgăduinţă fără minciună”.

69. Şi cînd a venit porunca Noastră, l am mîntuit, pe Salih şi pe cei ce credeau împreună cu el, prin îndurarea Noastră, de ruşinea zilei aceleia. Domnul tău este cel puternic, tare.

70. Şi pe cei nelegiuiţi i a apucat strigătul**98 şi dimineaţa zăceau ei pe piept în locuinţele lor,

71. ca şi cînd n ar fi fost petrecut acolo. Oare nu [s a spus]: “Thamud se leapădă de Domnul lor?” Oare nu [s a spus]: “Departe cu Thamud!”?

72. Şi veniră trimişii noştri la Avraam cu veste bună. Ei ziseră: “Pace!” El zise: “Pace” Şi el nu întîrzie să le aducă un viţel fript.

73. Şi cînd văzu El că ei nu întinseră mîinile lor la aceasta, îi ţinu el de străini şi se temu de ei. Ei ziseră: “Nu te teme, noi sîntem trimişi la poporul lui Lot”.

74. Şi muierea lui stătea acolo şi rîdea**99, iar Noi îi vestirăm pe Isaac, iar după Isaac pe Iacov.

75. Ea zise: “O, vai mie! Să nasc şi eu sînt o babă, şi acesta, soţul meu, este un moşneag. Acesta este un lucru minunat!”

76. Ei ziseră: “Te miri de porunca lui Dumnezeu? îndurarea lui Dumnezeu şi binecuvîntările Sale asupra voastră, o, popor al casei! El este lăudat, preamărit!”

77. Şi după ce i a trecut lui Avraam frica şi a venit la el vestea cea bună, s a certat el cu Noi pentru poporul lui Lot**100. Abraam a fost blînd, cuvios şi îndurat.

78. “O, Avraam, lasă te de aceasta, doar a venit porunca Domnului tău, asupra lor vine pedeapsă fără împiedicare” .

79. Şi cînd veniră trimişii Noştri la Lot, se întrista el asupra lor şi braţul său era fără putere pentru ei**101 şi el zise: “Aceasta este o zi grea!”

80. Şi veni la el poporul său în grabă şi acum de’nainte făcuseră ce e rău. El zise: “O, poporul meu, aceste fiice ale mele sînt mai curate decît voi, deci, temeţi vă de Dumnezeu şi nu aduceţi ruşine asupra mea întru oaspeţii mei. Oare nu este între voi un bărbat cinstit?”

81. Ei ziseră: “Tu ştii că nu avem nevoie de fiicele tale şi ştii ce voim noi”.

82. El zise: “De aş avea putere asupra voastră, sau de m aş adăposti la un sprijin tare!”

83. Ei**102 ziseră: “O, Lot, noi sîntem trimişii Domnului tău. Ei nu vor ajunge la Tine. Deci, purcede în noaptea cea mai întunecoasă cu gloata ta şi să nu se întoarcă cineva din voi! Numai muierea ta, pe ea o va ajunge aceea ce i va ajunge pe ei**103. Ceea ce li s a ameninţat [se va împlini] mîine. Oare nu este dimineaţa aproape?”

84. Şi cînd veni porunca Noastră, am făcut ceea ce era deasupra ei**104 să fie dedesuptul ei şi am lăsat să ploaie asupra ei pietre de lut ars, foarte dese, însemnate de Domnul tău**105, şi ea**106 nu este în depărtare de cei nelegiuiţi.

85. Şi la Madian [l am trimis] pe fratele lor Şoeib**107 El zise: “O, poporul meu, slujiţi lui Dumnezeu; nu aveţi alt Dumnezeu afară de El şi nu micşoraţi măsura şi greutatea. Vă văd întru bine, dar mă tem pentru voi de pedeapsa zilei, care va cuprinde toate.

86. Şi, o, poporul meu, daţi măsură şi greutate întreagă după drept şi nu scurtaţi oamenii cu ceva din al lor şi nu faceţi pagubă în ţară ca stricăcioşii.

87. Rămăşiţa lui Dumnezeu**108 e cea mai bună pentru voi, de sînteţi credincioşi.

88. Iar eu nu vă sînt păzitor!”

89. Ei ziseră: “O, Şoeib, îţi porunceşte rugăciunea ta ca să lepădăm aceea ce cinsteau părinţii noştri şi ca să nu facem cu averea noastră ce voim? Tu doar eşti cel milostiv, drept!”

90. El zise: “O, poporul meu, vedeţi dacă am o dovadă răsvădită de la Domnul meu, şi dacă m a îngrijit El de la Sine cu îngrijire frumoasă, şi dacă nu voiesc să vă urmez la aceea de la care m am oprit, voiesc oare altceva, decît îndreptarea voastră, întrucît pot? Ajutorul meu este numai la Dumnezeu; în El mă încred şi la El mă întorc.

91. Şi, o, poporul meu, să nu vă împingă nătîngia voastră, ca să vi se întîmple aceea ce i s a întîmplat poporului lui Noe sau poporului lui Hud, sau poporului lui Salih. Şi poporul lui Lot nu este departe de voi.

92. Rugaţi vă de iertare la Domnul vostru, apoi întoarceţi vă la El. Domnul meu este îndurător, iubitor.”

93. Ei ziseră: “O, Şoeib! Nu pricepem multe din cîte le vorbeşti şi te vedem slab între noi, şi de n ar fi gloata ta, noi te am omorî cu pietre şi tu nu ai avea putere asupra noastră!”

94. El zise: “O, poporul meu, are gloata mea mai mult preţ la voi decît Dumnezeu şi l aruncaţi cu dispreţ înapoia voastră? Dumnezeu veghează asupra faptelor voastre.

95. Şi, o, poporul meu, faceţi ce puteţi şi eu voi face, apoi veţi şti

96. pe cine l va ajunge o pedeapsă care l ruşinează şi cine este minciunos. Deci, aşteptaţi, eu aştept cu voi!”

97. Şi cînd veni porunca Noastră, îi mîntuirăm pe Şoeib şi pe cei ce crezură împreună cu el, prin îndurarea Noastră, şi pe nelegiuiţi i a apucat strigătul**109 şi dimineaţa zăceau ei pe piept în locuinţele lor,

98. ca şi cînd s ar fi petrecut acolo. Oare nu [s au spus]: “Departe cu Madian, precum a pierit şi Thamud?”

99. Şi l am trimis pe Moise cu semnele Noastre şi cu putere răsvădită la Faraon şi la fruntaşii săi. Şi ei urmară poruncii lui Faraon iar porunca lui Faraon nu era cu dreptate.

100. El să meargă înaintea poporului său, în ziua învierii, şi să i coboare în foc! Rău de coborît e acel coborîş.

101. Să le urmeze încolo blestemul, şi în ziua învierii rău este darul care [li] se dă.

102. Aceasta este despre vestea cetăţilor; ţi o povestim; unele din ele stau, altele sînt secate.

103. Şi Noi nu le făcurăm strîmbătate, ci ele înseşi îşi făcură strîmbătate şi nu le ajutară nimic zeii lor, pe care îi chemară, afară de Dumnezeu, cînd a venit porunca Domnului tău, şi îşi măriră numai pieirea.

104. Astfel a fost răpirea Domnului tău, cînd a răpit El cetăţile, căci erau nelegiuite, o răpire foarte dureroasă.

105. Întru aceasta este un semn pentru cel ce se teme de pedeapsa de apoi. Aceasta este o zi, în care se vor aduna oamenii. Aceasta este o zi mărturisită.

106. Şi Noi o lăsăm să întîrzie numai pînă la un termen hotărît.

107. Cînd va veni acea zi, nu va vorbi nici un suflet, fără de voia Lui; unii din ei vor fi nenorociţi, alţii fericiţi.

108. Şi în ceea ce i priveşte pe cei nenorociţi, ei vor veni în foc. Acolo va fi oftat şi gemut.

109. În veci vor petrece acolo, cît vor dura cerurile şi pămîntul, doar dacă va voi altfel Domnul tău, căci Domnul tău face ce voieşte.

110. Iar cît îi priveşte pe cei fericiţi, ei vor petrece în rai pe vecie, cît vor dura cerurile şi pămîntul, doar dacă va voi Domnul tău altfel. Un dar fără contenire.

111. Şi nu sta la îndoială cu privire la aceea ce cinstesc aceia; ei nu cinstesc alta decît ceea ce au cinstit părinţii lor înaintea lor, şi Noi le vom da partea lor fără de scurtare.

112. Şi Noi îi dădurăm lui Moise scriptura şi se certară asupra ei. Şi de n ar fi mers înainte un cuvînt de la Domnul tău, s ar fi hotărît între ei, dar acum sînt în îndoială mare asupra ei.

113. Şi Domnul lor le va răsplăti tuturor după faptele lor. El doară ştie ce fac ci.

114. Deci, poartă te precum ţi s a poruncit şi [asemenea şi] cei ce s au căit cu tine şi nu vă răzvrătiţi; El vede ce faceţi.

115. Şi nu vă aplecaţi către cei nelegiuiţi, căci vă apucă focul şi nu aveţi scut, afară de Dumnezeu, atunci nimenea nu vă va ajuta.

116. Şi împliniţi vă rugăciunea la cele două sfîrşituri ale zilei**110 şi la întîia veghe a nopţii. Faptele cele bune le depărtează pe cele rele. Aceasta să le fie aminte celor ce cugetă.

117. Şi fii statornic. Dumnezeu nu pierde răsplata celor drepţi.

118. Şi oare nu erau, între neamuri de’naintea voastră, oamenii cinstiţi, ce opreau nelegiuirile pe pămînt, numai puţini, pe care îi mîntuirăm? Însă cei nelegiuiţi trăiră mai departe în îmbuibare şi păcătuiră.

119. Şi Dumnezeu n ar fi nimicit cetăţile pe nedreptul, dacă locuitorii lor s ar fi purtat bine.

120. De ar fi voit Domnul tău, El i ar fi făcut pe oameni un singur popor, însă numai aceia vor înceta să se certe de care se va îndura Domnul tău. Şi la aceasta i a făcut El. Şi se va împlini cuvîntul Domnului tău: “Voi să umplu iadul cu duhuri şi oameni cu toţii!”

121. Şi tot ce ţi am vestit despre povestea trimişilor, cu aceasta voim să întărim inima ta, şi a venit la tine în ea adevărul şi o îndemnare şi amintire pentru credincioşi.

122. Şi spune celor necredincioşi: “Faceţi cum puteţi şi noi facem [aşa]: şi aşteptaţi, doar şi noi aşteptăm.”

123. Şi ale lui Dumnezeu sînt cele ascunse din ceruri şi de pe pămînt şi la El se întorc toate lucrurile. Deci, slujeşte i Lui şi încrede te în El, şi Domnul tău nu este nebăgător de seamă la faptele voastre.

XII
SURA LUI IOSEF**111
Pace asupra lui. Din Mekka şi este cu o sută unsprezece semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR

1. ALR. Acestea sînt semnele cărţii răsvădite.

2. Noi am trimis o ca un Coran arabic, poate o veţi pricepe.

3. Noi îţi vom povesti cea mai frumoasă poveste din ceea ce ţi am descoperit în Coranul acesta. La început, n ai băgat o în seamă.

4. Cînd zise Iosef tatălui său: “O, tatăl meu, am văzut unsprezece stele şi soarele şi luna le am văzut, cum mi se închinau!”**112

5. Zise [Iacov]: “O, fiul meu, nu povesti vedenia ta fraţilor tăi**113 căci vor plăsmui viclenie împotriva ta. Satana este doar un duşman răsvădit al oamenilor.

6. Aşa te va alege Domnul tău şi te va învăţa tîlcuirea istoriilor şi va împlini îndurare asupra ta şi asupra casei lui Iacov, cum a împlinit o asupra părinţilor tăi înaintea ta, Avraam şi Isaac. Domnul tău este ştiutor, înţelept!”

7. În Iosef şi fraţii săi erau semne pentru cei ce întreabă:

8. Cînd ziseră ei: “Iosef şi fratele său**114 sînt mai dragi tatălui nostru decît noi, şi noi sîntem o ceată. Tatăl nostru este în rătăcire răsvădită.

9. Omorîţi l pe Iosef sau alungaţi l în ţară. Va fi faţa tatălui vostru numai a voastră şi veţi fi după depărtarea lui oameni cinstiţi”.

10. Unul din ei zise: “Nu l omorîţi pe Iosef, ci aruncaţi l întru adîncul fîntînei. Îl va lua apoi o caravană, de veţi face aşa.”**115

11. Ei ziseră: “O, tatăl nostru, de ce nu ni l încredinţezi pe Iosef, noi doar îi sîntem prieteni!**116

12. Trimite l cu noi mîine, ca să se bucure şi să se joace, noi doară îl vom păzi!”

13. El zise: “Sînt întristat că voiţi să l luaţi, mă tem că l va mînca lupul, dacă nu veţi băga de seamă”.

14. Ei ziseră: “Nu l va mînca lupul, noi doar sîntem o ceată: altfel să ne meargă rău!**117

15. Şi după ce merseră cu el şi se înţeleseră să l arunce întru adîncul fîntînei, îi descoperirăm Noi [atunci lui Iosef]: ‘Tu le vei vesti această faptă a lor, şi ei nu [te] vor cunoaşte!”

16. Şi sară veniră la tatăl lor plîngînd.

17. Şi ziseră: “O, tatăl nostru, noi am mers ca să ne întrecem în fugă şi l am lăsat pe Iosef lîngă lucrurile noastre şi l a mîncat lupul, dar tu nu ne crezi, măcar că spunem adevărul”.

18. Şi ei aduseră cămaşa sa cu sînge mincinos. El zise: “Nu, ci v aţi născocit ceva voi înşivă; deci, răbdare cu cuviinţă şi cerere de ajutor împotriva veştii voastre!**118

19. Deci, veni o caravană şi ei trimiseră pe cel ce scoate apă şi el slobozi în jos ciutura sa. El zise: “O, noroc! Aici este un tînăr!” Şi ei îl ascunseră ca marfă, însă Dumnezeu ştiu ce fac ei**119.

20. Şi l vîndură pentru preţ mic, pentru cîţiva dirhami, căci nu l preţuiau mult.

21. Şi zise cel ce l a cumpărat, un egiptean, către muierea sa: “Fă cinstită locuinţa sa, poate ne va fi de folos, sau îl vom primi ca fiu!” Şi aşa îi dădurăm lui Iosef loc în ţară, ca să l învăţăm în tîlcuirea istoriilor. Şi Dumnezeu are putere asupra lucrului său, şi totuşi cei mai mulţi din oameni nu o ştiu.

22. Şi cînd ajunse el la putere, i am dat Noi lui înţelepciune şi pricepere şi aşa le răsplătim Noi celor ce se poartă bine.

23. Şi prinse poftă la el aceea ce se află în casă şi încuie uşa şi zise: “Vină ncoace!” El zise: “Ferească Dumnezeu! Domnul meu mi a dat o locuinţă bună, celor nelegiuiţi nu le merge bine!”

24. Şi ea avea poftă la el, şi el [asemenea] ar fi avut poftă la ea, dacă n ar fi văzut un semn de la Domnul său. Aşa [am făcut Noi], pentru ca să abatem răul şi ruşinea de la el. El era unul din servii Noştri cei curaţi.

25. Şi amîndoi alergară la uşă, iar ea rupse cămaşa lui de dinapoi şi amîndoi întîlniră pe domnul lor lîngă uşă. Ea spuse: “Care este răsplata pentru cel ce voieşte rău familiei tale? Temniţă sau pedeapsă dureroasă?”

26. El zise: “Ea avea poftă după mine!” Atunci mărturisi un martor din familia ei: “De este ruptă cămaşa sa de’nainte, atunci a spus ea adevărul şi el este mincinos.

27. Dacă însă este ruptă cămaşa sa de’napoi, atunci spune ea minciună, iar el spune adevărul.”

28. Şi cînd a văzut cămaşa sa ruptă de’napoi, zise el: “Acesta este unul din vicleşugurile voastre; doar vicleşugul vostru este mare.

29. Iosef, întoarce te de la aceasta, iar tu [muiere] roagă te de iertare pentru vina ta; tu ai păcătuit”.

30. Şi ziseră muierile în cetate: “Soţia celui puternic a purtat poftă după băiatul ei. El i a aprins dragostea. Noi o vedem în rătăcire răsvădită!”

31. Şi cînd auzi ea de pizma lor, trimise ea la ele şi le pregăti un ospăţ şi dădu fiecăreia din ele un cuţit şi zise [lui Iosef]: “Ieşi afară la ele!” Şi cînd îl văzură, îl preamăriră şi şi tăiară mîinile**120 şi ziseră: “Doamne fereşte, acesta nu e om, acesta e un înger cinstit!”

32. Ea zise: “Şi acesta este cel pentru care mă certaţi; eu am dus poftă după el, însă el s a apărat; şi dacă nu va face ce i voi porunci, să fie aruncat în temniţă şi să fie batjocorit!”

33. El zise: “Doamne, temniţa îmi e mai dragă decît aceea la ce mă cheamă, şi dacă nu vei depărta de la mine vicleşugul lor, mă voi purta copilăreşte cu ele şi voi fi ca un prost”.

34. Şi l ascultă Domnul său şi depărta de la el vicleşugul lor. El doar aude, ştie.

35. Atunci le plăcu lor, după ce văzură semnele [nevinovăţiei sale], să l puie în temniţă pînă la un timp**121.

36. Şi cu el împreună veniră doi tineri în temniţă. Unul din ei zise: “Eu m am văzut storcînd vin”. Iar celălalt zise: “Eu m am văzut purtînd deasupra capului meu pîine, din care mîncau păsările. Vesteşte ne tîlcuirea de la aceasta. Vedem că eşti cinstit”.

37. El zise: “Nici nu va fi adusă mîncarea cu care sînteţi îngrijiţi, şi eu voi vesti tîlcuirea de la ceea ce a venit înainte la voi. Aceasta este ceva din ceea ce m a învăţat Domnul meu. Eu am părăsit legea poporului ce nu crede în Dumnezeu şi se leapădă de lumea de apoi.

38. Şi eu urmez legea părinţilor mei Avraam, Isaac şi Iacov. Nu ne este iertat să facem tovarăşi lui Dumnezeu. Aceasta este de la îndurarea lui Dumnezeu asupra noastră şi asupra oamenilor, însă cei mai mulţi oameni sînt nemulţumitori.

39. O, voi, tovarăşii mei de temniţă, oare domnii împăraţi sînt mai buni decît Dumnezeu cel singur stăpînitor?

40. Afară de Lui, nu vă închinaţi voi decît numai la numiri pe care le aţi născocit voi şi părinţii voştri şi la care Dumnezeu nu v a dat împuternicire. Judecata este numai a lui Dumnezeu. El a poruncit ca să i slujiţi numai Lui. Aceasta este credinţa cea adevărată, însă cei mai mulţi oameni nu o ştiu**122.

41. O, voi, tovarăşii mei de temniţă, în ce l priveşte pe unul din voi, acela va da de băut Domnului său vin, iar în ce l priveşte pe celălalt, el va fi răstignit, iar păsările vor mînca din capul său. [Aşa] este hotărîtă treaba, pentru care mi aţi cerut sfat”.

42. Şi el zise către acela din ei despre care credea că va fi slobozit: “Adă ţi aminte de mine la Domnul tău”. Satan însă îl lăsă să uite amintirea Domnului său şi el rămase în temniţă cîţiva ani.

43. Şi zise regele: “Am văzut şapte vaci grase, pe care le au mîncat şapte uscate şi şapte spice verzi şi altele [şapte] uscate. O, voi, fruntaşilor, învăţaţi mă despre vedenia mea, dacă puteţi tîlcui vedenia!”

44. Ei ziseră: “Năluciri de visuri sînt acestea şi noi nu ştim nimica despre tîlcuirea visurilor”.

45. Şi zise cel ce fu slobozit dintre amîndoi, căci îşi aduse aminte**123 după un timp: “Eu voi să vă vestesc tîlcuirea sa, deci trimiteţi mă!”

46. “Iosef, o, tu, iubitorule de adevăr, învaţă ne despre cele şapte vaci grase, pe care le au mîncat şapte uscate, şi despre cele şapte spice verzi şi celelalte uscate, ca să mă întorc la oameni, pentru ca ei să o ştie”!

47. El zise: “Veţi semăna şapte ani ca de obicei şi ceea ce veţi secera să lăsaţi în spicele sale, afară de puţin din care veţi mînca.

48. Apoi vor veni după aceea şapte [ani] aspri, care vor mînca ceea ce aţi strîns înainte, afară de puţin din ceea ce aţi păstrat.

49. Apoi va veni după aceea un an în care vor avea oamenii ploaie şi vor stoarce [strugurii]“.

50. Şi zise regele: “Aduceţi mi l!” Şi cînd veni solul la el**124, zise el: “Întoarce te la Domnul tău şi întreabă ce aveau de gînd muierile care îşi tăiară mîinile? Domnul meu doară cunoaşte viclenia lor”**125.

51. El zise: “Ce aţi avut de scop, cînd purtarăţi pofta după Iosef?” Ele ziseră: “Doamne fereşte, nu ştim nimic rău de el!” Zise muierea celui puternic: “Acum s a descoperit adevărul; eu am purtat poftă după el, însă el este unul din cei drepţi”.

52. “Aceasta [zise Iosef], ca să ştie [Domnul meu] că nu l am înşelat, cînd nu era de faţă, şi că Dumnezeu ocîrmuieşte vicleşugul înşelătorilor.

53. Şi nu eu însumi mă dezvinuiesc; sufletul este plecat spre rău, doar dacă se ndură Domnul meu, căci Domnul meu este iertător, îndurător”.

54. Şi zise regele: “Aduceţi mi l, eu îl doresc pentru mine!” Şi după ce a vorbit cu el, zise: “De astăzi eşti la noi cu putere şi încredere!”

55. El zise: “Pune mă asupra hambarelor ţării; eu sînt păzitor înţelept!”

56. Aşa dădurăm un loc lui Iosef în ţară, să locuiască unde voieşte. Noi îl atingem cu îndurarea Noastră pe cine voim şi lăsăm să piară răsplata celor ce se poartă bine.

57. Iar răsplata lumii de apoi este mai bună pentru cei ce cred şi se tem de Dumnezeu.

58. Şi veniră fraţii lui Iosef şi intrară la el şi el îi cunoscu, ei însă nu l cunoscură.

59. Şi după ce i a îngrijit cu cele trebuincioase, le zise: “Aduceţi mi pe fratele vostru**126 de la tatăl vostru; oare nu vedeţi că eu dau măsură [plină] şi că eu sînt cel mai bun primitor de oaspeţi?

60. Iar de nu l veţi aduce, să nu aveţi măsură de la mine şi să nu mi vă apropiaţi!”

61. Ei ziseră: “Noi îl vom cere de la tatăl său, noi vom face o”.

62. E**127 zise băieţilor săi: “Puneţi banii lor în sarcinile lor; poate o vor cunoaşte o ei, cînd vor veni înapoi la familiile lor, şi poate se vor întoarce”.

63. Şi cînd se întoarseră la părintele lor, ziseră: “O, tatăl nostru, nouă nu ne este oprită măsura, deci, trimite cu noi pe fratele nostru, ca să căpătăm măsura, şi noi îl vom păzi!”

64. El zise: “Pot să vi l încredinţez altfel de cum vi l am încredinţat înainte pe fratele lui? Dumnezeu este cel mai bun păzitor şi atotîndurător”.

65. Şi cînd deschiseră sarcinile lor, aflară banii lor, că s au întors la ei. Ziseră: “O, tatăl nostru, ce dorim mai mult? Banii noştri s au întors la noi, deci, vom cumpăra pîine pentru gloata noastră şi vom păzi pe fratele nostru şi vom mai lua o sarcină de cămilă; aceasta este o măsură uşoară!”**128

66. El zise: “Nu l voi trimite cu voi pînă ce nu mi veţi jurui înaintea lui Dumnezeu că mi l veţi aduce dacă nu veţi fi închişidimprejur”. Şi după ce i juruiră, zise el: “Dumnezeu e chizeş pentru ceea ce am vorbit noi!”

67. Şi el zise: “O, fiii mei, nu intraţi prin o singură poartă, ci intraţi prin felurite porţi. Şi eu nu vă pot ajuta împotriva lui Dumnezeu nimic. Judecata e numai a lui Dumnezeu; în El mă încred şi în El să se încreadă cei ce se încred”.

68. Şi după ce intrară cum le poruncise tatăl lor, nu le ajută aceasta nimic împotriva lui Dumnezeu, ci numai că s a împlinit o dorinţă a sufletului lui Iacov. El avea doar înţelepciunea, cu care l am învăţat Noi; şi totuşi cei mulţi din oameni nu o ştiu.

69. Şi după ce intrară ei la Iosef, îl primi el pe fratele său la sine. El zise: “Eu sînt fratele tău, deci nu te scîrbi de ceea ce au făcut ei!”

70. Şi după ce i a înzestrat cu cele de nevoie, puse el paharul în tarniţa de cămilă a fratelui său. Atunci strigă un vestitor: “O, voi, călătorilor, voi sînteţi tîlhari!”

71. Ei ziseră întorcîndu se la dînşii: “Ce căutaţi?”

72. Ei ziseră: “Căutăm paharul regelui şi cine l va aduce iarăşi va primi o sarcină de cămilă, şi eu mă pun chizeş pentru aceasta!”

73. El ziseră: “Pe Dumnezeu, voi ştiţi că n am venit să facem daună în ţară şi nu sîntem tîlhari!”

74. Ei ziseră: “Şi ce să fie răsplata lui, dacă sînteţi mincinoşi?”

75. Ei ziseră: “Răsplata celui la care se va găsi în tarniţa sa să fie că el însuşi să fie ca răsplată**129; astfel le răsplătim noi celor nelegiuiţi!”

76. Şi el începu cu sacele lor înaintea sacului fratelui său, apoi îl scoase din sacul fratelui său. Astfel l am învăţat Noi vicleşugul pe Iosef. Nu i ar fi fost iertat legea regelui, să l prindă pe fratele său, dacă n ar fi voit Dumnezeu. Noi îl înălţăm cu trepte pe cine voim şi peste toţi cei ce ştiu este El ştiutor.

77. Ei ziseră: “Dacă a furat, atunci fratele său a furat înaintea sa”. Iosef însă ţinea aceasta la sine ascuns şi nu le o descoperi. El zise: “Sînteţi în stare rea şi Dumnezeu ştie ce vorbiţi”.

78. Ei ziseră: “O, puternice, el are un tată moşneag bătrîn; ia pe unul din noi în locul său; vedem că eşti un binefăcător!”

79. El zise: “Doamne fereşte, ca să prindem pe altul decît pe acela la care am aflat lucrul nostru; de altfel am fi nelegiuţi!”

80. Şi după ce deznădăjduiră în el, se duseră o parte, ca să se sfătuiască; zise cel mai mare din ei: “Oare nu ştiţi voi că tatăl vostru a luat juruinţă de la voi înaintea lui Dumnezeu şi cum de rău v aţi purtat înainte cu Iosef? Nu voi părăsi ţara pînă nu mi va da voie tatăl meu sau va judeca pentru mine Dumnezeu; El este cel mai bun judecător.

81. Întoarceţi vă la tatăl vostru şi ziceţi: “O, tatăl nostru, fiul tău a furat şi noi mărturisim numai ceea ce ştim şi nu ne putem păzi de cele ascunse.

82. Întreabă numai cetatea în care am fost şi caravana cu care am venit, căci noi vorbim adevărul!”

83. El zise: “Nu, ci v aţi născocit ceva înşivă; deci, răbdare cuviincioasă! Poate Dumnezeu mi i va aduce pe amîndoi; El este cei ştiutor, înţelept!”

84. Şi el se întoarse de la ei şi zise: “Durerea mea asupra lui Iosef!” Şi se făcură ochii săi albi**130 de scîrbă şi el era mîhnit.

85. Ei ziseră: “Pe Dumnezeu, nu vei înceta să cugeti la Iosef pînă nu te vei îmbolnăvi şi vei muri!”

86. El zise: “Eu îmi plîng scîrba şi mîhnirea mea la Dumnezeu şi eu ştiu despre Dumnezeu ceea ce nu ştiţi voi.

87. O, fiii mei, purcedeţi şi căutaţi veste despre Iosef şi fratele său şi nu deznădăjduiţi în duhul lui Dumnezeu, căci în duhul lui Dumnezeu deznădăjduiesc numai necredincioşii”.

88. Şi cînd intrară ei la el, ziseră: “O, puternice, ne a atins pe noi şi pe gloata noastră nevoia şi am adus numai bani puţini, deci dă ne măsură bună şi fă cu noi milostenie; Dumnezeu doar le răsplăteşte celor miluitori”.

89. El zise: “Ştiţi ce aţi făcut lui Iosef şi fratelui său întru prostia voastră?”

90. Ei ziseră: “Oare eşti tu Iosef?” El zise: “Eu sînt Iosef şi acesta este fratele meu. Dumnezeu nu pierde răsplata celor ce se poartă bine!”

91. Ei ziseră: “Pe Dumnezeu, te a ales Dumnezeu înaintea noastră şi noi sîntem păcătoşi!”

92. El zise: “Să nu vie certare asupra voastră astăzi; Dumnezeu să vă ierte; El este cel mai îndurat îndurător.

93. Luaţi această cămaşă**131 şi o puneţi pe faţa tatălui meu, şi el va vedea şi aduceţi mi întreagă gloata voastră”.

94. Şi cînd a pornit caravana, zise tatăl lor: „Eu simţesc mirosul lui Iosef, chiar dacă mi spuneţi că aiurez.”

95. Ei ziseră: “Pe Dumnezeu, tu eşti în rătăcirea ta de’nainte!”

96. Şi cînd veni binevestitorul, o puse pe faţa sa şi el văzu iarăşi.

97. El zise: “Oare nu v am spus că eu ştiu de la Dumnezeu ceea ce voi nu ştiţi?”

98. Ei ziseră: “O, tatăl nostru, iartă ne greşeala noastră, noi am fost păcătoşi”.

99. El zise: “Voi să l rog de iertare pentru voi pe Domnul meu; El este iertător, îndurător” .

100. Şi cînd intrară la Iosef, primi el la sine pe părinţii săi şi zise: “Intraţi în Egipet, dacă voieşte Dumnezeu, cu siguranţă!”

101. Şi el îi înălţă pe părinţii săi pe tron şi ei se prosternară înaintea lui, închinîndu se. Şi el zise: “O, tatăl meu, acesta este tîlcul vedeniei mele de’nainte. Acum a făcut o Dumnezeu adevărată şi mi a făcut bine, cînd m a scos din temniţă şi v a adus pe voi din pustietate, după ce Satan a băgat ceartă între mine şi fraţii mei. Domnul meu este îndurător cu cine voieşte. El este cel ştiutor, înţelept.

102. Doamne, Tu mi ai dat stăpînire şi m ai învăţat tîlcul celor întîmplate. Făcătorule al cerurilor şi al pămîntului, Tu eşti scutul meu, în lumea de acum şi cea de apoi. Lasă mă să mă petrec ca moslem şi împreună mă cu cei drepţi”.

103. Aceasta este o veste ascunsă pe care ţi o descoperim. Tu n ai fost la ei, cînd se adunară şi vicleniră. Şi cei mai mulţi oameni, orişicît ai dori o, nu cred.

104. Şi tu nici să nu ceri de la ei răsplată pentru aceasta: aceasta este numai o îndemnare pentru făpturi.

105. Şi cîte semne sînt în ceruri şi pe pămînt, şi ei trec pe lîngă ele şi se întorc de la ele.

106. Şi mulţi din ei nu cred în Dumnezeu, măcar că nu i fac tovarăşi.

107. Oare nu cred ei că va veni asupra lor ziua judecăţii de apoi cu pedeapsa lui Dumnezeu şi va veni ora pe neaşteptate, fără ca s o ştie?

108. Spune: “Acesta este drumul meu; eu strig către Dumnezeu pe temeiul unei dovezi, eu şi cei ce mi urmează. Mărire lui Dumnezeu, şi eu nu sînt idolatru!”

109. Şi înaintea ta am trimis Noi bărbaţi din locuitorii cetăţilor, cărora le am dat descoperiri; oare nu voiesc ei să călătorească prin ţară şi să vadă cum a fost sfîrşitul înaintaşilor lor? Însă locuinţa din lumea de apoi este mai bună pentru cei temători de Dumnezeu. Oare nu o pricepeţi?

110. Abia cînd au deznădăjduit trimişii şi au crezut că li s au spus minciuni, le a venit ajutorul Nostru. Şi Noi îl mîntuirăm pe cine voirăm şi pedeapsa Noastră nu s a întors de la poporul nelegiuiţilor.

111. În istoria lor este o pildă pentru cei pricepuţi. Nu este el**132 o poveste născocită, ci el întăreşte ceea ce a fost înaintea lui şi este o tîlcuire pentru toate lucrurile şi o ocîrmuire şi îndurare pentru poporul credincioşilor.

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

“Unul si acelasi fotograf poate face zeci de feluri de poze. Uneori, cu unul si acelasi aparat. Poate raspunde unei comenzi de reportaj; poate imortaliza cunostinte, situatii, locuri; se poate mira, bucura, induiosa pe cont propriu, acumuland poze “pentru sertar”; poate “fura” nostalgii, ezitari, asteptari, inaltari si uniri colective de care imaginea da seama mai […]

CAPITOLUL 1 Cartea neamului lui Iisus Hristos, zamislirea, numele si nasterea.

Sfânta Evanghelie după Matei Sfânta Evanghelie după Marcu Sfânta Evanghelie după Luca Sfânta Evanghelie după Ioan

CAPITOLUL 1 Dumnezeu-Cuvantul S-a făcut trup. Marturia lui Ioan Botezătorul despre Mielul lui Dumnezeu. Cei dintai ucenici ai lui Iisus.

CAPITOLUL 1 Gavriil binevesteste lui Zaharia si Mariei. Cantarea Mariei. Nasterea lui Ioan Botezatorul. Cantarea lui Zaharia.